Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru violenta
violenţă, VIOLÉNŢĂ, violente, s.f. 1. Însusirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tarie. 2. Lipsa de stapânire în vorbe sau în fapte; vehementa, furie. 3. Faptul de a întrebuinta forta brutala; constrângere, violentare; siluire; încalcare a ordinii legale. ♦ Fapta violenta, impulsiva. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.
violenta, VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violenta; a constrânge, a sili, a forta. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.
violenţă, Violenta ≠ nonviolenta
violenta, VIOLENTÁ vb. v. constrânge, face, forta, obliga, sili.
violenţă, VIOLÉNŢĂ s. 1. agresivitate, brutalitate, duritate, impulsivitate, nestapânire. (O ~ temperamentala.) 2. v. rautate. 3. v. forta. 4. v. vehementa. 5. im-petuozitate, înfocare, vehementa. (Se apara, riposteaza cu ~.) 6. v. intensitate.
violenţă, VIOLÉNŢĂ s. v. stridenta.
violenta, violentá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violentéz, 3 sg. si pl. violenteáza
violenţă, violénta s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violéntei; pl. violénte
violenta, A VIOLENT//Á ~éz tranz. A supune la ceva în mod violent; a trata cu violenta; a forta. /<fr. violenter
violenţă, VIOLÉNŢ//Ă ~e f. 1) Faptul de a viola; aplicare a fortei fizice. 2) Forta brutala de oprimare. Act de ~. 3) Pornire naturala de a-si exprima în mod brutal sentimentele. ~ verbala. 4) Forta brutala (a unui lucuru sau fenomen). ~a vântului. /<fr. violence, lat. violentia, it. violenza
violenta, violenta verbala
violenţă, VIOLÉNŢĂ s.f. 1. Însusirea a ceea ce este violent; tarie, intensitate; vehementa; acuitate. 2. Nestapânire de sine. 3. Brutalitate; siluire fizica. 4. (Jur.) Orice constrângere a liberei vointe; încalcare a ordinii legale. [Pron. vi-o-, pl. -te. / cf. fr. violence, it. violenza, lat. violentia].
violenta, VIOLENTÁ vb. I. tr. A savârsi un act de violenta; a constrânge, a sili, a forta. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter].
violenta, VIOLENTÁ vb. tr. a savârsi un act de violenta; a constrânge, a sili. (< fr. violenter)
violenţă, VIOLÉNŢĂ s. f. 1. însusirea a ceea ce este violent; tarie, intensitate; vehementa; acuitate. 2. lipsa de stapânire de sine; impulsivitate, brutalitate; siluire. 3. folosirea fortei în relatiile interumane sau interstatale. o teoria ĕi = teorie sociologica potrivit careia inegalitatea sociala îsi are geneza în folosirea, pe o anumita treapta a dezvoltarii, a violentei de catre unii oameni împotriva altora. 4. (jur.) orice constrângere a liberei vointe; încalcare a ordinii legale. (< fr. violence, lat. violentia, it. violenza)
violenţă, Violenta morala, termen utilizat in dreptul civil.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc