Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru salturi
cascador, CASCADÓR, -OÁRE, cascadori, -oare, s.m. si f. 1. Clovn, actrita sau acrobat(a) la circ care executa salturi primejdioase. 2. Actor de cinematograf care dubleaza uneori protagonistul în secventele periculoase. – Din fr. cascadeur.
galop, GALÓP, galopuri, s.n. 1. Mersul cel mai rapid al calului, alcatuit dintr-o succesiune de salturi. 2. Dans foarte rapid, cu miscari în doi timpi si cu un ritm sacadat; melodie dupa care se executa acest dans. – Din fr. galop, it. galoppo.
gebea, GEBEÁ, gebele, s.f. (Reg.) Mers special al calului, fara salturi.
asalt, ASÁLT, asalturi, s.n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întarit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistenta inamicului. ♢ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a navali. ♢ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotarâtor. ♦ (Fig.) Actiune sau lupta hotarâta. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Lupta, exercitiu, întrecere de floreta. – Din it. assalto.
discret, DISCRÉT, -Ă, discreti, -te, adj. I. 1. (Despre oameni) Care stie sa pastreze o taina ce i s-a încredintat; care este rezervat, retinut în vorbe si în actiuni. ♦ (Despre actiuni, manifestari ale oamenilor) Caracteristic omului discret (I 1). ♦ (Adverbial) Fara a atrage atentia. 2. Fig. (despre obiecte) Care nu atrage atentia, nu socheaza. II. 1. (Mat.; despre marimi) Format din unitati distincte, obtinute numai prin salturi unitare. 2. (Fiz.; despre semnale) A carui marime este reprezentata printr-un numar finit de valori. – Din fr. discret.
lin, LIN3, -Ă, lini, -e, adj. 1. Care se misca sau se desfasoara în mod egal, fara salturi si treceri bruste (si în ritm moderat); domol, linistit, potolit. 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu înclinatie mica, usor de urcat sau de strabatut. ♦ (Rar; despre suprafete) Neted. 3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; blând, potolit. ♦ (Poetic; despre lumina) Cu o stralucire domoala, blânda, odihnitoare. 4. Calm, linistit. – Lat. lenus, -a (= lenis).
discontinuitate, DISCONTINUITÁTE, discontinuitati, s.f. Lipsa de continuitate între mai multe elemente care se succeda în timp sau în spatiu; intermitenta. ♦ (Mat., Fiz.) Variatie brusca si în salturi a valorii unei marimi; trecere de la o valoare la alta, îndepartata de ea, a unei marimi. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. discontinuité.
sări, SĂRÍ, sar, vb. IV. Intranz. I. (Despre fiinte) 1. A se desprinde de la pamânt, avântându-se în sus printr-o miscare brusca, si a reveni în acelasi loc; a salta. ♦ A dansa, a topai, a zburda. ♢ Expr. (Tranz.) Sare tontoroiul (sau dragaica), se spune despre o persoana neastâmparata. 2. A se deplasa, a trece dintr-un loc în altul prin salturi. ♢ Loc. adv. Pe sarite = a) mergând în salturi; b) trecând peste anumite parti, omitând anumite parti (la o lectura, scriere etc.). ♦ Fig. A trece brusc dintr-o situatie în alta, de la o idee la alta. 3. A trece peste ceva printr-o saritura; a escalada. ♢ Expr. A sari peste cal = a depasi limita admisa; a exagera. ♢ Tranz. A sarit din doi pasi cele patru trepte. (Expr.) A sari garduri (sau, intranz., peste garduri) = a umbla dupa aventuri amoroase. ♦ Tranz. Fig. A omite, a trece cu vederea. 4. A se ridica brusc de undeva (si a porni). ♢ Expr. A sari (cuiva) de gât = a se repezi sa îmbratiseze pe cineva; a arata cuiva dragoste (exagerata). A-i sari (cuiva) înainte = a alerga în întâmpinarea cuiva. ♦ A se grabi, a se repezi (sa faca ceva); a interveni grabnic într-o actiune, în ajutorul cuiva. ♢ Sariti! = cuvânt prin care se cere ajutor de catre o persoana desperata. ♦ A se repezi cu dusmanie la cineva; a ataca. ♢ Expr. A sari în capul cuiva sau a-i sari cuiva în cap = a certa pe cineva. ♦ A interveni brusc (si neasteptat) într-o discutie; a intra (brusc) în vorba. 5. A se ivi pe neasteptate; a rasari. ♢ Expr. A sari în ochi = a fi evident. II. (Despre lucruri) 1. A se deplasa brusc si cu putere în sus, de obicei sub impulsul unor forte din afara. ♢ Expr. A sari în aer = a se distruge, a se preface în bucati (în urma unei explozii). ♦ Spec. (Despre obiecte elastice) A se ridica brusc în sus în urma unei lovituri, a atingerii unei suprafete dure etc. Mingea sare. 2. (Cu determinari locale introduse prin prep. "din" sau "de la"). A-si schimba brusc pozitia, a se desprinde brusc din locul în care a fost fixat. ♢ Expr. A-i sari (cuiva) inima (din loc) = a se speria foarte tare; a se emotiona tare. A-i sari (cuiva) tandara (sau tâfna, mustarul) = a se înfuria, a se mânia. A-i sari (cuiva) ochii (din cap) = a) exprima superlativul unei stari de suferinta fizica; b) (în imprecatii si în juraminte) Sa-mi sara ochii daca te mint. A-si sari din minti = a înnebuni. A-si sari din tâtâni (sau din balamale, din fire) = a se enerva foarte tare, a se mânia. ♦ A tâsni, a împrosca. [Prez. ind. si: (pop.) sar, sai] – Lat. salire.
triplusalt, TRIPLUSÁLT, triplusalturi, s.n. (Sport) Proba atletica de saritura în lungime, în care atletul face trei sarituri legate între ele; triplu. – Din fr. triple-saut (dupa salt).
salt, SALT, salturi, s.n. 1. Miscare brusca prin care corpul se desprinde de la pamânt, sarind pe loc sau deplasându-se; miscare de deplasare brusca în zbor. 2. Trecere brusca de la o situatie ori stare la alta. – Din lat. saltus, it. salto.
sălta, SĂLTÁ, salt, vb. I. I. 1. Intranz. si refl. (Despre fiinte) A face un salt (sau salturi repetate); a sari. ♢ Expr. (Intranz.) A-i salta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresari de bucurie, a se bucura mult. ♦ A se ridica (putin) de la pamânt, a se înalta în picioare pentru a se urca undeva. 2. Intranz. (Despre lucruri) A se misca (repetat) de jos în sus sub impulsul unei forte din afara. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura; a clocoti. 3. (Despre fiinte si despre lucruri) A se misca, a se deplasa în salturi. ♦ (Despre oameni) A merge sprinten. ♦ (Rar) A dansa. 4. Intranz. A trece peste ceva printr-un salt. ♦ A sari, a tâsni de undeva; a se ivi, a rasari (pe neasteptate si sarind). Izvoare salta de sub piatra. ♦ A se ridica în înaltime, a se înalta în vazduh. II. Tranz. A misca, a deplasa din loc ridicând (usor) în sus. ♦ Tranz., refl. si intranz. Fig. A(-si) îmbunatati situatia materiala, sociala. ♦ Refl. Fig. (Despre copii si plante) A creste în înaltime, a se înalta. – Lat. saltare.
săltăreţ, SĂLTĂRÉŢ, -EÁŢĂ, saltareti, -e, adj. 1. Care se deplaseaza sarind, facând salturi, care sare întruna; saltator; (despre pasi, mers) saltat. ♦ Care se misca sau se efectueaza cu miscari repezi, sprintene, vioaie. 2. (Despre dans, muzica, versuri) Cu ritm vioi. – Salta + suf. -aret.
cuantifica, CUANTIFICÁ, cuantífic, vb. I. Tranz. A stabili valorile discrete (discontinue) pe care le poate lua o anumita marime fizica; a impune astfel de conditii unei marimi fizice încât valorile sale sa varieze în salturi (discontinuu). – Dupa fr. quantifier.
galop, GALÓP s. n. 1. mers rapid al calului, în salturi mari. 2. ritm anormal al batailor inimii, în trei timpi. 3. dans de societate cu ritm sacadat si miscari foarte repezi; melodia corespunzatoare. (< fr. galop, it. galoppo)
discret, DISCRÉT, -Ă I. adj. 1. care stie sa pastreze un secret, o taina. ♢ rezervat, retinut (în purtari, în vorbe). 2. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variaza în salturi; discontinuu. 3. (fiz.; despre semnale) a carui marime este reprezentata printr-un numar finit de valori. 4. (fig.) greu, putin perceptibil. II. adv. fara sa atraga atentia. (< fr. discret, lat. discretus)
discontinuitate, DISCONTINUITÁTE s. f. 1. lipsa de continuitate; întrerupere. ♢ (mat., fiz.) variatie brusca, în salturi, a valorii unei marimi; trecerea de la o valoare la alta, fara parcurgerea valorilor intermediare. ♢ modificare rapida a valorii unui element meteorologic pe distante mici. 2. categorie filozofica desemnând distributia si succesiunea cu întreruperi în spatiu si timp a materiei. (< fr. discontinuité)
colembole, COLEMBÓLE s. f. pl. ordin de insecte primitive fara aripi, care se deplaseaza cu ajutorul unor apendici abdominali, prin salturi. (< fr. collemboles)
asalt, asált s. n., pl. asálturi
salt, salt s. n., pl. sálturi
triplusalt, triplusált s. n. (sil. -plu-), pl. triplusálturi
galop, GALÓP ~uri n. 1) Mers (foarte) rapid al calului, în salturi. 2) Vechi dans francez de societate, executat într-un ritm sacadat si cu miscari foarte iuti. 3) Melodie dupa care se executa acest dans. /<fr. galop
cangur, CÁNGUR ~i m. Animal marsupial din Australia, erbivor, având coada lunga si labele anterioare scurte, care se deplaseaza prin salturi. /<fr. kangourou
săltăreţ, SĂLTĂR//ÉŢ ~eáta (~éti, ~éte) 1) Caruia îi place sa sara; care sare mereu. 2) Care se misca sarind; care se deplaseaza prin salturi. 3) (despre pasi, mers) Care se efectueaza usor, cu vioiciune. 4) (despre muzica, versuri, dansuri etc.) Care are un ritm vioi. /a salta + suf. ~aret
sărită, SĂRÍT//Ă ~e f. 1): De-a ~a sarind; în salturi; prin sarituri. Pe ~e trecând peste anumite parti; facând omisiuni. La ~a în galop. 2): A scoate (pe cineva) din ~e a face (pe cineva) sa-si piarda rabdarea, sa-si iasa din fire; a supara grozav (pe cineva). A-si iesi din ~e a-si pierde calmul; a se enerva; a se înfuria. /v. a sari
trandafir, TRANDAFÍR2 n. mai ales art. 1) Dans popular executat de perechi, care se deplaseaza în salturi înaite si înapoi într-un tempo rapid. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. /<ngr. tr[i]antáfillon
corbet, CORBÉT s.n. (Gimnastica) Trecere din pozitia stând pe mâini în pozitia stând, folosita ca element de elan pentru rasturnarile sau salturile înapoi. [Et. incerta].
cangur, CÁNGUR s. m. mamifer marsupial erbivor mare, din Australia, cu picioarele posterioare lungi, care îi permit deplasarea prin salturi. (< fr. kangourou)
galop, GALÓP s.n. 1. Mers rapid al calului, în salturi mari. 2. Ritm anormal al batailor inimii în trei timpi. 3. Dans vioi cu miscari repezi în doi timpi; melodia acestui dans. [< fr. galop, it. galoppo].
saltaţie, SALTÁŢIE2 s.f. Deplasare prin salturi a particulelor antrenate de un curent de apa sau de aer. [< fr. saltation].
saltigrad, SALTIGRÁD, -Ă adj. (Biol.) Care merge prin salturi. [< fr. saltigrade].
stuntman, STUNT MAN s.m. (Cinem.) Acrobat expert în salturi mortale, caderi spectaculoase, sarituri etc. care dubleaza actorii sau apare în figuratia filmelor de aventuri. [Pron. stánt men. / < engl., it., fr. stunt man].
colembole, COLEMBÓLE s.f.pl. (Zool.) Ordin de insecte primitive, fara aripi, care se deplaseaza cu ajutorul unor apendici abdominali prin salturi; (la sg.) insecta din acest ordin. [Sg. colembola. / < fr. collemboles].
asalt, asált (asálturi), s.n. – Atac decisiv. It. assalto (sec. XIX). – Der. asalta, vb. (a lua cu asalt; a deranja).
parkour, Parkour este o disciplina care te ajuta sa treci peste orice obstacol prin gasirea celui mai eficient si mai rapid mod de a ajunge din punctul A în punctul B folosind doar mijloacele propriului corp (prin sarituri, catarari, salturi, mers taras, echilibristica, etc.).
pişpirică, pispiríca, pispiríci, s.m. si f. 1. (pop. si fam.) persoana mica (de statura) slaba, prizarita sau neînsemnata. 2. (reg.) pietricica plata aruncata de copii pe suprafata apei, cu salturi numeroase; pitârig.
piţirigă, pitiríga, pitiríge, s.f. (reg.) pietricica plata aruncata de copii pe luciul baltii, ca sa faca salturi; pispiriga.
polcuţă, polcúta1, polcúte, s.f. (reg.) dans popular originar din Boemia, cu ritm sprinten, vioi, puternic marcat si cu mici salturi.
polcă, PÓLCĂ s.f. Dans popular ceh sau polonez de perechi, vioi, însotit de mici salturi; melodia acestui dans. [Pl. -ci. / < fr., rus. polka < cuv. polonez].
polcă, PÓLCĂ s. f. dans popular de perechi, originar din Boemia, vioi, însotit de mici salturi, devenit dans de bal; melodia corespunzatoare. (< fr., rus. polka)
saltaţie, SALTÁŢIE s. f. 1. arta romana care îngloba dansul, pantomima si oratoriul. 2. deplasare prin salturi a particulelor antrenate de un curent de apa sau de aer. (< fr. saltation, lat. saltatio)
saltigrad, SALTIGRÁD, -Ă adj. (despre animale) care merge prin salturi. (< fr. saltigrade)
stuntman, STUNT MAN [Pron:. stant men] s. m. (cinem.) acrobat expert în salturi mortale, caderi spectaculoase, sarituri etc., care dubleaza actorii sau apare în figuratia filmelor de aventuri. (< engl. stunt man)
tranpolino, TRANPOLÍNO s. n. (sport) salturi la plasa elastica. (< it. trampolino)
sări, sarí (sár, sarít), vb. – 1. A iesi, a se prezenta, a aparea; se zice mai ales despre animalele care apar în fate vînaturului. – 2. A tîsni, a erupe, a se naste. – 3. A salta, a se înalta, a se ridica. – 4. A topai, a face salturi. – 5. A trece peste, a depasi un obstacol. – 6. A omite un pasaj în lectura. – 7. A alerga, a veni în goana. – 8. A veni în ajutor. – 9. A interveni, a se interpune. – 10. A fecunda, a goni. – Mr. sar, sarire, megl. sar, sariri. Lat. salῑre (Puscariu 1516; REW 7540), cf. it. salire, prov., cat. sallir, fr. saillir, sp. salir, port. sahir. Evolutia semantica este normala, cf. lat. saltāre ‹ salĭre; ultimul sens, care nu pare popular, trebuie sa fie o traducere din fr. saillir. Der. sare-garduri, s.m. (donjuan; crai); sarita, s.f. (salt; tîtîna); saritor, adj. (care sare; serviabil); saritoare, s.f. (cascada); saritura, s.f. (salt); saitoc, s.n. (Munt., salt), probabil de la forma locala sai ‹ sari. Cf. rasari, tresari.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc