Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru porunca
poruncă, PORÚNCĂ, porunci, s.f. 1. Dispozitie (orala sau scrisa) data de catre o autoritate sau de catre o persoana cu autoritate si care trebuie executata întocmai; ordin, decizie, hotarâre. ♢ Loc. adv. (Rar) De porunca = prin constrângere, în sila. ♢ Expr. (Înv.) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispozitia sa, sub comanda sa. ♦ (Cu valoare de imperativ) Porunceste! porunciti! ♦ (Reg.) Ordin de chemare în armata. 2. (Înv.) Comunicare de interes public, facuta de o autoritate comunala. 3. (În religia crestina; în sintagma) Cele zece porunci = decalogul. 4. (Înv. si pop.) Lege morala; învatatura, precept. [Var.: (reg.) porónca s.f.] – Din porunci (derivat regresiv).
poruncă, PORÚNCĂ s. v. chemare, învatatura, nor-ma, ordin, precept, principiu, regula.
poruncă, PORÚNCĂ s. 1. v. dispozitie. 2. v. ordin.
poruncă, porúnca s. f., g.-d. art. porúncii; pl. porúnci
poruncă, PORÚN//CĂ ~ci f. Dispozitie, scrisa sau orala, a unei autoritati sau a unei persoane oficiale, care urmeaza sa fie îndeplinita; ordin; comanda. ♢ Cele zece ~ci v. DECALOG. Porunca! porunceste! porunciti! [G.-D. poruncii] /v. a porunci
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc