Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru vara
vară, VÁRĂ, veri, s.f. Anotimpul cel mai calduros al anului, cuprins între primavara si toamna si reprezentând (în emisfera boreala) intervalul de timp de la 22 (21) iunie pâna la 23 septembrie. ♢ Loc. adj. De vara = a) necesar în timpul verii; care se poarta în timpul verii; care se practica vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodeste vara; varatic. ♢ Loc. adv. La vara = în vara viitoare, în vara care urmeaza. Asta-vara = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflam. (Pop.) An-vara = în vara anului precedent. De cu vara = fiind înca vara. Peste vara = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primavara).
văra, VĂRÁ, varez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A tine vitele sau oile la pasune (la munte) în timpul verii. – Din vara.
văra, A vara ≠ a ierna
vara, Vara ≠ iarna
vară, VÁRĂ s. verisoara.
vară, vára (anotimp) s. f., g.-d. art. vérii; pl. veri
vară, vára (ruda) s. f., g.-d. art. vérei; pl. vére
văra, vará vb., ind. prez. 1 sg. varéz, 3 sg. si pl. vareáza
vara, VARA adv. În timpul verii. /<lat. vera
vară, VÁRĂ1 veri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde, în emisfera nordica, lunile iunie, iulie, august. ♢ De ~ a) necesar pentru vara; b) care are loc vara. La ~ în timpul verii viitoare. Asta ~ vara trecuta. De cu ~ înca din timpul verii. Pierde-vara om care nu are nici o ocupatie, care nu face nimic; haimana. [G.-D. verii] /<lat. vera
vară, VÁRĂ2 vére f. Persoana de sex feminin considerata în raport cu fiica sau cu fiul unchiului ori a matusii. /<lat. verus, ~a
văra, A VĂR//Á ~éz 1. intranz. rar (despre per-soane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A tine la pasune în timpul verii. /Din vara
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc