Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru undele
hertzian, HERTZIÁN, -Ă, hertzieni, -e, adj. Referitor la undele electromagnetice radio. ♢ Unda (sau raza) hertziana = unda electromagnetica prin care se fac transmisiile radiofonice. Cablu hertzian = sistem de transmisie a mesajelor prin unde hertziene. [Pr.: -ti-an] – Din fr. hertzien.
infraroşu, INFRARÓSU, -IE, infrarosii, adj., s.n. 1. Adj. (În sintagma) Radiatii infrarosii = radiatii electromagnetice invizibile, penetrante, cu efect termic pronuntat, situate în spectru între limita rosie a domeniului luminii vizibile si microundele radioelectrice. 2. S.n. Domeniu spectral al radiatiilor infrarosii, situat între limita rosie a spectrului vizibil si radiatiile hertziene. – Infra-+rosu (dupa fr. infrarouge).
undelemn, UNDELÉMN s.n. v. untdelemn.
undelemniu, UNDELEMNÍU, -ÍE adj. v. untdelemniu.
untdelemn, UNTDELÉMN s.n. Ulei comestibil extras din masline; p. gener. orice ulei vegetal comestibil. ♢ Expr. A iesi deasupra ca untdelemnul = a birui, a învinge; a se confirma, a se adeveri. [Var.: undelémn s.n.] – Unt + de + lemn (dupa sl. drĕvĕno maslo).
untdelemniu, UNTDELEMNÍU, -ÍE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbena a) untdelemnului; galbui. [Var.: undelemníu, -íe adj.] – Untdelemn + suf. -iu.
arăta, ARĂTÁ, arắt, vb. I. 1. Tranz. A expune ceva intentionat privirilor cuiva; a da la iveala, a lasa sa se vada. ♢ Expr. (Refl.) A se arata doctorului = a se duce sa fie examinat de un medic. 2. Tranz. A indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra caruia se atrage atentia. ♢ Expr. A arata (cuiva) usa = a da (pe cineva) afara dintr-un loc. A arata (pe cineva) cu degetul, se spune despre cineva pe care lumea îl dispretuieste pentru faptele sale. ♦ A indica o masura, o directie etc. ♦ A indica ora, minutele si secundele. 3. Tranz. A da o explicatie, a explica, a face o expunere (pentru a lamuri, a dovedi, a convinge). ♢ Expr. (Fam.) Îti arat eu tie! se spune pentru a ameninta pe cineva. 4. Tranz. si refl. A (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi, atitudini). ♦ Tranz. A da dovada de...; a dovedi. ♦ Intranz. A parea (dupa înfatisare); a avea o anumita înfatisare. ♢ Refl. unipers. Se arata a fi vreme buna. 5. Refl. A aparea, a se ivi (pe neasteptate). – Lat. •arrectare.
electromagnetism, ELECTROMAGNETÍSM s.n. Ramura a electricitatii care studiaza câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în miscare, actiunea câmpului magnetic asupra curentului electric, undele electrice si cele magnetice, fenomenul inductiei electromagnetice etc. – Din fr. électromagnétisme, germ. Elektromagnetismus.
ondulat, ONDULÁT, -Ă, ondulati, -te, adj. 1. Cu usoare diferente de nivel, asemanatoare undelor; ca undele. ♦ (Despre linii, contururi etc.) Sinuos, serpuitor. 2. (Despre obiecte de piele, de tabla etc.) În forma de valuri, valurit. 3. (Despre par) Cu ondulatii, buclat, inelat. – V. ondula.
eter, ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s.m. (3) eteruri, s.n. 1. S.m. Combinatie organica lichida, incolora, foarte volatila si inflamabila, cu miros aromatic specific, obtinuta din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. S.m. Substanta ipotetica (a carei existenta nu este admisa de fizica moderna) având proprietati fizice contradictorii, care ar umple întregul spatiu si ale carei oscilatii ar constitui undele electromagnetice. 3. S.n. Fig. Aer, atmosfera, cer, vazduh. 4. S.m. (În conceptia unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alaturi de foc, apa, pamânt si aer) din care ar fi alcatuite corpurile ceresti. – Din fr. éther, lat. aether.
ecou, ECÓU, ecouri, s.n. 1. Repetare a unui sunet datorita reflectarii undelor sonore pe un obstacol. ♦ Unde reflectate care pot fi percepute distinct în raport cu undele directe. 2. Fig. Rasunet, vâlva produsa de un eveniment, de o problema etc. ♢ Expr. A se face ecoul cuiva = a repeta, a raspândi cuvintele sau ideile cuiva. – Din fr. écho, lat. echo.
timpan, TIMPÁN, timpane, s.n. 1. (Anat.) Membrana elastica care desparte partea externa a urechii de cea mijlocie, transmitând prin vibratii undele sonore la urechea interna. 2. Instrument muzical de percutie, asemanator cu toba, dar care poate fi acordat; pauca. 3. (Arhit.) Suprafata de zidarie neteda sau ornamentata cu sculpturi, situata între o grinda orizontala si un arc de deasupra golului unei usi sau al unei ferestre. – Din (1, 3) fr. tympan, (2) it. timpano.
radioelectricitate, RADIOELECTRICITÁTE s.f. Parte a fizicii care studiaza oscilatiile de înalta frecventa si undele electromagnetice, precum si aplicatiile acestora în radiocomunicatii, în radiolocatie etc. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioélectricité.
radiotelemecanică, RADIOTELEMECÁNICĂ s.f. Ramura a telemecanicii care foloseste undele radio pentru emiterea si receptionarea comenzilor. [Pr.: -di-o-] – Radio1- + telemecanica.
radiotelemetrie, RADIOTELEMETRÍE s.f. Determinarea distantei dintre un obiect si un reper dat, folosind undele radio. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélémétrie.
radiotelemetru, RADIOTELEMÉTRU, radiotelemetre, s.n. Aparat pentru masurarea distantelor folosind undele radio2. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélémètre, engl. radiotelemeter.
hipocentru, HIPOCÉNTRU s. n. loc din interiorul scoartei terestre de unde se propaga spre suprafata undele unui cutremur. (< fr. hypocentre)
hertzian, HERTZIÁN, -Ă adj. referitor la undele electromagnetice radio. o unde ĕne = unde electromagnetice care transmit semnalele radiofonice; cablu ~ = sistem de transmisie prin unde hertziene a mesajelor. (< fr. hert-zien)
secundar, SECUNDÁR1, secundare, s.n. Acul ceasornicului care arata secundele. – Secunda + suf. -ar.
selecta, SELECTÁ, selectéz, vb. I. 1. Tranz. A selectiona dupa un criteriu stabilit. ♦ A-si arata preferinta, a aprecia, a distinge (dintre mai multi). 2. Tranz. A separa, în vederea izolarii dintr-o multime de obiecte, o serie de obiecte cu anumite caracteristici. 3. Intranz. (Despre aparatele de radioreceptie si de telegrafie) A receptiona clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. ♦ A regla în asa fel un aparat de radioreceptie, încât undele apropiate ca lungime sa nu deranjeze auditia. – Cf. s e l e c t i v,  s e l e c t o r.
recepţiona, RECEPŢIONÁ vb. 1. a prelua, a primi. (A ~ marfa.) 2. (FIZ.) a capta, a înregistra, a prinde, a recepta. (A ~ undele sonore.)
propaga, PROPAGÁ vb. 1. v. extinde. 2. (FIZ.) a se transmite. (Undele se ~ în spatiu.) 3. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrastia, a (se) întinde, a (se) lati, v. raspândi. 4. a circula, a se extinde, a se împrastia, a se întinde, a se lati, a se raspândi, a se transmite, (înv.) a se raschira, a se tinde. (Zvonul se ~ din gura în gura.) 5. v. propovadui. 6. (BIS.) a predica, a propovadui, a raspândi, (înv.) a binevesti, a marturisi, a povesti, a spune. (A ~ în lume crestinismul.) 7. a împrastia, a raspândi, (livr.) a disemina, (fig.) a semana. (~ discordia între ei.)
ondulator, ONDULAT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care onduleaza; care se leagana ca undele. 2) Care este caracteristic undelor sau valurilor; cu proprietati de unde sau de valuri. /a (se) ondula + suf. ~tor
radiocomandă, RADIOCOM//ÁNDĂ ~énzi f. Comanda transmisa prin undele radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiocommande
secundar, SECUNDÁR1 ~e n. (la ceasornice) Ac care indica secundele. /secunda + suf. ~ar
timpan, TIMPÁN ~e n. 1) anat. Membrana elastica care desparte partea externa a unei urechi de cea mijlocie si transmite undele sonore în interiorul urechii mijlocii si interne. 2) Instrument muzical de percutie constând dintr-o membrana întinsa pe o emisfera. /<fr. tympan, it. tompano
belinografie, BELINOGRAFÍE s.f. Procedeu care permite transmiterea la distanta a imaginilor fotografice, folosind firul telefonic sau undele radiofonice. [< fr. bélinographie, cf. Belin – inginer si fizician francez].
difuzor, DIFUZÓR s.n. 1. Dispozitiv folosit în radiofonie care transforma undele electrice în unde sonore prin punerea în vibratie a unei membrane plane sau a unui cornet; este folosit în dispozitivele de radioreceptie si în instalatiile de amplificare a sunetului. 2. Parte a unui carburator cu injectie unde se produce pulverizarea combustibilului. 3. Aparat folosit pentru extragerea zaharului din sfecla, a taninului din stejar etc. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. diffuseur].
hertzian, HERTZIÁN, -Ă adj. (Fiz.) Care se refera la undele electromagnetice radiofonice. ♢ Unde hertziene = unde electromagnetice care transmit semnalele radiofonice; cablu hertzian = sistem de transmisie prin unde hertiene a mesajelor. [Pron. -ti-an, scris si hertian. [Cf. fr. hertzien].
radio, RADIO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia: 1. "(relativ la) energia radianta si radiatii de diferite naturi"; 2. "(referitor la) undele electromagnetice si la aplicatiile lor", "radiofonic", "radiofonie", "radiotelegrafie". [Pron. -di-o-, var. radi-. / < fr., it., engl. radio-, cf. lat. radius – raza].
secundar, SECUNDÁR, -Ă adj. 1. Care nu vine decât în al doilea rând, de importanta mai mica; accesoriu. ♢ Medic secundar (si s.m.) = medic care, în urma unui concurs este admis sa se specializeze într-o clinica; fenomen secundar = fenomen putin important care apare în cursul unei boli. 2. Care urmeaza dupa primul; al doilea. ♢ (Geol.; si s.n.) Era secundara = mezozoic; propozitie secundara = propozitie subordonata, dependenta. // s.n. Ac al ceasornicului care indica secundele. [Var. secondar, -a adj. / cf. fr. secondaire, lat. secundarius].
stoper, STÓPER s.m. Jucator la fotbal care are însarcinarea de a supraveghea pe centrul înaintas advers, pe care îl stopeaza când acesta înainteaza cu mingea. // s.n. Ceasornic de precizie care înregistreaza minutele, secundele si zecimile de secunda, uneori si sutimile de secunda, având si o scara de viteze. [< engl. stopper].
eter, ETÉR s.m. 1. (În filozofia antica) Al cincilea element constitutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamânt). 2. Compus organic obtinut din alcooli sau din fenoli, foarte întrebuintat în industrie. 3. Fluid ipotetic care ar exista pretutindeni în spatiu si ale carui oscilatii ar constitui undele electromagnetice. // s.n. (Fig.) Spatiul atmosferic. [Pl. -ri, (s.n.) -ruri. / < fr. éther, cf. gr. aither – aer curat].
ondula, ONDULÁ vb. I. 1. intr. A se misca, a se legana (ca undele, ca valurile de apa); a avea ondulatii. ♦ A serpui. 2. tr. A încreti parul. [Var. undula vb. I. / < fr. onduler].
scufunda, scufúnda s.f. art. (reg.; în loc adv.) de-a scufunda sau de-a scufundele = cu totul, în întregime.
radioastronomie, RADIOASTRONOMÍE s.f. Ramura a astronomiei care studiaza emisiunile electromagnetice din cosmos, folosind undele de radio la cercetarea astrelor. [Gen. -iei. / cf. fr. radioastronomie, germ. Radioastronomie].
respiratia, Respiratia apelor repezi,ropotitoare roade rotundele roci pe care calci.
selecta, SELECTÁ vb. I. 1. tr. A selectiona. ♦ A-si arata preferinta, a distinge. 2. intr. (Despre un radioreceptor) A receptiona clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. ♦ tr. A regla în asa fel un aparat de radioreceptie, încât undele apropiate ca lungime sa nu deranjeze auditia. [< selectie, selector, cf. germ. selektieren].
selectiv, SELECTÍV, -Ă adj. 1. Care alege, care face distinctie între elemente. ♦ (Despre un radioreceptor) Care poate receptiona clar undele sonore ale diferitelor posturi de emisiune. 2. Care se face prin selectie. ♦ (Statist.) Cercetare selectiva = cercetare a unei colectivitati pe baza unui esantion. [Cf. fr. sélectif, germ. selektiv].
radioelectricitate, RADIOELECTRICITÁTE s. f. ramura a fizicii care studiaza oscilatiile de înalta frecventa si undele electromagnetice, precum si aplicatiilor lor. (< fr. radioélectricité)
radiospectroscopic, RADIOSPECTROSCÓPIC, -Ă adj. referitor la undele radio si la radiatiile electromagnetice emise de astre. (< radio1- + spectroscopic)
secundar, SECUNDÁR1, -Ă s. n. ac al ceasornicului care indica secundele. (< secund + -ar)
selecta, SELECTÁ vb. I. tr. 1. a selectiona; a separa, a sorta. ♢ a-si arata preferinta, a distinge. 2. a regla în asa fel un aparat de radioreceptie încât undele apropiate ca lungime sa nu deranjeze auditia. II. intr. (despre un aparat radioreceptor) a receptiona clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. (< germ. selektieren)
selectiv, SELECTÍV, -Ă adj. 1. care constituie, efectueaza o selectie (2). 2. (despre sisteme tehnice sau fizico-chimice) care realizeaza o alegere adecvata a anumitor marimi sau elemente dintr-un grup. ♢ (despre un aparat radioreceptor) care poate receptiona clar undele sonore ale diferitelor posturi de emisiune. 3. (stat.) cercetare ~a = cercetare a unei colectivitati pe baza unui esantion. (< fr. sélectif)
stoper, STÓPER1 I. s. m. jucator la fotbal care are însarcinarea de a supraveghea pe centrul înaintas advers, pe care îl stopeaza când acesta înainteaza cu mingea. II. s. n. ceasornic de precizie care înregistreaza minutele, secundele si zecimile, uneori si sutimile de secunda, având si o scara de viteze. (< engl. stopper)
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc