Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru poze
model, MODÉL s. n. 1. sistem ideal sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate, prin analogie, proprietatile si transformarile unui alt sistem mai complex. ♢ sistem de relatii matematice care leaga între ele marimile de stare ale sistemului modelat. 2. obiect destinat sa fie reprodus prin imitatie; tipar. ♢ reprezentare în mic a unui obiect care urmeaza a fi executat la dimensiuni normale. ♢ tipul unui obiect confectionat. 3. schema teoretica elaborata în diferite stiinte pentru a reprezenta elementele fundamentale ale unor fenomene sau lucruri. 4. persoana, lucrare, opera etc. vrednica de imitat. 5. persoana care pozeaza pictorilor, sculptorilor. (< fr. modèle, it. modello)
brustan, BRUSTÁN, brustani, s.m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule la vârful tulpinii si cu miros caracteristic placut (Telekia speciosa). – Cf. b r u s t u r e.
cardon, CARDÓN s.m. Planta erbacee legumicola din familia compozeelor, cultivata la noi pe suprafete mici pentru petiolul frunzelor si nervura principala, care sunt comestibile (Cynara cardunculus). – Din fr. cardon.
curechi, CURÉCHI s.m. 1. (Reg.) Varza. 2. (În sintagma) Curechi-de-munte = planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii si cu fructe achene prevazute cu peri (Ligularia glauca). – Lat. colic(u)lus (= cauliculus).
dalie, DÁLIE, dalii, s.f. Planta decorativa din familia compozeelor, cu florile în capitule mari albe, galbene, rosii sau violete; gherghina (Dahlia cultorum). – Din fr. dahlia.
hipotipoză, HIPOTIPÓZĂ, hipotipoze, s.f. Figura de stil care sugereaza imagini vizuale foarte vii. [Var.: ipotipóza s.f.] – Din fr. hypotypose.
ochi, ÓCHI1, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s.m. (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s.n. I. S.m. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale vederii, de forma globulara, sticloase, asezate simetric în partea din fata a capului omului si a unor animale; globul împreuna cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ♢ Loc. adv. Vazând cu ochii = repede. Ochi în ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii închisi = a) fara discernamânt; b) pe dinafara, pe de rost; foarte usor, fara dificultati. ♢ Expr. (A fi) numai ochi (si urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi usor, nelinistit; a dormi iepureste. Cât vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cât cuprinzi cu privirea, pâna la departari foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el însusi, a fi de fata la o întâmplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea pareri proprii, a judeca prin prisma altuia. A pazi (sau a îngriji) pe cineva ca ochii din cap = a pazi, a îngriji etc. pe cineva cu cea mai mare atentie. A arata (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva în mod discret (pe cineva sau ceva), facând o miscare usoara a ochilor în directia voita. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decât ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii dupa cineva (sau dupa ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i placea foarte mult cineva sau ceva, a tine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi sa vezi pe cineva = a fi mânios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau rai) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) înaintea ochilor = a fi foarte suparat, a fierbe de mânie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a întâlni pe cineva (pe neasteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care îti iese întâmplator în cale; a zari. A-si vedea visul cu ochii = a-si vedea realizata o dorinta. E cu ochi si cu sprâncene = e evident, e clar. A i se întoarce (cuiva) ochii în cap (sau pe dos), se zice când cineva este în agonie, când moare. A(-si) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta2; a face fasoane; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o arma) la ochi sau a lua la ochi = a tinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea banuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i placea cineva sau ceva; a pune sub observatie, a urmari. A face un lucru cu ochii închisi = a face un lucru foarte usor, fara dificultate, fara ezitare. Între patru ochi = fara martori, în intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la faina si cu altul la slanina, se spune despre cel care: a) se uita crucis sau b) râvneste la doua lucruri deodata. (Munceste, lucreaza, alearga, se fereste, fuge etc. de ceva) de-si scoate ochii = (munceste, lucreaza etc.) cât poate, din rasputeri. 2. Facultatea de a vedea, simtul vazului, vedere; privire, uitatura. ♢ Loc. adv. Cu ochi pierduti = cu privirea neconcentrata, privind în gol; în extaz. Sub ochii nostri = a) sub privirea noastra; b) acum, în prezent. În ochii cuiva = dupa parerea cuiva, dupa aprecierea cuiva, în constiinta cuiva; în fata cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de forma, pentru a salva aparentele. ♢ Expr. A privi cu ochi de piatra = a privi nepasator, rece, înmarmurit. A avea ochi = a se arata priceput în a aprecia un lucru dintr-o privire. A masura (sau a judeca, a pretui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximatie, cu privirea, însusirea unui obiect sau a unei fiinte; a studia, a cerceta, a analiza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpara) pe ochi = a vinde (sau a cumpara) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a tine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A mânca (sau a înghiti) cu ochii = a mânca cu mare pofta; a pofti. Încotro vede cu ochii sau unde îl duc ochii = indiferent unde, în orice directie, fara tinta, aiurea. ♦ Fig. Putere de patrundere, discernamânt; judecata, ratiune. 3. (La pl.) Obraz, fata. ♢ Loc. adv. De la ochi sau (verde) în ochi = cu îndrazneala, fatis, fara crutare. II. P.anal. 1. S.n. Fiecare dintre spatiile libere ale unei ferestre, în care se monteaza geamurile; panou de sticla care închide fiecare dintre aceste spatii. ♦ Mica deschizatura închisa cu sticla, facuta într-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei încaperi. ♢ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea si aerisirea podurilor, a mansardelor sau a încaperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S.n. Portiune de loc, în forma circulara, acoperita cu altceva (apa, nisip, zapada etc.) decât mediul înconjurator. 3. S.n. Întindere de apa în forma circulara, în regiuni mlastinoase, marginita cu papura; loc unde se aduna si stagneaza apa. ♦ Vârtej de apa, bulboana; copca. 4. S.n. si m. Orificiu facut într-o pânza de nava, plasa, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoara, o frânghie, un cablu; ochet. ♦ Bucla formata prin îndoirea unei sfori, a unei frânghii etc., petrecuta cu un capat prin îndoitura; lat. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate între firele unei împletituri, ale unor tesaturi, ale unor plase etc.; golul împreuna cu firele care îl marginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lant; za. 5. S.n. Orificiu circular situat pe partea superioara a unei masini de gatit, pe care se asaza vasele pentru a le pune în contact direct cu flacara. 6. S.n. (Mai ales la pl.) Mâncare facuta din oua prajite în tigaie sau fierte fara coaja, astfel ca galbenusul sa ramâna întreg (cu albusul coagulat în jurul lui). 7. S.m. Complex de muguri existent pe nod la vita de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S.n. Despartitura într-o magazie, într-un hambar etc.; boxa. 9. S.n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada paunului. 10. S.n. Particula rotunda de grasime care pluteste pe suprafata unui lichid. 11. S.m. (În sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseste în special la aparatele de receptie radiofonica sau radiotelegrafica, ca sa arate în ce masura este realizat acordul pe lungimea de unda dorita; indicator de acord.12. S.m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, carti de joc etc. 13. S.n. Fig. Pata de lumina, licarire, punct stralucitor. III. S.m. Compuse: ochi-de-pisica = a) disc de sticla sau de material plastic (montat într-o garnitura de metal) care reflecta razele de lumina proiectate asupra lui si care este folosit ca piesa de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe sosele; b) varietate de minerale care, slefuite într-un anumit mod, capata o luminozitate neobisnuita; ochi-de-ciclop = fereastra speciala care separa acustic încaperile unui studio, permitând însa o vizibilitate buna; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescente mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) planta erbacee cu flori mici albastre si cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) planta erbacee cu tulpina ramificata si cu florile dispuse în forma de spice (Plantago indica); ochii-pasaruicii = planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albastre, albe sau rosii (Myosotis palustris); b) nu-ma-uita; ochiul-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze mici în forma de rozeta, acoperite cu peri albi matasosi, cu flori albastre, rar albe, placut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mica planta erbacee cu frunze paroase si cu flori mici, albastre închis (Myosotis arvensis); ochii-soricelului = a) mica planta erbacee cu tulpini rosietice, cu frunzele bazale dispuse în rozeta, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-ma-uita; ochiul-soarelui = vanilie salbatica; ochiul-paunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemanatoare cu cele de pe coada paunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelatia Taurului. – Lat. oc(u)lus.
iarbă, IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu partile aeriene verzi, subtiri si mladioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ Expr. Paste, murgule, iarba verde = va trebui sa astepti mult pâna ti se va împlini ceea ce doresti. Din pamânt, din iarba verde = cu orice pret, neaparat. ♦ Nutret verde, proaspat cosit. 2. Buruieni de tot felul. ♢ Iarba rea = a) buruiana otravitoare; b) fig. om rau, primejdios. 3. Pajiste. 4. Compuse: iarba-de-mare = planta erbacee cu frunze liniare si cu flori verzi, care creste pe fundul marii si ale carei frunze uscate sunt folosite în tapiterie; zegras (Zostera marina); iarba-broastei = mica planta acvatica, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorita petiolului lung) plutesc la suprafata apei, si cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = planta perena din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) planta erbacee veninoasa, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-galbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (în basme) iarba cu putere miraculoasa, cu ajutorul careia se poate deschide orice usa încuiata; p. ext. putere supranaturala, care poate ajuta la ceva greu de obtinut; iarba-gaii = planta erbacee cu frunze dintate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarba-creata = izma-creata; iarba-deasa = planta erbacee cu tulpini subtiri, cu frunze înguste si flori verzi, dispuse în panicule (Poa nemoralis); iarba-grasa = planta erbacee cu tulpina ramificata si întinsa pe pamânt, cu frunze carnoase, lucioase si flori galbene (Portulaca oleracea); iarba-mare = planta erbacee cu tulpina paroasa si ramificata, cu frunze mari si flori galbene (Inula helenium); iarba-alba = planta erbacee ornamentala cu frunzele vargate cu linii verzi si albe-rosietice sau galbui (Phalaris arundinacea); iarba-canarasului = planta erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui si semintele galbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarba-albastra = planta erbacee cu frunzele îngramadite la baza tulpinii si cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = planta erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-câmpului = planta erbacee cu tulpinile noduroase si cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarba-neagra = a) planta erbacee cu frunze dintate si cu flori brune-purpurii pe dinafara si galbene-verzui pe dinauntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare si flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse si cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarba-rosie = planta erbacee cu tulpina rosiatica, cu frunze nedivizate, lanceolate si cu flori galbene dispuse în capitule; (pop.) cârligioara (Bidens cernuus); iarba-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze lanceolate, paroase, cu flori albastre, rar rosii sau albe (Echium vulgare); b) planta cu tulpina paroasa, cu flori albastre sau rosietice (Veronica latifolia); c) broscarita; iarba-sopârlelor = planta erbacee cu rizom gros, carnos, cu tulpina terminata în spic, cu frunze ovale si flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarba-stelata = planta erbacee cu tulpina întinsa pe pamânt, cu frunze pe fata superioara si pe margini paroase si cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarba-de-Sudan = planta cu tulpina înalta, cu frunze lungi, cultivata ca planta furajera (Sorghum halepense). 5. Praf de pusca. – Lat. herba.
ipotipoză, IPOTIPÓZĂ, ipotipoze, s.f. V. hipotipoza.
margaretă, MARGARÉTĂ, margarete, s.f. Planta erbacee perena din familia compozeelor, cu inflorescenta compusa din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, si din flori marginale cu o corola lunga, alba; margarita (Chrysamthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.
zgrăbunţică, ZGRĂBUNŢÍCĂ, zgrabuntele, s.f. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificata, cu frunze ovale sau eliptice si cu flori galbene (Lapsana communis). – Zgrabunta + suf. -ica.
ligulă, LIGÚLĂ s. f. 1. formatie membranoasa apendiculara între limb si teaca la frunzele de graminee. 2. prelungire laterala, în forma de limba, a tubului corolei florilor la unele compozee. (< fr. ligule, lat. ligula)
ligulat, LIGULÁT, -Ă adj. (despre corola compozeelor) prevazut cu o ligula; în forma de ligula. (< fr. ligulé)
model, MODÉL, modele, s.n. 1. Ceea ce poate servi ca orientare pentru reproduceri sau imitatii; tipar. ♦ Reprezentare în mic a unui obiect; macheta. ♦ Tipul unui obiect confectionat. Model de palarie. ♦ Obiect care, imprimat într-un material plastic, formeaza un tipar dupa care se realizeaza alte obiecte identice. ♦ Sistem teoretic sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate indirect proprietatile si transformarile altui sistem, mai complex, cu care primul sistem prezinta o analogie. 2. Persoana, realizare, opera care, prin valoare sau calitati, poate servi ca exemplu; p. ext. exemplu, pilda servita de o asemenea persoana, realizare, opera. 3. Manechin. 4. Persoana care pozeaza unui pictor sau unui sculptor. 5. (Mat.) Sistem de relatii matematice care leaga între ele marimile de stare ale sistemului modelat. – Din fr. modèle, it. modello.
năprasnic, NĂPRÁSNIC, -Ă, naprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevazut, dintr-o data; care se petrece fulgerator (si neplacut); neasteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stapânit; navalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-si poate stapâni sentimentele, care actioneaza cu violenta; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspaimânta, îngrozeste (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depaseste cu mult limitele obisnuite (prin marime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlajgan. II. Subst. 1. S.m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi si cu tulpina dreapta (Chrysanthemum corymbosum). 2. S.f. Planta erbacee cu tulpina dreapta, paroasa, cu frunze palmate si cu flori rosii-roz si miros neplacut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĩnŭ.
poză, PÓZĂ, poze, s.f. 1. Atitudine pe care cineva si-o impune; tinuta, pozitie. ♢ Expr. A(-si) lua o poza = a adopta o atitudine afectata pentru a produce impresie. ♦ (Rar) Fel, mod, chip, procedeu. 2. (Pop. si fam.) Fotografie. ♦ Ilustratie, reproducere. – Din fr. pose.
podbeal, PODBEÁL, podbeli, s.m. Planta mica erbacee din familia compozeelor, cu rizom carnos si flori galbene, folosita în medicina, iar uneori si în alimentatie (Tussilago farfara). [Var.: podbál s.m., podbeála s.f.] – Din bg., scr. podbel.
lemn, LEMN, (2, 3) lemne s.n. 1. Ţesut conducator al unor plante superioare, alcatuit din trahee, parenchim si fibre cu lignina, folosit ca material de constructie, drept combustibil etc. ♢ Expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simti nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a întepeni; a deveni dur. A ramâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni (din cauza unei surprize, unei emotii etc.). A îngheta lemn = a întepeni de frig, a îngheta tun. 2. Tulpina si ramurile unui arbore (sau arbust) taiat, servind pentru constructii, drept combustibil etc.; bucata rupta sau taiata din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). ♢ Expr. Doarme de poti sa tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. E ger de crapa lemnele, se spune când e foarte frig. 3. (Înv. si pop.) Copac, arbust. ♢ Compuse: lemn-câinesc = arbust cu frunze mici si groase, cu flori albe si fructe negre, cultivat prin gradini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn dulce = planta erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene si cu miros de lamâie; lemnus (Artemisia abrotanum). – Lat. lignum.
periclin, PERICLÍN, periclinuri, s.n. 1. (Bot.) Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formeaza involucrul florilor din familia compozeelor. 2. (Geol.) Zona de apropiere si de unire a formatiunilor geologice de pe cele doua flancuri ale cutelor. – Din fr. péricline.
poseur, POSEUR, poseuri, s.m., adj. (Frantuzism) (Persoana îngâmfata) care pozeaza, studiindu-si în permanenta atitudinile, gesturile etc. pentru a face impresie, pentru a epata sau pentru a se evidentia. [Pr.: pozör] – Din fr. poseur.
potcap, POTCÁP, potcapuri, s.n. 1. Acoperamânt al capului, de forma cilindrica, fara boruri, purtat de preotii si calugarii ortodocsi. 2. Compus: potcapul-calugarului = planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze paroase si cu flori galbene dispuse în capitule (Leontodon hispidus). – Din sl. podŭkapŭ.
poza, POZÁ, pozez, vb. I. 1. Intranz. A lua o anumita atitudine spre a servi de model unui pictor sau unui sculptor sau spre a fi fotografiat. ♦ (Peior.) A-si studia gesturile, a lua o atitudine afectata pentru a produce impresie, pentru a epata. 2. Tranz. si refl. (Pop. si fam.) A (se) fotografia. – Din fr. poser.
polipoză, POLIPÓZĂ, polipoze, s.f. (Med.) Boala caracterizata prin dezvoltarea mai multor polipi (2) pe aceeasi mucoasa. – Din fr. polypose.
expozeu, EXPOZÉU, expozeuri, s.n. Prezentare dezvoltata, amanuntita si sistematica, expusa oral sau scris, a unor fapte, a unei situatii, a unor idei etc.; dare de seama, expunere. – Din fr. exposé.
puricariţă, PURICÁRIŢĂ, puricarite, s.f. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule si având miros neplacut; puricica (Pulicaria vulgaris). – Purice + suf. -arita.
şofrănaş, SOFRĂNÁS, sofranasi, s.m. Planta oleaginoasa din familia compozeelor, cu flori galbene-portocalii, din care se extrage o substanta coloranta; sofranel (2) (Carthamus tinctorius). – Sofran + suf. -as.
spin, SPIN1, spini, s.m. I. 1. Organ în forma de teapa care creste pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ♢ Expr. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe) spini = a fi nelinistit, nerabdator. A fi (sau a sta) ca pe un spin în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenta neplacuta pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini1 (I 1). ♦ Spec. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasa si ramificata, cu frunze dintate si spinoase si cu flori rosii, dispuse în capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte în forma de spin1 (I 1) a cârligului de undita, situata în vârful acestuia. 2. Stift. – Lat. spinus "prun salbatic".
zacherlină, ZACHERLÍNĂ s.f. Substanta insecticida obtinuta prin farâmitarea si pisarea fina a inflorescentelor (capitulelor) uscate ale unei plante din familia compozeelor, din Orient. (din germ. Zacherlin)
vetrice, VETRÍCE, vetrice, s.f. 1. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înalta, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemera. – Cf. scr. v r a t i č.
opintic, OPINTÍC, opintici, s.m. 1. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina paroasa, cu frunze albastrui-verzi, lucioase si cu flori galbene, reunite câte doua sau câte cinci într-o inflorescenta în vârful tulpinii (Hieracium auricula). 2. (Bot.) Ghebe. – Et. nec.
flocoşică, FLOCOSÍCĂ, flocosele, s.f. 1. Planta erbacee din familia gramineelor, acoperita cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau rosietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) Planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate si flori alb-galbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) Planta erbacee cu frunzele si tulpina paroase si flori mari rosii-purpurii (Lychius coronaria). – Flocoasa + suf. -ica.
tarhon, TARHÓN s.m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreapta si ramificata, cu flori alburii, cu frunze aromate întrebuintate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Tc. tarhun.
ligulat, LIGULÁT, -Ă, ligulati, -te, adj. (Bot.; despre corola compozeelor) Cu ligula; ca o ligula. – Din fr. ligulé.
năfurică, NĂFURÍCĂ, nafurici, s.f. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreapta, cu frunze penate si cu flori galbui, dispuse în capitule mici; pelinita (Artemisia annua). – Cf. n a f u r a.
salată, SALÁTĂ, salate, s.f. 1. Planta legumicola erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari si rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ♢ Compus : salata-iepurelui = planta erbacee din familia compozeelor, cu flori rosii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar facut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de otet, zeama de lamâie si untdelemn, care se serveste ca aperitiv sau ca garnitura. ♢ Salata de fructe = desert facut din fructe crude, taiate marunt, amestecate cu zahar si stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. si : salati] – Din ngr. saláta.
tarhon, TARHÓN s.m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreapta si ramificata, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuintate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.
tătăiş, TĂTĂÍS, tataisi, s.m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze paroase si cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tataísa s.f.] – Et. nec.
tâlhărea, TÂLHĂREÁ, tâlharele, s.f. (Bot.) 1. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea rosietice în exterior, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui. – Tâlhar + suf. -ea.
radiat, RADIÁT, -Ă, radiati, -te, adj. Radial. ♦ (Substantivat, n., la pl.) Animale nevertebrate având organele dispuse în forma de raze; (si la sg.) animal care face parte din acest grup. ♦ (Substantivat, n., la pl.) Grup de plante din familia compozeelor ale caror petale sunt asezate radial; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. [Pr.: -di-at] – V. radia1.
răsfug, RĂSFÚG s.m. 1. (Si în sintagma rasfug alb) Boala contagioasa a oilor si a caprelor, care se manifesta prin încetarea secretiei lactate; agalactie. 2. Antrax. 3. Planta erbacee din familia compozeelor, cu ramurele subtiri, verzi si aproape lipite de frunze si cu flori galbene, întrebuintata în medicina populara ca medicament împotriva rasfugului (1) (Chondrilla juncea). – Et. nec.
ruşuliţă, RUSULÍŢĂ, rusulite, s.f. Planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze si tulpina acoperite cu peri lungi, cu flori de culoare rosie-portocalie, dispuse în capitule, care creste în regiunea alpina si subalpina; struguras (3) (Hieracium aurantiacum). – Rosu + suf. -ulita.
dentiţă, DENTÍŢĂ, dentite, s.f. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene si cu fructe achene cu câte doi dinti, care creste în locuri umede (Bidens tripartitus). – Cf. d i n t e.
rostogol, ROSTOGÓL, (I) rostogoluri, s.n., (II) s.m. I. S.n. 1. (Adesea fig.) Miscare de rostogolire. ♢ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Panta cu înclinare mare într-o mina, care permite transportarea materialului prin simpla alunecare sau rostogolire, sub actiunea greutatii proprii. II. S.m. Planta erbacee melifera din familia compozeelor, cu tulpina dreapta, cu frunze lanceolate, paroase si flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. r o t o c o l.
heterocrom, HETEROCRÓM, -Ă adj. 1. (despre capitulul compozeelor) la care florile din centru sunt de alta culoare decât cele din jur. 2. (fot.) de culori diferite. (< fr. hétérochrome)
scorţioneră, SCORŢIONÉRĂ, scortionere, s.f. Planta erbacee perena din familia compozeelor, cu rizom pivotant si carnos, de culoare bruna, cu frunze mari si flori galbene, cultivata pe alocuri pentru radacinile sale comestibile (Scorzonera hispanica). – Din it. scorzonera.
siminoc, SIMINÓC, siminoci, s.m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse în capitule, care îsi pastreaza culoarea si aspectul natural si dupa ce se usuca (Helichrysum arenarium). [Var.: siminíc s.m.] – Cf. ucr. s e m e n j a k.
splinuţă, SPLINÚŢĂ, splinute, s.f. (bot.) 1. Splina (2). 2. Planta erbacee melifera din familia compozeelor, cu tulpina paroasa, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splina + suf. -uta.
steliţă, STELÍŢĂ, stelite, s.f. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina si frunzele paroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelisoara (Aster amellus). – Stea + suf. -ita.
cruciuliţă, CRUCIULÍŢĂ, cruciulite, s.f. 1. Diminutiv al lui cruce (I 1); crucita. 2. Cusatura artistica de mâna, foarte folosita în portul national si în lucraturile românesti. 3. Nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Senecio). – Cruce + suf. -ulita.
sunătoare, SUNĂTOÁRE s.f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) planta cu miros neplacut din familia compozeelor, cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene si cu miros neplacut (Crepis foetida); b) pojarnita; c) maselarita; d) sulitica. – Lat. [herba] •sanatoria (dupa sunator).
susai, SUSÁI s.m. Gen de plante erbacee din familia compozeelor, cu frunze sesile, cu flori galbene, a caror tulpina contine un suc laptos (Sonchus). – Din ucr. susaï.
compozee, COMPOZÉE, compozee, s.f. Compozita. – Din fr. composées.
compozit, COMPOZÍT, -Ă, compoziti, -te, adj., s.f., s.n. 1. Adj. Alcatuit din elemente disparate, felurite. ♢ Ordinul compozit (si substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute si cu foi de acanta, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S.f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple si numeroase, dispuse în inflorescente în forma de capitule si adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (si la sg.) planta din aceasta familie. ♢ (Adjectival) Planta compozita. 3. S.n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociaza în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.
crizantemă, CRIZANTÉMĂ, crizanteme, s.f. Planta decorativa din familia compozeelor, cu frunze penat-divizate si cu flori de culori variate, cu o inflorescenta mare si bogata (Chrysanthemum indicum). – Din fr. chrysanthème.
cucuruz, CUCURÚZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s.m., (2) cucuruze, s.n. (Reg.) 1. S.m. Porumb (planta si rodul ei). 2. S.n. pl. Holde semanate cu porumb; porumbiste. 3. S.m. Fructul coniferelor; con. 4. S.m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-galbui dispuse în mici capitule (Petasites albus). – Cf. bg., scr. k u k u r u z,  k u k u r u d z a.
fotomodel, FOTOMODÉL s. n. persoana care pozeaza ca model fotografic. (< fr. photo-modèle)
floscul, FLOSCÚL s. n. floare mica din inflorescenta compozeelor. (< lat. flosculus)
expozeu, EXPOZÉU s. n. expunere detaliata si sistematica a unei situatii, a unor fapte etc.; dare de seama. (< fr. exposé)
rezedă, REZÉDĂ s. (BOT.) 1. (Reseda odorata) rozeta, (reg.) prescure, busuioc-domnesc, (Bucov. si Transilv.) zmeurica, zmeurita. 2. (Reseda luteola) rechie, (reg.) pozeta.
edelvais, EDELVÁIS s. m. inv. planta erbacee perena din familia compozeelor, cu inflorescente compuse din capitule înconjurate de bractee albe si paroase, care creste în munti; floarea-doamnei, albumita, floare-de-colt. (< germ. Edelweiss)
discurs, DISCÚRS s. n. 1. expunere oratorica în fata unui auditoriu pe o tema politica, morala etc.; cuvântare. 2. expresie verbala a gândirii; cuvântare. 3. disertatie, tratare a unui subiect de natura stiintifica sau literara; expozeu, tratat. (< fr. discours, lat. discursus)
disc, DISC s. n. 1. obiect plat cu contur circular. ♢ obiect rotund si plat în proba atletica de aruncare la distanta; proba însasi. 2. placa circulara de material plastic pe care sunt gravate înregistrari sonore. ♢ (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informatiei. o ~ de frecventa = disc cu înregistrari speciale pentru verificarea si masurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 3. muzica înregistrata pe disc (2). 4. suprafata aparenta a Soarelui sau a Lunii, vazuta de un observator de pe Pamânt. 5. organ sau structura anatomica circulara, plata. o ~ embrionar (sau germinativ) = formatie a embrionului în stadiul de blastula la rechini, pesti ososi, reptile si pasari; banut; ~ intervertebral = tesut fibros între doua vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral. 6. receptaculul sau partea terminala la compozee. (< fr. disque, lat. discus)
dipsacee, DIPSACÉE/DIPSACACÉE s. f. pl. familie de plante asemanatoare cu compozeele: scaietii, sipica etc. (< fr. dipsacées, dipsacacées)
dalie, DÁLIE s. f. planta ornamentala din familia compozeelor, cu flori colorate, foarte frumoase, dar fara miros; gherghina. (< fr. dahlia)
crizantemă, CRIZANTÉMĂ s. f. planta decorativa din familia compozeelor, cu flori mari si frumoase de diferite culori, care înfloreste toamna târziu; tufanica. (< fr. chrysamthème)
expunere, EXPÚNERE s. 1. v. povestire. 2. expozeu. (~ a fost urmarita cu interes.) 3. v. descriere. 4. v. emitere. 5. etalaj, etalare, întindere. (~ marfii pe taraba.)
expozeu, EXPOZÉU s. v. expunere.
covergirl, COVER-GIRL CÁVER-GĂRL/ s. f. fata tânara, frumoasa, care pozeaza pentru copertele revistelor. (< engl. cover-girl)
compozit, COMPOZÍT adj., s. 1. adj. heteroclit. (Un ansamblu ~.) 2. adj., s. (BOT.) compozee. (Planta ~.)
compozee, COMPOZÉE adj., s. compozit.
compozite, COMPOZÍTE s. f. pl. compozee. (< germ. Kompositen)
compozee, COMPOZÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate gamopetale, cu florile reunite într-un capitul; compozite. (< fr. composées)
cineraria, CINERÁRIA s. f. planta ornamentala din familia compozeelor, cu frunze si flori de diferite culori, în buchete. (< lat. cineraria)
apoza, apozá vb., ind. prez. 1 sg. apozéz, 3 sg. si pl. apozeáza
apozemă, apozéma s. f., pl. apozéme
compozee, compozée s. f., pl. compozée
decompoza, decompozá vb., ind. prez.3 sg. decompozeáza
expozeu, expozéu s. n., art. expozéul; pl. expozéuri
gripoză, gripóza s. f., g.-d. art. gripózei; pl. gripóze
polipoză, polipóza s. f., g.-d. art. polipózei; pl. polipóze
poza, pozá vb., ind. prez. 1 sg. pozéz, 3 sg. si pl. pozeáza
poză, póza s. f., g.-d. art. pózei; pl. póze
transpoza, transpozá vb., ind. prez. 1 sg. transpozéz, 3 sg. si pl. transpozeáza
model, MODÉL ~e n. 1) Obiect, întrunind însusirile tipice ale unei categorii, destinat pentru a fi reprodus; mostra; exemplu. 2) Obiect cu dimensiuni reduse care reprezinta un obiect real; macheta. 3) Obiect determinat dupa care se reproduc obiecte similare; tipar; sablon; calapod. 4) Reprezentare simplificata a unui proces sau a unui sistem. 5) Opera de arta care prin calitatile sale poate servi drept exemplu. 6) Persoana care pozeaza unui pictor sau sculptor. 7) Prezentator de obiecte noi de îmbracaminte; manechin. /<fr. modele, it. modelio
moarte, MOÁRT//E morti f. 1) Oprire definitiva a tuturor functiilor vitale ale unui organism; încetare, stingere din viata; deces. ♢ ~ biologica încetare a tuturor proceselor vitale, care duce la pieirea organismului ca sistem biologic. ~ aparenta letargie. ~ clinica (sau relativa) prima faza a decesului, constând în încetarea activitatii cardiace si a respiratiei, în care reanimarea este înca posibila. Pe viata si pe ~ a) din toate puterile; b) cu riscul vietii. A fi bolnav de ~ (sau a se zbate de ~, a se afla între viata si ~, a fi pe patul de ~ sau a fi pe patul mortii, a trage de ~, a fi în gura mortii) a fi grav bolnav. A da mâna cu ~ea (sau a vedea ~ea cu ochii) a se afla într-o situatie foarte periculoasa. A muri de ~ buna a muri de batrânete. Viata fara (de) ~ viata vesnica, nemuritoare. A fi uitat de ~ a fi foarte batrân. 2) Lipsire de viata (premeditat sau din întâmplare); omor; ucidere. ♢ A face ~ de om a comite o crima. 3) Fapt care duce la încetarea din viata. 4) Mortalitate cauzata de un dezastru. ♢ Asta e ~ea mea (ta, lui etc.) a) asta e preferinta (sau slabiciunea) mea (ta, lui etc.); b) acesta este lucrul cel mai nesuferit pentru cineva. 5) jur. Pedeapsa capitala; executie. 6) Faptura groaznica reprezentând un schelet cu o coasa, care secera vietile omenesti. ♢ Bun sa-l trimiti dupa ~ se spune despre o persoana, care, fiind trimisa undeva, este asteptata prea mult. 7): ~ea-puricelui planta erbacee, din familia compozeelor cu tulpina si frunzele paroase si cu flori galbene. [G.-D. mortii] /<lat. mors, ~tis
imagerie, IMAGERÍ//E ~i f. Fabrica sau comert de stampe, poze sau ilustratii. /<fr. imagerie
expozeu, EXPOZÉU ~ri n. Expunere amanuntita si sistematica a unor fapte, situatii sau idei. /<fr. exposé
expozitiv, EXPOZITÍV ~a (~i, ~e) 1) Care are caracter de expozeu. 2) (despre lectii) Care este în forma de expunere; cu continutul în forma de expunere. /<engl. expositiv
cruciuliţă, CRUCIULÍŢ//Ă ~e f. (diminutiv de la cruce) Planta erbacee din familia compozeelor cu flori galbene sau portocalii. /cruce + suf. ~ulita
compozee, COMPOZÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici dispuse în inflorescente în forma de capitule (reprezentanti: papadia, romanita etc.). 2) Planta din aceasta familie. [Sil. -ze-e] /<fr. composées
comentariu, COMENTÁRI//U ~i n. 1) Ansamblu de note scrise sau de remarci orale prin care se comenteaza un text. 2) Expozeu critic de noutati sau de informatii. 3) Material public care contine un astfel de expozeu. [Sil. -ta-riu] /<fr. commentaire, lat. commentarium
poseur, POSEUR [pr.: pozör] ~i m. 1) Persoana care pozeaza; om care ia o atitudine prefacuta pentru a produce impresie. /Cuv. fr.
ambrozie, AMBRÓZIE s.f. 1. (Mit.) Hrana zeilor olimpici, care în credintele antice avea puterea de a pastra tineretea vesnica si nemurirea. 2. (Bot.) Planta aromatica din familia compozeelor. [Gen. -iei. / < lat., gr. ambrosia].
andivă, ANDÍVĂ s.f. Planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze carnoase, albe, comestibile. [< fr. endive].
compozite, COMPOZÍTE s.f.pl. Compozee. [Sg. -ta. / < fr. composites].
masuta, Masuta mica de camera pe care se aseaza pozele
dipsacacee, DIPSACACÉE s.f.pl. Familie de plante asemanatoare cu compozeele, cuprinzând scaietii, sipica etc.; dipsacee; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. dipsacacées].
flosculus, FLÓSCULUS s.n. (Bot.) Floare mica din inflorescenta compozeelor. [< lat. flosculus – floare mica].
fotomodel, FOTOMODÉL s.n. Persoana care pozeaza ca model fotografic. [Cf. fr. photo-modèle].
gailardia, GAILÁRDIA s.f. Planta erbacee ornamentala din familia compozeelor, cu flori galbene si rosii; (pop.) fluturei. [< fr. gaillardia].
piretru, PIRÉTRU s.m. Planta erbacee din familia compozeelor, al carei capitul, uscat, produce o pudra insecticida. [< fr. pirèthre, cf. gr. pyrethron < pyr – foc].
pozeur, POZEUR s.m. (Frantuzism) Om îngâmfat, care pozeaza, care îsi studiaza atitudinea permanent. [Pron. -zör, var. (dupa alte surse) poseur. / < fr. poseur].
pseudoliterat, PSEUDOLITERÁT, -Ă s.m. si f. (Liv.) Persoana care pozeaza ca literat; literat fara valoare, pseudoscriitor. [Cf. it. pseudoletterato].
sinanter, SINANTÉR, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) La care staminele concresc prin anterele lor, formând un tub prin care trece stilul pistilului. // s.f. pl. sinantere (sg. sinantera) Alta denumire pentru familia compozeelor. [< fr. synanthère(s), cf. gr. syn – împreuna, anthos – floare].
topocentric, TOPOCÉNTRIC, -Ă adj. Referitor la topocentru. [Cf. germ. topozentrisch].
vaginulă, VAGINÚLĂ s.f. Corola a compozeelor, în forma de tub. [< fr. vaginule].
apozemă, APOZÉMĂ s. f. decoctie, infuzie de substante vegetale la care s-au adaugat unele medicamente. (< fr. apozème)
andivă, ANDÍVĂ s. f. planta erbacee cultivata, din familia compozeelor, cu frunze carnoase, albe, comestibile. (< fr. endive)
ambrozie, AMBRÓZIE s. f. 1. (mit.) hrana a zeilor, despre care se credea ca are puterea de a pastra tineretea vesnica. 2. planta aromatica din familia compozeelor. (< fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)
cineraria, CINERÁRIA s.f. Planta ornamentala din familia compozeelor, cu frunze mari si flori de diferite culori adunate în buchete. [Pron. -ri-a. / < it. cineraria].
compozee, COMPOZÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate gamopetale, cu florile reunite într-un capitul; compozite; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ze-e, sg. invar. / < fr. composées].
crizantemă, CRIZANTÉMĂ s.f. Planta decorativa din familia compozeelor, cu flori mari si frumoase de diferite culori, care înfloreste toamna târziu. [< fr. chrysanthème, cf. gr. chrysos – aur, anthemon – floare].
dalie, DÁLIE s.f. Planta ornamentala din familia compozeelor, cu flori colorate, foarte frumoase, dar fara miros, transplantata din America; (pop.) gherghina. [Pron. -li-e, gen. -iei, pl. dalii, dalii. / < fr. dahlia, cf. Dahl – botanist suedez].
disc, DISC s.n. 1. Obiect rotund si plat care se foloseste în proba atletica de aruncare la distanta. ♦ Obiect rotund si plat. ♦ Placa de patefon. 2. Suprafata aparenta a Soarelui sau a Lunii, vazuta de un observator de pe Pamânt. 3. Organ sau structura anatomica circulara, plata. ♢ Disc intervertebral = tesut fibros asezat între doua vertebre, având forma de disc cu un nucleu bulbos; hernie de disc = hernia discului intervertebral. 4. Receptaculul sau partea terminala la compozee. [Cf. fr. disque, it. disco < lat. discus, gr. diskos].
edelvais, EDELVÁIS s.m.invar. Planta erbacee perena din familia compozeelor, cu inflorescente compuse din capitule înconjurate de bractee albe si paroase, care creste în munti; floarea-reginei, floarea-doamnei, albumita, floare-de-colt. [Pron. -vais, scris si edelweiss. / < germ. Edelweiss].
hultenoală, hultenoála s.f. (reg.) planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fara frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi; vulturica.
invatatura, 1.invatatura,2.obiect cu foi din care iei informatii,poze,etc.
expozeu, EXPOZÉU s.n. Expunere detaliata si sistematica a unei situatii, a unor fapte etc.; dare de seama, expunere. [< fr. exposé].
imagerie, IMAGERÍE s.f. Fabrica, comert de stampe, poze, ilustratii. [< fr. imagerie].
plituţe, plitúte s.f. pl. (reg.) planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze paroase si cu flori galbene-aurii; tataisi.
ligulat, LIGULÁT, -Ă adj. (Despre corola compozeelor) Prevazut cu o ligula. [Cf. fr. ligulé].
model, MODÉL s.n. 1. Sistem ideal (logic-matematic) sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate, prin analogie, proprietatile si transformarile unui alt sistem mai complex. ♦ Obiect destinat sa fie reprodus prin imitatie; tipar. ♦ Reprezentare în mic a unui obiect care urmeaza a fi executat la dimensiuni normale. ♦ Tipul unui obiectiv confectionat. 2. Schema teoretica elaborata în diferite stiinte pentru a reprezenta elementele fundamentale ale unuia sau mai multor fenomene sau lucruri. 3. Persoana, lucrare, opera etc. vrednica de imitat. 4. Persoana care pozeaza pictorilor, sculptorilor. [Cf. fr. modèle, it. modello].
cocalar, Cocalar, cocalari. s. m. (arg.) Cocalarul este un om deosebit, cu sentimente, pasiuni si visuri. Din cauza modului în care se îmbraca, vorbeste si se comporta, multi oameni îl trateaza cu lipsa de respect, lehamite sau chiar îl ignora si ocolesc. Pentru a întelege mai bine un cocalar trebuie sa-l cunosti mai întîi: Cocalarul automobilist Cunoscut în cartier pentru cel mai rezistent scotch de pe farurile masinii, cocalarul automobilist este o întreaga enciclopedie auto & tuning. Neon, luneta, lampi de pozitie albastre, autocolante (BOSS, SONY, 2fast4u, Need4Speed). Transforma orice Oltcit model 1983 în vedeta gratarului de duminica de pe Straulesti. Deseori în trening, conduce sprijinit de tetiera scaunului din dreapta aruncînd priviri sfidatoare pe sub parasolarul 'sport' (cît jumatate din parbriz). Boxa trebuie sa fie boxa si din ea trebuie sa se auda, în functie de talentul cocalarului, manea, parazitii sau house. Cocalarul meloman Când se întîmpla sa nu fie bun cunoscator si dansator de manele, cocalarul este de partea cealalta a baricadei. La fel de redus încît sa se proclame 'rapper' sau 'rocker', îsi poarta cu demnitate tricoul cu Eminem sau are, evident, un aer superior în hanoracul lui cu Linkin Park. Toti astia se întîlnesc la concertele organizate de primarie si-si etaleaza slapii, maio-ul, chilotii aparent neglijent iesiti din blugi, numarul de pe tricou sau garderoba nike. Campioana Cocalarul de sex feminin se intituleaza gagica, talentata, versata sau campioana. Ea este, în acceptiunea oricarui ghertoi, fie 'femeia'/'fata' cuiva, fie curva. Evident ca ea se numeste ca e proasta, pentru contrast. Ea este desavîrsita daca e îmbracata în roz, daca a participat la Miss Ţandarei sau daca are poze de la mare în pozitii din reviste. Îi place sau învata sa-i placa sa danseze. Lasciv e mai bine, pe masa e perfect. Microbistul Un oagar senzational trebuie sa fie si microbist si sa-i sada bine în postura de ninja cu fular. El face parte din brigazi cu nume italienesti pentru a fi mai puternic decît dusmanul. Samânta calda de floare îl face si mai puternic. Cocalarul electronic Cocalarul electronic, asa cum a fost denumit de trupa aceea pe a carei muzica dau din buci în do major campioanele si care compune clisee pentru bagabonti, îsi duce viata pe irc. Deghizat în iubtz3l sau altfel, se baga în seama cu dulcika16, Dea}{18 si fac schimb de poze. Este mai valoros atunci cînd are sait personal (un fel de carte de vizita) cu bine-cunoscutele 'poze cu mine', 'poze cu mine lînga o masina tare', 'poze cu mine lînga o vedeta', deci lol.
spelcuţă, spelcúta, spelcúte, s.f. (reg.) 1. acusor, acus (de par). 2. (în forma: spilcuta) numele mai multor plante din familia compozeelor: granat, crizantema, calapar.
suntem, suntem bine .......... macar in poze
periclin, PERICLÍN s.n. 1. (Bot.) Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formeaza involucrul florilor din familia compozeelor. 2. (Geol.) Zona în care formatiunile geologice de pe cele doua flancuri ale unei cute se apropie si se unesc. [< fr. péricline].
radiat, RADIÁT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Dispus în jurul unui centru comun în forma de raze. // s.n.pl. 1. Animale nevertebrate ale caror organe sunt dispuse ca niste raze în jurul corpului si al caror tip îl reprezinta stelele-de-mare, polipii etc. 2. (Bot.) Tip de plante compozee care au petalele dispuse radial. [Pron. -di-al. / < fr. radié(s), cf. lat. radiatus].
raport, RAPÓRT s.n. I. 1. Legatura, relatie între fenomene, între notiuni etc. ♦ (La pl.) Legaturi (de prietenie, de serviciu etc.). 2. (Mat.) Câtul a doua marimi de acelasi fel. 3. Relatie (numerica) între doua valori. II. Casa de raport = casa construita pentru a fi închiriata si a aduce astfel beneficii. III. Comunicare scrisa sau orala, dare de seama, expozeu care se adreseaza catre o instanta judiciara, catre un sef ierarhic, catre o adunare generala etc.; momentul când se face aceasta prezentare. ♦ (Mil.) Scurta prezentare orala asupra situatiei trupei, facuta de un militar în fata superiorului sau. [Pl. -orturi, -oarte. / < fr. rapport].
periclin, PERICLÍN s. n. 1. totalitatea frunzelor sau bracteelor care formeaza involucrul florilor din familia compozeelor. 2. zona în care formatiunile geologice de pe cele doua flancuri ale unei cute se apropie si se unesc. (< fr. péricline)
piretru, PIRÉTRU s. m. 1. planta erbacee din familia compozeelor, asemanatoare cu crizantema. 2. pulbere insecticida fina, din florile uscate de piretru (1). (< fr. pyrèthre)
poseur, POSEUR [-ZÖR] s. m., adj. (om) care pozeaza (1), care îsi studiaza atitudinea pentru a epata. (< fr. poseur)
radiat, RADIÁT, -Ă I. adj. radial (1). II. s. n. pl. 1. animale nevertebrate ale caror organe sunt dispuse ca niste raze în jurul corpului: stelele-de-mare, polipii etc. 2. tip de plante compozee cu petalele dispuse radial. (< fr. radié/es/, lat. radiatus)
sinanterale, SINANTERÁLE s. f. pl. ordin de plante cu flori cu anterele concrescute, cuprinzând o singura familie, compozeele. (< fr. synanthérales)
topocentru, TOPOCÉNTRU s. n. (astr.) locul de observatie ca punct de origine. (< germ. Topozentrum)
vaginulă, VAGINÚLĂ s. f. 1. vagina mica. 2. floare în forma de tub, la compozee. (< fr. vaginule)
dispoza, DISPOZÁ, dispozez, vb. I. Intranz. (Frantuzism înv.) A dispune de ceva. – Fr. disposer.
poşidic, posidíc (posidícuri), s.n. – 1. Plevusca, peste mic. – 2. Droaie de copii, copilaret. – 3. Fat, mormoloc. – Var. poji(r)dic, pojo(r)dic, posirdic, posildic, posindic, bosandic. Creatie expresiva, unde pos- exprima ideea de "forfot", cf. fos-. Legatura cu mag. fosedék (Draganu, Dacor., III, 716), mag. posodék (Scriban) pare sa explice prin acelasi scop expresiv. Cf. posirca, s.f. (apa chioara), care pare sa apartina aceleiasi familii (dupa Cihac, II, 280, din sl. požesti "a arde", ipoteza improbabila, care se explica partial prin silinta exagerata ca din acest cuvînt autorul ar face alcoolul de proasta calitate; în realitate se zice si pentru supe si bauturi nealcoolice).
poză, póza (póze), s.f. – 1. Postura, pozitie, atitudine. – 2. Fotografie. – 3. Gravura, ilustratie. Fr. pose. – Der. poza, vb., din fr. poser.
piţipoancă, PIŢIPOANCĂ, pitipoance, s.f. 1. Persoana de gen feminin care se distinge printr-un comportament ostentativ, vulgar, si prin superficialitate; deseori o pitipoanca poate fi regasita în poze indecente pe internet prin care spera sa fie remarcata. Respectiv cuvantului cocalar pentru genul masculin.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc