Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru ureche
ureche, URÉCHE, urechi, s.f. I. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale auzului si echilibrului, asezate simetric de o parte si de cealalta a capului omului si mamiferelor, alcatuite dintr-o parte externa, una mijlocie si una interna. ♢ Expr. A fi numai urechi sau a-si deschide urechile (în patru) = a asculta foarte atent. A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmatii, zvonuri, stiri) a deveni cunoscut, stiut de cineva. A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai în treacat, neprecis. A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche si a-i iesi pe alta (sau pe cealalta) = a nu retine ceea ce i se spune, a trece usor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite. Tare (sau fudul) de urechi (sau de-o ureche) = surd. ♦ Partea externa, cartilaginoasa, vizibila a urechii (I 1); pavilionul urechii, auricula. ♢ Loc. adv. Pâna peste urechi = extrem de..., foarte. ♢ Expr. (A fi) într-o ureche = (a fi) smintit, scrântit, ticnit. A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etc.) = a-si pierde rabdarea asteptând (sa manânce etc.), a dori foarte mult (ceva). ♢ Compuse: (Bot.) urechea-babei = ciuperca comestibila de culoare galbuie sau trandafirie pe partea exterioara si rosie-portocalie pe partea interioara; urechiusa (Peziza aurantia); urechea iepurelui = a) numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); b) planta erbacee din familia labiatelor, cu tulpina si frunzele paroase, cu florile roz (Stachys lanata); urechea-porcului = planta erbacee melifera din familia labiatelor, cu tulpina paroasa si ramificata în partea superioara, cu frunzele ovale si dintate si cu flori mici, albastrui-violete (Salvia verticillata); urechea-soarecelui = nu-ma-uita; urechea-ursului = planta erbacee cu frunze carnoase, ovale, usor dintate, dispuse în forma de rozeta si cu flori galbene (Primula auricula). 2. Fig. Facultatea de a auzi; simtul auzului; auz. ♢ Expr. A avea ureche (muzicala) = a avea facultatea de a percepe just (si de a reproduce în mod exact) sunetele muzicale. A cânta dupa ureche = a reproduce o melodie dupa auz, fara a folosi partitura. II. (Pop.) Organul respirator al pestilor; branhie. III. P. anal. 1. Gaura acului (prin care se petrece ata sau sfoara). ♢ Expr. A scapa ca prin urechile acului = a scapa cu mare greutate, în mod miraculos dintr-o situatie dificila. 2. Cheotoarea de piele sau de pânza care se coase la marginea posterioara de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul careia se trage încaltamintea în picior. 3. Toarta; inel, belciug. ♦ Proeminenta în forma de cârlig la capatul de sus al leucii carului, de care se sprijina lantul sau veriga care leaga loitrele de leuca. ♦ Ochi, lat, juvat la capatul streangului; valul streangului. 4. (La pl.) Portiune iesita în afara dintr-o lucrare de zidarie, amenajata pentru a usura fixarea unui toc de fereastra sau de usa, pentru a sustine un ornament etc. – Lat. oricla (= auricula).
ureche, URÉCHE s. v. branhie, masea, opercul.
ureche, URÉCHE s. 1. (ANAT.) auricula, pavilionul urechii, (rar) pâlnie, scoica. 2. v. auz. 3. v. toarta. 4. gaura, (prin Transilv.) toarta. (~ la acul de cusut.) 5. (BOT.) urechea-babei (Peziza aurantia) = urechiusa, (reg.) baba; urechea-iepurelui (Bupleurum rotundifolium) = (reg.) lautoare, urechelnita, ureche-tatarasca; urechea-porcului (Salvia verticillata) = (reg.) jales.
ureche, uréche s. f., art. uréchea, g.-d. art. uréchii; pl. uréchi
ureche, URÉCH//E1 ~i f. I. 1) (la om si la animale) Organ-pereche al auzului, situat (simetric) pe partea laterala a capului. ♢ Pâna peste ~i foarte mult. A trage cu ~ea a asculta pe furis, neobservat de nimeni. A-i intra pe o ~ si a-i iesi pe alta a uita repede cele auzite; a nu da (nici o) atentie spuselor cuiva. A-i rupe cuiva ~ile a pedepsi pe cineva, tragându-l de urechi. A se face într-o ~ a se preface nebun; a fi neserios. A-i roade cuiva ~ile a-i spune cuiva mereu acelasi lucru. A fi numai ~i a asculta foarte atent. A ajunge la ~ea (sau ~ile) cuiva a afla ceva tinut în secret. 2) Capacitate de a auzi; auz ♢ A avea ~ muzicala a avea capacitatea de a memora si reproduce cu usurinta sunete muzicale, melodii. A fi fudul de ~i (sau de o ~) a nu auzi bine. 3) pop. Organ de respiratie la animalele acvatice; branhie. II. (în îmbinari ce denumesc plante): ~ea-babei ciuperca comestibila de culoare galbena-portocalie, cu margini valuroase, ridicate în sus; urechiusa. ~ea-iepurelui a) planta erbacee cu tulpina erecta, ramificata, cu frunze ovale si cu flori galbene, dispuse în umbele; urechelnita; b) planta erbacee decorativa, cu frunze înguste, paroase, dintate pe margini, si cu flori rosii sau roz, dispuse în forma de ciorchine. ~ea-ursului planta erbacee cu tulpina erecta, ramificata, având frunze dintate, rotunjite la vârf, si flori galbene, dispuse în umbele unilaterale. ~ea-soarecelui planta erbacee decorativa, cu tulpina erecta, putin ramificata, având frunze înguste, nezimtate, si flori mici, albastre, albe sau rosii. ~ea-porcului planta erbacee decorativa semilemnoasa, cu tulpina erecta, ramificata, paroasa, având frunze alungite, zimtate si flori albastrui-violete. [G.-D. urechii] /<lat. oricla
ureche, URÉCH//E2 ~i f. 1) Gaura sau adâncitura de dimensiuni reduse (corespunzatoare cu volumul obiectului), facuta cu scopuri diferite în anumite obiecte. ~ea acului. 2) Obiect de care se poate apuca sau cu ajutorul caruia se poate fixa ceva. ~ea cizmei. [G.-D. ure-chii] /<lat. oricla
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc