Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru porniri
autopornire, AUTOPORNÍRE, autoporniri, s.f. Reluare automata a functionarii normale a unui motor asincron. [Pr.: a-u-] – Auto2 + pornire.
inimă, ÍNIMĂ, inimi, s.f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stânga a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contractiile sale ritmice, circulatia sângelui în organism, la om si la animalele superioare; cord1. ♦ Piept. 2. (Pop.) Stomac, burta, pântece, rânza. ♢ Expr. A (mai) prinde (de) inima = a scapa de senzatia de slabiciune dupa ce a mâncat, a se (mai) întrema, a (mai) capata putere. Pe inima goala = cu stomacul gol, fara a fi mâncat ceva. A (se) simti greu la inima = a-i fi greata, a-i veni sa verse. 3. (La cartile de joc) Cupa2. 4. Piesa sau organ de masina care are forma asemanatoare cu o inima (I 1). II. Fig. 1. Inima (I 1) considerata ca sediu al sentimentelor umane: a) (În legatura cu bucurii, placeri) I s-a bucurat inima când a auzit vestea cea buna. ♢ Loc. adv. Dupa (sau pe) voia (sau pofta) inimii = dupa plac, nestingherit, cum îi e dorinta. Cu (sau din) toata inima sau cu draga inima = cu tot sufletul, cu foarte mare si sincera placere. ♢ Expr. A râde inima în cineva sau a-i râde cuiva inima = a fi bucuros, satisfacut, multumit. A unge (pe cineva) la inima = a face (cuiva) placere; a încânta, a bucura (pe cineva). Cât îi cere (cuiva) inima = atât cât vrea, cât pofteste, cât are placere. A-i merge (cuiva ceva) la inima = a-i placea (ceva) foarte mult. A-si calca pe inima = a renunta la propriul punct de vedere, la propria opinie sau placere. (A fi) cu inima usoara = (a fi) fara griji, bine dispus, cu constiinta împacata. b) (În legatura cu suferinte, dureri, necazuri) Îl doare la inima când vede atâta risipa. ♢ Expr. A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inima = a provoca (cuiva) o durere morala, o suparare mare. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi mila de cineva. A i se topi inima = a suferi foarte tare. A se sfârsi la inima = a se îmbolnavi, a muri de durere, a fi colpesit de durere. A avea ceva pe inima = a fi chinuit de un gând neîmpartasit, a avea o taina în suflet. A-si racori inima = a spune ce are pe suflet, a-si descarca sufletul. A pune (ceva) la inima = a se supara (pentru ceva) mai mult decât merita. A-i strica (cuiva) inima = a-i spulbera (cuiva) buna dispozitie, a indispune (pe cineva), a mâhni (pe cineva). A ramâne cu inima fripta = a ramâne mâhnit, dezolat, îndurerat. Parca mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars (sau rosu) prin inima, se spune când cineva primeste pe neasteptate o veste trista sau când îl cuprinde o durere fizica în mod brusc. Inima albastra = suflet trist, îndurerat; tristete, melancolie, mâhnire, deprimare; furie, ciuda, mânie, necaz. Inima rea = mâhnire, durere, amaraciune. A-si face (sau a-i face cuiva) inima rea = a se mâhni (sau a mâhni pe cineva). c) (În legatura cu sentimente de iubire) Inima-mi zboara la tine. ♢ Expr. A avea (pe cineva) în (sau la) inima = a iubi (pe cineva). A-i ramâne (cuiva) inima la... = a ramâne cu gândul la cineva sau la ceva care i-a placut. A avea tragere de inima (pentru...) sau a-l trage (pe cineva) inima sa... = a se simti atras sa faca ceva. d) (În legatura cu bunatatea sau rautatea cuiva, în loc. si în expr.) Inima dreapta = om drept, cinstit, corect. Inima de aur = om bun. Slab de inima = milos, impresionabil, influentabil. Cu inima = bun, milos, întelegator, uman. A avea inima buna (sau de aur) sau a fi bun la inima (sau cu inima buna) = a fi bun, milos, întelegator, darnic. A avea inima deschisa = a fi sincer, cinstit. A spune de la (sau din) inima = a spune cu toata sinceritatea, fara reticente, a vorbi deschis, fara rezerve. A avea inima larga = a fi marinimos, milos, darnic. A se muia la inima sau a (i) se înmuia (cuiva) inima = a deveni bun, milos; a se îndupleca. A nu-l lasa pe cineva inima sa..., se spune când cineva nu-si poate opri pornirile bune, actiunile generoase. (A fi om) de inima = (a fi om) bun, saritor. A fi fara inima sau a fi rau (sau câinos, negru) la inima = a fi rau, înrait. (A avea) inima haina (sau salbatica) = (a fi) crud, neîntelegator, dusmanos, rau. (A avea) inima de piatra (sau impietrita) = (a fi) nesimtitor, rau, fara suflet, rece. A i se împietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie. e) (În legatura cu instincte sau presimtiri) Îmi spune inima ca s-a întâmplat o nenorocire. f) (În legatura cu curajul, cu îndrazneala sau cu energia, cu puterea de vointa sau de actiune a cuiva) Înfrunta pericolul cu inima rece. ♢ Cu inima = (loc. adv.) energic, cu viata; (loc. adj. si adv.) inimos, curajos; pasionat. ♢ Expr. A(-si) pierde inima = a-si pierde curajul, speranta, a se descuraja. A-si lua inima în dinti = a-si face curaj, a se hotarî sa întreprinda ceva. A-i veni (cuiva) inima la loc, se spune când cineva îsi recapata calmul, echilibrul si curajul dupa un moment de emotie sau de spaima. A (mai) prinde (la) inima = a capata (din nou) putere, curaj, a se restabili sufleteste, a nu-i mai fi teama. A-i tine cuiva inima = a încuraja, a consola pe cineva. A i se face (cuiva) inima cât un purice = a-i fi (cuiva) frica de ceva; a se descuraja. A i se taia inima = a-si pierde curajul. 2. Inima (I 1) considerata ca centru si simbol al vietii sufletesti. L-am sters din inima. ♢ Loc. adv. Din inima sau din toata inima, din adâncul inimii = din tot sufletul, cu toata puterea sufleteasca. ♢ Expr. (A fi) cu inima împacata = (a fi) cu constiinta împacata, linistita, curata. III. Fig. 1. Caracter, fire. Seamana cu tatal lui la chip si la inima. 2. Fiinta, om, individ. Înflacararea a cuprins toate inimile. IV. P. anal. 1. Mijloc, centru, interior. ♢ Expr. (Ir.) A rupe inima târgului = a) a cumpara ce este mai prost, a face o afacere proasta; b) a impresiona cu ceva foarte tare. 2. Piesa sau element de constructie care ocupa un loc central într-un sistem tehnic sau într-un element al acestuia. ♢ Inima carului (sau a carutei = partea din mijloc a carului (sau a carutei), care leaga osia de dinainte cu cea de dinapoi. 3. Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct; miez. 4. Partea cea mai importanta, esentiala a unui lucru. [Pl. si (înv) inime. – Var.: ínema s.f.] – Lat. anima.
substrat, SUBSTRÁT, substraturi, s.n. 1. (Fil.) Baza materiala a diferitelor proprietati ale unui obiect; baza materiala unitatii, a omogenitatii diferitelor obiecte; p. ext. continut. 2. Strat peste care s-a asezat alt strat. ♦ (Cu sens colectiv) Elemente patrunse într-o limba din limba populatiei autohtone care a adoptat-o, parasindu-si limba proprie în urma unei cuceriri, a unei migratiuni sau a unei colonizari. 3. Substanta chimica asupra careia actioneaza un ferment. 4. Fig. Motiv, cauza adevarata (dar ascunsa) a unei actiuni, a unei întâmplari, a unei porniri etc. – Din fr. substrat, lat. substratum.
frâu, FRÂU, frâie, s.n. Totalitatea curelelor, împreuna cu zabala, care se pun pe capul si în gura unui cal (de calarie) spre a-l supune si a-l putea mâna. ♢ Loc. adj. Fara frâu = neînfrânat, lasat (prea) liber; dezmatat. ♢ Expr. A-si pune frâu limbii (sau gurii) sau a-si pune frâu la limba = a vorbi cumpatat, cu prudenta; a se retine de la vorba. A tine (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A tine (pe cineva) în sapte (sau noua) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lasa nici o libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lasa în voie. A pune (în) frâu = a stavili; a înfrâna, a stapâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politica. [Pl. si frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.
plecare, PLECÁRE, plecari, s.f. Actiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = începutul unei actiuni. ♢ Loc. adj. si adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în care se da pornirea într-o cursa; start. ♦ (Înv.) Înclinatie, atractie, predispozitie. – V. pleca.
pornire, PORNÍRE, porniri, s.f. 1. Actiunea de a (se) porni si rezultatul ei; plecare. 2. Impuls, îndemn, imbold; p. ext. avânt, elan. 3. Înclinare, predispozitie, tendinta. 4. Patima; înversunare (împotriva cuiva). – V. porni.
pradă, PRÁDĂ, prazi, s.f. 1. Faptul de a prada; pradare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale si (în trecut) a persoanelor luate de cel care prada (mai ales în timp de razboi). ♢ Loc. vb. (Înv.) A face prada = a prada. 3. Persoana prinsa, rapita, ajunsa în puterea cuiva. ♢ Expr. Prada (sau prada) cuiva = la discretia, în stapânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care serveste ca hrana animalelor salbatice carnivore sau pasarilor rapitoare; p. ext. vânat; p. gener. orice poate servi drept hrana vietuitoarelor. ♢ Pasare de prada = pasare rapitoare. 5. (Reg.) Risipa, cheltuiala inutila. – Lat. praeda.
stăpânire, STĂPÂNÍRE, stapâniri, s.f. Actiunea de a (se) stapâni si rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominatie. ♢ Expr. A avea stapânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezinta aceasta autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ♢ Expr. Stapânire de sine = calm, sânge rece, cumpat. – V. stapâni.
stăpâni, STĂPÂNÍ, stapânesc, vb. IV. Tranz. A detine un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate, a poseda. 2. Tranz. A cunoaste foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrina; a poseda cunostinte temeinice (teoretice si practice) într-un anumit domeniu. ♢ Expr. A stapâni o limba (straina) = a vorbi corect si curent o limba (straina). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se retine (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stapânire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a înabusi o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a tine în frâu, a struni. 4. Intranz. A domni într-o tara, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A tine pe cineva sub influenta sau stapânirea sa; a domina. – Din stapân.
neînfrânat, NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânati, -te, adj. Ale carui porniri nu pot fi stavilite, domolite. ♦ Care denota lipsa de retinere, de stapânire. – Ne- + înfrânat.
stăpân, STĂPẤN, -Ă, stapâni, -e, s.m. si f. 1. Persoana în a carei proprietate se gaseste un bun material, considerata în raport cu acesta; persoana în a carei proprietate se gasea un sclav, considerata în raport cu acesta; proprietar. 2. Persoana în serviciul careia se gaseste angajat cineva, considerata în raport cu acesta; spec. patron. ♢ Expr. A intra la stapân = a se angaja sluga (la cineva). (A fi) fara stapân = a) (a fi) liber, de capul sau; (a actiona) dupa bunul plac; b) (a fi) fara rost, fara capatâi. 3. Persoana sub a carei putere, autoritate, dominatie se gaseste cineva sau ceva, considerata în raport cu persoana sau cu lucrul respectiv; (în legatura cu tari, popoare etc.) suveran, domnitor. ♢ Expr. A fi stapân pe situatie = a domina o situatie, a se simti tare, sigur într-o anumita împrejurare (grea). A fi stapân pe sine = a avea taria de a-si înfrâna pornirile si pasiunile; a nu-si pierde cumpatul, a se stapâni. A fi stapân pe soarta (sau pe viata etc.) sa = a dispune de sine, a-si fauri singur soarta. 4. Gazda (în raport cu oaspetii ei). – Et. nec. Cf. sl. s t o p a n ŭ.
subiectiv, SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adj. 1. (Fil.) Care considera ca baza a tot ce exista este constiinta individuala; care neaga faptul ca îndaratul senzatiilor se afla obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal, care se petrece în constiinta cuiva; care, într-o judecata, actiune etc., tine seama numai de sentimentele, de pornirile si de ideile sale; partinitor. – Din fr. subiectif.
autopornire, autoporníre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autopornírii; pl. autoporníri
pornire, porníre s. f., g.-d. art. pornírii; (plecari, impulsuri, predispozitii) pl. porníri
libidinos, LIBIDIN//ÓS ~oása (~ósi, ~oáse) Care manifesta libido; înclinat în permanenta spre satisfacerea pornirilor senzuale. /<fr. libidi-neux, lat. libidinosus
învinge, A ÎNVÍNGE învíng tranz. 1) A înfrânge într-o lupta sau într-o întrecere; a birui; a bate; a dispune. 2) (porniri, dorinte etc.) A face sa nu se manifeste; a birui. /în + înv. vince
inhiba, A SE INHIBÁ ma inhíb intranz. A-si înfrâna pornirile; a se stapâni; a se retine; a se controla. /<fr. inhiber, lat. inhibere
domina, A SE DOMINÁ ma domín intranz. A-si înfrâna pornirile; a se stapâni; a se retine; a se controla. /<fr. dominer, lat. dominari
controla, A SE CONTROL//Á ma ~éz intranz. (despre persoane) A-si înfrâna pornirile; a se stapâni; a se retine. /<fr. contrôler
animalic, ANIMÁLI//C ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de animale; propriu animalelor. Instincte ~ce. 2) Care este de natura pur fiziologica. 3) fig. Care vadeste violenta în comportare si lipsa de inteligenta; brutal. Porniri ~ce. /<germ. animalisch
opri, A SE OPR//Í ma ~ésc intranz. 1) A-si întrerupe miscarea sau functionarea. 2) A poposi pentru un anumit timp; a se aseza temporar undeva. 3) A-si înfrâna pornirile; a se retine; a se înfrâna; a se stapâni; a se controla. [Sil. o-pri] /<sl. oprĕti
reţine, A REŢÍNE retín tranz. 1) A face sa se retina. 2) (infractori) A priva temporar de libertate. 3) fig. (porniri, sentimente, stari sufletesti etc.) A nu lasa sa se manifeste; a închide în sine. 4) (locuri, bilete etc.) A lasa în rezerva; a pastra; a rezerva. ~ o camera la hotel. 5) (sume datorate, impozite etc.) A opri din oficiu. 6) A-si întipari în memorie; a tine minte. ~ spusele (cuiva). 7) (torente de apa, zapada, aer, rafale de vânt etc.) A împiedica sa patrun-da (undeva). /re- + a tine
reţine, A SE REŢÍNE ma retín intranz. A-si înfrâna pornirile; a se stapâni; a se controla; a se domina. /re- + a se tine
rezervat, REZERVÁ//T ~ta (~ti, ~te) 1) v. A REZERVA. 2) (despre persoane) Care îsi frâneaza pornirile; retinut; stapânit; cumpatat. /v. a rezerva
stăpân, STĂPÂN ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana careia îi apartine un bun material. ~ul masinii. ♢ A se face ~ pe ceva a pune stapânire pe ceva. 2) (în antichitate) Proprietar de sclavi. 3) Persoana în serviciul careia se afla angajat cineva. ♢ A intra (sau a se baga) la ~ a se angaja sluga. (A fi) fara ~ a) (a fi) independent în actiunile sale; b) (a fi) fara supraveghere. 4) fig. Persoana cu puteri depline. ♢ A fi ~ pe situatie a se orienta bine într-o situatie, ocupând o pozitie dominanta. A fi ~ pe materie a poseda un obiect. A fi ~ pe sine a fi în stare sa-si stapâneasca sentimentele, pornirile; a-si tine firea. A fi ~ pe soarta (sau pe viata) sa a dispune de propria persoana. 5) pop. Persoana care administreaza o gospodarie (privata sau publica); gospodar. ♢ ~ul casei a) capul familiei; b) gazda (luata în raport cu oaspetii). /<sl. stopanu
stăpâni, A STĂPÂN//Í ~ésc 1. tranz. 1) (bunuri materiale) A detine în calitate de stapân; a avea în posesie; a poseda; a detine. 2) (activitati, specialitati, doctrine etc.) A cunoaste bine; a poseda. ~ tehnica. ~ o limba. 3) (tari, împaratii) A conduce în calitate de stapân. 4) fig. (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A preocupa în permanenta si complet; a urmari; a obseda. 5) (porniri, sentimente etc.) A face sa nu se manifeste; a domoli; a potoli; a înfrâna. 6) (persoane) A face sa se stapâneasca. 2. intranz. A se afla în fruntea unei tari; a fi domn al unei tari; a domni; a guverna. /Din stapân
stăpâni, A SE STĂPÂN//Í ma ~ésc intranz. A-si înfrâna pornirile; a se retine; a se controla; a se domina. /Din stapân
stăpânire, STĂPÂNÍR//E ~i f. 1) v. A STĂPÂNI si A SE STĂPÂNI. ♢ ~ de sine retinere de la manifestarea sentimentelor sau a pornirilor; cumpat. 2) pop. Conducere, autoritate de stat. /v. a (se) stapâni
strună, STRÚN//Ă ~e f. 1) pop. Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumentele muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; coarda. ♢ A zice din ~ a cânta la vioara (sau la cobza). A cânta cuiva în ~ (sau în ~a cuiva) a sustine pe cineva în actiunile lui; a tine hangul. A o întoarce pe alta ~ a) a-si schimba atitudinea fata de cineva, devenind mai sever; b) a schimba vorba; c) a-si schimba parerea. Treaba merge (sau lucrurile merg) ~ treaba (sau lucrurile) se desfasoara foarte bine. 2) Parte a frâului care trece pe sub barbia calului. ♢ A tine pe cineva în ~ a înfrâna pornirile cuiva; a tine din scurt pe cineva. /<sl. struna
tâlhăros, TÂLHĂR//ÓS ~oása (~ósi, ~oáse) pop. Care are porniri de tâlhar; cu apucaturi de tâlhar. /tâlhar + suf. ~os
temperat, TEMPERÁ//T ~ta (~ti, ~te) 1) v. A TEMPERA. 2) (despre oameni) Care stie sa-si potoleasca pornirile launtrice; cumpatat; moderat. ♢ Clima ~ta clima caracterizata prin ierni nu prea reci si veri potrivit de calduroase. Zona ~ta fiecare dintre cele doua zone de pe suprafata globului pamântesc, cuprinse între tropice si cercurile polare. 3) muz. (despre instrumente cu claviatura) Care are intervalurile de tonuri împartite în câte doua semitonuri. /<lat. temperatus, ~a, ~um, fr. tempéré
tiranic, TIRÁNI//C ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de tiranie; propriu tiraniei; despotic. Regim ~. 2) (despre persoane) Care tiranizeaza; cu porniri de tiran; despotic. Sot ~. 3) fig. Care urmareste în permanenta si în mod chinuitor; obsedant. Pasiune ~ca. /<ngr. tirannikós, fr. tyrannique
ţine, A ŢÍNE tin 1. tranz. I. 1) (obiecte sau fiinte) A apuca (cu mâna, cu dintii etc.), nelasând sa cada sau sa scape. ~ în mâna un buchet de flori. 2) (obiecte sau fiinte care pot cadea) A face sa nu cada, servind drept suport. ♢ A (nu)-l ~ picioarele (pe cineva) a nu mai putea sta pe picioare; a fi foarte obosit. A (nu)-l ~ pamântul (pe cineva) a (nu) trai pe pamânt. Nu-l mai ~ locul (pe cineva) se spune despre cineva, care nu-si gaseste astâmpar (de bucurie sau de nerabdare). 3) (fiinte) A face sa ramâna (într-un anumit loc sau într-o anumita situatie). ♢ ~ sub cheie a face sa stea încuiat. ~ sub straja a tine arestat. ~ la distanta (pe cineva) a nu permite cuiva sa devina familiar. ~ în gazda a avea pe cineva în locuinta ca chirias. 4) (obiecte) A pastra pentru a avea la îndemâna. ♢ ~ la pastrama a face sa îndure foame. 5) A pune în imposibilitatea de a se misca. ~ locului. 6) (obiecte, bilete etc.) A lasa în rezerva. ~ un loc la parter. 7) pop. v. A REŢINE. 8) (persoane) v. A ÎNTREŢINE. ♢ ~ (toata) casa a suporta cheltuielile necesare pentru întretinerea gospodariei si a familiei. 9) pop. (despre barbati) A avea ca sotie. 10) pop. (marfuri) A avea în vânzare. 11) (urmat de o propozitie complementara cu conjunctivul) A dori în mod deosebit. Ţin sa va comunic. II (în îmbinari) 1) (sugereaza ideea de comunicare a unei pozitii a corpului sau a partilor lui) ~ mâna ridicata. ♢ ~ nasul sus a fi înfumurat, îngâmfat. ~ capul (sau fruntea) sus a se purta cu demnitate. 2) (sugereaza ideea de traire a unor stari temporare) Frica l-a tinut un moment. 3) (sugereaza ideea de înfrânare a unor porniri interne) ~ bucuria ascunsa. ♢ A-si ~ gura a nu spune nimic; a tacea. A-si ~ rasuflarea a nu respira. 4) (sugereaza ideea de perpetuare a unei stari de lucruri) ~ cartile în ordine. ♢ ~ minte a nu uita. 5) (sugereaza ideea de neabatere de la ceva) ~ calea spre oras. ♢ A (o) ~ numai (sau tot) o fuga a alerga fara întrerupere. ~ legea a respecta legea. 6) (sugereaza ideea de administrare) ~ un hotel. ♢ ~ registrele a face operatii necesare în registre. ~ socotelile a înregistra toate cheltuielile si veniturile. 7) (sugereaza ideea de posesiune) ~ un cal. 8) (sugereaza ideea de stapânire temporara) ~ o cetate. 9) (sugereaza ideea de folosire a serviciilor cuiva) ~ o guvernanta. 10) (sugereaza ideea de consumare a unor valori materiale sau morale) Rochia o ~ o suta de lei. III. (în îmbinari substantivale ce redau sensul verbului de acelasi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ o conversatie a conversa. ~ o cuvântare (sau un discurs) a cuvânta. ~ un pariu a paria. ~ partea cuiva a partini. ~ sarbatoare a sarbatori. ~ post a posti. 2. intranz. 1) A fi suficient de rezistent. Casa de piatra tine mult. 2) A fi în dependenta (de ceva). Ţine de alt compartiment. 3) A fi atasat sufleteste. Ţine la frati si surori. 4) A avea o anumita durata; a dura; a continua; a se prelungi. Viscolul tine de doua nopti. ♢ A-i ~ cuiva de urât a distra pe cineva (ca sa-i treaca mai usor timpul). 5) A ocupa un anumit spatiu; a se întinde. Cât tine câmpia. /<lat. tenere
eros, ÉROS s.n. Ansamblul pornirilor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ♦ Ansamblul instinctelor de conservare si perpetuare. [< fr. éros, cf. Eros – zeul iubirii la greci].
spadasin, SPADASÍN s.m. Luptator cu spada. ♦ Amator de dueluri; duelgiu; ucigas platit; persoana cu porniri razboinice. [< fr. spadassin, cf. it. spadaccino < spada].
sublimare, SUBLIMÁRE s.f. Actiunea de a sublima si rezultatul ei. ♦ Deplasare a energiei izvorâte din porniri instinctuale si egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste si spirituale. [< sublima].
afrodiziac, AFRODIZIÁC, -Ă adj., s.n. (Substanta) care stimuleaza pornirile sexuale. [Pron. -zi-ac. / < fr. aphrodisiaque, cf. gr. aphrodisiakos – referitor la dragoste].
eruptiv, ERUPTÍV, -Ă adj. 1. De (din) eruptie; (despre roci) de origine vulcanica. ♦ (Fig.) Violent, impetuos, vulcanic (în porniri, în gândire). 2. (Despre o boala) Însotit de o eruptie. [< fr. éruptif].
spadasin, SPADASÍN s. m. 1. luptator cu spada. ♢ amator de dueluri. 2. ucigas platit; om cu porniri razboinice. (< fr. spadassin)
sublima, SUBLIMÁ vb. I. intr. 1. (despre substante) a trece din stare solida direct în stare de vapori. 2. a curata de orice amestec impur sau strain. ♢ (psihan.) a deplasa energia izvorâta din porniri instinctuale si egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste si spirituale. II. refl., tr., intr. a (se) transpunse pe un plan superior, în sentimente superioare. ♢ (fig.) a (se) purifica, a se rafina. (< fr. sublimer, lat. sublimare)
acţiunea, actiunea de a sublima si rezultatul ei – deplasare a energiei izvorâtedin porniri instinctuale si egoiste spre atingerea unor scopurialtruiste si spirituale.(<sublima)
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc