Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru temporar
temporar, TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurta durata, care nu dureaza decât un anumit timp; vremelnic, trecator, provizoriu. ♢ Care exercita o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius.
temporar, Temporar ≠ etern, permanent, vesnic
temporar, TEMPORÁR adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, provizoriu, trecator, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizoric, provizornic. (O situatie temporara.) 2. adj. provizoriu, vremelnic, (înv.) precariu, vremelnicesc. (O slujba, o ocupatie temporara.) 3. adv. provizoriu, (înv.) vremelniceste. (Ocupa temporar demnitatea de ...) 4. adj. v. interimar. 5. adj. momentan, provizoriu, trecator, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o masura temporara.) 6. adj. efemer, pieritor, schimbator, trecator, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecator, piericios, pierit, stricacios, temporal, vremelnicesc, (fig.) calator, (înv. fig.) desert. (Un fenomen temporar.)
temporar, temporár (vremelnic) adj. m., pl. temporári; f. sg. temporára, pl. temporáre
temporar, TEMPORÁR ~a (~i, ~e) si adverbial Care dureaza putin; cu un termen de existenta limitat; de scurta durata; vremelnic; provizoriu. /<fr. temporaire, lat. temporarius
temporar, TEMPORÁR, -Ă adj. Vremelnic, trecator, provizoriu. [Cf. fr. temporaire, lat. temporarius].
temporar, TEMPORÁR, -Ă adj. de scurta durata, vremelnic, trecator, provizoriu. (< fr. temporaire, lat. temporarius)
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc