Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru sluga
slugă, SLÚGĂ, slugi, s.f. I. 1. Persoana angajata pentru a munci în gospodaria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuita în bani sau în natura. ♢ Expr. (Înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastra), formula de salut sau de raspuns la salut. ♦ Fig. Persoana care sustine sau apara orbeste interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoana subordonata alteia si obligata, din cauza conditiilor sociale în care se afla, sa-i execute vointa. 3. (Înv.) Slujitor înarmat de pe lânga casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scândura scobita la un capat, care se foloseste la scoaterea cizmelor fara ajutorul cuiva; tragatoare. – Din sl. sluga.
slugă, Sluga ≠ stapân
slugă, SLÚGĂ s. 1. servitor, om de serviciu, (astazi rar) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslusnic. 2. servitoare, slujnica, femeie de serviciu, (livr.) servanta, (reg.) jupâneasa, (fam.) marita. 3. rândas, servitor. 4. argat, (înv. si reg.) curtean, (prin Transilv.) biris, (înv.) celednic.
slugă, SLÚGĂ s. v. tragatoare.
slugă, slúga s. f., g.-d. art. slúgii; pl. slugi
slugă, SLÚ//GĂ ~gi f. 1) Persoana angajata la stapân mai ales pentru treburi casnice; servitor. 2) fig. Persoana devotata altei persoane sau unei cauze. /<sl. sluga
sluga, SLUGA LA CURTEA DOMNEASCA CUV. vechi
slugă, slúga (-gi), s.f. – 1. Servitor, argat. – 2. Descaltator, tragatoare. – 3. Suport, capra de sustinere al capatului liber de la tablia asezata pe tejgheaua tîmplarului. – Var. Trans. scluga. Sl. sluga (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Conev 59), cf. mag. szolga. – Der. slugarnic (var. slugar, slugaresc), adj. (servil); slugarnicie, s.f. (servilism); slugarnici, vb. (a munci ca sluga; a se purta servil); slugoi, s.m. (servitor; om slugarnic0; slugari, vb. (a fi sluga, a munci ca sluga); slugarie, s.f. (conditie de sluga, ploconeala); slugarime (var. slugaret), s.f. (slujitorime). Cf. sluji, solgabirau.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc