Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru pune
pune, PÚNE, pun, vb. III. A aseza, a instala, a plasa într-un loc. ♢ Expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrautati situatia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) actiunii focului (pentru a fierbe, a gati etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare (sau la picioarele cuiva) = a oferi (cuiva ceva util, valoros). A pune (cuiva ceva) înainte = a da (cuiva ceva) de mâncare. A pune (ceva) la cântar (sau în cumpana, în balanta) = a cumpani, a chibzui (importanta, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotarâre întemeiata. A pune gura (pe ceva) = a gusta sau a mânca (ceva). A pune ochii (pe cineva sau ceva) = a se opri cu interes (asupra cuiva sau a ceva), a remarca, a dori sa obtina; a supraveghea. A pune piciorul (undeva) = a sosi (undeva). A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) în pamânt = a avea o atitudine modesta, plecând privirea; a se rusina, a se sfii. (Fam.) A pune osul = a munci din greu. A pune umarul = a-si aduce contributia la o actiune; a contribui. A(-si) pune (ceva) în (sau de) gând (sau în cap, în minte) = a avea intentia de a..., a planui, a decide. A pune o vorba (buna) sau un cuvânt (bun) (pentru cineva) = a interveni în favoarea cuiva. A pune coarne = a) a face o relatare cu adaosuri exgerate, neverosimile, inventate; b) a-si însela sotul. A pune (o chestiune, un subiect etc.) pe tapet = a aduce (o chestiune etc.) în discutie. Unde (mai) pui ca... = fara a mai socoti ca...; presupunând, considerând ca... A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la înrautatirea unei situatii grave, dificile. A pune (pe cineva) jos = a trânti (pe cineva) la pamânt. A pune (pe cineva) sub sabie sau a pune (cuiva) capul sub picior = a ucide. A pune (pe cineva) la zid = a) a împusca; b) a condamna, a demasca, a dezaproba. (Fam.) A pune bine (pe cineva) = a face cuiva rau, uneltind împotriva lui. A(-si) pune capul (sau gâtul) (la mijloc) pentru cineva (sau ceva) = a-si primejdui viata; a fi singur, a garanta pentru cineva sau de ceva. A pune (ceva) pe hârtie = a însemna, a nota. A pune (o melodie) pe note = a transpune o melodie pe note muzicale. (Refl.) A se pune bine cu (sau pe lânga) cineva = a intra în voie cuiva, a se face placut cuiva (prin adulare, linguseli, spre a obtine avantaje). ♦ Tranz. A întinde, a expune. ♢ Expr. A pune (cuiva ceva) în vedere = a atrage (cuiva) atentia, a aduce la cunostinta. ♦ Refl. A se depune, a se asterne; fig. a începe, a se ivi. S-a pus zapada. S-a pus o iarna grea. 2. Tranz. A aduce pe cineva într-o situatie noua neasteptata, a face pe cineva sa ajunga într-o anumita stare. L-a pus în inferioritate. ♦ A aseza, a numi pe cineva într-un rang, într-o demnitate, într-o slujba; a determina, a fixa locul, ierarhia cuiva între mai multi. ♢ Expr. A pune (pe cineva) în pâine = a angaja (pe cineva) într-o slujba spre a-si câstiga existenta. A pune (pe cineva) în disponibilitate (sau, fam., pe liber) = a concedia, a elibera (pe cineva) dintr-o slujba. 3. Tranz. si refl. A (se) aseza într-un anumit fel, într-o anumita pozitie. ♢ Expr. (Tranz.) A pune (fire, fibre) în doua (sau în trei, în patru etc.) = a forma un mânunchi din doua (sau trei etc.) fire. ♦ Tranz. A atârna, a agata. 4. Tranz. A face sa stea într-un anumit loc, a aseza la locul dinainte stabilit sau cel mai potrivit, a depune la locul lui, a plasa; p. ext. a aseza într-un anumit loc fata de alte obiecte de acelasi fel, a aranja, a situa. ♢ Expr. A pune caii = a înhama. A pune în scena = a regiza, a monta o piesa de teatru. ♦ A planta, a sadi, a semana. 5. Tranz. si refl. A(-si) aseza pe corp obiectele de îmbracaminte necesare; a (se) îmbraca sau a (se) încalta. 6. Tranz. A depune valori banesti (în pastrare, spre fructificare etc.); a investi valori banesti. ♢ Expr. A pune deoparte = a) a economisi; b) a rezerva (pentru cineva). A pune pret = a oferi un pret mare; p. ext. a considera valoros, merituos. 7. Tranz. A fixa, a stabili; orândui, a institui. A pune impozite. A pune un diagnostic. 8. Refl. (Pop.) A se împotrivi, a sta împotriva. Te pui pentru un fleac! ♢ Expr. A se pune în calea cuiva = a împiedica pe cineva sa actioneze. 9. Refl. recipr. A se lua la întrecere, a se masura sau a se compara cu cineva. ♢ Expr. (Tranz.). A pune (de) fata sau fata în fata = a compara; a confrunta. 10. Refl. A tabarî asupra cuiva, a se repezi la cineva. 11. Tranz. A face, a determina pe cineva sa execute un lucru; a îndemna; a sili, a obliga. ♦ A îmboldi; a asmuti. 12. Refl. (Adesea cu determinari introduse prin prep. "pe") A începe o actiune, a se apuca (cu staruinta) de ceva. ♢ Expr. A se pune cu gura pe cineva = a cicali pe cineva sau a insista pe lânga cineva. (Reg.) A se pune (cu rugaminti, cu vorbe dulci etc.) pe lânga cineva = a ruga insistent pe cineva. A se pune pe gânduri = a deveni gânditor, îngrijorat. E pus pe... = e gata sa... (Tranz.) A-si pune puterea sau (toate) puterile = a-si da toata silinta, a se stradui. 13. Tranz. (În loc. si expr.) A pune (pe cineva sau ceva) la proba (sau la încercare) = a încerca pe cineva sau ceva (spre a-i cunoaste valoarea, însusirile). A pune (pe cineva) la cazne = a cazni, a chinui. A pune o întrebare (sau întrebari) = a întreba, a chestiona. A pune stavila = a stavili. A pune în primejdie = a primejdui. A-si pune nadejdea (sau speranta, credinta) în cineva sau ceva = a nadajdui, a se încrede în ajutorul cuiva sau a ceva. A pune temei = a se bizui, a se întemeia. A pune vina (pe cineva sau ceva) = a învinui (pe nedrept). A pune în (sau pe) seama (sau la activul) cuiva (sau a ceva) = a atribui (pe nedrept). A pune graba = a se grabi. A pune nume (sau porecla) = a numi, a porecli. A pune în valoare = a valorifica. A pune în evidenta = a evidentia, a sublinia, a releva. A pune la îndoiala = a se îndoi. A pune la socoteala = a socoti, a îngloba. A pune în loc = a înlocui. A pune iscalitura = a iscali. A pune ramasag (sau pariu) = a paria. A pune aprobarea = a aproba. [Prez. ind. si: (reg.) pui] – Lat. ponere.
pune, PÚNE vb. v. aseza, pierde, sta, sedea.
pune, PÚNE vb. 1. v. culca. •2. (fam. fig.) a se aseza, a se asterne. (Se ~ pe carte, pe învatatura) 3. a aseza, a lua. (L-a ~ pe genunchi.) 4. a aseza, (reg.) a alipui. (~ cana pe masa.) 5. v. depune. 6. v. plasa. 7. v. aranja. 8. v. asterne. 9. a aranja, a aseza, a asterne, a pregati. (~ masa.) 10. a depune. (~ pe birou tot ce ai în buzunare.) •11. (fig.) a se lasa. (S-a ~ o iarna grea.) 12. v. urca. 13. v. turna. 14. v. întinde. 15. v. împrastia. 16. a adauga. (~ putina sare la supa.) 17. v. ascunde. 18. v. aplica. 19. a aplica, a prinde. (Îsi ~ barba si mustati.) 20. v. coase. 21. v. rezema. 22. a fixa, a prinde. (~ olanele pe casa.) 23. v. înhama. 24. v. înjuga. 25. a-si îmbraca, a-si lua. (Si-a ~ haina si a plecat.) 26. a îmbraca, a trage. (~ camasa pe tine.) 27. v. încalta. 28. v. planta. 29. v. semana. 30. v. baga. 31. v. încuia. 32. v. închide. 33. v. alege. 34. v. înscauna. 35. v. desemna. 36. v. indica. 37. v. fixa. 38. v. compara. 39. v. întrece. 40. v. începe.
pune, púne vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. pun, 2 sg. pui, 1 pl. púnem, perf. s. 1 sg. puséi, 1 pl. púseram; conj. prez. 3 sg. si pl. púna; ger. punând; part. pus
pune, A PÚNE pun tranz. I. 1) (obiecte sau fiinte) A face sa stea (orizontal, vertical sau atârnat); a aseza. ~ stiloul pe carte. ~ paltonul pe umerar. ~ copilul în carucior. ♢ ~ (sau a asterne, a închina) ceva la picioarele cuiva v. PICIOR. ~ piciorul în prag v. PICIOR. ~ pe note (o melodie) a înregistra (o melodie) cu ajutorul notelor muzicale; a compune o melodie. ~ în scena (o piesa) a înscena (o piesa). ~ ochii (sau ochiul) pe cineva (sau pe ceva) a) a râvni la cineva (sau la ceva); b) a urmari cu gând rau pe cineva. ~ (sau a lasa) ochii (sau privirea, nasul, capul) în pamânt a fi cuprins de un sentiment de jena sau vinovatie. ~ umarul a contribui la ceva; a ajuta. A-si ~ în gând a intentiona. ~ problema a atrage atentia asupra unei probleme. ~ la cântar a chibzui, dând aprecierile necesare. A-si ~ mintile (sau creierul) în miscare a se gândi mai adânc; a-si concentra gândul. ~ (pe cineva) pe foc (sau pe jaratic) a) a enerva tare (pe cineva) spunându-i ceva neplacut; b) a grabi (pe cineva) sa actioneze; a zori. A-si ~ (sau da) capul (la mijloc) a garanta cu viata. A-si ~ viata în primejdie v. VIAŢĂ. ~ (ceva) la inima v. INIMĂ. ~(ceva) în gura v. GURĂ. ~ bete în roate v. BĂŢ. Unde mai pui ca ... daca mai ei la socoteala si ... 2) A desemna ca potrivit (într-o functie); a numi. ~ sef de sectie. ~ bibliotecara. 3) A lasa de o parte (drept rezerva). ~ cartofi pentru samânta. ♢ ~ mâna de la mâna v. MÂNĂ. ~ deoparte a ascunde cu un anumit scop. ~ pret a socoti ca valoros. 4) (obiecte de îmbracaminte si încaltaminte) A potrivi pe corp. A-si ~ caciula. 5) (obiecte sau piese prevazute pentru a constitui un ansamblu cu altele) A aranja fixând (la locul cuvenit). ~ ata în ac. ♢ ~ masa a pregati si a aseza pe masa toate cele necesare pentru a servi mâncarea. ~ cu botul pe labe (pe cineva) v. BOT. ~ (ceva sau pe cineva) la punct v. PUNCT. 6) (seminte, arbori etc.) A introduce în sol (pentru vegetare). 7) (fiinte) A determina la o actiune (prin constrângere). ~ sa citeasca. ~ sa manânce. ♢ ~ (cuiva) unghia în gât a forta sa actioneze, nelasându-i nici o posibilitate de abatere. 8) (substante) A adauga ca ingredient. ~ sare în supa. 9) A face sa se puna. II. (în îmbinari) 1) (sugerând ideea de prezentare publica) ~ în circulatie. ~ la vot. ♢ ~ la bataie v. BĂTAIE. 2) (sugerând ideea de instituire a unei plati) ~ bir. ~ impozit. ~ vama. 3) (sugerând ideea de situare în conditii speciale) ~ în inferioritate. ~ în încurcatura. 4) (redând sensul verbului de acelasi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic) ~ amenda a amenda. ~ diagnosticul a diagnostica. ~ în valoare a valora. ~ ramasag (sau pariu) a paria. ~ nume a numi. ~ porecla a porecli. ~ stavila a stavili. ~ stapânire a stapâni. ~ la adapost a adaposti. ~ la cântar a cântari. ~ la cazne a cazni. ~ la încercare a încerca. ~ la socoteala a socoti. ~ capat (sau sfârsit) a sfârsi. ~ iscalitura a iscali. ~ în loc a înlocui. ♢ A-si ~ capat zilelor a se sinucide. /<lat. ponere
pune, A SE PÚNE ma pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a sedea; a se aseza. ♢ ~ bine pe lânga (sau cu) cineva a cauta sa obtina avantaje prin lingusire. 2) (despre substante pulverulente) A se aseza pe o suprafata, formând un strat; a se asterne. S-a pus praf pe sticla. 3) pop. A sta împotriva; a se împotrivi; a se opune. ♢ ~ în poara v. POARĂ. ~ (sau a sta) în calea cuiva a) a nu lasa pe cineva sa treaca; b) a încurca pe cineva sa realizeze ceva. A nu ~ cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparatie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vânzatoare. II. (în îmbinari sugerând ideea de antrenare în ceva) ~ pe lucru. ~ pe gânduri. ~ pe râs. ~ pe plâns. ♢ ~ cu gura pe cineva a cicali pe cineva. /<lat. ponere
pune, púne (pún, pús), vb. – 1. A aseza, a amplasa. – 2. A dispune, a pregati. – 3. A (se) situa, a (se) plasa. – 4. A numi, a instala, a preda. 5. A introduce, a fixa. – 6. A impune, a stabili. – 7. A comanda, a sili, a îndemna. – 8. A recurge la ... – 9. A obliga, a forta. – 10. A expune, a risca. – 11. A (se) folosi, a (se) întrebuinta. – 12. A îmbraca, a purta. – 13. A presupune, a admite. – 14. A socoti, a calcula. – 15. (Refl.) A se aseza. – 16. (Refl.) A iesi afara, a avea scaun. – 17. (Refl.) A se baga, a intra în, a se întinde. – 18. (Refl.) A ase opune, a rezista. – 19. (Refl.) A se certa, a se bate. – 20. (Refl.) A intra în serviciu. – 21. (Refl.) A începe, a se asterne, a se produce o intemperie. – Mr., megl. pun, pus, istr. pur, pus. Lat. pōnĕre (Puscariu 1401; Candrea-Dens., 1461; REW 6647), cf. it. porre (logud. ponnere), prov. ponre, fr. pondre "a depune oua", sp. poner, port. pôr. Persoana a doua a prezentului, pui ‹ ponis, a influentat-o pe prima, eu pun, care se pronunta adesea eu pui; la fel sa pun, sa pui; gerunziul punînd si puind, cu suf. de agent punator si puitor. La fel se pot conjuga si derivatele lui (apune, depune, supune, rapune, despune, spune, prepune) ca si veni si tine. S-au adaptat la conjug. lui toate der. împrumutate din fr. poser; compune, vb.; impune; dispune; presupune; repune; contrapune etc. Der. puitor, s.m. (persoana care pune ceva; lucrator care alimenteaza presa de imprimat); puitoare, s.f. (lucratoare care alimenteaza presa de imprimat); puitura, s.f. (semanat; cusatura de ie); pus, s.n. (actiunea de a pune); pusatura, s.f. (înv., asezare, pozitie; boala rezultata din vraji; farmece); pusoare, s.f. (situatie; pozitie; vita-de-vie sadita recent; Trans., asteptare, pînda, post de vînatoare). Cf. apune, depune, prepune, rapune, supune. Der. neol. compune, v. mai sus; contrapune, vb.; expune, vb.; interpune, vb.; justapune, vb.; opune, vb.; propune, vb.; suprapune, vb.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc