Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru popor
popor, POPÓR, popoare, s.n. 1. Forma istorica de comunitate umana, superioara tribului si anterioara natiunii, ai carei membri locuiesc pe acelasi teritoriu, vorbesc aceeasi limba si au aceeasi traditie culturala. 2. Totalitatea locuitorilor unei tari, populatia unei tari; cetatenii unui stat; natiune, neam, norod. ♦ (Înv.) Populatia unei cetati, a unui oras, a unui sat (ori a unei parti dintr-un sat) sau a unei unitati teritoriale formate din mai multe sate. 3. Masa muncitoare; grosul populatiei; norod; spec. taranime. ♢ Loc. adj. Din popor = care face parte din grosul populatiei; de origine sociala modesta. 4. (La sg.; colectiv) Numar nedefinit (dar mare) de persoane, multime mare de oameni strânsi la un loc; poporatie, poporime. 5. (Înv.) Totalitatea credinciosilor care apartineau aceluiasi cult sau aceleiasi parohii. [Var.: (înv.) pópol, pópul s.m.] – Cf. lat. p o p u l u s, it. p o p o l o.
popor, POPÓR s. v. enorie, parohie.
popor, POPÓR s. 1. v. natiune. 2. norod, tara, (pop.) obste. (Întregul ~ s-a ridicat la lupta.) 3. v. gloata. 4. neam, populatie, semintie, (pop.) norod, (înv.) lume, ruda, rudenie. (Un ~ de viteji.)
popor, popór s. n., pl. popoáre
popor, POP//ÓR ~oáre n. 1) Comunitate de oameni care locuiesc pe acelasi teritoriu, vorbesc aceeasi limba si au aceleasi traditii culturale. 2) Ansamblu de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; populatie. 3) Totalitate de oameni de o anumita nationalitate; neam; semintie. 4) Masa formata din oamenii muncii ai unei tari. 5) pop. Multime de oameni; lume. /cf. lat. populus, it. popolo
popor, popor de neam mongolic
popor, Popor migrator, din istorei. (Asiatici-migratori)
popor, popor
popor, popór (popoáre), s.n. – 1. Popor, natie. – 2. Norod, plebe. – 3. Parohie, enoriasi. – 4. Multime, gloata. Lat. pǒpŭlus (Puscariu, ZRPh., XXVI, 741; REW 6654), cf. it. popolo, prov., cat. poble, fr. peuple, port. povo. Caracterul de cuvînt mostenit din rom. nu este sigur. Apare din sec. XVII, si pare cultism, cel putin cu primele doua sensuri; oricum a fost întarit prin contactul cu it. si fr. (sec. XIX). Der. poporan, s.m. (enorias), din lat. pǒpŭlānus, cf. it. popolano "enorias" (dupa Tiktin, rom. ar fi împrumutat din it.), pare cuvînt mostenit (cf. într-un doc. mold. din 1631 "poporenii ce-au fost la acea biserica"); poporan, adj. (popular); poporime, s.f. (popor; gloata); (îm)popora, vb. (a popula); popula, vb. (a umple cu oameni), din lat. populare, sec. XIX; popular, adj. (popular), din fr. populaire; impopular, adj. (nepopular); popularitate, s.f.; impopularitate, s.f.; populariza, vb.; popularizator, s.m.; populati(u)ne, s.f., toate din fr.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc