Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru zacaminte
bazin, BAZÍN, bazine, s.n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatra, din ciment etc. ♦ Rezervor de apa amenajat pentru înot sau pentru sporturile care se practica în apa. 2. (Si în sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un râu, un fluviu, un lac sau o mare îsi aduna apele. ♦ Regiune delimitata de albiile tuturor afluentilor unui râu sau ai unui fluviu. ♢ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajata pentru stationarea vaselor (în vederea încarcarii si descarcarii lor). ♦ Regiune geografica bogata în zacaminte de minereuri, în special de carbuni. 3. (Anat.) Cavitate situata în partea inferioara a abdomenului si constituita din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.
calcantit, CALCANTÍT s.n. Sulfat natural hidratat de cupru, albastru, sticlos, solubil în apa, frecvent în zona de oxidare a zacamintelor cuprifere; piatra-vânata. – Din fr. calcantite.
carbonifer, CARBONIFÉR, -Ă, carboniferi, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Despre roci, terenuri sau regiuni) Care contine zacaminte de carbuni. 2. Adj. Care se ocupa cu extractia si cu prelucrarea carbunelui; privitor la carbuni. 3. S.n. A cincea perioada a erei paleozoice, în cursul careia s-au format principalele zacaminte de carbuni. – Din fr. carbonifère.
dacian, DACIÁN, -Ă, dacieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode si mamifere, precum si printr-un complex de nisipuri, argile, gresii etc., continând zacaminte bogate de petrol si de lignit. 2. Adj. Care apartine dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien.
gazifer, GAZIFÉR, -Ă, gaziferi, -e, adj. (Despre zacaminte) Care contine gaz2. – Din fr. gazifère.
metalotecă, METALOTÉCĂ s. f. muzeu de zacaminte minerale. ♢ colectie de obiecte metalice. (< it. metalloteca)
metalogeneză, METALOGENÉZĂ s. f. ramura a geologiei care studiaza zacamintele metalifere din scoarta Pamântului. (< fr. métallogenèse)
magnetoteluric, MAGNETOTELÚRIC, -Ă adj. (despre metode de prospectare geologica) care identifica zacaminte pe baza câmpurilor magnetice ale Pamântului. (< engl. magnetotelluric)
magmatogen, MAGMATOGÉN, -Ă adj. (despre procese geologice si zacaminte minerale) legat de activitatea magmatica. (< fr. magmatogène)
zăcământ, ZĂCĂMẤNT, zacaminte, s.n. Acumulare naturala de substante minerale utile, cu forme si dimensiuni variate. – Din zacea (dupa fr. gisement).
magnetoteluric, MAGNETOTELÚRIC, -Ă, magnetotelurici, -ce, adj. (Despre metode de prospectare geologica) Care identifica zacaminte pe baza câmpurilor magnetice ale Pamântului. – Din engl. magnetotelluric.
resursă, RESÚRSĂ, resurse, s.f. 1. Rezerva sau sursa de mijloace susceptibile de a fi valorificate într-o împrejurare data. ♢ Resurse naturale = totalitatea zacamintelor de minerale si de minereuri, a terenurilor cultivabile, a apelor si a padurilor de care dispune o tara. Resurse de (forte de) munca = totalitatea persoanelor care au vârsta si sunt capabile de munca, precum si a persoanelor în vârsta apte de munca, care pot fi sau sunt ocupate într-o ramura a economiei. 2. Durata de timp în ore de zbor admisa pentru utilizarea normala a unui avion între doua reparatii generale sau între doua revizii. – Din fr. ressource.
sarmaţian, SARMAŢIÁN, -Ă, sarmatieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat în tara noastra prin straturi de nisipuri si de argile (de care sunt legate cele mai multe zacaminte de gaze naturale). 2. Adj. Care apartine sarmaltianului (1), privitor la sarmatian. [Pr.: -ti-an] – Din fr. sarmatien.
fora, FORÁ, forez, vb. I. Intranz. A sapa gauri de sonda în vederea cercetarii structurilor geologice, a explorarii sau a exploatarii unor zacaminte de substante minerale utile. – Din fr. forer, lat. forare.
apofiză, APOFÍZĂ, apofize, s.f. 1. Proeminenta pe suprafata unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificatie de forma tubulara sau cilindrica a filoanelor, zacamintelor, corpurilor eruptive etc., care patrunde în rocile înconjuratoare. 3. (Arhit.) Mulura concava care marcheaza legatura dintre fusul unei coloane si baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis.
mină, MÍNĂ1, mine, s.f. 1. Loc subteran cu zacaminte de substante minerale utile; complex de lucrari, de instalatii în subteran si la suprafata, destinate exploatarii, cu ajutorul puturilor si galeriilor, a unui zacamânt de substante minerale utile; subteran, baie2. ♦ Fig. Izvor nesecat (de bogatie). 2. Arma exploziva care se asaza pe pamânt sau în pamânt, în apa etc. si care explodeaza la atingere sau la comanda. 3. Bucata subtire cilindrica sau prismatica de grafit sau din alt material, folosita la confectionarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine.
polimetalic, POLIMETÁLIC, -Ă, polimetalici, -ce, adj. (Geol.; despre minerale, minereuiri, zacaminte) Care contine mai multe metale, din care se pot extrage mai multe metale. – Poli- + metalic.
piromorfit, PIROMORFÍT s.n. Minereu de plumb format în zona de oxidare a zacamintelor bogate în plumb. – Din germ. Pyromorphit.
ponţian, PONŢIÁN, -Ă, pontieni, -e, s.n., adj. (Geol.) 1. S.n. Al doilea etaj al pliocenului (reprezentat în tara noastra prin marne argiloase cenusii, care constituie un acoperis protector pentru zacamintele de petrol). ♢ (Adjectival) Etaj pontian. ♦ Sistem de straturi din pontian (1). 2. Adj. Care apartine pontianului (1), privitor la pontian, caracteristic pontianului. [Pr.: -ti-an] – Din fr. pontien.
prospecta, PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi si a localiza zacamintele minerale utile. 2. A cerceta cererea si oferta de marfuri de pe o piata data. – Din fr. prospecter.
prospecţiune, PROSPECŢIÚNE, prospectiuni, s.f. Ansamblul cercetarilor efectuate (pe teren si în laborator) pentru a descoperi si a localiza zacamintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. prospection.
psilomelan, PSILOMELÁN s.n. Oxid natural de mangan, de culoare neagra, care se gaseste în zacamintele de mangan. – Din fr. psilomélane.
westfalian, WESTFALIÁN, -Ă, westfalieni, -e, adj. (Geol.) Care tine de etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zacaminte de carbuni. (din fr. westphalien)
metalifer, METALIFÉR, -Ă, metaliferi, -e, adj. (Despre minerale, minereuri si zacaminte ale acestora) Care contine metale, bogat în metale. – Din fr. métallifère.
metalogeneză, METALOGENÉZĂ s.f. Ramura a geologiei care studiaza formarea si raspândirea zacamintelor minerale în scoarta Pamântului; (rar) metalogenie. – Din fr. métallogenèse.
minerit, MINERÍT s.n. 1. Ramura a industriei extractive care se ocupa cu exploatarea zacamintelor de minerale utile si a masivelor de roci, folosite fie în constructii, fie ca materii prime. 2. Îndeletnicire a minerului. – V. mineri.
nativ, NATÍV, -Ă, nativi, -e, adj. 1. (Despre însusiri) înnascut, natural (I 4); firesc. 2. (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se gaseste în zacamintele din scoarta pamântului în stare pura, necombinata cu alte substante. – Din lat. nativus, fr. natif, germ. nativ.
naţionaliza, NAŢIONALIZÁ, nationalizez, vb. I. Tranz. 1. A trece din proprietate particulara în proprietatea statului unele întreprinderi, pamântul, unele zacaminte etc. 2. (Rar) A imprima sau a da caracter national, a adapta la specificul national. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. nationaliser.
explorat, EXPLORÁT, -Ă, explorati, -te, adj. (Despre tari sau regiuni necunoscute sau mai putin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaste. ♦ (Despre zacaminte) Caruia i se cerceteaza posibilitatile de exploatare. – V. explora.
enargit, ENARGÍT s.n. Mineral întâlnit în zacaminte hidrotermale de cupru. – Din germ. Enargit.
radioactiv, RADIOACTÍV, -Ă, radioactivi, -e, adj. 1. (Despre unele elemente) Cu proprietati de radioactivitate. ♦ (Despre zacaminte, izvoare) Care contine corpuri cu proprietati de radioactivitate. 2. Care apartine radioactivitatii, privitor la radioactivitate. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioactif, germ. radioaktiv.
decopertat, DECOPERTÁT, -Ă, decopertati, -te, adj. 1. (Despre constructii) Care are acoperisul scos. 2. (Despre zacaminte) Care a ramas descoperit. [Var.: descopertát, -a adj.] – V. decoperta.
diamantifer, DIAMANTIFÉR, -Ă, diamantiferi, -e, adj. (Despre zacaminte minerale, terenuri etc.) Care contine diamante, bogat în diamante. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamantifère.
silvinit, SILVINÍT s.n. Amestec natural de silvina si sare gema, care se gaseste în unele zacaminte de saruri de potasiu si este întrebuintat ca îngrasamânt agricol. – Din fr. sylvinite.
hava, HAVÁ vb. tr. a taia cu haveza fagase în zacamintele în curs de exploatare. (< fr. haver)
covelină, COVELÍNĂ s.f. Sulfura naturala de cupru, metalica, moale, de culoare albastra-violet, frecventa în zonele de alterare a zacamintelor cuprifere. – Din fr. covelline, it. covellina.
gazifer, GAZIFÉR, -Ă adj. (despre zacaminte) producator de gaze; cu gaz metan. (< fr. gazéifère)
fora, FORÁ vb. intr. a gauri (prin sapare) pamântul pentru a ajunge la straturi de titei, la zacamintele de minereu etc. (< fr. forer, lat. forare)
diaspor, DIASPÓR I. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mama, putând genera o noua planta. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte marunt, sticlos, alb-cenusiu sau brun, în zacamintele de bauxita si în rocile metamorfice. (< fr. diaspore)
zăcământ, zacamânt s. n., pl. zacamínte
minerit, MINERÍT n. 1) Ramura a industriei extractive care se ocupa cu exploatarea zacamintelor de minerale si a masivelor de roci. 2) fam. Profesia de miner. /v. a mineri
mină, MÍN//Ă1 ~e f. 1) Subteran de unde se exploateaza zacaminte minerale. 2) Ansamblu de lucrari si de instalatii ce tin de extragerea zacamintelor minerale. 3) Parte centrala de grafit sau de alt material a unui creion. 4) fig. Sursa inepuizabila (de bogatie). 5) Arma exploziva al carei dispozitiv poate exploda în pamânt sau în apa. Câmp de ~e. [G.-D. minei] /<fr. mine, germ. Mine
metalogeneză, METALOGENÉZĂ f. Ramura a geologiei care se ocupa cu studiul formarii si raspândirii zacamintelor de minereuri. /<fr. métallogenese
metalifer, METALIFÉR ~a (~i, ~e) (despre minereuri, zacaminte) Care contine metal. /<fr. métallifere
gazifer, GAZIFÉR ~a (~i, ~e) (despre zacaminte) Care contine gaze naturale; cu gaze naturale. /<fr. gazeifere
gaz, GAZ1 ~e n. 1) Substanta în stare fluida, cu densitate mica, expansibila si compresibila, care ia volumul si forma spatiului disponibil. ♢ ~e naturale gaze formate în natura. ~e artificiale gaze obtinute pe cale industriala. ~e combustibile gaze folosite ca sursa de energie calorica. ~ de iluminat (sau aerian) gaz obtinut prin distilarea huilei, folosit la iluminat. ~ inert a) gaz care nu arde; b) gaz care nu reactioneaza chimic, folosit la fabricarea becurilor cu incandescenta si a tuburilor cu descarcari electrice luminoase. ~ lichefiat gaz transformat în lichid. ~ perfect (sau ideal) gaz rarefiat pentru care produsul dintre presiune si volum este invariabil la orice temperatura. ~ detonant material explozibil constând dintr-un amestec de hidrogen si oxigen. ~ de balta gaz incolor, inodor si inflamabil, obtinut din zacaminte naturale si folosit drept combustibil sau ca materie prima în industrie; metan. ~ nobil (sau rar) gaz inert, incolor si inodor, situat în grupa zero a sistemului periodic. 2) mai ales la pl. Substanta toxica, asfixianta sau iritanta, folosita ca arma de lupta. 3) la pl. pop. Emanatie (cu miros neplacut) degajata de stomac sau de intestine. /<fr. gaz
extrage, A EXTRÁGE extrág tranz. 1) (substante) A separa dintr-un material (prin diverse procedee). 2) (zacaminte minerale) A dobândi prin extractie; a scoate. 3) (obiecte) A scoate din locul în care a fost sau în care a intrat. ~ un dinte. ~ un glont. 4) (citate, fragmente) A copia cu un anumit scop. 5) (radacina patrata sau cubica) A determina prin calcul. /<lat. extrahere
explora, A EXPLOR//Á ~éz tranz. 1) (tari, tinuturi, regiuni necunoscute) A cerceta în scopuri stiintifice. 2) A analiza din toate punctele de vedere; a cerceta; a studia; a investiga. 3) (zacaminte minerale) A cerceta pentru a determina posibillitatile de exploatare. /<fr. explorer, lat. explorare
excavator, EXCAVAT//ÓR ~oáre n. Masina autopropulsata folosita la saparea si încarcarea solului, a zacamintelor minerale etc. /<fr. excavateur
dragă, DRÁ//GĂ ~ge f. 1) Nava utilata cu instalatii speciale pentru saparea sub apa, în vederea curatarii sau adâncirii fundului unei ape. 2) Instalatie plutitoare, destinata exploatarii zacamintelor aluvionare (de aur, wolfram, diamante etc.). 3) Dispozitiv special pentru înlaturarea minelor (de pe o cale navigabila). /<fr. drague
decoperta, A DECOPERT//Á ~éz tranz. 1) (case, cladiri etc.) A lipsi de acoperis. 2) (zacaminte minerale) A dezveli pentru a fi exploatat la suprafata. /des- + a coperta.
carbonifer, CARBONIFÉR2 ~e n. Perioada din era paleozoica caracterizata prin depuneri mari de zacaminte de carbuni. /<fr. carbonifere
carbonifer, CARBONIFÉR1 ~a (~i, ~e) 1) (despre terenuri sau regiuni) Care contine zacaminte de carbuni. Bazin ~. 2) Care se refera la extractia si prelucrarea carbunelui. Industrie ~a. /<fr. carbonifere
carbon, CARBÓN n. Metaloid, foarte raspândit în natura (sub forma de grafit), în zacaminte fosile (carbune de pamânt si bitumuri) si în bioxidul de carbon, component de baza al tuturor substantelor organice vegetale si animale. ~ primar. /<fr. carbon, lat. carbo, ~onis
bazin, BAZÍN ~e n. 1) Rezervor mare deschis, construit special pentru colectarea unui lichid, în special a apei, destinat unor operatii tehnice sau practicarii înotului. 2) Regiune din care îsi colecteaza afluentii un râu sau un fluviu. ~ul Dunarii. 3) Regiune bogata în zacaminte naturale. ~ carbonifer. 4) mar.: ~ portuar parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 5) anat. Parte a scheletului omenesc situata la baza trunchiului formata din oasele iliace; pelvis. /<fr. bassin
bazaltic, BAZÁLTI//C ~ca (~ci, ~ce) 1) Care contine bazalt; cu bazalt în componenta. Zacaminte ~ce. 2) Care consta din bazalt; format din bazalt. Coloane ~ce. /<fr. bazaltique
prospecta, A PROSPECT//Á ~éz tranz. 1) (terenuri) A cerceta în prealabil cu scopul de a detecta zacaminte minerale utile. 2) (preturi, cereri, oferite de piata) A studia în detaliu (pentru a descoperi surse de profit). /<fr. prospecter
prospecţiune, PROSPECŢIÚN//E ~i f. Totalitate a cercetarilor efectuate într-o regiune pentru a descoperi zacamintele de minerale utile. [Sil. -ti-u-] /<fr. prospection
radifer, RADIFÉR ~a (~i, ~e) 1) (despre mi-nereuri, zacaminte etc.) Care contine radiu. 2) (despre substante) Care produce radiatii. /<fr. radifere
stanifer, STANIFÉR ~a (~i, ~e) (despre minereuri, zacaminte) Care contine staniu. /<fr. stanifere
westfalian, WESTFALI//ÁN ~ána (~éni, ~éne) geol. Care tine etajul superior al carboniferului mediu din vestul Europei, caracterizat prin importante zacaminte de carbuni. /<fr. westphalien
bazin, BAZÍN s.n. 1. Rezervor mare de apa, alimentat de obicei de la o sursa. ♦ (Mar.) Parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 2. Regiune de unde îsi aduna afluentii un râu sau un fluviu. 3. Regiune în care se gasesc zacaminte de minereuri. 4. Cavitate cuprinsa între oasele iliace; pelvis. [Pl. -ne, -nuri, var. basin s.n. / < fr. bassin].
carbonifer, CARBONIFÉR, -Ă I. adj. 1. (despre terenuri, roci) care contine zacaminte de carbune. 2. referitor la carbunele de pamânt, la extractia si prelucrarea lui. II. adj., s. n. (din) penultima perioada a paleozoicului, în care s-au format bogate zacaminte de carbuni. (< fr. carbonifère)
diaspor, DIASPÓR s.n. Oxid natural hidratat de aluminiu, care se gaseste în zacamintele de bauxita si uneori în rocile metamorfice. [Pron. di-as-. / < fr. diaspore, cf. gr. diaspora – dispersie].
gazifer, GAZIFÉR, -Ă adj. (Despre zacaminte) Producator de gaze; care contine rezerve de gaz metan. [Var. gazeifer, -a adj. / < fr. gazeifère, cf. fr. gaz, lat. ferre – a purta].
metalogenie, METALOGENÍE s.f. Studiul formarii si raspândirii zacamintelor minerale în scoarta Pamântului. [Gen. -iei. / < fr. métallogénie].
bazin, BAZÍN s. n. 1. rezervor mare de apa, alimentat de la o sursa. 2. suprafata de apa în incinta unui port pentru stationarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apa îsi aduna afluentii. 4. regiune cu zacaminte de minereuri. 5. vas din metal, piatra sau ceramica, conic ori în forma de calota sferica. ♢ element de arhitectura constând dintr-o cavitate prismatica sau cilindrica, destinata sa contina apa. 6. parte inferioara a cavitatii abdominale, între oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin)
autohton, AUTOHTÓN, -Ă adj. Bastinas, de loc dintr-o anumita tara. ♦ (Despre animale si plante) Originar dintr-o anumita regiune. ♦ (Despre zacaminte de carbuni) Format pe locul de origine al plantelor din care provine. [Cf. fr. autochtone, it. autoctono < gr. autos – însusi, chton – pamânt, tara].
carbonifer, CARBONIFÉR, -Ă adj. 1. (Despre terenuri sau regiuni) Care contine zacaminte de carbuni. 2. Referitor la carbunele de pamânt, la extractia si la prelucrarea lui. // s.n. Penultima perioada a paleozoicului, în care s-au format cele mai bogate zacaminte de carbuni. [< fr. carbonifère, cf. lat. carbo – carbune, ferre – a purta].
diamantifer, DIAMANTIFÉR, -Ă adj. (Despre zacaminte, minerale, terenuri) Care contine diamante. [< fr. diamantifère].
fora, FORÁ vb. I. intr. A gauri (prin sapare) pamântul pentru a ajunge la stratul de titei, la zacamintele de minereu etc. [< fr. forer, cf. lat. forare].
hava, HAVÁ vb. I. tr. A taia cu haveza fagase în zacamintele în curs de exploatare pentru a usura extragerea materialului. [< fr. haver].
mină, MÍNĂ1 s.f. 1. Loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. ♦ Ansamblul lucrarilor subterane care permite exploatarea unor zacaminte. ♦ (Fig.) Mare bogatie (ascunsa). 2. Cilindru subtire de grafit etc. din interiorul creioanelor. 3. Arma alcatuita dintr-o încarcatura de exploziv si un dispozitiv de aprindere, care explodeaza prin lovire sau la comanda. [< fr. mine, it. mina, germ. Mine].
petrolifer, PETROLIFÉR, -Ă adj. (Despre terenuri, zacaminte etc.) Care contine, care produce petrol; bogat în petrol. [< fr. pétrolifère, cf. fr. pétrole, lat. ferre – a purta].
ramura, ramura a geologiei economice, studiul zacamintelor metalifere
polimetalic, POLIMETÁLIC, -Ă adj. (Despre zacaminte) Cu minereu care contine mai multe metale. [Et. incerta].
petrolifer, PETROLIFÉR, -Ă adj. (despre terenuri, zacaminte) care contine petrol. (< fr. pétrolifère)
polimetalic, POLIMETÁLIC, -Ă adj. (despre minereuri, zacaminte) care contine mai multe metale. (< poli- + metalic)
uranifer, URANIFÉR, -Ă adj. (despre zacaminte, minerale) care contine uraniu. (< fr. uranifère)
necombinat, NECOMBINÁT adj. v. NATIV (2). (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se gaseste în zacamintele din scoarta pamântului în stare pura, necombinata cu alte substante. [DEX '98]
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc