Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru rau
rău, RĂU, REA, rai, rele, adj., s.n., adv. I. Adj. Care are însusiri negative; lipsit de calitati pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obisnuit, neplaceri altora. ♢ Expr. Poama rea sau soi rau = persoana cu deprinderi urâte. Rau de mama focului = plin de rautate, foarte înrait. ♢ Compuse: rea-vointa s.f. = purtare sau atitudine neprietenoasa, ostila fata de cineva sau de ceva; lipsa de bunavointa; rea-credinta (scris si reacredinta) s.f. = atitudine incorecta, necinstita; perfidie. (Loc. adj. si adv.) De rea-credinta = incorect, necinstit, rau intentionat. ♦ Care exprima, care denota rautate; care este contrar binelui. 2. Care nu-si îndeplineste îndatoririle morale si sociale legate de o anumita circumstanta, care nu e potrivit unui anumit lucru, unei anumite situatii; necorespunzator, nepotrivit. ♦ (Despre copii) Neascultator, rasfatat, razgâiat. 3. Neconform cu regulile moralei; în dezacord cu opinia publica. ♦ (Despre vorbe) Care supara, care jigneste; p. ext. urât. 4. (Despre viata, trai etc.) Nelinistit, apasator, chinuit. ♢ Expr. A duce casa rea (cu cineva) = a nu se întelege, a trai prost (cu cineva). A-si face sânge rau (sau inima, voie rea) = a se necaji, a fi mâhnit. 5. (Despre vesti) Care anunta un necaz, o suparare; neplacut. II. Adj. Care nu are calitatile proprii destinatiei, menirii, rolului sau. 1. Care nu este apt (pentru ceva), care nu e corespunzator unui anumit scop, unei anumite întrebuintari; care prezinta unele defecte, unele imperfectiuni. ♦ (Fiz.; despre corpuri) Rau conducator de caldura (sau de electricitate) = prin care caldura (sau electricitatea) nu se transmite cu usurinta sau deloc. 2. (Despre organele corpului) Care nu functioneaza normal; bolnav; (despre functii fiziologice) care nu se desfasoara normal. 3. (Despre îmbracaminte si încaltaminte) Uzat, rupt, stricat. 4. (Despre bauturi) Neplacut la gust, prost pregatit. 5. (Despre bani) Care nu are curs, iesit din circulatie; fals. III. Adj. (Despre meseriasi, artisti etc.) Neîndemânatic, incapabil, nepriceput. IV. Adj. 1. Nesatisfacator; daunator. ♢ Expr. A lua (cuiva ceva) în nume de rau = a atribui cuiva o intentie rauvoitoare, a interpreta eronat o observatie, un sfat. 2. (Despre vreme) Urât; nefavorabil. 3. (În superstitii) Prevestitor de rele; nefast, nenorocos. V. Adv. 1. Asa cum nu trebuie; nepotrivit, gresit, cu defecte. ♦ Neconform cu realitatea; inexact, neprecis, incorect. 2. Neplacut, suparator, nesatisfacator. ♢ Expr. A-i fi (sau a-i merge) cuiva rau = a avea o viata grea, a trece prin momente grele; a nu-i prii. A sta rau = a nu avea cele necesare, a fi lipsit de confort, a fi sarac. A-i sedea rau (ceva) = a nu i se potrivi o haina, o atitudine etc.; a fi caraghios, ridicol. A-i fi (cuiva) rau sau a se simti rau = a fi sau a se simti bolnav. A i se face (sau a-i veni cuiva) rau = a simti deodata ameteala, dureri, senzatie de greata etc.; a lesina. A-i face (cuiva) rau = a-i cauza (cuiva) neplaceri. A-i parea (cuiva) rau (de sau dupa ceva ori dupa cineva) = a regreta (ceva sau pe cineva). 3. Incomod, neconfortabil. 4. Neplacut, dezagreabil. 5. Neconform cu parerile, cu gusturile cuiva. 6. Puternic, tare; foarte. VI. S.n. 1. Ceea ce aduce nemultumire; neplacere; pricina de nefericire; neajuns. ♢ Loc. adv. Cu parere de rau = cu regret. A rau = a nenorocire. ♢ Loc. prep. De raul (cuiva) = din cauza (rautatii) cuiva. ♢ Expr. A vrea, a dori (cuiva) raul = a dori sa i se întâmple cuiva lucruri neplacute. Uita-te-ar relele!, formula glumeata prin care se ureaza cuiva noroc si fericire. ♦ Boala, suferinta. ♢ Rau de mare = stare de indispozitie generala care se manifesta la unii calatori pe mare. Rau de munte (sau de altitudine) = stare de indispozitie generala cauzata de rarefierea aerului de pe înaltimi. 2. Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral. ♢ Expr. A vorbi de rau (pe cineva) = a ponegri (pe cineva). ♦ (La pl.) Pozne, nebunii copilaresti. – Lat. reus "acuzat", "vinovat".
râu, RÂU, râuri, s.n. 1. Apa curgatoare (permanenta) formata din unirea mai multor pâraie si care se varsa într-un fluviu, în alt râu, într-un lac etc. 2. P. anal. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Sir, coloana, multime de oameni în mers. ♢ Expr. Râuri-râuri = în numar mare, fara sfârsit; potop. 3. (La pl.) Cusatura în linii serpuitoare, care împodobeste mânecile, de la altita la manseta, si pieptii camasilor de la costumul national. – Lat. rivus.
rău, Rau ≠ bine, bun
râu, RÂU s. 1. (GEOGR.) apa. (Jiul este un ~ care strabate Oltenia.) 2. v. puhoi.
rău, RĂU s. v. afectiune, boala, maladie.
rău, RĂU adj., adv., s. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necrutator, neiertator, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurator, nemilos, neomenos, neuman, salbatic, sângeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. si pop.) nasilnic, (înv. si reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. si Bucov.) avan, hapsân, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, salbaticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poarta ~.) 2. adj., s. v. afurisit. 3. adj. gresit. (Deprinderi rele.) 4. adj. v. greu. 5. adj. apasator, chinuit, greu. (O viata rea.) 6. s. v. necaz. 7. adv. v. mult. 8. adj. v. nenorocos. 9. adj. v. daunator. 10. adv. prost. (Se simte ~.) 11. adv. v. grav. 12. adj. v. neplacut. 13. adv. v. calomnios. 14. adj. neplacut, prost, (înv.) slab. (I-a adus o veste rea.) 15. adj. v. mizerabil. 16. adj. v. nefavorabil. 17. adv. v. anapoda. 18. adj. dezagreabil, dezgustator, displacut, dizgratios, gretos, greu, infect, împutit, neplacut, nesuferit, puturos, respingator, scârbos, urât, rau-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilential, repugnant, repulsiv, (înv. si pop.) scârnav, (înv.) scârbavnic, scârbelnic. (O duhoare rea.) 19. adj. v. inferior. 20. adj., adv. v. incorect. 21. adv. gresit, nepotrivit. (N-ar fi ~ sa mergi pe la el.) 22. adv. v. prost. 23. adj. v. impracticabil.
rău, RĂU adj. v. bolnav, costeliv, cumplit, cutremurator, fals, falsificat, fioros, groaznic, grozav, înfiorator, înfricosator, îngrozitor, înspaimântator, jigarit, macabru, monstruos, nesanatos, oribil, pipernicit, pirpiriu, prapadit, prizarit, rapciugos, sfrijit, sângeros, slab, slabanog, suferind, teribil, uscat, uscativ, zguduitor.
rău, rau adj. m., pl. rai; f. sg. rea, pl. réle
rău, rau s. n., pl. réle
râu, râu s. n., art. râul; pl. râuri
rău, RĂU1 adv. (în opozitie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ♢ A se pune ~ cu cineva a intra în conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fara ~ nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simti ~) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea ~ cu cineva a fi în cearta cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) ~ a regreta. 2) Foarte tare. A bate ~ pe cineva. ♢ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus
rău, RĂU2 rea (rai, réle) 1) (în opozitie cu bun) Care are însusiri negative; lipsit de calitati bune. Purtare rea. ♢ Viata rea (sau trai ~) viata plina de greutati; trai zbuciumat. Vorbe rele bârfeli; calomnii. Veste rea veste care întristeaza. ~ conducator de caldura (sau de electricitate) care nu transmite caldura (sau electricitate). A duce casa rea cu cineva a se certa tot timpul; a trai în dusmanie. A-si face sânge ~ (sau inima rea) a se mâhni; a se întrista. 2) Care este câinos la suflet; plin de rautate; avan. Om ~. ♢ Poama rea (sau soi ~) persoana cu apucaturi, deprinderi urâte. ~ de mama focului foarte rau. ~ la inima lipsit de omenie; hain. 3) (despre actiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (în superstitii) Care aduce sau prevesteste nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus
rău, RĂU3 réle n. 1) Calitate care întruchipeaza tot ce este negativ. ~l aduce daune. ♢ De ~l cuiva din cauza cuiva. Cu parere de ~ cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) ~l a dori (cuiva) sa aiba parte de lucruri neplacute. De bine, de ~ desi nu este asa cum trebuie, dar te poti împaca si cu ceea ce este. A meni ~ a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeata de bine la adresa cuiva. ~ de mare stare de boala care apare la unii calatori pe mare. ~ de munte stare de indispozitie generala care apare în timpul urcarii la mari înaltimi. 2) Principiu care vine în contradictie cu morala; fapta nesocotita. ♢ A vorbi de ~ pe cineva a bârfi pe cineva. /<lat. reus
râu, RÂU ~ri n. 1) Apa curgatoare mare care se varsa într-un fluviu sau într-o mare. Rautul este un ~ mic. 2) fig. Lichid care curge din abundenta. 3) fig. Coloana de oameni care merg într-o directie. 4) la pl. fig. Broderie decorativa în linii serpuitoare pe altita si pe pieptul iilor. /<lat. rivus
rau, rau
rau, rau tare de gura ,insuportabil
rău, rắu (rea, pl. réi, réle), adj. – 1. Prost, hain, ticalos. – 2. Vatamator, daunator, nefolositor, reprobabil, nerusinat. – 3. Crud, nedrept, cîinos. – 4. (Adv.) Nefavorabil, neplacut. – 5. (Adv.) Mult. – 6. (S.n.) Neajuns, pricina de neplacere. – 7. (S.n.) Rautate, malitiozitate. – 8. (S.n.) Prejudiciu, stricaciune, violenta, perturbare. – 9. (S.n.) Boala. – Mr. reu, arao, arau, megl. rǫu, raua, istr. rewu. Lat. reus "acuzat" (Puscariu 1452; Seineanu, Semasiol., 183; REW 7274; Puscariu, Dacor., III, 393), cf. vegl. ri, it. rio, prov., cat. reu, sp., port. reo. Formeaza numeroase expresii si constructii, în care indica sensul opus lui bun si bine. Der. rautate, s.f. (malitie; actiune rea), cf. it. retà, retade; rautacios, adj. (rau, desfrînat, pervers); înrautati, vb. (a (se) face rau); înrai, vb. (a face rau, a atîta); raufacator, s.m. (cel care face rau); rauvoitor, adj. (care vrea rau); reavointa, s.f. (aversiune, înclinatie spre rau).
rau, 1.Rau care mai mic care curge lin.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc