Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru ridica
ridica, RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. Tranz. 1. A lua de jos si a duce în sus (sustinând cu forta bratelor, cu spatele etc.); a salta. ♢ Expr. A ridica manusa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A duce sau a trage în sus; a înhata. ♦ A desprinde din locul în care a fost pus sau fixat si a trage în sus. ♢ Expr. A ridica armele (împotriva cuiva) = a porni la lupta (împotriva cuiva); a începe un razboi. A ridica ancora = (despre vapoare) a parasi portul, a porni în larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare. 2. A lua de pe ceva; a îndeparta, a înlatura. ♢ Expr. A ridica (cuiva) o piatra de pe inima = a scapa (pe cineva) de o grija apasatoare, a linisti pe cineva. A-si ridica palaria = a-si scoate palaria în semn de salut, de stima; a saluta. A ridica masa = a strânge masa dupa ce s-a terminat de mâncat. (Refl.) Întinde-te (sau pune-te) masa, ridica-te masa, se spune despre cei ce duc o viata de huzur, de petreceri continue. ♦ A sumete, a sufleca mânecile sau poalele hainei. ♦ Fig. A suspenda, a face sa înceteze, a desfiinta, a anula; a îndeparta. ♢ Expr. A ridica sedinta = a declara o sedinta închisa, terminata. ♦ Fig. A lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva; a rapi, a smulge. ♢ Expr. A ridica (cuiva) viata (sau zilele) = a omorî (pe cineva). 3. A lua si a duce în alt loc, a muta din loc. ♢ Expr. A ridica stâna = a coborî cu turmele si cu toate uneltele pastoresti, toamna, de la munte. ♦ Refl. (Înv.) A se muta. ♦ A strânge de pe jos, a culege. ♦ A încasa o suma de bani. ♦ A lua pe cineva cu forta; a aresta. 4. A aseza în pozitie dreapta un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce în pozitie verticala. 5. (În expr.) A ridica un plan = a determina, prin masuratori de distante si unghiuri, pozitia punctelor dintr-o regiune si a le reprezenta pe o harta. II. 1. Refl. (Despre fiinte) A se scula de jos, parasind pozitia de asezat sau de culcat. ♢ Expr. A se ridica în capul oaselor = a se scula si a sta asezat sau în picioare pe locul unde mai înainte fusese culcat. A se ridica în scari = a se înalta în scarile seii. ♦ Tranz. A sustine, a ajuta pe cineva sa se scoale în picioare. ♢ Expr. (Înv.) A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona. ♦ (Despre oameni) A se însanatosi, a se pune pe picioare. 2. Refl. (Despre constructii înalte, copaci etc.) A avea o directie verticala, a se îndrepta în sus, a se înalta. 3. Tranz. A misca, a îndrepta în sus bratele, mâinile, capul, sprâncenele etc.; a da o miscare verticala, a duce mai sus. ♢ Expr. A(-si) ridica ochii (sau privirea) = a îndrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se afla mai sus; a privi. A(-si) ridica capul = a) a se arata dârz, plin de curaj; p. ext. a se razvrati; b) a-si reveni dintr-o situatie proasta; a se redresa. A-si ridica nasul (sus sau mai sus decât se cuvine) = a fi încrezut, înfumurat; a deveni obraznic. A ridica mâna (sau degetul) = a cere cuvântul. A ridica mâna (sau mâinile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva). A ridica mâinile (catre cineva) = a) a cere ajutor; b) a se preda. (Intranz.) A ridica (mirat, surprins) din sprâncene = a face ochii mari de mirare, de surpriza; a privi mirat, surprins. A ridica (sau a da) din umeri = a-si arata nedumerirea sau indiferenta fata de ceva sau de cineva. (Refl.) A (i) se ridica parul (maciuca) = a se speria foarte tare. 4. Refl. (Despre pasari) A porni în zbor, a-si lua zborul; a se înalta în vazduh. ♦ (Despre nori, fum, praf etc.) A avea o miscare ascendenta, a se îndrepta în sus. ♦ (Despre astri; p. ext. despre lumina, zori etc.) A se înalta deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului; a rasari, a se ivi. ♦ (Despre ceata, negura etc.) A se împrastia, a se risipi; a disparea. ♦ (Despre obiecte cufundate într-un lichid) A iesi la suprafata. 5. Refl. (Despre sunete) A se auzi clar si puternic; a se raspândi în aer; a rasuna. ♦ Tranz. A face sa se auda, sa rasune cu putere. ♢ Expr. A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu îndrazneala sau protestând împotriva cuiva; a striga, a tipa; p. ext. a protesta. 6. Tranz. si refl. A (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.). 7. Refl. (Despre oameni; p. ext. despre popoare, tari, clase sociale etc.) A protesta vehement; a sta împotriva, a se opune; a se razvrati, a se rascula, a porni la lupta. ♢ Expr. (Tranz.) A-i (sau a-si) ridica pe cineva în cap = a proceda astfel încât sa produca nemultumiri, sa-si faca multi dusmani. 8. Tranz. Fig. A pune în miscare, a face sa porneasca o multime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strânge oameni. ♢ Expr. (Înv.) A ridica trupe (sau oaste, ostire) = a recruta oaste, a înrola soldati pentru a porni la lupta. 9. Refl. A se naste, a se isca, a se stârni. ♦ A aparea, a se arata. 10. Tranz. Fig. (Livr.; înv.) A scoate în evidenta, a releva. III. 1. Refl. si tranz. (Despre copii; p. ext. despre pui de animale) A (se) face mare, a creste. ♦ Fig. A (se) dezvolta, a (se) forma. 2. Refl. si tranz. A (se) face mai înalt, a (se) înalta. 3. Tranz. Fig. A duce, a promova la o treapta superioara, a face sa progreseze valori sociale, morale etc., p. ext. oameni. ♢ Expr. A ridica din cenusa (sau din ruine) = a reface, a reconstitui. A ridica moralul (cuiva) = a îmbarbata, a întari (pe cineva). ♦ A pune pe cineva pe o treapta mai înalta din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a înalta în grad, în rang. ♢ Expr. A ridica (pe cineva) în slava (sau în slava cerului) = a lauda foarte tare (pe cineva). (Înv.) A ridica în scaun = a face domn, a înalta pe tronul tarii. ♦ Refl. (Despre oameni) A-si face o situatie mai buna, a progresa. ♢ Expr. A se ridica prin cineva sau a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situatie cu ajutorul cuiva. 4. Tranz. A mari, a spori, a face sa creasca. A ridica productia. ♢ Expr. A ridica pretul = a scumpi marfa. (Mat.) A ridica un numar la o putere = a înmulti un numar cu el însusi de atâtea ori de câte ori arata exponentul. A ridica un numar la patrat = a înmulti un numar cu el însusi. A ridica la cub = a înmulti patratul unui numar cu numarul simplu. ♦ Refl. A atinge o anumita valoare, a ajunge la o anumita cantitate, suma etc.; a se cifra la... 5. Tranz. A construi, a cladi locuinte, case etc. ♦ Fig. A fauri, a crea, a întemeia. 6. Tranz. A da nastere; a pricinui, a cauza, a provoca. ♢ Loc. vb. A ridica o învinuire (sau o acuzatie) = a formula o acuzatie; a învinui, a acuza. A ridica pretentii = a formula o pretentie, a pretinde sa i se dea ceva; a revendica. A ridica o obiectie = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord. ♢ Expr. A ridica o problema (sau o chestiune) = a aduce, a pune în discutie o problema. [Var.: (înv.) aridicá, (reg.) radicá vb. I] – Lat. eradicare "a dezradacina".
ridica, A (se) ridica ≠ a (se) aseza, a (se) înjosi, a cadea, a scadea, a (se) scufunda
ridica, A ridica ≠ a coborî, a darâma, a pica
ridica, RIDICÁ vb. v. anula, cinsti, cânta, clatina, creste, cutremura, desfiinta, dezvolta, dârdâi, dudui, elogia, fali, fuduli, glorifica, grozavi, infatua, împauna, înalta, înfumura, îngâmfa, însufleti, învia, lauda, mari, mândri, muta, omagia, preamari, preaslavi, proslavi, scula, semeti, slavi, tremura, venera, zgudui.
ridica, RIDICÁ vb. 1. a (se) salta, a (se) sui, a (se) urca. (~ sacul în caruta; îl ~ pe genunchi.) 2. a culege, a strânge. (A ~ o hârtie de jos.) 3. a se scula. (S-a ~ de la masa.) 4. v. arbora. 5. a (se) scula. (Se ~ în picioare.) 6. v. întinde. 7. v. zbârli. 8. a înalta, a salta. (A ~ din umeri.) 9. v. aresta. 10. v. înalta. 11. v. catara. 12. a (se) înalta, a (se) sui, a (se) urca. (Se ~ în înaltul cerului.) 13. v. stârni. 14. (BIS.) a se înalta, (înv.) a se vaznesi. (S-a ~ la cer.) 15. a îndeparta, a înlatura, a lua. (A ~ coltul valului.) 16. v. sufleca. 17. v. risipi. 18. v. rasari. 19. v. creste. 20. v. construi. 21. a se înalta, a rasari. (S-a ~ un nou oras.) 22. a scoate. (~ un pachet de la posta.) 23. v. încasa. 24. v. rascula. 25. v. însanatosi. 26. v. extinde. 27. v. înmulti. 28. v. majora. 29. v. cifra. 30. a creste, a se mari, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 31. a (se) înalta, a (se) urca. (A ~ glasul, vocea.) 32. v. promova. 33. a creste, a (se) mari, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 34. v. provoca.
ridica, ridicá vb., ind. prez. 1 sg. ridíc, 3 sg. si pl. ridíca
ridica, A RIDICÁ ridíc 1. tranz. 1) A lua de jos. ~ o greutate. ♢ ~ manusa a accepta o provocare. ~ paharul (sau cupa) a toasta. ~ ancora a porni în largul marii. 2) A trage în sus pe verticala; a înalta. ~ cortina. 3) (obiecte care acopera ceva) A lua, dând la o parte; a scoate, înlaturând. ~ capacul. ♢ A-si ~ palaria a-si lua palaria din cap pentru a saluta. 4) fig. (pedepse, stari de asediu etc.) A face sa ia sfârsit; a suspenda. ♢ ~ sedinta a declara o sedinta închisa. ~ cuiva viata a omorî pe cineva. 5) (tabere, bivuacuri, cantonamente etc.) A deplasa de pe locul ocupat. ♢ ~ stâna a pleca cu turma la iernat. 6) (sume de bani) A primi în numerar. 7) pop. (persoane) A exila într-o regiune îndepartata; a deporta. 8) (obiecte aplecate sau culcate) A pune în pozitie verticala; a aseza sa stea drept. ~ un stâlp. 9) (persoane) A ajuta sa se scoale. ~ un copil. 10) (colectivitati) A atrage într-o actiune de interes comun; a mobiliza. 11) (cladiri, case, monumente etc.) A fauri prin lucrari de constructie; a înalta; a dura; a cladi; a construi; a zidi; a edifica. 12) A face sa apara. ~ probleme. 13) A parcurge de jos pâna sus; a urca; a sui. ~ un deal. 14) A face sa creasca cantitativ si calitativ; a urca; a sui. ~ productivitatea muncii. ♢ ~ pretul a scumpi marfa. ~ la putere a înmulti un numar cu el însusi de atâtea ori, de câte ori arata exponentul. ~ la patrat a înmulti un numar cu el însusi. 15) A face sa se ridice. ♢ ~ din cenusa (sau din ruine) a reconstrui ceea ce a fost distrus. ~ moralul a încuraja. ~ (pe cineva) în slava (sau în slava cerului) a lauda foarte mult pe cineva. ~ în scaun a face domnitor. 16) (în îmbinari stabile): A(-si) ~ ochii (sau privirea) a îndrepta privirea spre cineva sau spre ceva (care se afla mai sus). ~ capul a) a-si reveni dupa o situatie grea; b) a se arata dârz. A(-si) ~ nasul a deveni îngâmfat. ~ mâna a) a lovi sau a încerca sa loveasca cu mâna; b) a cere cuvântul. ~ mâinile a se preda. ~ glasul (sau tonul) a) a vorbi aspru; b) a protesta. 2. intranz. : ~ din umeri a-si manifesta nedumerirea sau indiferenta. /<lat. eradicare
ridica, A SE RIDICÁ ma ridíc intranz. 1) (despre copii) A creste în înaltime; a se face mare. 2) fig. A dobândi anumite succese (înaltându-se pe scara sociala). 3) (despre lichide) A atinge un nivel mai înalt, crescând pe verti-cala. 4) A se îndrepta în sus; a se înalta. Soarele s-a ridicat. ♢ A i ~ (cuiva) parul (maciuca) a se îngrozi. 5) (despre fiinte) A se scula de jos. ♢ ~ în scari a se înalta în sa, sprijnindu-se în scari. ~ dupa (o) boala a se însanatosi. 6) (despre persoane sau despre colectivitati) A întreprinde actiuni energice împotriva cuiva; a porni la lupta. 7) pop. (despre fenomene, stari ale naturii, razboaie etc.) A se începe pe neasteptate si cu violenta; a se dezlantui; a izbucni; a se stârni; a se declansa. S-a ridicat o furtuna. 8) A ajunge la o anumita valoare, exprimata în cifre. Veniturile se ridica la doua millioane. /<lat. eradicare
ridica, ridicá (ridíc, át), vb. – 1. A înalta, a pune un lucru mai sus. – 2. A pune în pozitie dreapta. – 3. A construi, a edifica. – 4. A creste, a forma, a educa. – 5. A duce, a transporta. – 6. A trasa un plan. – 7. A înlatura, a suprima. – 8. A recruta, a înrola. – 9. A rascula. – 10. (Refl.) A se înalta. – 11. (Refl.) A se restabili, a se însanatosi. – 12. (Refl.) A pleca, a iesi. – 13. (Refl.) A se mari, a creste. – 14. (Refl.) A prospera, a ajunge bogat. – 15. (Refl.) A surveni o intemperie. – 16. (Înv.) A declara razboi, a face razboi. – Var. radica, rîdica, ar(i)dica. Megl. radic, ardic(ari). Lat. ridicāre "a lega via", cuvînt citat de Du Cange, de la ridica "arac" (Meyer-Lübke, ZRPh., XIX, 574; REW 7303), cf. sp. rodrigón (Corominas, IV, 49). Pentru a întelege evolutia semantica trebuie sa se tina cont de conditiile de cultivare a viei specifice în România. Fiecare butuc trebuie sa aiba un par care-i serveste de arac. Butucii se apleaca în jos si se acopera cu un strat de pamînt iarna, pentru a-i apara de frig; iar primavara se ridica iar pe araci – de unde confuzia dintre ideea de "a araci" cu cea de "a ridica". Der. de la un lat. erādῑcāre "a smulge cu radacini" (Tiktin; Candrea; Graur, BL, V, 111), de la •rĭgĭdicāre ‹ rĭgĭdus (Puscariu, În memoria lui V. Pîrvan, Bucuresti, 1934, 291-95 si Dacor., VII, 477) sau din lat. •adrecticāre (Cihac, I, 83) pare putin convingatoare. Der. ridicat, s.n. (actiunea de a ridica, ridicare; înv., iesire, plecare); ridicata, s.f. (angro); ridicatura, s.f. (înaltime; înv., înaltare în rang; înv., plecare); ridicator, adj. (care ridica). – Din rom. provin slov. redikat’, redikovat’, ceh. ogradikavat, pol. redikać "a pleca" (Candrea, Elemente, 402).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc