Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru taina
taină, TÁINĂ, taine, s.f. 1. Ceea ce este neînteles, nedescoperit, nepatruns de mintea omeneasca; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunata. 2. Secret. ♢ Loc. adj. si adv. (Înv.) De taina = intim, particular. (În religia crestina) Cina cea de taina = masa luata de Hristos cu apostolii sai, în seara dinaintea rastignirii. (Expr.) A sta de taina = a întretine o conversatie cu caracter intim. ♢ Loc. adv. În taina = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, tainuit; ascunzatoare, tainita. 4. (Bis.; în sintagma) Sfintele taine sau cele sapte taine = cele sapte ritualuri sau acte de cult din religia crestina (botezul, casatoria, spovedania, mirul, împartasania, hirotonia si maslul), prin care credinciosii considera ca li se transmite harul divin. – Din sl. tajna.
taină, TÁINĂ s. v. ascunzatoare, ascunzis, cotlon, minune, miracol.
taină, TÁINĂ s. 1. v. mister. 2. v. secret. 3. secret, (înv. si pop.) mestesug. (Nu i-a putut smulge ~.) 4. (BIS.) mister. (~ spovedaniei.)
taină, táina s. f., g.-d. art. táinei, pl. táine
taină, TÁIN//Ă ~e f. 1) Lucru necunoscut sau nepatruns înca de mintea omeneasca; mister; enigma. 2) Fapt care nu trebuie divulgat; secret. ♢ În ~ pe ascuns; în secret. De ~ intim. Sfintele ~e (sau cele sapte ~e) cele sapte ritualuri bisericesti (botezul, casatoria, mirul, spovedania, împartasania, hirotonia si maslul) ale bisericii ortodoxe. [G.-D. tainei] /<sl. tajna
taina, taina
taină, táina (-ne), s.f. – 1. Secret, mister. – 2. Retinere, pudoare. – 3. Mister, sacrament. – 4. Secret, confidenta. – 5. Conversatie secreta, sporovaiala, discutie. – 6. Loc ascuns, ascunzatoare, loc subteran. Sl. (sb., cr.) tajna (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 399; Conev 98). – Der. tainic, adj. (secret, misterios, ocult), din sl. tainikŭ; tainita, s.f. (ascunzatoare, cripta, subteran), cu suf. -nita, cf. botnita, scrumelnita (dupa Tiktin si Candrea, dintr-un sl. •tajnica); tainos, adj. (înv., misterios, secretos); tainui, vb. (a ascunde, a nu da pe fata; a sta la taifas, a sta de vorba); taini (var. taina), vb. (a sta la taifas, a sta la taclale); taineala, s.f. (taifas, sfat); tainit, s.n. (taifas, sfat); tainicie, s.f. (mister, secret); tainuitor); adj. (care tainuieste); destainui, vb. (a dezvalui, a confesa), cu pref. des-.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc