Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru primejdioasa
aventura, AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o actiune riscanta, primejdioasa. – Din fr. aventurer.
cascadorie, CASCADORÍE, cascadorii, s.f. 1. Saritura primejdioasa, situatie dificila realizata de cascador. 2. Arta sau meserie a cascadorului. – Cascador + suf. -ie.
castană, CASTÁNĂ, castane, s.f. 1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat în amidon si în ulei, închis pâna la maturitate într-un învelis verde, tepos. ♢ Expr. A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de altcineva într-o întreprindere primejdioasa, pentru interese personale. 2. Fiecare dintre micile formatii cornoase aflate pe fata interna a picioarelor calului. – Din (1) ngr. kástanon, (2) kastánia.
foc, FOC1, focuri, s.n. I.1. Ardere violenta cu flacara si cu dezvoltare de caldura; (concr.) materie în curs de ardere. ♢ (În exclamatii sau imprecatii, adesea glumet sau fam.) Se facu frumoasa, arz-o focul. ♢ Foc de artificii = ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flacari colorate. ♢ Expr. A lua foc = a se aprinde. A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare staruinta; a insista prea mult ca cineva sa actioneze într-un anumit sens. A se arunca (sau a intra) în foc (pentru cineva sau ceva) = a-si expune viata (pentru cineva sau ceva). A lua focul cu mâna altuia sau a scoate castanele din foc cu mâna altuia = a pune pe altcineva sa întreprinda o actiune primejdioasa, a fugi de raspundere, lasând munca pe seama altuia. A(-si) pune sau a(-si) baga mâna în foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva. A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mânca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva), a apara cu tarie pe cineva. Harnic (sau iute, etc.) (de manânca) foc = foarte harnic (sau iute, etc.) A se face (sau a se mânia, a se supara) foc (si para) = a se înfuria, a turba de mânie. ♢ (Ajuta la formarea superlativului absolut, tinând locul lui " foarte ") Jucarii frumoase foc. ♢ Expr. De mama focului = strasnic, grozav. ♦ Arderea din vatra, cuptor, soba, etc., facuta prin degajare de caldura. ♦ Fig. Lumina rosiatica, asemanatoare cu flacarile. ♦ Fig. Stralucire (a unei pietre scumpe, a unui metal pretios, etc.). ♦ Dispozitiv de ardere (la o lampa). 2. Incendiu. ♢ Expr. A trece (o tara, un oras, etc.) prin foc si sabie = a incendia, a distruge cu forta armata. 3. Împuscatura; p. ext. salva, tir. ♢ Arma de foc = arma care foloseste pulbere exploziva. Foc! = comanda militara pentru începerea unei trageri. ♢ Expr. A deschide focul = a începe sa traga cu arma. A fi (sau a sta) între doua focuri = a fi încoltit din doua parti. ♦ Fig. Lupta, razboi. 4. Lumina, far sau flacara care reprezinta un anumit semnal în navigatia pe apa. II. Fig. 1. Entuziasm, avânt, înflacarare. ♢ Loc. adj. (Plin) de foc = înfocat, înflacarat, aprins. ♢ Loc. adv. Cu foc = cu înflacarare, cu entuziasm, cu aprindere. ♢ Expr. (Urmat de un genitiv) În focul... = în momentele de mare intensitate, în faza culminanta a unei actiuni. 2. Agilitate, vioiciune, neastâmpar. 3. Durere, chin, jale, necaz. ♢ Expr. A-si varsa focul = a se destainui, a-si descarca sufletul, a-si spune durerea; a-si descarca nervii, a se racori. A-si scoate un foc de la inima = a) a se razbuna pe cineva; b) a scapa de o suferinta. ♦ Nenorocire, pacoste, urgie. ♢ Expr. (Fam.) N-o fi foc = nu e nici o nenorocire. – Lat. focus.
vulcan, VULCÁN, vulcani, s.m. 1. Ridicatura muntoasa de forma conica, formata prin eruptia la suprafata solului a lavei si a unor produse magmatice, având în centru o deschizatura larga. ♢ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenintat de o primejdie, de un pericol gata oricând sa se dezlantuie. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o actiune primejdioasa; stare de lucruri periculoasa sau amenintatoare; pericol iminent. 2. (În sintagma) Vulcan noroios = ridicatura conica formata prin eruptia la suprafata solului a unor gaze care antreneaza apa si namol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan.
primejdios, primejdiós adj. m. (sil. -di-os), pl. primejdiósi; f. sg. primejdioása, pl. primejdioáse
hălădui, A HĂLĂDU//Í ~iésc intranz. 1) pop. A trai în tihna într-un loc ferit de primejdie. 2) înv. A scapa dintr-o situatie primejdioasa; a izbuti. /<ung. haladni
criză, CRÍZ//Ă ~e f. 1) Faza primejdioasa si hotarâtoare în viata sociala, constând într-o manifestare violenta a contradictiilor economice, politice si sociale. ♢ ~ de guvern perioada când un guvern a demisionat iar altul înca nu este format. 2) Moment critic în evolutia unei boli, dupa care urmeaza schimbarea în bine sau în rau. 3) Agravarea brusca a unei boli cronice. 4) Lipsa acuta a ceva necesar vietii materiale sau spirituale. 5) fig. Tensiune, zbucium sufletesc. /<fr. crise, lat. crisis
golem, golém s.m. Fiinta creata artificial (dupa o legenda iudaica) din lut si însufletita de un rabin, care, devenind primejdioasa prin forta sa, a fost nimicita; monstru leviatan (1). (< engl. golem)
vulcan, VULCÁN s.m. Ridicatura muntoasa de forma conica, având o deschizatura larga în centru prin care pot iesi la suprafata gaze, lava, cenusa etc. ♦ (Fig.) Loc de unde poate porni o actiune primejdioasa. [< lat. vulcanus < Vulcanus – zeul focului la romani. Cf. it. vulcano, fr. volcan].
bală, bála (bále), s.f. – 1. Vietate, lighioana. – 2. Monstru, fiara. Probabil contractie de la boala, care se foloseste curent în limba populara, ca termen depreciativ, aplicat mai ales vitelor. Primul sau sens trebuie sa fi fost, ca în boala, cel de "lighioana primejdioasa" sau "calamitate". Acceptia de "monstru", care apare exclusiv în dictionare, este numai secundara si artificiala, datorita asocierii instinctive cu balaur. În acest sens se foloseste mai ales în literatura scrisa: uzul popular (cf. în DAR; o bala de cîine, o bala de copil, du-te’n bala, mînca-te-ar balele; în Candrea; o bala de ibovnica) se identifica perfect cu cel al lui boala. Dupa alta ipoteza, este vorba de lat. bellua (Tiktin; REW 1026; Philippide, II, 633; Pascu, Arch. Rom., VI, 224), cf. alb. boljë, "dragon", it. belva "fiara"; dar aceasta explicatie prezinta dificultati fonetice. Hasdeu 2374, urmat de DAR, se gîndea la o formatie moderna, pe baza lui bale, si o lega cu credinta populara legata de balele dracului. În sfîrsit, Scriban pleaca de la lat. pop. billa "animal de tractiune".
vulcan, VULCÁN s. m. 1. ridicatura de forma conica, cu o deschizatura larga în centru prin care pot iesi la suprafata gaze, lava, cenusa. 2. (fig.) loc de unde poate porni o actiune primejdioasa. 3. (fig.) om cu un temperament vulcanic (2). (< it. vulcano, germ. Vulkan)
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc