Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru perdea
perdea, PERDEÁ, perdele, s.f. 1. Obiect confectionat dintr-un material textil care se atârna la ferestre si la usi pentru a împiedica patrunderea luminii, pentru a opri vederea din afara, în scop decorativ etc. ♢ Loc. adj. si adv. Cu perdea = (care este exprimat, spus, facut etc.) în mod discret, indirect, pe ocolite. Fara perdea = (care este exprimat, spus, facut etc.) pe fata, fara înconjur, în mod necuviincios, trivial. ♢ Expr. A avea perdea la ochi = a nu pricepe un lucru. A(-i) pune (cuiva) perdea (sau perdele) la ochi = a împiedica (pe cineva) sa vada lucrurile asa cum sunt; a însela (pe cineva). A-i lua (cuiva) perdeaua de pe ochi = a face (pe cineva) sa înteleaga, sa vada clar. ♦ Obiect confectionat din siraguri lungi si dese de margele atârnate în deschizatura unei intrari, în loc de usa. ♦ Spec. (Înv.) Draperia de la usa de intrare în camera domnitorului sau a vizirului; p. ext. intrare; anticamera. Spec. (Înv.) Cortina. ♦ P. anal. Ceea ce acopera vederea ca o perdea (1); fig. ceea ce împiedica întelegerea unui lucru. 2. Sir de arbori saditi în linie dreapta, de obicei cu scopul de a proteja culturile (împotriva vântului); p. ext. fâsie de padure. 3. (Pop.) Adapost (de iarna) pentru oi. ♦ Adapost (de trestie) facut în jurul rasadnitelor timpurii din gradinile de zarzavat. 4. (Med.; pop.) Cataracta; leucom. – Din tc. perde.
perdea, PERDEÁ s. v. act, albeata, cataracta, cortina, placenta, scena.
perdea, PERDEÁ s. 1. (înv.) zaveasa. (O intrare acoperita cu o ~.) 2. strat. (O ~ groasa de fum.)
perdea, perdeá s. f., art. perdeáua, g.-d. art. perdélei; pl. perdéle
perdea, PERD//EÁ ~éle f. 1) Bucata de tesatura care se atârna la ferestre (uneori la usi, la paturi etc.) în scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ♢ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu întelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a împiedica pe cineva sa înteleaga corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva sa înteleaga lucrurile asa cum se prezinta ele în realitate. Cu ~ a) în mod indirect; b) cuviincios. Fara ~ a) în mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fâsie continua de vegetatie (arbori, tufari) menita sa protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce împiedica vederea. ~ de ceata. ~ de fum. 4) pop. Boala de ochi care se manifesta prin opacifierea cristalinului; cataracta. 5) Adapost de iarna pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde
perdea, perdeá (perdéle), s.f. – 1. Obiect de dantela, de pînza etc. care se atîrna la ferestre si la usi. – 2. Cortina. – 3. Brizbriz, draperie, val. – 4. Tulburare a vederii sau a întelegerii. – 5. Albeata, cataracta. – 6. (Înv.) Ton muzical. – 7. Gard viu. – Mr. perdé, pirdé, megl. pérdi. Tc. (per.) perde (Loebel 75; Seineanu, II, 290; Roesler 601; Lokotsch 1630; Ronzevalle 58), cf. ngr. μπερδές, alb., bg., sb. perde. – Der. perde(le)giu, s.m. (înv., portar de palat), din tc. perdeci; perdelui, vb. (a învalui, a acoperi); perdeluta, s.f. (perdea mica).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc