Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru tainici
tainic, TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Nestiut, necunoscut, neînteles de altii, secret. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tacut, închis. – Din sl. tajnŭ, -nikŭ.
tăinicie, TĂINICÍE, tainicii, s.f. (Pop.) Taina, secret. – Tainic + suf. -ie.
tăinicit, TĂINICÍT, -Ă, tainiciti, -te, adj. (Neobisnuit) Tainic, ascuns. – Din tainic.
secret, SECRÉT adj., s. 1. adj. v. nemarturisit. 2. adj. confidential, încifrat, tainic. (Dispozitii ~.) 3. adj. v. tainuit. 4. adj. v. ezoteric. 5. adj. v. ilegal. 6. adj. v. ascuns. 7. adj. ascuns, camuflat, mascat. (Patrunde printr-o intrare ~.) 8. adj. codificat, încifrat. (Un mesaj ~.) 9. s. taina, (rar) arcan, (înv. si pop.) tainicie, (înv.) tainuire, (fig.) ascunzis. (Are ~ele ei.) 10. s. taina, (înv. si pop.) mestesug. (Nu i-a putut smulge ~ul.) 11. s. v. discretie. 12. s. enigma, mister, taina, (rar) misteriozitate, (fig.) sarada. (~ele naturii.)
tainic, táinic adj. m., pl. táinici; f. sg. táinica, pl. táinice
tăinicie, tainicíe s. f., art. tainicía, g.-d. art. tainicíei; pl. tainicíi, art. tainicíile
tăinicie, tainicíe, tainicíi, s.f. (pop.) taina, secret.
taină, táina (-ne), s.f. – 1. Secret, mister. – 2. Retinere, pudoare. – 3. Mister, sacrament. – 4. Secret, confidenta. – 5. Conversatie secreta, sporovaiala, discutie. – 6. Loc ascuns, ascunzatoare, loc subteran. Sl. (sb., cr.) tajna (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 399; Conev 98). – Der. tainic, adj. (secret, misterios, ocult), din sl. tainikŭ; tainita, s.f. (ascunzatoare, cripta, subteran), cu suf. -nita, cf. botnita, scrumelnita (dupa Tiktin si Candrea, dintr-un sl. •tajnica); tainos, adj. (înv., misterios, secretos); tainui, vb. (a ascunde, a nu da pe fata; a sta la taifas, a sta de vorba); taini (var. taina), vb. (a sta la taifas, a sta la taclale); taineala, s.f. (taifas, sfat); tainit, s.n. (taifas, sfat); tainicie, s.f. (mister, secret); tainuitor); adj. (care tainuieste); destainui, vb. (a dezvalui, a confesa), cu pref. des-.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc