Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru plapind
plăpînd, plapînd (-da), adj. – 1. Debil, firav. – 2. Fragil. Origine expresiva. Der. din lat. •palpabundus ‹ palpāre "a mîngîia" (Cihac, I, 223; Candrea, Rom., XXXI, 309; Loewe 14; Candrea-Dens., 1401; Candrea, Éléments, 7; Puscariu 1332; REW 6174; Rosetti, I, 170), sau din palpandus (Tiktin), este greu de admis din motive fonetice si formale. Mai probabil trebuie sa se porneasca de la o radacina expresiva plap-, ca pîlp(îi), fîlf(îi), care ar arata aceeasi idee de "a bate, a se misca slab": plap- nu este fara îndoiala altceva decît pîlp- cu metateza. Terminatia e mai putin clara si s-ar putea datora unei analogii cu blînd, flamînd; dar este de remarcat ca nu exista certitutdinea unei folosiri cu adevarat populare a acestui cuvînt, care apare la autori, din a doua jumatate a sec. XIX si ca, prin urmare, ar putea fi creat arficial, ca tremurînda, surîzînda, apartinînd aceleiasi epoci. Aceleiasi radacini expresive apartin plapau, adj. (Mold., neghiob, natîng), pe care Cihac, II, 260, îl punea în legatura cu ceh. plepe "moale, delicat", si pleoapa (var. pleopa, plopa, înv. plehupa), s.f. (membrana mobila a ochiului; capacul de la sicriu), ca si plapînd, se foloseste mai ales în Munt. (ALR, I, 17) si care a primit pâna acum diferite explicatii, toate insuficiente: din lat. palpebra, cu o puternica modificare fonetica (Diez, I, 302; Tuttle, Rom. R., I, 439; Tiktin; cf. împotriva Densusianu, Rom., XXXIII, 283); lat. pupula, cu metateza •pluppea (Puscariu, ZRPh., XXVIII, 689; Puscariu 1335; REW 6616; Scriban); sl. •prechlupa "capac", cf. bg. pohlupka (Densusianu, GS, I, 143); sau dintr-un cuvînt anterior indoeurop. (Rusu, Dacor., XI, 148). Prin aceeasi intentie expresiva trebuie sa se explice sp. plepa "persoana care are multe defecte", pe care Corominas, III, 822, îl considera de origine incerta; cf. si lat. palpebra ‹ palpare (Walde-Pokorny 445).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc