Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru starui
stărui, STĂRUÍ, stắrui, vb. IV. Intranz. 1. A ruga insistent si în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A ramâne statornic, neclintit (într-o actiune, într-un sentiment, într-o hotarâre etc.); a persevera, a persista. ♦ A lucra cu perseverenta la ceva. 3. A continua sa fie, sa existe; a se mentine, a dainui. [Prez. ind. si: staruiesc] – Din bg. staraija se.
stărui, STĂRUÍ vb. v. aspira, baza, bizui, consista, consta, conta, dori, fundamenta, încrede, întemeia, jindui, nazui, pofti, pretinde, rezida, râvni, sprijini, sta, tinde, tinti, urmari, visa, viza.
stărui, STĂRUÍ vb. 1. v. insista. 2. a insista, a persevera, a persista. (A ~ în actiunea începuta.) 3. v. înca-patâna. 4. v. persista. 5. v. mentine.
stărui, staruí vb., ind. si conj. prez. 1 si 2 sg. starui, 3 sg. si pl. staruie, imperf. 3 sg. staruiá
stărui, A STĂRUÍ starui intranz. 1) A da dovada de insistenta; a insista. 2) A pastra statornicie (în actiuni, atitudini sau sentimente); a sta cu fermitate pe aceeasi pozitie; a persista; a persevera; a insista. 3) A-si perpetua existenta; a continua sa fie; a dainui; a persista; a dura. /stare + suf. ~ui
stărui, staruí (-uésc, -ít), vb. – 1. (Înv.) A se baza, a consista. – 2. A persevera, a continua. – 3. A permanentiza, a dura, a dainui în aceleasi conditii. – 4. (Înv.) A-si îndrepta privirea, a avea în vedere. – 5. A insista, a persista, a se încapatîna. – 6. A sprijini, a recomanda, a aprecia, a ocroti. Pare formatie culta, pornind de la stare, pentru a obtine cu ajutorul suf. nuantele pe care limbile romanice le indica prin intermediul pref. (Tiktin; Candrea), cf. dare si darui, tîrg si tîrgui etc. Apare pentru prima oara la Cantemir. În evolutia sa semantica ar fi putut sa se sprijine pe pol. staworać "a insista", cf. ceh. starati "a insista" (Cihac, II, 363; Conev 98); dar aceasta coincidenta ar putea fi întîmplatoare. Der. staruinta, s.f. (permanenta, persistenta; insistenta; perseverenta; favoare, protectie); staruitor, adj. (insistent).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc