Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru piatra
piatră, PIÁTRĂ, pietre, s.f. I. 1. (La sg.) Nume generic pentru orice roca solida, dura si casanta raspândite la suprafata sau în interiorul pamântului; (si la pl.) fragment de dimensiuni si de forme diferite dintr-o astfel de roca; p. ext. material fabricat pe cale artificiala pentru a înlocui, cu diverse întrebuintari, roca naturala. ♢ Loc. adj. De piatra = a) neclintit; încremenit; b) greu; c) nesimtitor, insensibil; p. ext. rau. ♢ Expr. A scoate (sau a aduce etc. ceva) (si) din piatra (seaca) = a face, a realiza, a obtine etc. (ceva) cu orice pret, depunând toate eforturile, trecând peste toate greutatile. A pune cea dintii piatra = a începe, a initia o actiune, o lucrare etc. Piatra în (sau din) casa = fata nemaritata (considerata de unii ca o povara pentru familie). A sta piatra pe capul cuiva = a constitui o greutate, o povara pentru cineva. A calca în piatra seaca = a se osteni zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion. A-si pune carul în pietre = a lua o hotarâre la care nu mai renunta, a ramâne ferm în hotarârea luata; p. ext. a se încapatâna. Fuge de scapara pietrele = fuge foarte repede. E ger de crapa pietrele = este ger foarte mare. (A fi) tare (sau sanatos) ca piatra (sau de piatra) = (a fi) foarte sanatos si rezistent. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatra pe inima = a avea un mare necaz, a simti o mare neliniste. A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatra de pe inima (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grija, de o (mare) teama; a gasi o solutie care sa puna capat unei situatii dificile. A nu (mai) ramâne (sau a fi, a sta) ori a nu se (mai) tine etc. (nici) piatra de piatra (din ceva) = a nu se (mai) alege nimic (din ceva); a se distruge complet. A nu mai lasa (nici) piatra de piatra = a distruge, a nimici; a face praf si pulbere. A numara pietrele = a umbla haimana. A arunca (cu) piatra sau (cu) pietre (în cineva) = a acuza, a învinui, a defaima (pe cineva). ♦ (La pl.) Numele unor jocuri de copii care se joaca cu pietricele. 2. (În sintagma) Epoca de piatra = prima si cea mai lunga perioada din istoria omenirii, caracterizata prin utilizarea uneltelor de piatra (I 1). 3. (Urmat de determinari care arata felul, întrebuintarea sau modul de prelucrare) Bucata de piatra (I 1) prelucrata; obiect facut dintr-o astfel de bucata. Piatra de moara. ♢ Piatra litografica = piatra de calcar cu structura foarte fina si densa, care serveste, în litografie, la prepararea cliseelor. Piatra de talie = piatra cu forme geometrice regulate, cu toate fetele bine taiate si cu muchii perfect drepte, care serveste la executarea sau la captusirea unei zidarii. Piatra de încercare = a) roca silicioasa foarte dura folosita (în trecut) la verificarea puritatii aurului si a argintului; b) fig. mijloc de verificare a capacitatii, a sentimentelor, a valorii cuiva; dovada, indiciu, marturie. Piatra de temelie (sau fundamentala) = a) piatra care intra în constructia fundatiei unei cladiri si care adesea este pusa cu prilejul solemnitatii ce marcheaza începutul constructiei; b) fig. principiu sau element de baza, esential. Piatra unghiulara = a) piatra asezata în coltul fundatiei unei cladiri; b) fig. element de baza, fundamental. Piatra de ascutit = bucata de gresie taiata special pentru a folosi la ascutirea unor obiecte taioase; cute. Piatra pretioasa (sau scumpa, nestemata) = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebita, care se gaseste rar în natura si se foloseste de obicei la confectionarea bijuteriilor. Piatra semipretioasa = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate mare, relativ putin raspândit în natura si întrebuintat de obicei la confectionarea bijuteriilor de mai mica valoare. 4. Piesa folosita la unele jocuri de societate, confectionata din piatra (I 1) sau, p. ext., din os, din lemn etc. 5. (Pop.) Meteorit. 6. (Reg.) Greutate (de cântar sau de balanta). 7. Precipitatie formala din particule de gheata, care cade atunci când în interiorul norilor de furtuna exista curenti ascendenti puternici; p. restr. fiecare dintre particulele de gheata care formeaza aceasta precipitatie; grindina. II. P. anal. 1. Crusta de saruri minerale care se depune, cu vremea, pe peretii unui vas în care se fierbe apa sau în care se pastreaza lichide. 2. Substanta calcaroasa, galbuie sau negricioasa, care se formeaza uneori pe suprafata dintilor neîngrijiti; tartru. 3. (Med.; de obicei cu determinari care arata organul în care se formeaza) Calcul; p. ext. litiaza. 4. Compuse: (pop.) piatra-acra = alaun (de aluminiu si de potasiu); piatra-vânata = sulfat de cupru hidratat; piatra-iadului = azotat de argint; piatra-de-var = carbonat de calciu; piatra-pucioasa = sulf (în forma de bucati). – Lat. petra.
piatră, PIÁTRĂ s. 1. v. roca. 2. (GEOL.) piatra-de-var v. calcar; piatra ponce = spuma-de-mare, (înv.) piatra spumoasa. 3. (MIN.) piatra pretioasa = nestemata, piatra rara, piatra scumpa, (înv.) stema; piatra rara v. piatra pretioasa; piatra scumpa v. piatra pretioasa. 4. (reg.) râsnitoare. (~ de moara.) 5. piatra funerara = (prin Ban.) zleaman. 6. piatra de vin v. tartru. 7. v. tartru. 8. v. calcul. 9. v. calculoza. 10. v. grindina.
piatră, PIÁTRĂ s. v. aerolit, greutate, meteorit.
piatră, piátra s. f. (sil. -tra), g.-d. art. piétrei; pl. piétre
piatră, PIÁTR//Ă piétre f. 1) Roca dura raspândita la suprafata sau în interiorul pamântului, având diferite întrebuintari. ♢ Epoca de ~ perioada din istoria omenirii, caracterizata prin confectionarea uneltelor si armelor din piatra. Epoca pietrei cioplite paleolitic. Epoca pietrei slefuite neolitic. ~ abraziva roca foarte dura, întrebuintata la confectionarea abrazoarelor. ~ ponce v. PONCE. ~ de mozaic amestec de minerale maruntite, întrebuintat la confectionarea mozaicurilor. ~ litografica roca sedimentara de calcar, folosita în litografie pentru confectionarea cliseelor. ~ de încercare a) roca foarte dura întrebuintata pentru controlarea puritatii aurului si a argintului; b) mijloc de control al capacitatii morale si/sau fizice ale unei persoane. ~ pretioasa (sau nestemata, scumpa, rara) mineral cristalizat, transparent, stralucitor, de mare valoare, întrebuintat pentru confectionarea bijuteriilor si a altor podoabe. ~ semipretioasa mineral cristalizat, având o valoare mai mica decât piatra pretioasa. ~ filozofala a) substanta miraculoasa, care, dupa parerea alchimistilor medievali, poate preface toate metalele în aur si poate vindeca bolile; b) mare descoperire. (A fi) tare ca ~a (a fi) foarte rezistent. A avea inima de ~ a fi foarte crud, nemilos. A fi de ~ a fi nesimtitor. A scoate apa si din ~ seaca a obtine ceva dorit în orice împrejurari. ~ acra sulfat dublu de aluminiu si de potasiu; alaun. ~ vânata sulfat de cupru hidratat. ~ de var carbonat de calciu. ~a iadului azotat de argint. ~ pucioasa sulf în forma de bucati. 2) Bucata dintr-o astfel de roca. Cladire de ~. Drum de ~. ♢ ~ de ascutit cute. ~ de moara fiecare dintre cele doua pietre mari rotunde si plate ale morii, care servesc pentru macinatul grauntelor. ~ de temelie a) piatra care se pune drept fundament la o constructie; b) component fundamental si esential pentru ceva. ~ de hotar a) piatra pusa pentru a marca un hotar; b) obiect care delimiteaza, separa ceva. ~ kilometrica piatra paralelipipedica, pe care se indica numarul de kilometri de la locul unde este asezata aceasta pâna la o localitate. ~ în casa fata mare nemaritata (statuta), considerata ca o povara pentru familie. A pune prima (sau cea dintâi) ~ a initia ceva. A arunca cu ~a în cineva a aduce învinuiri cuiva. A nu lasa (sau a nu ramâne) ~ pe ~ a distruge pâna în temelie, complet. A scula pietrele din somn a se împiedica. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o ~ pe inima a se zbuciuma. A i se lua (sau a i se ridica) cuiva o ~ de pe inima (sau de pe suflet) a scapa de o stare sufleteasca apasatoare, plina de griji si de zbucium. Ori cu ~a de cap, ori cu capul de ~ oricum ai proceda, e tot rau. 3) Strat dur depus pe peretii vaselor în care se fierbe sau se pastreaza apa. ♢ ~ de vin tartru. 4) Substanta calcaroasa care se depune pe coroana dintilor; tartru dentar; detritus. 5) med. Concretiune formata din saruri în unele organe interne (ficat, rinichi, etc.); calcul. 6) Fiecare dintre piesele jocului de domino sau ale altor jocuri de societate. 7) pop. Precipitatii atmosferice sub forma unor bucatele de gheata (provenite prin înghetarea picaturilor de ploaie); grindina. [G.-D. pietrei; Sil. pia-] /<lat. petra
piatra, piatra semipretioasa albastra
piatră, piatra sparta folosita pentru fundatii si ramblee
piatră, piátra (piétre), s.f. – 1. Fragment de roca dura. – 2. Calcul, litiaza. – 3. Grindina. – Mr., megl. katra. Lat. petra (Puscariu 1303; Candrea-Dens., 1371; REW 6445), cf. it. pietra, prov. peira, fr. pierre, sp. piedra, port. pedra. – Der. pietrar (var. petrar), s.m. (cioplitor în piatra; peste de rîu, Aspre zingel; pasare, Saxicola oenanthe); pietrean, s.m. (locuitor al orasului Piatra-Neamt; pasare, Saxicola oenanthe); pietrarie, s.f. (cariera de piatra; meseria pietrarului; bijuterie cu pietre pretioase); pietricele s.f. pl. (joc de copii); pietris (var. petris), s.n. (piatra marunta, prund); pietroi, s.m. (piatra mare, stînca); pietros (var. petros), adj. (cu piatra; dur, tare; rece, nemilos; varietate de cirese); pietrosel, s.m. (cînepar, Cannabina Krameri); pietrui, vb. (a pava); pietruri, s.f. pl. (produse chimice în general; unguent); împietri, vb. (a hotarnici; a uimi, a ului); împietrosa, vb. (a întari). Pietros (mr. kitros) poate reprezenta direct lat. petrōsus (Puscariu 1317; Candrea-Dens., 1372), cf. it. pietroso.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc