Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru semantica
semantică, SEMÁNTICĂ, semantici, s.f. v. semantic (I). [DEX'98]
semantică, SEMÁNTICĂ s. v. acceptie, continut, însem-nare, înteles, semnificatie, sens, valoa-re.
semantică, SEMÁNTICĂ s. 1. (LINGV.) semasiologie, (rar) lexematica. 2. (FILOZ.) semanticism.
semantică, semántica s. f., g.-d. art. semánticii
semantică, SEMÁNTICĂ f. 1) Ansamblu de sensuri proprii unitatilor unei limbi. 2) Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul sensurilor unitatilor de limba; semasiologie. [G.-D. semanticii] /<fr. semantique
semantică, SEMÁNTICĂ s.f. 1. Ramura a lingvisticii care studiaza sensurile cuvintelor si evolutia acestor sensuri; semasiologie. ♦ Sens lexical; (p. ext) semnificatie; semantism. ♢ Semantica artei = ramura a semanticii care se ocupa cu întelesul cuvintelor folosite în limbajul literar. 2. Parte a semioticii care studiaza raportul semnelor cu obiectele semnificate. ♢ Semantica generala = curent teoretic care cerceteaza limbile "naturale" din punct de vedere sociologic si pragmatic. [Gen. -cii. / < fr. sémantique, cf. gr. sema – semn].
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc