Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru plasa
plasă, PLÁSĂ1, plase, s.f. I. 1. Împletitura cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confectionat dintr-o astfel de împletitura; fileu. ♢ Plasa pescareasca = unealta de pescuit formata dintr-o retea de fibre textile sau din material plastic. ♢ Expr. A prinde (pe cineva) în plasa = a însela, a amagi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitura cu ochiuri (din sfoara, sârma etc.) care se aseaza în spatele portilor de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) si pentru a pune în evidenta cu usurinta marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o mosie în evul mediu, în Ţara Româneasca, cuvenita unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui judet, în vechea împartire administrativa a tarii; ocol. III. (Rar.) Limba de cutit; tais. – Din sl. plasa.
plasa, PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde marfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorba la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discutii). 3. Tranz. si refl. A (se) aseza, a (se) situa într-un anumit loc, spatiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujba, o situatie (buna). ♦ Refl. A se situa pe o pozitie; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea catre un punct determinat. – Din fr. placer.
plasă, PLÁSĂ2, plese, s.f. (Reg.) Fel de mâncare ce se serveste la masa. – Din ngr. plási.
plăsa, PLĂSÁ vb. v. aplauda.
plasă, PLÁSĂ s. v. ascutis, categorie, calcâi, chip, fel, gen, jgheab, lama, latura, limba, mâner, neam, plaz, plasea, soi, sort, specie, staul, streasina, talpa, tais, tip, varietate.
plasă, PLÁSĂ s. I. 1. fileu, retea. (~ la un navod.) 2. v. fileu. 3. fileu. (~ la jocul de tenis.) 4. (TEHN.) paravan. (~ la razboiul de tesut.) 5. (TEHN.) plasa itelor v. cocleti; ostrete (pl.), (~ la razboiul de tesut.) 6. v. paienjenis. 7. v. sacosa. II. (înv., în Mold.) ocol. (~ era o subdiviziune a judetului.)
plasa, PLASÁ vb. 1. v. amplasa. 2. v. posta. 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ dupa nume.) 4. v. clasa. 5. v. investi. 6. v. vinde.
plasa, plasá vb., ind. prez. 1 sg. plaséz, 3 sg. si pl. plaseáza
plasă, plása (împletitura, împartire administrativa, tais) s. f., g.-d. art. plásei; pl. pláse
plasă, plása (fel de mâncare) s. f., g.-d. art. plései; pl. plése
plasa, A PLAS//Á ~éz tranz. 1) A pune (printr-un efort special) într-un anumit loc (realizând o intentie). ~ într-un post. ~ o minge. 2) (sume, capitaluri etc.) A da ca investitie; a investi. 3) (marfuri, bilete etc.) A da contra cost sau gratuit. 4) (vorbe, replici etc.) A spune la timpul sau la locul potrivit. 5) A face sa îmbratiseze o meserie, o slujba. 6) A baga. /<fr. placer
plasa, A SE PLAS//Á ma ~éz intranz. 1): ~ pe o anumita pozitie (sau pe pozitia cuiva) a sustine o anumita opinie sau a adopta opinia cuiva. 2) (despre sportivi) A se situa într-un anumit mod pe teren. /<fr. placer
plasă, PLÁS//Ă1 ~e f. 1) Împletitura cu ochiuri mari, confectionata din fire groase (textile, sintetice sau metalice) având diverse întrebuintari; fileu. ♢ A prinde pe cineva în ~ a seduce pe cineva. 2) Obiect confectionat dintr-o astfel de împletitura. [G.-D. plasei] /<sl. plasa
plasă, PLÁS//Ă2 ~e f. 1) (în evul mediu în Ţara Româneasca) Parte dintr-o mosie cuvenita unui proprietar. 2) Subdiviziune administrativa în cadrul unui judet. [G.-D. plasei] /<sl. plasa
plasă, plása, pláse, plasi, plése, s.f. (înv. si reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasa. 2. fel de mâncare (servit la masa). 3. latura (a unei figuri geometrice).
plăsa, plasá, plaséz, vb. I (înv.) a bate din palme.
plasa, PLASÁ vb. I. tr. 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ refl. A se situa pe o anumita pozitie. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabila). ♦ A vinde marfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucator. [P.i. -sez. / < fr. placer].
plasa, PLASÁ vb. I. tr. 1. a repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. 2. a investi (un capital) într-o întreprindere. ♢ a vinde marfuri. ♢ a spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. (sport) a trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucator. II. refl. a se situa pe o anumita pozitie. (< fr. placer)
plasă, plása (pláse), s.f. – 1. Împletitura pentru vînat. – 2. Împletitura de pescuit. – 3. (Înv.) Limba de cutit. – 4. Retea, gratii. – 5. Diviziune administrativa, subprefectura. – 6. (Rar) Tip, clasa. – Mr. plase "clasa". Sl. plasa "banda, fîsie" (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der. plasele, s.f. pl. (mîner) se zice mai ales despre mînere de sabie, formate din doua parti de metal sau de lemn între care este asezata lama (sing. plasea, var. prasea, este rar); plasela, vb. (a pune plasele). Odobescu foloseste pe plasele cu sensul de "sild, siguranta la gura cheii", dar e exemplu unic.
plasa, plasá (plaséz, plasát), vb. – A aseza într-un anumit loc. Fr. placer. – Der. plasament, s.n., din fr. placement; deplasa, vb., din fr. déplacer; deplasat, adj. (înv., în afara locului, inoportun); plasator, s.m. (persoana care plaseaza spectatorii la locurile lor în salile de spectacol).
plăsa, plasá (-séz, -át), vb. – A aplauda. Lat. plausus, probabil prin intermediul unei forme verbale •plausāre (Draganu, Trnasilvania, XLIII, 157; Puscariu, Dacor., I, 411; REW 6587; Rosetti, I, 67). Der. din sb. plesati "a dansa" ‹ sl. plęsati (Tiktin; Candrea) nu e probabila; în acest caz, Coresi nu putea scrie: sa plasem cu mîinile. Sec. XVII, înv.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc