Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru oala
oală, OÁLĂ, oale, s.f. 1. Vas de lut ars, de metal, de portelan etc., de obicei cu gura larga si cu înaltimea mai mare decât largimea, folosit în gospodarie pentru pregatirea, pastrarea etc. bucatelor. ♢ Expr. Cât o oala de praznic = foarte mare. A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oala = a prinde pe cineva usor, fara nici o greutate (sau pe neasteptate). A se face (sau a fi) oale si ulcele (sau urcioare) = a fi mort de mult. A pune (toate) în aceeasi oala = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcaturi. A plati oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia. A-i pune (cuiva) oala = a face (cuiva) farmece, a(-l) fermeca. Ajunge un ciomag (sau o maciuca) la un car de (sau cu) oale = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva; ajunge ce s-a spus, ce s-a facut. Mustati pe oala = mustati cu vârfurile lasate în jos. Tuns pe oala = cu parul lung pâna pe gât si retezat. ♦ Continutul vasului descris mai sus. ♢ Expr. A se amesteca (sau a-si baga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni fara rost, nechemat într-o discutie, actiune etc. care nu-l priveste. ♦ Vas, ghiveci, glastra de flori. ♦ (Adesea cu determinarea "de noapte") Vas întrebuintat (noaptea) pentru necesitatile omenesti; tucal. 2. Vas de constructie speciala, asemanator cu oala (1), folosit în diverse operatii tehnice, industriale, de laborator etc. 3. (Reg.) Ţigla, olan. [Var.: (pop.) ol s.n.] – Lat. olla.
oală, OÁLĂ s. v. ghiveci, glastra, olan, tigla.
oală, OÁLĂ s. 1. (prin Transilv.) ravar. (~ de lut.) 2. oala de noapte = (pop.) tucal, (reg.) serbel, (Ban. si vestul Transilv.) serbeleu.
oală, oála s. f., g.-d. art. oálei; pl. oále
oală, OÁL//Ă ~e f. 1) Vas de bucatarie (din lut ars, de metal, de faianta etc.) folosit pentru gatitul sau pentru pastrarea mâncarii. ♢ S-a facut (sau este) ~e si urcioare (sau ulcele) a murit de mult timp. A plati ~ele sparte a raspunde pentru faptele savârsite de altii. A lua (sau a prinde) pe cineva din ~ a prinde pe cineva fara nici o greutate. A-i da ~a în foc a-si pierde calmul; a se aprinde de mânie. 2) Continutul unui asemenea vas. 3) Vas de lut cu toarta, lunguiet, înalt si mai îngust în partea de sus, în care se pune laptele la prins; urcior. 4) Vas de lut ars în care se planteaza florile; glastra; ghiveci. 5) Vas special folosit în tehnica, industrie si în operatiile de laborator. 6) reg. Material de constructie în forma de placi, fabricat din argila arsa sau din ciment si folosit pentru acoperisuri; tigla. 7) Fiecare din aceste placi; tigla. [G.-D. oalei] /<lat. olla
oala, Oala de fiert sub presiune (origine maghiara probabil).
oală, oála (oále), s.f. – 1. Vas de lut. – 2. Urcior, chiup. – 3. (Înv.) Canal, teava de scurgere. – 4. (Mold.) Olan, tigla. – Mr., megl. oala, istr. olę. Lat. olla (Puscariu 1212; Candrea-Dens., 1267; REW 6059), cf. it., cat., sp. olla, prov. ola. Sunetul ll s-a pastrat, probabil sub influenta pl. (Tiktin; Byck-Graur 31). – Der. ol, s.n. (Mold., Trans., oala; canal), reconstituit dupa pl. oale; olan, s.n. (tigla; conducta); olar, s.m. (producator de oale), probabil din lat. •ollārius (Puscariu 1218; Candrea-Dens., 1269; REW 6060); olarie, s.f. (atelier de oale, magazin); ulcea (var. ulcica), s.f. (oala mica, urcior), pe care Candrea îl deriva din lat. •ollicella, dar care poate fi creatie dim. interioara; ulceluse, s.f. (bardaca). Cf. ulcior. – Din rom. provine sas. oulendekel "capac de oala", comp. cu germ. Deckel.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc