Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru raciri
dărăcire, DĂRĂCÍRE, daraciri, s.f. Actiunea de a daraci si rezultatul ei; daracit. – V. daraci.
frigider, FRIGIDÉR, frigidere, s.n. Dulap de constructie speciala echipat cu un agregat frigorigen, care mentine o temperatura scazuta produsa cu ajutorul energiei electrice, a gazului metan sau a unui combustibil lichid, destinat racirii si pastrarii temporare a alimentelor si a produselor usor alterabile. – Din fr. frigidaire.
sticlă, STÍCLĂ, (II) sticle, s.f. I. Substanta solida, amorfa, transparenta, translucida sau opaca, dura, cu un luciu particular, lipsita de flexibilitate, casanta, rau conducatoare de caldura si de electricitate, formata dintr-un amestec de silicati si obtinuta prin topire. ♦ Material asemanator cu sticla (I). ♢ Sticla de cuart = substanta care are aspectul sticlei (I), obtinuta prin topirea cuartului, rezistenta la variatiile de temperatura, la acizi si transparenta la razele ultraviolete, care se foloseste la fabricarea lampilor de cuart. Sticla optica = material sticlos cu proprietati speciale în privinta indicelui de refractie, de o mare omogenitate în compozitie, folosit la fabricarea lentilelor si a prismelor aparatelor optice. Sticla vulcanica = roca necristalizata provenita în urma racirii bruste a lavei. II. Obiect sau piesa componenta a unui obiect, facute din sticla (I). ♢ Sticla de lampa = glob de sticla (I) cu gât lung, care protejeaza flacara lampii cu petrol. Sticla de ochelari = lentila. ♦ (La sg.; depr.) Monoclu. ♦ Spec. Vas înalt (de forma cilindrica), cu gât îngust, facut din sticla (I); care serveste la pastrarea lichidelor; cantitatea de lichid continuta de acest vas. ♦ Placa subtire de sticla (I) cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor usi, cu care se acopera tablourile etc.; geam. [Var.: (înv. si reg.) stécla s.f.] – Din sl. stíklo.
tindalizare, TINDALIZÁRE, tindalizari, s.f. Procedeu de sterilizare prin încalziri la temperaturi între 600-800C si raciri succesive. – Dupa fr. tyndallisation.
răcire, RĂCÍRE, raciri, s.f. Actiunea de a (se) raci si rezultatul ei. – V. raci.
gripa, GRIPÁ vb. I. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) a (se) bloca în timpul functionarii din cauza unei ungeri defectuoase, a unei raciri insuficiente etc. II. refl. a se îmbolnavi de gripa. (< fr. gripper)
grafitiza, GRAFITIZÁ vb. tr. a separa grafitul din fonta prin cristalizarea directa în timpul racirii acesteia sau prin descompunerea ulterioara cementitei. (dupa germ. graphitieren)
subrăcire, SUBRĂCÍRE, subraciri, s.f. (Fiz.) Stare a unui corp care, în conditii determinate, îsi pastreaza în continuare starea de agregare la o temperatura care ar fi trebuit sa determine schimbarea acesti stari. – Sub1- + racire. Cf. fr. s o u s - r e f r o i d i s s e m e n t.
suprarăcire, SUPRARĂCÍRE, supraraciri, s.f. (Fiz.) Subracire. – Supra- + racire.
dărăcire, daracíre s. f., g.-d. art. daracírii; pl. daracíri
îndrăcire, îndracíre s. f., g.-d. art. îndracírii
răcire, racíre s. f., g.-d. art. racírii; pl. racíri
sărăcire, saracíre s. f., g.-d. art. saracírii; pl. saracíri
suflură, SUFLÚR//Ă ~i f. tehn. Defect al unei piese de metal, constând dintr-un gol produs în timpul turnarii si racirii acesteia. /<fr. soufflure
tindaliza, A TINDALIZ//Á ~éz tranz. 1) med. (instrumentarul) A steriliza aplicând metoda încalzirilor si racirilor succesive. 2) (alimente) A steriliza prin încalziri repetate. /cf. fr. tyndallisation
tindalizare, TINDALIZÁRE s.f. (Med.) Metoda de sterilizare printr-o serie de încalziri si de raciri succesive; tindalizatie. [< tindaliza].
brăcire, bracíre, bracíri, s.f. (reg.) cingatoare, brâu îngust.
gripa, GRIPÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre organele unui motor si despre motoare) A (se) bloca în timpul functionarii din cauza unei ungeri defectuoase, a unei raciri insuficiente etc. 2. (Rar) A se îmbolnavi de gripa. [< fr. gripper].
brăcire, bracíre (bracíri), s.f. – Cordon, siret. – Var. braci(l)e, bracele, bracira, bracina. Lat. bracῑle (Puscariu, Conv. lit., XXXVIII, 701; Puscariu 215; REW 1258; Candrea-Dens., 174; DAR). – Der. bracinar, s.n. (betelie; curea, cingatoare; bretea); bracinarita, s.f. (betelie); desbracina, vb. (a descinge). Din rom. provine fara îndoiala sb. bračunar "vergea de masurat". Cf. îmbraca.
sepiolit, SEPIOLÍT s. n. roca vulcanica sticloasa si poroasa care pluteste pe apa, prin degajarea de gaze în timpul racirii lavei; spuma-de-mare. (< fr. sépiolite, germ. Sepiolith)
tindalizare, TINDALIZÁRE s. f. sterilizare a alimentelor prin încalzire repetata la 60-70 0C si raciri succesive. (dupa fr. tyndallisation)
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc