Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru obste
obşte, ÓBSTE, obsti, s.f. 1. (Înv. si pop.) Colectivitate, comunitate, populatie, popor; p. ext. masa mare de oameni, gloata, multime; obstime. ♢ De obste = a) loc. adj. care priveste sau intereseaza pe toti, care apartine tuturor; comun, general, public; b) loc. adv. împreuna, fara exceptie, deopotriva; c) loc. adv. în mod obisnuit, de obicei; d) loc. adv. pretutindeni, peste tot. 2. (Înv.) Spec. Comunitate a calugarilor de la o manastire; p. ext. chinovie. 3. (Înv.) Obsteasca adunare; p. ext. adunare, consiliu. 4. Forma de organizare sociala specifica orânduirii feudale, care face legatura între aceasta si orânduirile anterioare si care se caracterizeaza prin munca în comun si prin îmbinarea proprietatii private cu cea colectiva. ♦ Asociatie, întovarasire. [Var.: óbstie s.f.] – Din sl. obĩštije.
obşte, ÓBSTE s. v. adunare, chinovie, colectivi-tate, masa, multime, norod, popor, sfat, tara.
obşte, ÓBSTE s. 1. v. colectivitate. 2. (IST.) obste sateasca = obste teritoriala, obste vicinala; obste teritoriala v. obste sateasca; obste vicinala v. obste sateasca.
obşte, óbste s. f., g.-d. art. óbstii; pl. obsti
obşte, ÓBST//E ~i f. înv. 1) Colectivitate, co-munitate de oameni uniti la o anumita treapta de dezvoltare istorica; societate. 2) Repre-zentanta a poporului; adunare obsteasca. 3) rar Grup de oameni care îsi petrec timpul liber sau merg undeva împreuna; companie; societate. 4) Forma de cooperare economica pentru producerea de bunuri agricole. ~ taraneasca. ♢ De ~ comun, public. [G.-D. obstii] /<sl. obištije
obşte, óbste (óbsti), s.f. – 1. Comunitate, colectivitate, public. – 2. Asociatie, cooperativa, devalmasie. – Var. obstie. Sl. obišti "colectivitate" (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sl. obištije "comunitate", bg., sb. obšti. – Der. obstesc, adj. (comun, public, general); obsteste, adv. (în comun); obsti, vb. (a face public, a divulga); obstime, s.f. (public); ob(e)stnic, adj. (public, general), înv., din sl. obeštiniku; obstuitor, s.m. (înv., participant); obstire, s.f. (comunitate; dare în vileag), înv.; obestui, vb. (înv., a trai în comunitate), din sl. obištevati; obstui, vb. (a participa), înv. – Din rom. pare ca provine mag. hopsa, pl. hopsák, de unde opsag, s.n. (Trans., bîrfa), cf. Draganu, Dacor., VI, 300. Hopse, s.f. (Trans., sezatoare pentru a lucra lîna în comun; carne care se manînca în comun la tara), pare der. din acelasi cuvînt sl. în mod indirect, prin intermediul sl. hopsába (Draganu, Dacor., III, 720); de aici opsar, s.m. (Mold., macelar, casap care vinde carnea transata), cf. Tiktin.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc