Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru sensurile cuvintelor
semantic, SEMÁNTIC, -Ă, semantici, -ce, s.f., adj. I. S.f. 1. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studierea sensurilor cuvintelor si a evolutiei acestor sensuri; semasiologie, semantism. 2. (Log.) Teoria interpretarii unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. II. Adj. Care tine de semantica (I 1), care se refera la sensurile cuvintelor; semasiologic. – Din fr. sémantique.
semantică, SEMÁNTICĂ s.f. 1. Ramura a lingvisticii care studiaza sensurile cuvintelor si evolutia acestor sensuri; semasiologie. ♦ Sens lexical; (p. ext) semnificatie; semantism. ♢ Semantica artei = ramura a semanticii care se ocupa cu întelesul cuvintelor folosite în limbajul literar. 2. Parte a semioticii care studiaza raportul semnelor cu obiectele semnificate. ♢ Semantica generala = curent teoretic care cerceteaza limbile "naturale" din punct de vedere sociologic si pragmatic. [Gen. -cii. / < fr. sémantique, cf. gr. sema – semn].
semantic, SEMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la sensurile cuvintelor; semasiologic. [< fr. sémantique, cf. gr. semantikos < sema – semn].
semasiologie, SEMASIOLOGÍE s.f. Ramura a lexicologiei care cerceteaza sensurile cuvintelor si cauzele modificarilor lor; semantica (1). [Gen. -iei. / < fr. sémasiologie, cf. gr. semasia – desemnare, logos – stiinta].
semantic, SEMÁNTIC, -Ă I. adj. referitor la semantica; semasiologic. o câmp ~ = ansamblu de cuvinte aflate într-o strânsa corelatie de sens. II. s. f. 1. ramura a lingvisticii care studiaza sensurile cuvintelor si evolutia lor în timp; semasiologie. ♢ sens lexical; (p. ext.) semnificatie; semantism. o a artei = ramura a semanticii care se ocupa cu întelesul cuvintelor în limbajul literar. 2. parte a semioticii care studiaza raportul semnelor cu obiectele desemnate. o (fil.) ~ generala = curent aparut la începutul sec. XX în SUA, care cerceteaza limbile "naturale" mai ales din punct de vedere sociologic si pragmatic. 3. (inform.) ansamblul regulilor ce definesc întelesul fiecarui program, semnificatia propozitiilor într-un limbaj. ♢ teoria interpretarii unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. (< fr. sémantique)
structuralism, STRUCTURALÍSM s. n. 1. denumire generica, diverse orientari metodologice si epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee operationale. 2. curent în lingvistica contemporana care studiaza limba independent de sensurile cuvintelor si istoria societatii, privind-o ca pe un sistem unitar de relatii (fonetice si gramaticale) se ce conditioneaza reciproc. 3. gestaltism. (< fr. structuralisme)
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc