Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru privi
privi, PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. si refl. recipr. A-si îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ♢ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. si refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competenta cuiva. ♢ Expr. În (ceea) ce priveste... = în privinta..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. p r a v i t i.
privi, PRIVÍ vb. v. analiza, cadra, cadea, cerceta, cuveni, examina, investiga, observa, percepe, remarca, retine, sesiza, studia, trebui, urmari, vedea, zari.
privi, PRIVÍ vb. 1. a scruta, a se uita, (înv.) a cerca. (~ în zare.) 2. a se uita, (pop.) a se cauta. (Se ~ în oglinda.) 3. a urmari, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 4. v. vedea. 5. v. referi. 6. v. interesa.
privi, priví vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 sg. si pl. priveásca
privi, A PRIV//Í ~ésc 1. tranz. 1) A supune unei examinari cu ajutorul vazului; a se uita. ♢ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furis la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul ratiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situatii, lucruri, actiuni etc.) A interpreta într-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea în vedere; a interesa. Aceasta te ~este doar pe dumneata. ♢ In ceea ce ~este (sau cât ~este) în privinta; referitor la. 2. intranz. A-si orienta vazul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti
privi, A SE PRIV//Í ma ~ésc intranz. A-si reflecta imaginea (ca într-o oglinda); a se oglindi. /<sl. praviti
privi, priví (privésc, privít), vb. – 1. A se uita la ceva. – 2. A considera, a judeca. – 3. A se referi la, a fi în legatura. – - Var. înv. previ, pravi. Origine incerta. Pare sa derive din sl. priviti "a (se) (ra)suci" (Tiktin), cf. bg., sb., slov. priviti "a (se) (ra)suci", caz în care s-ar întelege ca expresia este eliptica, în loc de "a întoarce privirea". Celelalte explicatii nu sînt mai clare: din sl. prividĕti "a se uita" (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294), dificil fonetic; din sl. praviti "a dirija" (Candrea); din sl. prijaciti "a (se) arata" (Scriban). Der. priveala (var. Mold. privala), s.f. (uitatura; aruncatura de ochi, vedere; evidenta, spectacol, vedenie); priveliste, s.f. (spectacol, vedere, perspectiva); privinta, s.f. (punct de vedere, consideratie, relatie, înv., intentie); privire, s.f. (vedere, uitatura; înv., punct de vedere; înv., spectacol); privitor, adj. (care priveste; relativ; s.m., spectator); privitura, s.f. (uitatura).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc