Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru realitate
realitate, REALITÁTE, realitati, s.f. Existenta efectiva, obiectiva; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevar. ♢ Loc adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevar. ♦ (Fil.; la sg.) Materia care exista în afara constiintei omenesti si independent de ea. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ. Realität.
realitate, Realitate ≠ iluzie, închipuire, irealitate, vis
realitate, REALITÁTE s. 1. v. adevar. 2. v. existenta. 3. adevar, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate. (~ continuta într-o opera literara.)
realitate, realitáte s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. realitatii; (situatii, fapte, lucruri) pl. realitati
realitate, REALIT//ÁTE ~ati f. 1) Existenta obiectiva; stare reala. 2) Lucru concret, care exista în mod real. 3) Caracter real. 4) Lume înconjuratoare, existenta în afara constiintei umane si independent de ea. [G.-D. realitatii; Sil. re-a-] /<fr. realité, lat. realitas, ~atis, germ. Realität
realitate, REALITÁTE s.f. Categorie filozofica desemnând tot ceea ce exista efectiv; lucru real; (p. ext.) adevar. ♦ În realitate = de fapt, în adevar. ♦ Natura, universul. [Cf. fr. réalité].
realitate, REALITÁTE s. f. 1. (fil.) existenta efectiva, obiectiva; posibilitate înfaptuita. 2. ceea ce exista efectiv, obiectiv; fapt, lucru real. o în ~ = de fapt, în adevar. (< fr. réalité, lat. realitas, germ. Realität)
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc