Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru piele
piele, PIÉLE, piei, s.f. 1. Ţesut conjunctiv-epitelial care acopera întreaga suprafata a corpului animalelor vertebrate si a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului. ♢ Loc. adj. si adv. În (sau cu) pielea goala = complet dezbracat; gol, nud. ♢ Loc. adv. (Pâna) la piele = în întregime, de tot, complet. ♢ Expr. A sti (sau a vedea etc.) cât îi (sau ce-i) poate pielea cuiva = a sti (sau a vedea) de ce e în stare, cât valoreaza cineva. A nu-i face pielea (nici) doi bani (sau nici doua parale, nici o ceapa degerata) sau a nu-i plati pielea (nici) un ban = a nu fi bun de nimic, a nu avea nici o valoare. A nu(-si) mai încapea în piele = a) a fi bucuros, fericit etc.; b) a fi foarte îngâmfat. A(-i) intra (sau a i se baga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reusi sa câstige încrederea sau simpatia cuiva (prin lingusiri, insistente, servicii etc.). A i se face (cuiva) pielea de gaina (sau de gâsca) ori pielea gainii (sau a gâstii) = a i se încreti (cuiva) pielea (de frica, de frig etc.). A-i lua (cuiva) (si) pielea (de pe el) sau sapte (ori noua) piei = a exploata pe cineva crâncen, a-l jecmani. (A fi) numai piele(a) si os(ul) = (a fi) foarte slab. A-i frige cuiva pielea = a se razbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva. A plati cu pielea = a suporta o pedeapsa corporala. A-si lasa pielea (pe undeva) sau a da pielea popii = a muri (pe undeva). A-si pune pielea în saramura = a) a risca, a se expune; b) a-si impune anumite restrictii pentru a realiza ceva. A-si pune pielea pentru cineva = a se expune la neplaceri pentru cineva; a-si pune viata în primejdie pentru cineva. A-si iesi din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciuda etc.). A-i da (sau a-i iesi cuiva ceva) prin piele = a suporta consecintele unui fapt, a o pati, a-i iesi pe nas. A-si vinde (si) pielea de pe el = a-si vinde tot, a face orice sacrificiu material (pentru a scapa de o datorie, de o primejdie etc.). A-si vinde scump pielea = a lupta cu înversunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar daca nu mai sunt sorti de izbânda). A ramâne numai cu pielea = a ramâne foarte sarac. (A fi) vai (si amar) de pielea cuiva = (a fi) rau de cineva, (a fi) vai de capul lui. A simti (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin si personal consecintele unei situatii. A fi în pielea cuiva = a se afla exact în aceeasi situatie (dificila) cu altcineva. A face ceva pe pielea altuia = a-si satisface gusturi, a-si crea avantaje în dauna altora, aruncând riscul asupra altora. Numai pielea lui stie, se spune despre cel care a rabdat si a suferit multe. A avea pielea groasa sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasa) = a fi lipsit de bun-simt, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea toba (sau burduf) = a bate pe cineva foarte tare. ♢ Compus: pieile-rosii = nume dat populatiei indiene aborigene din America de Nord; amerindieni. ♦ Fig. Fiinta, faptura; p. ext. viata. Ţine la pielea lui. 2. Piele (1) jupuita de pe un animal (si prelucrata); spec. blana. ♦ Piele de drac = tesatura deasa de bumbac, foarte rezistenta, cu o parte pufoasa (imitând antilopa). [Gen.-dat.: pielii, pieii] – Lat. pellis, -em.
piele, PIÉLE s. v. membrana, pielita.
piele, PIÉLE s. 1. piele finita = piele tabacita; piele tabacita = piele finita. 2. blana. (Purta pe el o ~ de urs.)
piele, piéle s. f., g.-d. art. piélii, (la animale) piéii; pl. piei
piele, PIÉL//E piei f. 1) (la om si la animale) Învelis exterior al corpului. ♢ Pieile-rosii populatie autohtona din America de Nord; amerindieni. Cu (sau în) ~ea goala dezbracat complet; nud. A uda pâna la ~ a uda complet. A lua sapte (sau noua) piei de pe cineva (sau a-i lua cuiva si ~ea) a stoarce de la cineva tot ce poate da. A-si teme ~ea a se feri de riscuri. A scapa cu ~ea întreaga a scapa nevatamat (dintr-o situatie complicata). A nu-l mai încapea pe cineva ~ea (sau a nu-si mai încapea în ~) a) a fi foarte gras; b) a simti o mare multumire sufleteasca. A-si iesi din ~ a depune supraeforturi peste puteri (pentru a realiza ceva). A ramâne numai cu ~ea a ramâne sarac de tot. A simti pe propria ~ a trece printr-o situatie dificila. A-i face cuiva ~ea toba (sau burduf) a bate tare pe cineva. A i se face cuiva ~ea de gaina (sau de gâsca) a i se încreti cuiva pielea de frig sau de frica. A-si lasa pe undeva ~ea a muri nu se stie pe unde. A fi numai ~ si oase a fi extrem de slab. A da ~ea popii a deceda. Te manânca ~ea? vrei sa manânci bataie? 2) Învelis cu par al unor animale, jupuit (si prelucrat); blana. ~ de urs. ~ de iepure. ♢ ~ cruda piele de animal jupuita, dar neprelucrata. A vinde ~ea ursului din padure a conta pe ceea ce nu poseda înca. ~-de-drac tesatura speciala de bumbac, tare si rezistenta. 3) Material obtinut din învelisul prelucrat al corpului animalelor din care se confectioneaza obiecte de încaltaminte si de galanterie. ♢ ~ artificiala imitatie de piele. [G.-D. pielii] /<lat. pellis
piele, piéle (piéi), s.f. – 1. Ţesut care acopera corpul animalelor; epiderma. – 2. Pielita; piele de animal jupuita si prelucrata. – 3. Curea, iuft. – Var. (Mold.) chele. Mr. chiale, megl. chialie. Lat. pĕllem (Puscariu 1309; Candrea-Dens., 1379; REW 6377), cf. it., port. pelle, prov. pel, fr. peau, sp. piel. Cuvînt de uz general (ALR, I, 3). – Der. pielar, s.m. (meserias care prelucreaza piei); pielarie, s.f. (multime de piei; atelierul, meseria de pielar); pielcea (var. pielcica, pielcuta), s.f. (piele, mai ales de miel), cu suf. -cea (dupa Candrea-Dens., 1380 si Iordan, Dift., 59, din lat. •pĕllicĕlla); pielita, s.f. (piele; membrana; ten); pielos, adj. (Trans., neted, alunecos); împielita, vb. (a incarna); împielitat, adj. (îndracit, neastîmparat), în loc de drac împielitat.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc