Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru razboinic
războinic, RĂZBÓINIC, -Ă, razboinici, -ce, s.m., adj. 1. S.m. Luptator, ostas care ia parte la un razboi1. 2. Adj. Care tine de razboi1, privitor la razboi1, de razboi1. 3. Adj. Caruia îi place lupta; bataios. – Din sl. razbojnikŭ.
războinic, RĂZBÓINIC s., adj. 1. s. luptator. 2. adj. v. agresiv. 3. adj. (rar) martial. (Comandantul are un aer ~) 4. adj. (înv.) razboiesc, razboinicesc, rezbelic, rezbelnic. (Dansuri ~.)
războinic, RĂZBÓINIC s., adj. v. asasin, criminal, omorâtor, ucigas.
războinic, RĂZBÓINIC s. v. bandit, hot, pungas, tâlhar.
războinic, razbóinic s. m., adj. m., pl. razbóinici; f. sg. razbóinica, pl. razbóinice
războinic, RĂZBÓINI//C1 ~ca (~ci, ~ce) si substantival 1) Care tine de razboi; propriu razboiului. 2) Care manifesta placerea de a se razboi; caruia îi place sa se bata. /<sl. razbojniku
războinic, RĂZBÓINI//C2 ~ci m. înv. Ostas care participa la un razboi; luptator. /<sl. razbojniku
razboinic, razboinic
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc