Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru sare
sare, SÁRE, (2, 4) saruri, s.f. 1. Substanta cristalina, sfarâmicioasa, solubila în apa si cu gust specific, care constituie un condiment de baza în alimentatie si este folosita în industria conservelor, în tabacarie, în industria chimica etc.; clorura de sodiu. ♢ Expr. Sarea pamânului = ceea ce este mai de pret, mai valoros. Marea cu sarea sau sarea si marea = ceva exagerat de mult, imposibil de realizat. A-i fi (cuiva) drag ca sarea în ochi sau ca sarea în ochi = a-i fi (cuiva) nesuferit. A-i fi cuiva de ceva (sau a-i veni cuiva sa faca ceva) cum îi este câinelui a linge sare = a nu dori deloc (sa faca) un anumit lucru. A primi pe cineva (sau a iesi înaintea cuiva) cu pâine si sare = a primi pe cineva cu deosebita cinste. ♦ Fig. Spirit, farmec, haz. 2. Substanta chimica formata de obicei prin reactia unui acid cu o baza. 3. (În sintagmele) Sare amara = substanta chimica sub forma de praf alb, întrebuintata în medicina ca purgativ; sulfat de magneziu. Sare de lamâie = acid citric; saricica. 4. (La pl.) Lichid volatil preparat din carbonat de amoniu si substante puternic mirositoare (fenol, camfor etc.), întrebuintat, în trecut, pentru trezirea din lesin. – Lat. sal, salis.
sare, SÁRE s. v. duh, haz, spirit, umor.
sare, SÁRE s. 1. (CHIM.) clorura de sodiu, (prin Maram.) slatina. (A pune ~ în mâncare.) 2. (MIN.) sare gema = halit. 3. (CHIM.) sare de lamâie v. acid citric; sare Seignette = tartrat mixt (sau dublu) de sodiu si potasiu. 4. (FARM.) sarea lui Glauber v. sulfat de sodiu; sare amara v. sulfat de magneziu; sare de Seidlitz v. sulfat de magneziu.
sare, sáre s. f., g.-d. art. sarii; (chim.) pl. saruri
sare, SÁR//E saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila în apa, cu gust specific, întrebuintata în alimentatie drept condiment si în industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ♢ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamântului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea în ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna în fiertura, însa nu peste masura un lucru este util când este folosit la locul lui si în mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ♢ ~ amara praf alb, cristalin, întrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamâie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, întrebuintat la fabricarea chibriturilor si în pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis
sare, sáre (sắruri), s.f. – Clorura de sodiu. – Mr. sare, mr., megl. sari, istr. sore. Lat. sale, forma vulgara de la sal (Puscariu 1524; REW 7521), cf. it. sale, prov., cat., sp., port. sal, fr. sel. Pl. are valoare colectiva si uz în general stiintific. – Der. sara, vb. (a pune sare), mr. ansar, ansarare, megl. sar, sarari, din lat. sālāre (Puscariu 1524; REW 7521); sarat, adj. (cu multa sare; excesiv de scump); sararit, s.n. (înv., impozit platit de locuitorii regiunilor învecinate cu ocnele de sare pentru a le folosi); saratura, s.f. (calitatea de a fi sarat; apa sarata, apa de mare; pamînt sarat, impropriu culturilor), mr. nsaratura; saraturos, adj. (înv., sarat); sarar, s.m. (vînzator de sare); sararie, s.f. (depozit de sare); sararita, s.f. (Trans., rar, solnita); sarui, vb. (Banat, a sara); desara, vb. (a îndeparta sarea; a înmuia); nesarat, adj. (fara sare; insipid, searbad, fad; greoi, molîu, dizgratios); presara, vb. (a împrastia); sanina, s.f. (loc în ocol unde se pune sare la oi), din lat. sālῑna (Candrea), sau în loc de •sarina, cu suf. -ina, ca pescuina, vizuina; sarune (var. sanune), s.f. (Trans., loc unde se pune sarea oilor), din lat. •salōnae (Candrea); saricica, s.f. (arsenic; Mold., acid tartric); sarnita, s.f. (solnita; planta, Salsola kali); salin, adj., din fr. salin; salina, s.f., din fr. saline; salinitate, s.f., din fr. salinité. Din expresia rom. a fagadui marea cu sarea provine expresia ngr. ἠ σάρα ϰαἰ ἠ μάρα.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc