Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru rachita
răchită, RĂCHÍTĂ, rachite, s.f. Nume dat mai multor specii de salcie cu frunze înguste si lunguiete, cu ramuri subtiri si elastice, folosite ca material de împletit (Salix). [Pl. si: rachiti] – Din bg., scr. rakita.
răchită, RĂCHÍTĂ s. v. iov, salcie, salcie, pletoasa, salcie, plângatoare, zalog.
răchită, RĂCHÍTĂ s. (BOT.) 1. (Salix fragilis) lozie, mlaja, (reg.) plesnitoare, salca, salcie, salcica, salcioara. 2. (Salix viminalis) lozie, mlaja, rachitica, salcie, (reg.) stravat. 3. rachita rosie (Salix purpurea) = lozie, mlaja, (reg.) rachitica, salcie. 4. rachita alba (Salix incana) = mlaja. 5. v. zalog.
răchită, rachíta s. f., pl. rachíte
răchită, RĂCHÍT//Ă ~e f. 1) Arbust cu ramuri lungi, subtiri si flexibile, cu frunze înguste si alungite, cu flori dispuse în amenti, care creste mai ales pe malul apelor. 2) Nuiele din acest arbore din care se împletesc diferite obiecte (cosuri, scaune etc.); mlaja; lozie. ♢ Când va face plopul pere si ~a micsunele nici-odata. /<bulg., sb. rakita
rachiţă, rachíta s.f. (înv.) rachiu.
răchită, rachíta (rachíte), s.f. – Numele mai multor specii de salcie (Salix fragilis, S. incana, S. viminalis, S. purpurea). – Var. richita. Sl. rakyta (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 49), cf. bg., sb., cr., slov. rakita, ceh. rakyta, pol. rokita, mag. rakottya. – Der. rachitan, s.m. (planta, Lythrum salicaria); rachitar, s.m. (fluturele lui Cossus ligniperda); rachitis, s.n. (multime de rachite); rachitea, s.f. (planta, Vaccinium oxycoccos); rachitica, s.f. (nume de arbusti, Epilobium angustifolium, Elaeagnus angustifolia). Arichita, s.f. (zer), hapax atestat în Oltenia, poate fi acelasi cuvînt cu rachita, richita si se explica prin obiceiul de a pune brînza pe o împletitura sau un tipar de rachita, cf. it. giunco "rachita", giuncata "brînza", fr. jonchée "rogojina de rachita" si "brînza" (dupa Hasdeu, 1643, din lat. •alicŭla ‹ alica "secara-alba; alac", cf. P. Papahagi, Notite etim. 1 si DAR; dupa Diculescu, Elementele, 453, din lat. •alicula ‹ gr. •ἀλλιϰύλη, din ἄλλιξ "tunica").
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc