Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru saracie
sărăcie, SĂRĂCÍE, saracii, s.f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existentei; starea, viata celui sarac (1). ♢ Expr. Saracie lucie (sau cu luciu, neagra) = saracie mare, totala. A-si vedea de saracie = a-si vedea de treaba, a nu se amesteca în afacerile altuia. 2. Starea unui loc sarac, neproductiv. 3. Aspect saracacios. 4. Cantitate mica, nesatisfacatoare (din ceva); lipsa. 5. (Fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fara valoare. – Sarac + suf. -ie.
sărăcie, Saracie ≠ avere, belsug, bogatie, bunastare, îndestulare
sărăcie, SĂRĂCÍE s. v. vaduvie.
sărăcie, SĂRĂCÍE s. 1. mizerie, (pop.) scapatare, (înv. si reg.) ticala, (înv.) scapaciune, scapataciune. (A murit în ~.) 2. lipsa, mizerie, nevoie, (livr.) indi-genta, penurie, privatiune, (înv. si pop.) calicenie, calicie, neavere, (înv. si reg.) nistota, scumpete, ticalosie, (reg.) sarapanie, (înv.) meseratate, miselatate, miselie, neputinta, nevointa, scadere, scumpatate. (O acuta ~ bântuia pe atunci.) 3. v. lipsa. 4. nefertilitate, neproductivitate, nerodnicie, sterilitate, (rar) sterpaciune. (~ unui teren.)
sărăcie, saracíe s. f., art. saracía, g.-d. art. saracíei; (lucruri fara valoare) pl. saracíi, art. saracíile
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc