Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru tata
tată, TÁTĂ, tati, s.m. 1. Barbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui barbat copiii sai când i se adreseaza sau când vorbesc despre el ori pe care si-l da el însusi când vorbeste cu copiii sai; taica, parinte, tatân, babaca. ♢ Tata de familie = barbat care are copii pe care îi creste; cap de familie. Tata mare sau tata-mosu = bunic. Tata vitreg = al doilea sot al unei femei în raport cu copiii ei dintr-o casatorie anterioara. Tata bun = tata adevarat. ♢ Loc. adj. Din tata în fiu = transmis de-a lungul generatiilor, prin descendenta directa, din generatie în generatie. ♢ Expr. Calca pe urmele lui taica-sau, se spune despre cel care seamana cu tatal sau în apucaturi si obiceiuri (rele). Bucatica rupta tata-sau sau tata-sau în picioare, se spune despre un copil care seamana perfect tatalui sau. Se leapada si de tata-sau sau vinde si pe tata-sau, se zice despre un om rau, lipsit de scrupule. Unde da tata, creste carnea, se spune când parintele îsi pedepseste copiii pentru binele lor. Mai tata! exclamatie de uimire sau de satisfactie. 2. (La vocativ) Termen cu care se adreseaza cineva unui copil (sau unei persoane tinere straine) pentru a marca un raport de familiaritate si de simpatie. 3. (Uneori determinat prin "socru") Nume dat de ginere sau de nora socrului. 4. (Fam.) Nume dat unui barbat (mai în vârsta) în semn de respect sau de afectiune. ♦ (Pe lânga un nume de persoana) Nume dat unui neam etc. 5. (În credinta crestina) Dumnezeu, creatorul lumii. ♢ Tatal nostru = numele unei rugaciuni crestine. ♢ Expr. (A sti) ca (pe) Tatal nostru = (a sti) foarte bine, pe de rost, fara greseala. 6. Fig. (Fam.) Creator, fauritor, fondator. 7. (Glumet) Cel care întrupeaza cele mai înalte calitati, care este deasupra altora, îi covârseste pe toti. [Nom. sg. art.: tata si tatal; gen.-dat. sg.: tatii si tatei] – Lat. tata.
ţaţă, ŢÁŢĂ, tate, s.f. 1. (Pop.) Matusa. ♦ Termen de respect cu care cineva se adreseaza (la tara) unei surori mai mari sau unei femei mai în vârsta; lele. 2. (Pop.) Termen alinator dat de un barbat femeii iubite; mândra. 3. (Peior.) Epitet pentru o femeie vulgara, lipsita de gust si de finete; mahalagioaica. – Din ngr. tsa'tsa.
ţâţă, ŢẤŢĂ, tâte, s.f. 1. (Pop.) Sân, mamela. ♢ Loc. adj. De tâta = (despre copii) sugar. ♢ Loc. adv. La tâta = la sân, la piept. ♢ Expr. A da tâta = a da sa suga, a alapta. A avea tâta = a avea lapte suficient pentru a-si alapta copilul. 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apa. 3. (Pop.) Celula în care se dezvolta matca albinelor. 4. Compuse: (Bot.) tâta-caprei = a) barba-caprei; b) planta erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii (Tragopogon pratensis); tâta-oii = a) degetar; b) ciubotica-cucului; tâta-vacii = a) varietate de vita de vie care produce struguri cu boabe lunguiete, carnoase; razachie (Vitis); b) ciubotica-cucului; c) planta erbacee cu frunzele dispuse în rozeta si cu florile galbene, asezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior); tâta-fiului = planta de munte cu rizom scurt si gros, tulpina înalta, frunze ovale si flori rosii (Polygonum bistorca); tâta-mielului = urechelnita; tâta-oilor = arnica. – Lat. •titia.
ţâţă, ŢÂŢĂ s. I. 1. v. sân. 2. v. uger. II. tâta-vacii v. razachie.
ţâţă, ŢÂŢĂ s. v. gurgui, tâtâna.
ţaţă, ŢÁŢĂ s. v. lele.
ţaţă, ŢÁŢĂ s. v. mahalagioaica, mahalagita, matusa, mitocanca, tanti.
tată, TÁTĂ s. 1. parinte, (frantuzism) papa, (înv. si pop.) taica, (pop.) tatân, (înv. si reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babaca, babaie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. si sudul Transilv.) tete, (fam.) batrânul (art.), tati, (arg.) puriu. (Are ~ doi copii.) 2. tata-mare v. bunic. 3. v. Dumnezeu. 4. (BIS.) tatal nostru = (înv. si reg.) ocinas.
tată, táta s. m., art. tata, g.-d. art. tátei/lui táta; art. tátal (numai + atribut sau "Dumnezeu"), g.-d. art. tatalui; pl. táti
ţaţă, táta s. f., g.-d. art. tátei; pl. táte
ţâţă, tâta s. f., g.-d. art. tâtei; pl. tâte
tată, TÁTĂ tati m. 1) (si cuvânt de adresare) Barbat considerat în raport cu copiii sai. ♢ ~ bun tata adevarat. ~-socru tatal sotului sau al sotiei, privit în raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-mosu bunic. Din ~ în fiu din generatie în generatie. 2) Barbat de vârsta aproximativ egala cu a unui parinte. 3) (si ca termen de adresare a unui tânar catre un om mai în vârsta) Barbat respectat si apropiat cuiva. 4) pop. Persoana care a initiat un domeniu de activitate sau o realizare importanta. 5) Persoana care protejeaza pe cineva sau îi acorda un sprijin. 6) (în religia crestina) Creator a tot ce exista; Dumnezeu. ♢ ~l nostru numele unei rugaciuni la crestini. (A sti) ca (pe) "~l nostru" a sti (ceva) foarte bine; a sti pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata
ţaţă, ŢÁŢ//Ă ~e f. pop. (folosit si ca termen de adresare) 1) Sora (sau vara) a unuia dintre parinti, luata în raport cu copiii acestora; matusa. 2) Sora mai mare sau femeie mai în vârsta; lele. 3) peior. Femeie cu apucaturi grosolane. /<ngr. tsátsa
ţâţă, ŢÂŢ//Ă ~e f. 1) pop. Organ de secretie a laptelui la mamifere; glanda mamelara; mamela. ♢ Copil de ~ copil sugar. A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte în cantitate suficienta (în perioada alaptarii copilului). ~a-vacii planta erbacee cu tulpina erecta, cu frunze mari, ovale, si cu flori galbene, dispuse în umbele; ciubotica-cucului. ~a-caprei a) varietate de vita de vie cu boabe mari, lunguiete si carnoase; b) planta erbacee cu tulpina erecta, cu frunze lungi, înguste, si cu flori galbene-aurii, solitare; barba-caprei. ~a-mielului planta erbacee decorativa cu tulpina erecta, cu frunze carnoase si eliptice, cu flori roz sau rosii; urechelnita. ~a-oii a) planta erbacee veninoasa cu tulpina erecta, cu frunze paroase si cu flori mari, rosii sau galbene, dispuse în inflorescente; b) planta erbacee cu tulpina erecta, cu frunze mari, subtiate spre petiol, si cu flori galbene-închise, dispuse în umbele. ~a-oilor planta erbacee medicinala, cu tulpina erecta si paroasa, cu frunze eliptice, mari, si cu flori galbene, care creste în regiuni umede montane; arnica. ~a-fiului planta erbacee cu tulpina înalta, cu frunze mari, alungite, si cu flori rosii dispuse în spice terminale, care creste în regiuni umede montane. 2) reg. Celula de fagure în care se dezvolta matca; botca. 3) pop. Parte în forma de cioc de la gura unor vase (pe unde se bea); gurgui. /<lat. titia
taţă, táta, táte, s.f. (reg.) 1. tava. 2. fundament la casa.
ţaţă, táta (-te), s.f. – 1. Titlu de respect pe care îl dau tinerii surorilor mai mari, matusilor si, în general, femeilor mai în etate. – 2. Namila de femeie, femeie voinica. – Var. Mold. (tî)taca, Olt., taica, tatae. Creatie expresiva, cf. tîta. Se foloseste în Munt. si în Mold. de S (ALR, I, 164). Ngr. τσάτσα "mama", care se considera ca etimon al rom. (Cihac, II, 709; Ronzevalle 75; Tiktin; Gáldi 259) ar putea proveni din acesta.
tată, táta (-ti), s.m. – Parinte. – Var. tatîne, pl. tatîni. Mr. tata, pl. tatîni, megl. tata, pl. tatǫni, istr. tǫtę. Lat. tata (Diez, I, 413; Puscariu 1718; REW 8596; Densusianu, Hlr., 139; Puscariu, Lr., 281), cf. vegl. tuota, alb. tatë, it. de S. tata, it. dial. tato "tata, bunic", tata "stapîna", v. fr. taie, sp., port. tata. Der. din sl. tata, cf. sb., ceh., pol. tata, mag. tata (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Miklosich, Lexicon, 983) nu este probabila; coincidenta se explica prin izvorul expresiv comun, cf. si gr. τάτα, ngr. τατᾶς. Uz general (ALR, I, 152). Are decl. dubla, datorata aspectului sau formal; art. tata si tatal, genitiv tatei si tatalui. Aceasta ultima forma pare sa se explice prin nevoia de a împiedica întîlnirea unei terminatii f. cu posesivul m. spune tatalui tau, nici o data tatei sau; din acelasi motiv se prefera uneori folosirea fara flexiune spune tata-tau, sau cu art. antepus, ca la numele proprii spune lui tata-sau. Var. tatîne se explica de obicei prin forma vulgara a lat. tata (Densusianu, GS, 139; Rosetti, I, 104), cf. barba, barbanis "unchi dinspre tata"; dar aceasta declinare este de origine germanica si ne putem îndoi ca a influentat latina din Dacia. Este vorba probabil de -ne paragogic, ca în it. (Rohlfs, It., 432), cf. cine, sine, sau sustinuta de echilibrul tata-tatîni cu frate-fratîni sau cu om-oameni (ca nora-nurori, fata de sora-surori). – Der. tatînesc, adj. (înv., patern).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc