Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru nuta
monozaharidă, MONOZAHARÍDĂ s. f. substanta organica din clasa hidratilor de carbon, obtinuta prin hidroliza zaharurilor. (< fr. monosaccharide)
monotip, MONOTÍP, -Ă I. adj. facut dupa un singur model de tip. II. s. n. 1. masina tipografica de cules si turnat literele una câte una. 2. procedeu de pictura pe cupru, pe sticla sau un material plastic, transpusa prin imprimare pe hârtie. ♢ lucrare astfel obtinuta. (< fr. monotype)
academic, ACADÉMIC, -Ă, academici, -ce, adj. 1. Care tine de academie, privitor la academie. ♢ Titlu academic = diploma obtinuta într-o scoala de grad universitar. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerata; conventional. ♢ Stil academic = maniera în arta în care subiectul este tratat în genul studiilor de scoala de arta academica (1); stil sobru, corect, stiintific, conventional si rece. – Din fr. académique, lat. academicus.
actinografie, ACTINOGRAFÍE s.f. Procedeu de pregatire în tipografie a unui cliseu, folosind un negativ obtinut cu raze X. ♦ Imagine obtinuta cu un cliseu astfel pregatit. – Din fr. actinographie.
activa, ACTIVÁ, activez vb. I. 1. Intranz. A desfasura o activitate sustinuta. 2. Tranz. A intensifica, a înviora o activitate, un proces etc. 3. Refl. A intra în cadrele active ale armatei. – Din fr. activer.
acvaforte, ACVAFÓRTE s.f. 1. Procedeu de gravura care consta în corodarea unei placi de cupru (pe care în prealabil s-a trasat un desen) cu ajutorul acidului azotic. 2. (Concr.) Gravura obtinuta prin acvaforte (1). – Din it. acquaforte.
acvatintă, ACVATÍNTĂ s.f. 1. Procedeu de gravura cu acid azotic, care imita desenul în tus. 2. Gravura obtinuta prin acvatinta (1). 3. Procedeu de tipar de arta pentru imagini în semitonuri, în care forma de cupru se pregateste prin gravare manuala si coroziune chimica. – Din it. acquatinta.
aerofotografie, AEROFOTOGRAFÍE, aerofotografii, s.f. Tehnica fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion; fotografie obtinuta cu ajutorul acestei tehnici. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophotographie.
ajur, AJÚR, ajururi, s.n. 1. Broderie pe o tesatura obtinuta prin scoaterea firelor din urzeala sau din batatura; rarituri cu scop decorativ de-a lungul unei tesaturi. 2. Tricou cu gaurele obtinute în timpul tricotarii. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite patrunderea luminii. – Din fr. ajour.
alb, ALB, -Ă, albi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care are culoarea zapezii, a laptelui; (despre culori) ca zapada, ca laptele. ♢ Carne alba = carne de pasare sau de peste. Hârtie (sau coada) alba = hârtie care nu a fost scrisa. Rând alb = spatiu nescris între doua rânduri scrise. Arma alba = arma cu lama de otel. Rasa alba = unul dintre grupurile de popoare în care este împartita, conventional, omenirea si care se caracterizeaza prin culoarea alba-roz a pielii. ♢ Expr. Alb la fata = palid. Ba e alba, ba e neagra, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. Nici alba, nici neagra = a) nici asa, nici asa; b) fara multa vorba; deodata. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Care apartine rasei albe. ♦ Carunt. ♢ Expr. A scoate (cuiva) peri albi = a necaji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) pâna la exasperare. 2. Incolor, transparent. 3. Fig. Limpede, luminos. ♢ Nopti albe = nopti luminoase, obisnuite în perioada solstitiului de vara în regiunile situate între paralelele 50° si 65° nord si sud, în care nu se produce întunecare completa, din cauza ca soarele nu coboara suficient sub orizont. Noapte alba = noapte petrecuta fara somn. (Rar) Zile albe = viata tihnita, fericita. (În basme) Lumea alba = lumea reala. ♦ (Pop.; substantivat, f. art.) Zorii zilei. 4. Fig. Nevinovat, curat, pur, candid. 5. (Despre versuri) Fara rima. II. S.m. Denumire data, dupa revolutia franceza, contrarevolutionarilor si conservatorilor. III. S.n. 1. Culoare obtinuta prin suprapunerea luminii zilei; culoarea descrisa mai sus. ♢ Expr. Negru pe alb = asigurare ca cele spuse sunt adevarate, sigure, scrise. A semna în alb = a iscali un act înainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva încredere deplina. 2. Obiect, substanta etc. de culoare alba (I 1). (Pop.) Albul ochiului = sclerotica. Alb de plumb = carbonat bazic de plumb, folosit în industria vopselelor; ceruza. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit în vopsitorie). Alb de titan = bioxid de titan. IV. S.m. Denumire generica data unor rase de porcine de culoare alba (I 1) cu prolificitate si precocitate ridicate, crescute pentru productia de carne. Alb de Banat. Alb ucrainean de stepa. V. S.f. pl. art. Nume dat pieselor albe (I 1) la unele jocuri distractive sau de noroc. – Lat. albus.
albină, ALBÍNĂ, albine, s.f. 1. Insecta din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt si lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevazut cu un ac veninos, si care traieste în familii, producând miere si ceara; musca (Apis mellifica). 2. Planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori violacee, dispuse în spic, asemanatoare cu o albina (1) (Ophrys cornuta). – Lat. alvina "stup".
albinioară, ALBINIOÁRĂ, albinioare, s.f. Albinuta. – Albina + suf. -ioara.
albiniţă, ALBINÍŢĂ, albinite, s.f. Diminutiv al lui albina; albinioara, albinusa, albinuta. – Albina + suf. -ita.
alcaloid, ALCALOÍD, alcaloizi, s.m. Substanta bazica azotata, de origine vegetala sau obtinuta sintetic, toxica, folosita în doze mici ca medicament. – Din fr. alcaloïde.
aldehidă, ALDEHÍDĂ, aldehide, s.f. Substanta organica obtinuta prin oxidarea moderata a unor alcooli, folosita în industria farmaceutica. ♢ Aldehida formica = formaldehida. Aldehida benzoica = benzaldehida. – Din fr. aldéhyde.
aldol, ALDÓL, aldoli, s.m. (Chim.) Aldehida-alcool obtinuta prin polimerizarea unei aldehide. – Din fr. aldol.
alizarină, ALIZARÍNĂ s.f. Substanta rosie, extrasa odinioara din radacina roibei, azi obtinuta prin sinteza. – Din fr. alizarine.
amilodextrină, AMILODEXTRÍNĂ s.f. Polizaharida obtinuta prin hidroliza partiala a amidonului. – Din fr. amylodextrine.
aminoplast, AMINOPLÁST, aminoplaste, s.n. Rasina sintetica obtinuta prin reactii de policondensare între formaldehida si compusi cu grupare amino. – Din fr. aminoplaste.
axonometrie, AXONOMETRÍE s.f. Metoda de reprezentare a obiectelor spatiale pe un plan, astfel ca imaginea obtinuta sa dea impresia realitatii. – Din fr. axonométrie.
bachelită, BACHELÍTĂ s.f. Rasina sintetica obtinuta prin tratarea formolului cu fenol, utilizata ca materie plastica pentru confectionarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic. – Din fr. bakélite.
bâtlănaş, BÂTLĂNÁS, bâtlanasi, s.m. Pasare din ordinul picioroangelor, cu ciocul lung si cu penele roscate si negre (Ardea minuta). - Din bâtlan + suf. -as.
beatnic, BEATNIC, beatnici, s.m. Intelectual (american) care practica o filozofie contestatara si are o tinuta neîngrijita; p. gener. tânar (din Occident) cu plete si tinuta neîngrijita. V. hippy. [Pr.: bít-] – Din engl. beatnic.
bere, BÉRE1, (rar) beri, s.f. 1. Bautura slab alcoolica, obtinuta prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apa a maltului si a florilor de hamei. 2. (Eliptic) Ţap, halba, sticla de bere1 (1). – Din germ. Bier (influentat de bere2).
biberet, BIBERÉT, bibereti, s.m. 1. Blanita de culoare maro-roscata imitând blana de biber, obtinuta prin sacrificarea mieilor carnabat de câteva luni. 2. Plus de culoare gri sau maro, din lâna sau din fibre sintetice, cu tuseu moale, folosit pentru gulere, caciuli etc. – Din germ. Biberet.
bicromat, BICROMÁT, bicromati, s.m. Sare obtinuta prin tratarea cu acid a cromatului unui metal. ♢ Bicromat de potasiu = sare cristalizata, portocalie, întrebuintata ca oxidant si colorant. – Din fr. bichromate.
bivol, BÍVOL, bivoli, s.m. Vita cornuta, rumegatoare, asemanatoare cu boul, cu par negru sau alb, aspru si rar, cu coarnele inelate întoarse spre spate (Bos bubalus). •• Epitet dat unui om gras, matahalos, nesimtit. – Din sl. byvolŭ.
boierie, BOIERÍE, boierii, s.f. Calitate, situatie de boier; rang, titlu de boier, functie în statul medieval detinuta de un boier. ♦ (Fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. – Boier + suf. -ie.
braişvanţ, BRAISVÁNŢ s.n. Blana matasoasa de calitate superioara obtinuta prin sacrificarea mielului înainte de nastere. – Din germ. Breitschwanz.
bumbac, BUMBÁC, (1) s.m., (2, 3) s.n. 1. S.m. Planta textila din familia malvaceelor, de origine tropicala si subtropicala, cu flori galbui sau rosietice si cu fructele capsule, care contin numeroase seminte acoperite cu peri pufosi (Gossypium). 2. S.n. Fibra textila obtinuta, prin egrenare, de pe semintele bumbacului (1). ♦ (Pop.) Vata. ♢ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir rasucit de bumbac (2), întrebuintat la tesut sau la cusut. ♦ Ţesatura din fire de bumbac (2). ♢ Bumbac mercerizat = fir sau tesatura de bumbac (2) tratat cu diverse solutii spre a capata luciu. 3. S.n. (În sintagma) Bumbac colodiu = substanta exploziva pe baza de nitroceluloza. – Cf. scr. b u m b a k, bg. b u b a k, lat. med. b o m b a c i u m.
butenă, BUTÉNĂ, butene, s.f. Substanta chimica obtinuta prin cracarea produselor petroliere; butilena. – Din fr. boutène.
cablu, CÁBLU, cabluri, s.n. 1. Funie groasa obtinuta prin rasucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosita la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conducta electrica formata din mai multe fire izolate (acoperite cu un învelis vegetal sau metalic). 3. Unitate de masura pentru distante, egala cu a zecea parte dintr-o mila marina, adica cu 185,2 m; ancablura. – Din fr. câble.
calc, CALC, calcuri, s.n. 1. (În sintagma) Hârtie de calc = Hârtie translucida obtinuta prin macinarea fina a pastei de hârtie, folosita la executarea desenelor în tus, pentru a fi apoi copiate pe hârtie heliografica (ozalid). 2. Copia pe hârtie de calc a unui desen; decalc (1). 3. Fenomen lingvistic care consta în atribuirea de sensuri noi, dupa model strain, cuvintelor existente în limba ori în formarea unor cuvinte ori expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor cuvinte straine; decalc (2). – Din fr. calque.
calcină, CALCÍNĂ, calcine, s.f. Pulbere galbena obtinuta din cositor si plumb, folosita la prepararea unor emailuri si ca abraziv. – Din fr. calcin.
calcotipie, CALCOTIPÍE, calcotipii, s.f. (Poligr.) Procedeu grafic de reproducere de arta a unui desen, asemanator cu acvaforte; stampa obtinuta prin acest procedeu. – Din fr. chalcotypie.
minuterie, MINUTERÍE s. f. parte a unui ceasornic care imprima minutarelor miscarea de rotatie. (< fr. minuterie)
minută, MINÚTĂ s. f. 1. text original al unui act, al unei sentinte. 2. prima redactare a unui act diplomatic, a unui document. ♢ plan în creion al unei ridicari topografice. 3. protocol scris privind întelegerea între doi parteneri; rezumat asupra discutiilor dintr-o sedinta. 4. (arhit.) subdiviziune a unui modul. (< fr. minute, rus. minuta)
minutar, MINUTÁR s. n. indicator al minutelor pe cadranul unui ceas. (< minut + -ar)
minutaj, MINUTÁJ s. n. orar precis al desfasurarii unei operatii, unei ceremonii etc. ♢ cronometraj. (< fr. minutage)
capoc, CAPÓC s.n. Fibra vegetala asemanatoare cu lâna, dar cu o rezistenta redusa, obtinuta din fructul unui arbore exotic (Ceiba pentandra) si folosita ca umplutura la saltele, la plapumi, la centurile de salvare etc. – Din fr. kapok, capoc, engl. kapok.
capron, CAPRÓN s.n. Fibra textila sintetica, cu rezistenta si elasticitate foarte mare, obtinuta prin policondensarea caprolactamei. – Din rus. kapron.
carbonil, CARBONÍL, carbonili, s.m. 1. Combinatie a oxidului de carbon cu unele metale grele. 2. (Chim.) Grupare functionala bivalenta continuta în moleculele aldehidelor si cetonelor. – Din fr. carbonyle.
cargan, CARGÁN, cargane, s.n. Fibra proteica, obtinuta din cazeina. – Et. nec.
cartof, CARTÓF, cartofi, s.m. (Bot.) 1. Planta erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete si tulpini subterane terminate cu tuberculi de forma rotunda, ovala sau alungita, comestibili, bogati în amidon (Solanum tuberosum); p. restr. tuberculul acestei plante, folosit în alimentatie si ca furaj; barabula, picioc, picioica, barabusca, bulughina. ♢ Zahar de cartofi = glucoza obtinuta din amidonul de cartofi (1). 2. (În sintagma) Cartof dulce = batat. [Var.: (reg.) cartoáfa, cartófa, cartófla s.f.] – Din germ. Kartoffel.
cauză, CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care preceda si, în conditii determinate, provoaca aparitia altui fenomen, denumit efect, caruia îi serveste ca punct de plecare; motiv. 2. Problema sociala care intereseaza o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere în valoare se duce o lupta sustinuta. Cauza pacii. ♢ Expr. În cunostinta de cauza = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba. A face cauza comuna (cu cineva) = a-si uni interesele (cu ale altuia). ♦ Motiv, ratiune. 3. (Jur.) Proces, pricina. ♦ Expr. A avea câstig de cauza = a i se da cuiva dreptate (într-o disputa etc.; a câstiga, a învinge. A da (cuiva) câstig de cauza = (despre un organ de jurisdictie) a se pronunta în favoarea uneia dintre partile aflate în proces. (A fi) în cauza = (a fi) interesat, implicat într-o chestiune. A pleda cauza cuiva = a apara interesele cuiva. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causa, fr. cause.
cărare, CĂRÁRE, carari, s.f.1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ♢ Loc. adv. Pe toate cararile = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ♢ Expr. A umbla pe doua carari = a se clatina în mers; a fi beat. A-i taia (sau a-i închide) cuiva cararea (sau cararile) = a opri pe cineva sa faca sau sa continue un drum. A-si îndrepta cararile = a apuca într-o directie. A-i scurta (cuiva) cararile = a omorî (pe cineva) 2. Linie obtinuta prin despartirea în doua a parului de pe cap. Lat. carraria.
cărbune, CĂRBÚNE, carbuni, s.m. I. 1. Roca combustibila amorfa, de culoare galbuie, bruna pâna la neagra, friabila, formata prin îmbogatirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice si folosita drept combustibil si ca materie prima în industria chimica si în metalurgie. ♦ Carbune brun = carbune de culoare brun-închis, compact, sticlos, casant. Carbune activ = carbune cu structura poroasa si cu mare capacitate de retinere prin adsorbtie a gazelor, a vaporilor etc. Carbune animal = material obtinut prin calcinarea oaselor animale si folosit ca adsorbant pentru gaze si pentru substante colorante, ca dezinfectant stomacal, adsorbant intestinal etc. ♦ Carbune alb = denumire data cursurilor de apa cu caderi utilizabile pentru producerea de energie. 2. Material combustibil de culoare neagra, usor si sfarâmicios, rezultat din arderea incompleta a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscata a lemnului, folosit în siderurgie, drept combustibil etc.; mangal. ♢ Expr. A se face carbune = (despre alimente) a se arde. A sta (ca) pe carbuni (aprinsi) = a fi foarte nerabdator. 3. Creion negru obtinut dintr-un lemn de esenta foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schite etc. II. 1. (Med.) Antrax. 2. (Zool.; în sintagma) Carbune enfizematos = boala infectioasa acuta a rumegatoarelor, în special a bovinelor, provocata de bacteria Clostridium chauvoei si care se manifesta prin aparitia în muschi a unor tumori infiltrate cu gaze. 3. (La plante) Taciune. 4. (Bot.; reg.; la pl.) Planta erbacee cu frunze ovale la baza, lanceolate mai sus si flori negre-violacee (Phyteuma spiciforma); spinuta (1). – Lat. carbo, -onis.
cătăniţă, CĂTĂNÍŢĂ, catanite, s.f. (Reg.) Diminutiv al lui catana; catanioara, catanuta. – Catana + suf. -ita.
ceai, CEAI, (1) s.m., (2, 3, 4) ceaiuri, s.n. 1. S.m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei bauturi cu efect excitant (Thea sinensis); p. rest. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. S.n. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Bautura obtinuta prin maceratia, infuzia sau decoctia frunzelor de ceai (1) sau a unor plante medicinale. 3. S.m. Timpul, masa (de dimineata) la care se bea ceaiul (2). 4. S.n. Reuniune între prieteni, în cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai (2) sau diferite gustari si se danseaza. – Din rus. čai.
ceară, CEÁRĂ s.f. 1. Produs natural (de origine animala, vegetala sau minerala) sau sintetic, plastic, insolubil în apa, care se înmoaie si se topeste la temperaturi destul de joase si care are numeroase utilizari în industria farmaceutica, electronica, a hârtiei, cosmetica etc. ♢ Ceara de albine = ceara de culoare galbuie, cu miros placut, caracteristic, produsa de albine, care se recolteaza prin topirea fagurilor. Ceara de balena = spermantet, ulei de casalot. Ceara de parchet = amestec de ceara sintetica cu parafina, cerezina, ceara vegetala si cu alte substante, care formeaza pe parchet o pelicula lucioasa, protectoare. Ceara rosie = amestec de colofoniu, selac, ulei de terebentina si culori minerale, care, datorita proprietatilor lui plastice la încalzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la închiderea ermetica a flacoanelor etc. Ceara montana = ceara minerala obtinuta din carbunii bruni prin extractie cu solventi. Ceara vegetala = strat care acopera suprafata plantelor, mai ales a fructelor. 2. (Geol.; în sintagma) Ceara de pamânt = ozocherita. 3. (Fiziol.) Cerumen. – Lat. cera.
celaperm, CELAPÉRM s.n. Fibra obtinuta pe cale chimica din celuloza de bumbac., cu aceleasi proprietati ca celofibra, dar cu un tuseu deosebit. – Din fr. celaperm.
celofibră, CELOFÍBRĂ, celofibre, s.f. Fibra textila artificiala obtinuta din celuloza. – Din fr. cellofibre.
celuloid, CELULOÍD s.n. Materie solida, incolora, uneori transparenta, lucioasa, flexibila si plastica, usor inflamabila, obtinuta din nitroceluloza si camfor, folosita la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor si a unor obiecte uzuale. – Din fr. celluloïd.
cenuşiu, CENUSÍU, -ÍE, cenusii, s.n., adj. 1. S.n. Culoare obtinuta prin suprapunerea în diferite proportii a culorilor alb si negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenusii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Sters, lipsit de expresivitate. – Cenusa + suf. -iu.
ceruleu, CERULÉU s.n. Substanta minerala albastra, obtinuta dintr-un amestec de acizi de cobalt si staniu. – Din fr. céruléum.
cetenă, CETÉNĂ, cetene, s.f. Substanta chimica obtinuta prin piroliza acetonei si care se prezinta sub forma de gaz cu miros înecacios. – Din fr. cétène.
cidru, CÍDRU s.n. Bautura alcoolica obtinuta prin fermentarea mustului de mere (sau a altor fructe). – Din fr. cidre.
cilindru, CILÍNDRU, (1, 2, 3, 4) cilindri, s.m. (5) cilindre, s.n. 1. S.m. Suprafata obtinuta prin deplasarea unei drepte paralele cu ea însasi, astfel încât sa se sprijine mereu pe o curba închisa si fixa. 2. S.m. Corp geometric marginit de un cilindru (1) si de doua plane paralele. 3. S.m. Piesa cilindrica componenta a unor masini, care se poate roti în jurul propriei sale axe; organ de masina tubular în interiorul caruia se deplaseaza un piston (la motoare cu ardere interna, la masini cu abur, la compresoare etc.). 4. S.m. (În sintagma) Cilindru central = partea centrala a radacinilor si tulpinilor plantelor vasculare. 5. (Înv.) Joben. – Din fr. cylindre, lat. cylindrus.
daghereotip, DAGHEREOTÍP, daghereotipuri, s.n. 1. Aparat de daghereotipie. 2. Imagine obtinuta prin daghereotipie. [Pr.: -re-o-. – Var.: dagherotíp s.n.] – Din fr. daguerréotype.
dandism, DANDÍSM s.n. Comportare de dandi, tinuta de dandi. [Pr.: dendism] – Din fr. dandysme.
eben, EBÉN s.n. Varietate de lemn tare, greu si de culoare închisa, obtinuta din arbori exotici, în special din abanos, si intrebuintata la confectionarea mobilei de lux si a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus.
empiric, EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experienta; care priveste empirismul, care are la baza empirismul. ♢ Formula empirica = formula obtinuta prin prelucrarea pur matematica a unor date experimentale, fara substrat teoretic. Medicina empirica = tratament al bolilor numai pe baza de experienta si de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus.
microfot, MICROFÓT1 s. n. imagine obtinuta prin microfotografiere. (< germ. Mikrophot)
fronseu, FRONSÉU, fronseuri, s.n. Cuta a unei rochii, a unei camasi etc. mentinuta printr-un fir – Din fr. froncis.
galalit, GALALÍT s.n. Masa plastica cornoasa obtinuta din cazeina si folosita la fabricarea unor obiecte uzuale sau a unor piese tehnice (izolante electrice). – Din fr. galalithe.
garanţie, GARANŢÍE, garantii, s.f. Obligatie în virtutea careia o persoana sau o institutie raspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigura executarea unei obligatii (materiale); (concr.) ceea ce serveste drept asigurare ca o obligatie luata va fi tinuta. ♢ Loc. vb. A lua pe garantie = a garanta. ♢ Expr. Pe garantia cuiva = pe raspunderea cuiva. A da garantie = a da asigurari ca un lucru va fi îndeplinit. A prezenta garantie de... = a se prezenta astfel încât sa trezeasca încrederea, sa ofere siguranta. – Din fr. garantie, it. garanzia.
gazon, GAZÓN s.n. Iarba care se uda si se coseste des pentru a fi mentinuta scurta, deasa si mereu verde; suprafata de teren pe care se afla asemenea iarba (mai ales pentru unele competitii sportive). – Din fr. gazon.
gen, GEN, genuri, s.n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezinta un obiect, o fiinta, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obtinuta prin clasificarea creatiilor artistice dupa forma, stil, tema. ♢ Pictura de gen = pictura care înfatiseaza aspecte ale vietii de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare si care cuprind creatiile asemanatoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticala bazata pe distinctia dintre fiinte si obiecte, precum si dintre fiintele de sex masculin si cele de sex feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematica, subordonata familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasa de obiecte care au note esentiale comune si cuprind cel putin doua specii. – Din lat. genus, -eris.
gin, GIN, ginuri, s.n. Bautura alcoolica obtinuta prin distilarea mustului fermentat2 de cereale, în care s-au pus boabe de ienupar. – Din engl., fr. gin.
gonitor, GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s.m. si f., adj. (Vita cornuta) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.
granulit, GRANULÍT s.n. 1. Roca metamorfica sistoasa si grauntoasa, asemanatoare cu gnaisul. 2. Argila artificiala obtinuta prin arderea granulelor de argila în cuptoare speciale si folosita ca material de constructie. – Din fr. granulite.
gravură, GRAVÚRĂ, (3) gravuri, s.f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistica este obtinuta prin reproducerea dupa o placa pe a carei suprafata a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placa de cupru, de piatra etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusa; p. ext. imaginea reprodusa dupa o astfel de placa. V. stampa. – Din fr. gravure.
grădiniţă, GRĂDINÍŢĂ, gradinite, s.f. Diminutiv al lui gradina; gradinuta. ♢ Gradinita (de copii) = institutie pentru educarea si instruirea copiilor între 3 si 6 ani; gradina de copii. – Gradina + suf. -ita.
gumă, GÚMĂ, gume, s.f. 1. Substanta vâscoasa, secretata de unele plante sau obtinuta pe cale sintetica, având proprietatea de a se întari în contact cu aerul, folosita în industrie. ♢ Guma arabica. 2. (Pop.) Siret elastic sau fâsie elastica fabricate din guma (1); elastic. 3. Mic obiect de cauciuc folosit la stergerea urmelor de creion sau de cerneala de pe hârtie; radiera. 4. (În sintagma) Guma de mestecat = pasta de mestecat, aromatizata, obtinuta din guma (1). – Dupa fr. gomme, it. gomma. Cf. lat. g u m m i, germ. G u m m i.
melisă, MELÍSĂ s. f. planta erbacee melifera din familia labiatelor, cu frunze care contin un ulei sedativ; roinita. ♢ bautura alcoolica aromata obtinuta prin fermentarea frunzelor acestei plante. (< fr. mélisse, lat. melissa)
hăinişoară, HĂINISOÁRĂ, hainisoare, s.f. (Rar) Diminutiv al lui haina; hainuta. – Haina + suf. -isoara.
heliogravură, HELIOGRAVÚRĂ, heliogravuri, s.f. 1. Ansamblu de procedee fizice si chimice cu care se executa cliseele de cupru pentru imprimarea heliografica; heliografie. ♦ Gravura obtinuta printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu fotomecanic de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravura. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliogravure.
heliozincografie, HELIOZINCOGRAFÍE, heliozincografii, s.f. Procedeu de reproducere a hartilor si a desenelor, care consta în trecerea desenului pe o placa de zinc granulat. ♦ (Concr.) Reproducere obtinuta prin acest procedeu. [Pr.: -li-o-] – Helio- + zincografie.
hidrochinonă, HIDROCHINÓNĂ s.f. Substanta chimica organica obtinuta prin reducerea chinonei si folosita ca revelator în fotografie. – Din fr. hydroquinone, germ. Hydrochinon.
hidroizohipsă, HIDROIZOHÍPSĂ, hidroizohipse, s.f. (Geol.) Curba obtinuta prin unirea punctelor cu acelasi nivel hidrostatic subteran la straturile acvifere cu nivel liber. [Pr.: -dro-i-] – Din fr. hydroisohypse.
hidromel, HIDROMÉL, hidromeluri, s.n. Bautura alcoolica obtinuta prin fermentatia alcoolica a mierii de albine cu apa; mied; mursa1. – Din fr. hydromel.
hipnonarcoză, HIPNONARCÓZĂ, hipnonarcoze, s.f. (Med.) Narcoza obtinuta prin hipnoza profunda. – Din germ. Hypnonarkose.
marcotă, MARCÓTĂ s. f. lastar nedesprins de planta-mama, care se înfige cu capatul liber în pamânt pentru a prinde radacina si care, taiat si rasadit, poate da o noua planta. ♢ planta obtinuta prin marcotaj. (< fr. marcotte)
marchetărie, MARCHETĂRÍE s. f. 1. procedeu de decorare a mobilelor sau a zidariei constând în aplicarea pe suprafata acestora a unor bucati mici de placaj, de fildes etc. pentru a obtine un decor geometric, floral sau chiar un tablou. 2. lucrare decorativa astfel obtinuta. (< fr. marqueterie)
huscă, HÚSCĂ, husti, s.f. (Reg.) Sare obtinuta prin fierberea apei de izvoare sau de balti sarate; p. ext. calup de sare. – Din ucr. huska [soly].
manutanţă, MANUTÁNŢĂ s. f. 1. brutarie pentru armata. 2. deplasare si depozitare a marfurilor în vederea vânzarii, a expedierii. (< fr. manutention)
imagine, IMÁGINE, imagini, s.f. 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect în mintea omeneasca sub forma unor senzatii, perceptii sau reprezentari; spec. reprezentare vizuala sau auditiva; (concr.) obiect perceput prin simturi. 2. Reproducere a unui obiect obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastica a înfatisarii unei fiinte, a unui lucru, a unei scene din viata, a unui tablou din natura etc., obtinuta prin desen, pictura, sculptura etc. ♦ Reflectare artistica a realitatii prin sunete, cuvinte, culori etc., în muzica, în literatura, în arte plastice etc. 3. (Fiz.) Figura obtinuta prin unirea punctelor în care se întâlnesc razele de lumina sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imágina, -i s.f.] – Din lat. imago, -inis (cu sensuri dupa fr. image).
impozant, IMPOZÁNT, -Ă, impozanti, -te, adj. Care impune respect sau admiratie prin înfatisare, tinuta, comportare; impunator, mândru. – Din fr. imposant.
impregnol, IMPREGNÓL s.n. Substanta de culoare alba, obtinuta din parafina, care se întrebuinteaza la impregnarea materialelor textile. – Impregna + suf. -ol.
incluziune, INCLUZIÚNE, incluziuni, s.f. 1. Particula de metal strain continuta în masa unui corp solid. ♦ Defect de fabricatie al unei piese, datorat prezentei unor incluziuni (1) sau unor particule metalice izolate în masa ei. 2. (Mat.) Proprietate care consta în faptul ca orice element al unei multimi date apartine si altei multimi. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. inclusion, lat. inclusio, -onis.
indan, INDÁN, indani, s.n. (Chim.) Hidrocarbura obtinuta din gudroane, insolubila în apa, solubila în dizolvanti organici. – Din engl. indan.
indigo, INDIGÓ, indigouri, s.n., adj. invar. 1. S.n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsa între albastru si violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisa mai sus. 3. S.n. Materie coloranta albastru-închis, extrasa din frunzele mai multor plante tropicale sau obtinuta sintetic din anilina sau din acid antranilic si folosita pentru vopsirea lânii si a bumbacului. 4. S.n. Hârtie-carbon; plombagina. [Var.: indigóu s.n.] – Din fr. indigo.
indolină, INDOLÍNĂ, indoline, s.f. (Chim.) Substanta albastra obtinuta prin hidrogenarea indolului (1), folosita în industria colorantilor. – Din germ. Indolin, fr., engl. indoline.
infuzie, INFÚZIE, infuzii, s.f. 1. Solutie apoasa obtinuta dintr-o planta prin oparirea ei cu apa clocotita, în scopul extragerii principiilor active pe care le contine; medicament astfel obtinut. 2. Încrucisare a unei rase neameliorate cu o rasa ameliorata timp de una sau doua generatii. [Var.: infuziúne s.f.] – Din fr. infusion, lat. infusio, -onis.
inginer, INGINÉR, -Ă, ingineri, -e, s.m. si f. Specialist cu o pregatire tehnica si teoretica obtinuta într-un institut de învatamânt superior, care presteaza o activitate tehnica de proiectare, de cercetare, de organizare si de conducere a proceselor tehnologice dintr-o întreprindere; titlu detinut de aceasta persoana. – Din it. ingegnere. Cf. rus. i n j e n e r, fr. i n g é n i e u r, germ. I n g e n i e u r.
instantaneu, INSTANTANÉU, -ÉE, instantanei, -ee, adj., s.n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care se produce foarte repede (si dureaza foarte putin), care se iveste brusc, pe neasteptate; pe moment. 2. S.n. Imagine sau fotografie obtinuta prin expunerea unei placi sau a unui film pe o durata foarte scurta. 3. Adj. (Fiz.; despre marimi) Care se refera la un anumit moment sau care este definit pentru un anumit moment. – Din fr. instantané.
integral, INTEGRÁL, -Ă, integrali, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Întreg, complet. ♢ Faina integrala = faina bruta obtinuta prin macinarea grâului. Pâine integrala = pâine fabricata din faina integrala. 2. Adj. (În sintagmele) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiaza integralele. Ecuatie integrala = ecuatie în care se efectueaza o integrare asupra functiei necunoscute. 3. S.f. (Mat.) Functie care se obtine prin integrarea unei functii date, a unei ecuatii diferentiale sau a unei ecuatii cu derivate partiale. ♦ Simbol matematic folosit pentru a indica operatia de integrare. – Din fr. intégral.
majoritate, MAJORITÁTE s. f. partea sau numarul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♢ superioritate numerica ceruta (de lege) sau obtinuta în alegeri. o ~ absoluta (sau simpla) = numar de voturi egal cu minimum jumatate plus unu din total; ~ relativa = numar de voturi care întrece orice alt numar de voturi obtinute de fiecare dintre ceilalti candidati. (< fr. majorité, lat. maioritas, germ. Majorität)
iută, IÚTĂ s.f. 1. Planta anuala cu tulpina înalta pâna la 3 m si groasa de 1-2 cm, cu frunze galbene, ovale, cultivata în regiunile tropicale pentru fibrele textile extrase din tulpina (Corchorus olitorius si capsularis). 2. Fibra textila obtinuta din tulpina iutei (1), întrebuintata la fabricarea pânzei de sac, a covoarelor etc. – Din germ. Jute, it. iuta.
magnetogramă, MAGNETOGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta la magnetograf. (< fr. magnétogramme)
îndrepta, ÎNDREPTÁ, îndrépt, vb. I. I. 1. Tranz. A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. ♦ Refl. (Despre oameni) A lua o tinuta dreapta. 2. Tranz. si refl. A (se) schimba din rau în bine; a (se) îmbunatati, a (se) ameliora. ♦ Refl. (Despre oameni) A se întrema dupa o boala; a capata o înfatisare buna. 3. Refl. si tranz. A(-si) corecta purtarile. II. 1. Refl. A porni într-o anumita directie. ♢ Tranz. Îndreapta masina spre oras. (Expr.) A-si îndrepta pasii = a merge spre... 2. Tranz. A arata cuiva drumul bun; a îndruma, a conduce în directia potrivita. ♢ Expr. A îndrepta pasii cuiva = a) a face pe cineva sa mearga spre... b) a calauzi, a conduce (în viata). A(-si) îndrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva. A(-si) îndrepta gândul asupra cuiva (sau a ceva) = a i se duce gândul la cineva sau la ceva. ♦ A tinti cu o arma de foc asupra cuiva sau a ceva. [Prez. ind. si: îndreptéz] – În + drept.
magistral, MAGISTRÁL, -Ă I. adj. 1. (si adv.) de maestru (1); perfect, desavârsit, extraordinar. 2. (despre ton, tinuta etc.) impunator, solemn. 3. (despre medicamente) care se prepara în farmacie dupa reteta. II. s. f. 1. artera principala de comunicatie, rutiera, feroviara etc. ♢ conducta principala pentru transportul lichidelor sau al gazelor. 2. (inform.) grup de linii de comunicatie pentru transmiterea informatiei de la diferite surse spre unul sau mai multi destinatari. (< fr. magistral, /II/ germ. Magistrale, rus. magistrale)
jacard, JACÁRD, jacarde, s.n. Dispozitiv special, montat la razboaiele de tesut, care serveste la obtinerea unor tesaturi cu anumite desene complicate. ♢ Ţesatura obtinuta cu ajutorul acestui dispozitiv. – Din fr. jacquard.
kamala, KAMÁLA s.f. Pulbere de culoare rosie-portocalie obtinuta din perii recoltati de pe fructele unui arbore din India, folosita ca vermifug si colorant. – Din fr. kamala.
keramit, KERAMÍT s.n. Gresie ceramica obtinuta prin arderea amestecului de argila refractara cu marna dolomitica, folosita la fabricarea dalelor de pavaj. – Din fr. kéramite.
mare, MÁRE1, mari, adj. I. (Indica dimensiunea) Care depaseste dimensiunile obisnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparatie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Litera mare = majuscula. ♢ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atentie. ♢ (Adverbial) Faina macinata mare. ♦ (Despre suprafete) Întins2, vast. ♢ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scara ampla; dupa un plan vast; b) în linii generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Par mare. ♦ Încapator, spatios, voluminos. Vas mare. ♢ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasa a unei case taranesti, destinata oaspetilor. ♦ Lat; adânc. Apa mare. II. (Indica cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnata; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgatoare, viituri; de obicei în legatura cu verbe ca "a veni") Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnata, ridicat. ♦ (Despre preturi) Ridicat. ♢ Loc. adj. De mare pret = foarte valoros, pretios, scump. ♦ (Despre colectivitati) Numeros. III. (Arata rezultatul dezvoltarii fiintelor) Care a depasit frageda copilarie; care a intrat în adolescenta; care a ajuns la maturitate. ♢ Fata mare = fata la vârsta maritisului; virgina, fecioara. ♢ Expr. Sa cresti mare! formula cu care se raspunde unui copil la salut, cu care i se multumeste pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori si mici si mari = toti, toate, toata lumea; (în constructii negative) nimeni.l ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârsta. IV. (Indica durata; despre unitati de timp) De lunga durata, îndelung, lung. ♢ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care preceda sarbatoarea Pastilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indica intensitatea) 1. (Despre surse de lumina si caldura) Puternic, intens. ♢ Ziua mare = partea diminetii (dupa rasaritul soarelui) când lumina este deplina, intensa. ♢ Expr. (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plina zi, la amiaza. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ♢ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certaret, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, naprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de miscare sau de deplasare) Care a depasit viteza obisnuita; crescut (ca viteza), marit. 5. (Despre stari sufletesti, sentimente, senzatii etc.) Intens, profund, tare. ♢ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ♢ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rusinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte mila (sau drag, rusine etc.) ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afara, peste masura. ♦ Grav. Greseala mare. VI. (Arata calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnatate deosebita; important, însemnat. ♢ Zi mare = zi de sarbatoare; zi importanta. Strada mare = nume dat în unele orase de provincie strazii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de larga circulatie, care leaga localitati importante. ♢ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresioneaza sau desteapta mirare; b) lucru care nu reprezinta nimic de seama, care reprezinta prea putin, care este nesemnificativ; c) (în constructii negative da contextului valoare afirmativa si invers) n-as crede sa (nu)... ♦ Hotarâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ♢ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamatie) exprima uimire, admiratie etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune sa (nu)... = ar fi de mirare sa (nu)..., n-as crede sa (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calitati exceptionale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Iesit din comun; deosebit. 3. Care ocupa un loc de frunte într-o ierarhie; cu vaza. ♢ Socru mare = tatal mirelui; (la pl.) parintii mirelui. Soacra mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ♢ Expr. A se tine mare = a fi mândru, semet, fudul. (Substantivat) A trage (sau a calca) mare = a-si da importanta; a cauta sa ajunga pe cei sus-pusi. La mai mare, urare adresata cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansari într-un post. Mare si tare sau tare si mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = capetenie, sef. ♦ Superior în ceea ce priveste calitatile morale. ♢ Expr. Mare la inima (sau la suflet) = marinimos, generos. ♦ Deosebit, ales2, distins. Mare cinste. ♢ Mare tinuta = îmbracaminte sau uniforma destinata pentru anumite solemnitati. ♦ (Despre ospete, serbari) Plin de stralucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris.
matuf, MATÚF, -Ă, matufi, -e, s.m., adj. (Înv. si fam.) 1. s.m. Om batrân si ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. adj. Meglijent în tinuta; murdar. – DIn tc. mâtuh
merinos, MERINÓS, -OÁSĂ, merinosi, -oase, subst., adj. 1. S.m. si f., adj. (Oaie sau rasa de oi) cu lâna creata, moale, foarte fina, de culoare alba. 2. Adj. (Despre lâna) care este obtinuta de la oi merinos (1) ♦ (Substantivat) Lâna obtinuta de la oile merinos (1). 3. S.n. invar. Stofa fabricata din lâna merinos (2). – Din fr. mérinos.
negativ, NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care exprima o negare sau un refuz, care neaga ceva. 2. Lipsit de însusiri bune, de calitati, rau; care produce rau, care este periculos. 3. (Despre numere, marimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se noteaza în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S.n. Imagine fotografica obtinuta pe un material (film, hârtie etc.), la care distributia luminii si a umbrei este inversa în raport cu cea reala; p. ext. placa, film, sau hârtie fotografica pe care s-a obtinut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.
nuclear, NUCLEÁR, -Ă, nucleari, -e, adj. 1. Care apartine nucleului atomic, privitor la nucleul atomic. ♢ Fizica nucleara = ramura a fizicii care se ocupa cu studiul nucleului atomic si al fenomenelor în care nucleul are rolul principal. Chimie nucleara = ramura a chimiei care se ocupa cu studiul nucleului atomic. Reactie nucleara = fenomen de interactiune între doua sau mai multe nuclee atomice (ori constituenti ai lor), în urma caruia se modifica natura, structura, numarul etc. particulelor participante si se dezvolta o mare cantitate de energie. Energie nucleara = energie obtinuta prin dezintegrarea atomului în urma unor reactii nucleare; energie atomica. 2. Care se bazeaza pe energia atomica, pe degajarea de energie atomica sau pe arme atomice. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. nucléaire.
nuia, NUIÁ, nuiele, s.f. 1. Vergea lunga, subtire si flexibila, obtinuta dintr-o tulpina sau dintr-o ramura tânara de copac; varga. 2. Lovitura data cu nuiaua (1). [Pr.: nu-ia] – Lat. novella.
nutaţie, NUTÁŢIE, nutatii, s.f. 1. Miscare oscilatorie periodica a axei polilor Pamântului, determinata de atractia variabila pe care o exercita Soarele si Luna asupra ecuatorului. 2. (Fiz.) Una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si face sa oscileze axa de rotatie proprie a corpului, apropiind-o si departând-o de axa fixa. 3. Miscare a unor organe ale plantelor, constând în oscilatii laterale si în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei sale. – Din fr. nutation, it. nutazione.
ponton, PONTÓN, pontoane, s.n. 1. Ambarcatie, de obicei fixa, care sustine o instalatie unde acosteaza navele. 2. Pod plutitor improvizat a carui platforma este sustinuta de barci sau de alte vase legate între ele; fiecare dintre ambarcatiile care sustin platforma unui astfel de pod. 3. Vas fara motor si fara punte, care se remorcheaza la un vas cu motor si cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza bastimentele mai mari. – Din fr. ponton.
rabană, RABÁNĂ s.f. Ţesatura dungata, impermeabila, obtinuta din rafie, care se foloseste, în Africa, la confectionarea îmbracamintei, a perdelelor etc. – Din fr. rabane.
scaun, SCÁUN, scaune, s.n. I. 1. Mobila (de lemn, de metal etc.) cu sau fara speteaza, pe care poate sa sada o singura persoana. ♢ Scaun de tortura (sau de supliciu) = dispozitiv în forma de scaun pe care, în vechime, era imobilizat cel supus torturii. Scaun electric = dispozitiv pentru executarea prin electrocutare a condamnatilor la moarte (în Statele Unite ale Americii) ♢ Compus: (pop.) Scaunul-lui-Dumnezeu = constelatia Casiopeea. (Bot.) scaunul-cucului = planta erbacee cu flori purpurii care creste în locuri nisipoase si pietroase (Dianthus giganteus). ♦ Fig. (Mai ales urmat de determinari) Locul, functia detinuta de cineva ca membru al unei adunari (elective). 2. Tron; p. ext. functia si autoritatea monarhului, a domnitorului; domnie. ♦ Fig. Resedinta monarhului sau a cârmuirii; capitala unui stat. ♢ Sfântul Scaun sau Scaunul Apostolic (sau Pontifical) = resedinta papei; p. ext. papalitatea. ♦ Circumscriptie teritorial-administrativa a sasilor si a secuilor din Transilvania, în cadrul organizatiei de stat austro-ungare. ♦ (Determinat prin "de judecata") Instanta judecatoreasca. II. 1. (Pop.; de obicei urmat de determinari) Dispozitiv de lemn în forma de masa sau de banca, la care îsi exercita profesiunea diversi meseriasi. ♦ Butuc pe care se taie carnea la macelarie. p. ext. macelarie. 2. Suport, postament la diferite unelte, instrumente, masini sau organe de masini. 3. Schelet facut din grinzi de lemn, care sustine învelitoarea unui acoperis si elementele pe care aceasta se sprijina. 4. Placa de lemn cu doua picioruse si o fata curba, pe care se sprijina coardele instrumentelor muzicale cu arcus. III. Faptul de a elimina materiile fecale; p. ext. (concr.) materiile fecale eliminate de cineva. – Lat. scamnum.
şpriţ, SPRIŢ1, sprituri, s.n. Bautura obtinuta din vin cu sifon sau cu apa minerala; o anumita cantitate din aceasta bautura. – Din germ. Spritzer.
tescovină, TESCOVÍNĂ, (rar) tescovine, s.f. Ceea ce ramâne dupa stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahar; bostina. ♢ Bautura alcoolica obtinuta prin fermentarea si distilarea resturilor ramase dupa stoarcerea mustului din struguri. – Cf. sl. t ĕ s k ŭ.
ţine, ŢÍNE, tin, vb. III. I. Tranz. 1. A avea ceva în mâna (sau în brate etc.) si a nu lasa sa scape. ♢ Expr. A-i tine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi nas cuiva la cununie; b) a sta lânga cineva în ultimele clipe ale vietii cu o lumânare aprinsa în mâna (dupa un vechi obicei crestin). A-i tine (cuiva) cununa = a fi nas (cuiva) la cununie. A tine frânele tarii (sau împaratiei etc.) = a conduce, a stapâni, a guverna o tara etc. A tine pe cineva (sau ceva) în mâna = a avea pe cineva (sau ceva) în puterea sa, a dispune de cineva (sau de ceva) dupa bunul plac; a avea pe cineva (sau ceva) la mâna. A tine ursita (sau soarta) cuiva (în mâna) = a fi stapân pe viata cuiva si a dispune de ea dupa bunul sau plac. ♢ (Urmat de determinari introduse prin prep. "de", "de dupa" sau "pe dupa", arata partea de care se apuca) Ţinem pe bunic de mâna. (Refl. recipr.) Mergeau tinându-se de mâna. ♢ Intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. "de", arata partea sau capatul de care e apucat un obiect sau chiar obiectul însusi) Ţine de nuia. ♦ (La imper.) Ia! primeste! ♦ (Determinat prin "în brate" sau "îmbratisat") A cuprinde pe cineva cu bratele în semn de dragoste, de prietenie; a îmbratisa. ♦ (Determinat prin "în mâna") A mânui o arma, o unealta, un instrument etc. ♦ (La volei, polo pe apa etc.; în expr.) A tine mingea = a opri mingea în mâini mai mult timp decât este regulamentar, înainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului. 2. A sustine un obiect greu (ridicat de la pamânt) si a nu-l lasa sa cada. 3. A sprijini pe cineva sa nu cada. ♦ Intranz. A nu lasa ca ceva care atârna sau pluteste sa cada sau sa se scufunde. 4. A cuprinde, a purta, p. ext. a suporta. ♢ Expr. A nu-l (mai) tine pe cineva pamântul = a nu mai putea fi suportat din cauza rautatii, faradelegilor etc. A nu-l (mai) tine pe cineva locul = a nu mai putea de bucurie, de nerabdare etc. A nu-l mai tine (pe cineva) pielea = a fi foarte fericit, foarte mândru. II. 1. Refl. A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva. ♦ A apasa, a comprima o parte a corpului (pentru a-i încetini functia, a potoli o senzatie dureroasa etc.). ♦ A se mentine într-un loc, a nu se prabusi, a nu cadea de undeva. Se tine tare în sa. 2. Refl. A fi prins sau fixat usor de ceva, a fi legat prea slab de ceva. Se tinea numai într-un cui. ♦ Intranz. si refl. A fi bine fixat sau întepenit undeva (si a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda). Cuiul (se) tine bine. 3. Refl. (Cu determinari introduse prin prep. "de" sau "dupa") A merge în urma cuiva, pasind cât mai aproape de el si a nu-l parasi nici o clipa; p. ext. a fi mereu împreuna cu cineva, a fi nelipsit de lânga cineva. ♦ A sta mereu în drumul, în preajma sau în urma cuiva, staruind cu o rugaminte; a urmari pe cineva cu staruintele sale, cu insistentele sale pentru a-i câstiga simpatia, dragostea. ♦ A se lua dupa cineva, a imita pe cineva, a lua ca exemplu, ca model pe cineva. 4. Refl. (Cu determinari modale) A urma unul dupa altul, a se însirui. Automobilele se tineau lant. 5. Refl. A se îndeletnici mult (sau numai) cu..., a se preocupa neîntrerupt (sau numai) de..., a nu se lasa de... ♢ Expr. A se tine de ale sale = a-si vedea de treaba. 6. Intranz. si refl. A face parte integranta dintr-un tot; (despre unelte) a face parte dintr-un sortiment, dintr-o garnitura etc. ♦ A face parte din bunurile cuiva, a apartine cuiva. 7. Intranz. A se referi la..., a fi în legatura cu..., a face parte din... ♦ A fi de datoria, de competenta cuiva; a privi, a interesa pe cineva. 8. Intranz. A fi legat sufleteste de ceva: p. ext. a avea pentru cineva o afectiune puternica, a iubi pe cineva. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. "cu") A lua apararea sau partea cuiva, a sustine pe cineva, a fi de partea cuiva. 9. Intranz. (Urmat de un verb la conjunctiv) A dori mult ca ceva sa se întâmple, sa se faca sau sa fie; a simti imboldul de a face ceva. III. 1. Tranz. A face ca trupul (sau o anumita parte a lui) sa stea mai mult timp într-o anumita pozitie sau atitudine. ♢ Expr. A tine nasul sus sau (refl.) a se tine cu nasul pe sus = a fi obraznic, încrezut, pretentios. A tine capul sus sau (refl.) a se tine cu capul pe sus = a fi mândru, orgolios. ♦ (Pop.) A se uita fix la cineva sau ceva. 2. Tranz. A face pe cineva sau ceva sa stea un timp oarecare într-un anumit loc. ♦ Expr. A tine (pe cineva sau ceva) în evidenta = a avea (pe cineva sau ceva) în vedere; a da o atentie deosebita. A tine (ceva) în suspensie = a nu se pronunta sau a nu se hotarî (asupra unui lucru). ♦ A da cuiva locuinta, salas, cazare; a nu lasa (pe cineva) sa plece în alta parte. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. "la" sau "în") A sili, a forta pe cineva sa stea într-un anumit loc. ♢ Expr. A tine (pe cineva) la pastrama = a lasa pe cineva sa rabde de foame. ♦ A lipsi pe cineva de libertate, a-l face sa stea închis, legat. 3. Tranz. A face ca cineva sau ceva sa nu se poata misca din loc (prinzându-l cu mâinile sau legându-l); a imobiliza. ♢ Expr. A tine pe cineva sub papuc (sau sub picior) = a stapâni, a domina pe cineva. 4. Tranz. A face ca cineva sau ceva sa stea sau sa ramâna un timp oarecare într-o anumita stare; a mentine. 5. Tranz. (Cu determinarile "pe loc" sau "în loc") A opri pe cineva sau ceva din mersul sau, facându-l sa ramâna pe loc, a-l împiedica sa-si urmeze drumul. ♢ Expr. A-i tine cuiva drumul (sau calea) = a) a opri pe cineva din drumul sau, împiedicându-l sa treaca înainte; a sta în calea cuiva; b) a pândi trecerea cuiva, a astepta pe cineva în drum si a-l opri pentru a-i adresa o rugaminte; c) (pop.) a urmari pe cineva în mod insistent (pentru a-i câstiga bunavointa, dragostea); a fi mereu în calea cuiva. A tine drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica tâlharia la drumul mare; b) a umbla fara rost, haimana. (Pop.) A-i tine cuiva drumul legat = a împiedica actiunile cuiva, libertatea cuiva. A tine (pe cineva) de vorba = a sta de vorba cu cineva (nelasându-l sa-si vada de lucru). 6. Tranz. A face pe cineva sa astepte. 7. Refl. (Rar) A sta mai mult timp într-un anumit loc. ♢ Expr. A se tine în rezerva (sau la o parte, la distanta) = a nu lua parte la ceva, a se abtine de la ceva. A se tine sufletul în cineva = a fi viu, a trai. ♦ (Pop.) A-si duce traiul, a vietui, a trai (undeva). 8. Refl. A sta într-o anumita pozitie, a lua sau a avea o anumita atitudine sau tinuta. Se tinea drept. ♢ Expr. A nu se mai (putea) tine pe (sau în) picioare = a cadea (de osteneala, de somn, de boala etc.). 9. Refl. (Pop., determinat prin "mândru", "mare", "tare" sau un echivalent al acestora) A fi mândru, încrezut; a se mândri, a-si lua aere de superioritate, a face pe grozavul. 10. Tranz. A înfrâna, a stapâni, a domina un sentiment, o pornire etc. Abia îsi tine lacrimile. (Refl.) (Urmat de un verb la conjunctiv în forma negativa) De-abia se tine sa nu râda. ♢ Expr. A-si tine firea = a-si pastra linistea, calmul, cumpatul; a se stapâni. ♦ (Urmat de un verb la conjunctiv sau de determinari introduse prin prep. "de", "de la") A opri pe cineva de la ceva, a împiedica pe cineva sa faca ceva; a retine. IV. 1. Tranz. A pastra un lucru într-un anumit loc (pentru a-l pune la adapost sau a-l avea la îndemâna în caz de trebuinta). ♦ A pastra mult timp un lucru pentru a se folosi de el în viitor. ♦ (Construit cu un complement în dativ sau introdus prin prep. "pentru") A opri, a rezerva un lucru pentru cineva. ♦ A pastra un anumit timp un obiect primit de la cineva în acest scop. ♦ A opri ceva (ce nu-i apartine) la sine sau pentru sine; a retine pe nedrept. 2. Tranz. A nu lasa ca ceva sa dispara, sa se distruga, sa se altereze etc.; a pastra neatins si neschimbat, a conserva. ♢ Expr. A tine legatura cu cineva = a ramâne în (strânsa) legatura cu cineva, a pastra legatura cu cineva. A tine cuiva (sau, reg., a tine pe cineva) mânie (sau pizma, suparare, alean) = a purta cuiva ura, suparare etc., a ramâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva. A tine taina (sau secretul) sau a tine (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvalui, a nu da pe fata, a nu destainui un secret. A tine minte = a nu uita (ceva), a-si aminti de... ♦ A cruta, a nu distruge. ♦ (Pop.) A pastra cuiva dragoste, a nu parasi pe cineva. 3. Tranz. A pastra o stare sau o calitate vreme mai îndelungata. ♢ Expr. A-i tine cuiva cald (sau, intranz., de cald) = a-i fi cuiva de folos, a-i prinde bine. (Intranz.) A-i tine (cuiva) de frig = a apara de frig. A-i tine (cuiva) de foame (sau de sete) = a satura (înlocuind alta hrana mai potrivita). A tine (cuiva) de urât = a sta împreuna cu cineva vorbindu-i, distrându-l pentru a-i alunga singuratatea sau plictiseala. 4. Tranz. A urma mereu acelasi drum (sau aceeasi cale, aceeasi directie), a nu se abate din drum; a umbla într-un anumit loc; p. ext. a merge (sau a o lua) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a strabate, a trece printr-un loc. (Refl.) (Determinat prin "de drum") Ţine-te de drumul acesta pâna acasa. ♢ Expr. (înv.) A tine marea sau (intranz.) a tine spre plina mare = a naviga în larg. 5. Tranz. A respecta cu strictete, a împlini întocmai; a pazi (o norma, o învoiala, un angajament, o lege). ♦ A sarbatori, a praznui, a cinsti (o zi de sarbatoare). ♢ Expr. A tine zile pentru cineva = a posti ca sa-i mearga cuiva bine, sa i se împlineasca o dorinta. ♦ Refl. A persevera în..., a nu se îndeparta de..., a nu se abate de la..., a ramâne consecvent cu... ♢ Expr. (Intranz.) A tine la vorba sa = a ramâne nestramutat într-o hotarâre, a nu reveni asupra celor spuse, a nu-si schimba hotarârea. 6. Refl. si intranz. (De obicei cu determinarile "bine", "tare", "dârz") A se mentine în conditii bune, a nu se da batut, a nu se lasa înduplecat; a rezista. ♢ Expr. (Refl.) A se tine (sau, tranz., a tine pe cineva) treaz = a ramâne (sau a determina pe cineva sa ramâna) treaz, a nu (se) lasa sa fie prins de somn. (Refl.) A se tine gata = a sta pregatit (pentru a face ceva). (Refl.) Ţine-te (sau te tine) bine sau (intranz.) tine bine! formula de îndemn si de încurajare. (Refl.) Sa se tina bine! formula de amenintare. ♦ Intranz. A rezista la o încercare sau la o proba, a suporta ceva. Calul tine la galop. 7. Refl. si tranz. A se afla sau a face sa se afle în deplina sanatate si putere. ♢ Expr. A (se) tine viu (sau în viata, cu zile etc.) = a (se) mentine în viata; a trai sau a face sa traiasca. ♦ Refl. A se pastra, a se conserva. V. Tranz. 1. A ocupa, a avea (un loc). ♢ Expr. A tine loc de... = a face serviciul de..., a îndeplini functia de..., a servi drept..., a fi întrebuintat ca... 2. A stapâni (un loc). ♦ A apara un loc de invazia dusmanului, a opri (cu armele) intrarea într-un loc. 3. A avea (pe cineva) în serviciul sau. 4. A avea sub conducerea, directia sau administratia sa; a fi însarcinat cu o functie (si a o exercita). ♢ Expr. A tine casa (sau contabilitatea) = a fi casier (sau contabil. A tine socotelile = a fi însarcinat cu socoteala intrarii si iesirii banilor într-o întreprindere. 5. A poseda animale si a le creste (pentru folosul pe care-l dau). 6. A avea în posesiune o întreprindere; a avea în folosinta pe timp limitat o proprietate; a detine (în calitate de chirias, de arendas). 7. (Pop.) A avea de vânzare (o marfa în pravalie). VI. Tranz. 1. A suporta toata cheltuiala necesara întretinerii unei case, unei gospodarii etc. ♢ Expr. A tine casa (cu cineva) = a convietui cu cineva (în calitate de sot si sotie). A tine casa mare = a duce trai bogat, luxos. A tine casa (sau masa) deschisa = a primi bucuros si des multi oaspeti. A-si tine rangul = a avea un fel de viata potrivit cu rangul pe care îl ocupa. ♦ A da cuiva cele necesare pentru a trai (mai ales hrana); a întretine. ♢ Expr. A tine (pe cineva) la scoala (sau la studii) = a trimite (pe cineva) la scoala, suportând cheltuielile necesare. ♦ Tranz. si refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. "cu") A (se) hrani. ♢ Expr. (Tranz.) A-si tine capul (sau viata, zilele, sufletul) cu... = a se hrani, a trai cu... ♦ Refl. A face fata cheltuielilor necesare vietii; a se întretine, a trai. 2. A purta cuiva de grija, a avea grija de cineva, a îngriji pe cineva. ♢ Expr. A tine pe cineva ca pe (sau în) palma = a îngriji pe cineva cu cea mai mare dragoste, împlinindu-i-se toate dorintele. A tine bine = a pastra în stare buna, în ordine deplina, a întretine bine. 3. (Pop.) A fi casatorit cu cineva. ♦ (Construit cu dat. pron.) A avea un amant. ♦ Refl. recipr. A avea cu cineva relatii de dragoste (în afara casatoriei), a trai cu cineva (în concubinaj). VII. 1. Intranz. A dura, a dainui. ♦ (Despre provizii) A ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp). 2. Tranz. (Despre boli sau dureri trupesti) A nu mai slabi pe cineva, a nu-l lasa, a nu-i da pace. ♦ (Despre organe sau parti ale corpului) A produce dureri. 3. Intranz. A se întinde, a se prelungi (într-o directie). VIII. Tranz. 1. (Exprima, împreuna cu determinarea sa, o actiune sau o stare indicata de determinare, cu valoarea stilistica a unui prezent de durata) A face sa dureze, sa se manifeste. De bucurie tinu masa trei zile. ♢ Expr. A o tine numai (sau tot) o (sau într-o) fuga (ori o gura, un plâns etc.) sau a tine fuga (ori plânsul, gura etc.) întruna (sau totuna) = a o duce înainte fara întrerupere, fara a slabi o clipa, fara a se opri (din fuga, din plâns etc.). A (o) tine înainte (sau întruna) ca... = a sustine cu tarie, cu insistenta ca... A (o) tine (tot)una (cu...) = a nu se opri (din...), a continua (sa...) A tine pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la moda, a fi în spiritul vremii, a nu ramâne în urma. ♦ (Cu determinari introduse prin locutiunile "tot în..." sau "numai în...") A nu mai slabi pe cineva cu... 2. (În loc. vb.; cu sensul dat de determinari) A tine o vorbire (sau un discurs, un cuvânt) = a vorbi, a cuvânta unui auditoriu. A tine judecata = a judeca. A tine sfat = a se sfatui, a delibera. A tine lupta (sau razboi, batalie, foc) = a se lupta, a se razboi cu cineva. A tine straja = a strajui, a sta de straja. A tine locul cuiva = a înlocui pe cineva. IX. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. Te tineam mai tânar! ♢ Expr. (Tranz.) A tine (pe cineva) de rau = a mustra, a dojeni, a certa, a ocarî (pe cineva). X. Tranz. (Pop.) A obliga la o cheltuiala, a necesita o cheltuiala, a costa. [Prez. ind. si: (reg.) tiu. – Var.: tineá vb. II] – Lat. tenem.
ţinutal, ŢINUTÁL, -Ă, tinutali, -e, adj. (înv.) Privitor la tinut (II), de tinut. – Ţinut + suf. -al.
ţinutaş, ŢINUTÁS, -Ă, tinutasi, -e, s.m. si f. (Înv.) Persoana care locuia într-un anumit tinut (II 1). – Ţinut + suf. -as.
ţinută, ŢINÚTĂ, tinute, s.f. 1. Atitudine, pozitie pe care o da cineva corpului sau. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta fata de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbraca, de a se prezenta în societate; p. ext. îmbracaminte, costum, uniforma. ♢ Mare tinuta sau tinuta de ceremonie = îmbracaminte sau uniforma de sarbatoare sau de parada, destinata pentru anumite solemnitati sau ceremonii. Ţinuta de seara = îmbracaminte eleganta, de o croiala speciala, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Ţinuta de campanie = echipamentul complet al unui ostas în timpul campaniei. 3. (Fon.) Pozitia pe care o are organul vocal în timpul articularii sunetelor. – V. tine (dupa fr. tenue).
ţuică, ŢÚICĂ, tuici, s.f. Bautura alcoolica obtinuta prin fermentarea si distilarea prunelor sau a altor fructe. ♢ Cazan de tuica = alambic. ♢ Expr. (Pop.) Cu tuica în nas = afumat, ametit, beat. ♦ Cantitate de tuica care încape într-un pahar. – Cf. scr. c u j k a.
uium, UIÚM, uiumuri, s.n. Cantitate procentuala de faina sau de graunte retinuta la batoza, la moara etc. drept plata în natura pentru macinat, treierat etc; vama (1). [Pr.: u-ium] – Din bg. ujem, scr. ujam.
untură, UNTÚRĂ, unturi, s.f. Substanta grasa, insolubila în apa, obtinuta prin topirea grasimii animale si folosita în alimentatie, în medicina, în industrie etc. ♦ Untura de peste = ulei extras din ficatul proaspat al unor specii de pesti (Gadus), bogat în vitaminele A si D, utilizat în tratamentul debilitatii fizice, al rahitismului etc. ♦ (Reg.) Osânza (de porc). – Lat. unctura.
vargă, VÁRGĂ, (1) vergi, (2) vargi, s.f. I. 1. Nuia lunga, subtire si flexibila, taiata de obicei dintr-o ramura dreapta de arbore. ♢ Expr. (Adesea adverbial) A tremura varga (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frica sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rau, aspru, crunt. ♦ (La pl.) Manunchi de bete taiate egal, cu care se aplicau în trecut pedepse corporale. ♦ Lovitura aplicata cuiva cu varga (I 1); urma lasata pe corp de o astfel de lovitura. ♦ Bat de undita. ♦ Vergea cu care se încarcau în trecut pustile si cu care se curata teava pustii. ♦ Bagheta. ♦ Vergea subtire de metal. 2. Compus: (Bot.) varga-ciobanului = a) planta erbacee cu tulpina si ramurile tepoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule (Dipsacus silvester); b) scaius; varga-de-aur = splinuta (Solidago virgaurea). II. (Pop.) Dunga (în special la o tesatura). – Lat. virga.
vaselină, VASELÍNĂ, vaseline, s.f. Substanta vâscoasa obtinuta prin rafinarea fractiunilor grele de la distilarea titeiului, ori prin amestecarea cu parafina a unor uleiuri, minerale, folosita ca unsoare pentru pielarie, ca lubrifiant etc. sau (în stare pura) ca unguent în farmacie si în cosmetica. – Din fr. vaseline.
litostereotipie, LITOSTEREOTIPÍE s. f. gravura pe piatra obtinuta prin acidularea pietrei litografice. (< fr. lithostéréotypie)
litocromatografie, LITOCROMATOGRAFÍE s. f. imprimare în culori, imitând pictura în ulei, obtinuta pe o piatra litografica. (< fr. lithochromatographie)
litografie, LITOGRAFÍE s. f. reproducere si multiplicare a textelor, desenelor etc. prin negative imprimate pe o piatra de calcar. ♢ lucrarea obtinuta. ♢ sectie într-o întreprindere, atelier unde se executa astfel de lucrari. (< fr. lithographie)
venit, VENÍT, -Ă, (1) venituri, s.n., (2) veniti, -te, s.m. si f. 1. S.n. Suma de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestata sau din proprietatea detinuta, într-o perioada de timp; câstig, beneficiu. ♢ Venit national = indicator macroeconomic al rezultatelor activitatii (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de productie care participa direct sau indirect la productie. 2. S.m. si f. Persoana care vine, se prezinta undeva, la cineva. ♢ Nou venit = persoana sosita de curând undeva, la cineva. – V. veni.
whisky, WHISKY, whiskyuri, s.n. Bautura cu un mare procent de alcool obtinuta prin distilarea cerealelor în conditii speciale. [Pr.: uíschi] – Cuv. engl.
xilidină, XILIDÍNĂ, xilidine, s.f. (Chim.) Amina obtinuta din xilen folosita la fabricarea unor coloranti. – Din fr. xylidine.
xilogravură, XILOGRAVÚRĂ, xilogravuri, s.f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; forma de tipar obtinuta printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravura care consta din saparea unui desen pe o placa de lemn si imprimarea lui pe hârtie. 3. Arta de a grava în lemn. ♢ Cliseu gravat în lemn; stampa executata cu un astfel de cliseu. – Din fr. xylogravure.
yucca, YÚCCA s.f. invar. (Bot.) Planta liliacee din India si America. ♢ Fibra textila obtinuta din aceasta planta. – Din engl., fr. yucca.
zahăr, ZÁHĂR s.n. 1. Specie de zaharoza de culoare alba cristalizata, usor solubila în apa, cu gust dulce si placut, obtinuta mai ales din sfecla de zahar sau din trestia de zahar si constituind unul dintre produsele alimentare de baza. ♦ Zahar de struguri = glucoza. Zahar de lapte = lactoza. Zahar de malt = maltoza. ♦ Loc. adj. De zahar = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoza din sânge; (si în sintagma boala de zahar) boala cauzata de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahár s.n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.
linogravură, LINOGRAVÚRĂ s. f. procedeu de reproducere si multiplicare a unui desen prin imprimarea unei placi gravate în linoleum. ♢ imaginea obtinuta. (< fr. linogravure)
linie, LÍNIE s. f. 1. figura continua cu o singura dimensiune, descrisa de un punct prin deplasare sau obtinuta prin intersectia a doua suprafete. 2. trasatura imaginara care arata o directie data, o limita etc. 3. descendenta, filiatie. 4. sistem de fortificatii. ♢ sirul luptatorilor într-o batalie; directia generala a pozitiilor trupelor. 5. cele doua sine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalatiilor unei cai ferate. 6. legatura aeriana sau maritima între doua puncte. ♢ legatura de telecomunicatii între doua puncte. 7. (pl.) trasaturile caracteristice ale unui obiect, ale fetei cuiva; contur, profil. ♢ tinuta. 8. (fig.) orientare; directie. 9. (poligr.) rând într-o pagina. ♢ placa subtire de metal cu care se imprima liniile sau se distanteaza rândurile. 10. rigla. 11. (mar.) ecuator. 12. gama de produse (cosmetice). (< lat. linea, germ. Linie, fr. ligne)
magiun, MAGIÚN s.n. Pasta alimentara consistenta obtinuta prin fierberea si terciuirea prunelor sau, p.ext., a altor fructe (fara adaos de zahar). – Din tc. macun.
magnetogramă, MAGNETOGRÁMĂ, magnetograme, s.f. Diagrama obtinuta cu magnetograful. – Din fr. magnétogramme.
majoritate, MAJORITÁTE, majoritati, s.f. Partea sau numarul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ Superioritate numerica ceruta (prin lege) sau obtinuta în alegeri. ♢ Majoritate absoluta = numar de voturi egal cu cel putin jumatate plus unu din total. Majoritate relativa = numarul cel mai mare de voturi obtinut de cineva în raport cu voturile obtinute de fiecare din ceilalti candidati. Majoritate civila = Majorat1. – Din fr. majorité. Cf. lat. m a i o r i t a s,  - a t i s, germ. M a j o r i t ä t.
maleic, MALÉIC, -Ă, maleici, -ce, adj. (Chim.; în sintagmele) Acid maleic = acid obtinut prin oxidarea benzenului, folosit în industria textila si chimica la fabricarea uleiurilor. Anhidrida maleica = anhidrida obtinuta prin încalzirea acidului maleic, folosita în industria chimica. [Pr.: -le-ic] – Din fr. maléique.
limnigramă, LIMNIGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta la limnigraf. (< fr. limnigramme)
manieră, MANIÉRĂ, maniere, s.f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, tinuta. ♢ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. ♦ (La sg.) Politete, amabilitate; buna-cuviinta. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. ♢ Loc. adv. De (asa) (sau de o) maniera... = în (asa) chip..., în (asa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie si de procedee care alcatuiesc stilul particular al unui artist. ♦ (Peior.) Tendinta de a repeta, în arta, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanica a unor procedee stilistice într-o opera literara, din cauza carora se ajunge la artificialitate. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. manière.
manită, MANÍTĂ s.f. Substanta organica zaharata continuta în rasina de frasin si în unele ciuperci. – Din fr. mannite.
manutanţă, MANUTÁNŢĂ, manutante, 1. Subunitate în cadrul armatei care se ocupa cu depozitarea cerealelor panificabile si care este dotata cu instalatiile si utilajul necesar fabricarii pâinii pentru militari. 2. Operatie de deplasare (uneori de cântarire, masurare, ambalare) a materialelor, produselor, deseurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [Var.: manutentiúne s.f.] – Din fr. manutention.
manutenţiune, MANUTENŢIÚNE s.f. v. manutanta.
marc, MARC s.n. Pasta obtinuta prin prelucrarea fructelor si a legumelor si folosita ca materie prima în industria alimentara. – Din fr. marc.
atitudine, ATITÚDINE, atitudini, s.f. 1. Ţinuta sau pozitie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumita conceptie); comportare. ♢ Expr. A lua atitudine = a-si manifesta pozitia, a-si afirma (cu hotarâre) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.
măruntaie, MĂRUNTÁIE s.f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale si la om; viscere, vintre; p. restr. organele interne aflate în cavitatea abdominala. ♢ Expr. A sti toate maruntaiele (din cineva) a cunoaste gândurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦ Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. Fig. Partea cea mai adânca a unui lucru; fund, adâncime, mijloc. ♦ Interiorul fiintei omenesti, considerat ca sediu al gândirii, al sentimentelor si al constiintei. [Pr.: -ta-ie] – Din lat. minutalia.
mulaj, MULÁJ, mulaje, s.n. Reproducere în ipsos, în ceara etc. a unui obiect, obtinuta prin mulare. ♦ Model executat din pânza sau din hârtie, dupa care se croieste un obiect de îmbracaminte. – Din fr. moulage.
vin, VIN, vinuri, s.n. Bautura alcoolica (de 7-16%) obtinuta prin fermentarea mustului de struguri sau, p. gener. prin fermentarea mustului altor fructe. – Din lat. vinum.
licenţă, LICÉNŢĂ s. f. 1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acorda dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obtinerea acestui titlu; diploma obtinuta. 2. contract prin care posesorul unui brevet de inventie acorda unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica inventia sa. 3. autorizatie data de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comert, a unei anumite industrii sau pentru a importa si exporta marfuri. 4. atitudine, purtare care întrece limitele bunei-cuviinte; lipsa de respect pentru formele obisnuite. 5. figura retorica prin care oratorul îndrazneste sa arate preopinentilor ca e just ceea ce ei resping eronat. o ~ poetica = abatere usoara de la regulile de pronuntare si scriere corecta a cuvintelor, din necesitati prozodice. (< fr. licence, lat. licentia)
concentraţie, CONCENTRÁŢIE, concentratii, s.f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate al unui corp; raport între cantitatea de component dizolvata si cantitatea de solvent sau de solutie obtinuta. – Din fr. concentration.
corect, CORÉCT, -Ă, corecti, -te, adj. 1. Care respecta regulile, normele dintr-un domeniu dat; asa cum trebuie. 2. (Despre oameni) Care are o tinuta, o purtare, o atitudine ireprosabila; cinstit, leal. – Din fr. correct, lat. correctus.
corectitudine, CORECTITÚDINE s.f. 1. Calitatea de a fi corect; lipsa de greseli. 2. Ţinuta sau purtare corecta; cinste. 3. (Log.) Însusire a gândirii care respecta legile logice. – Corect + suf. -itudine (dupa promptitudine etc.).
levată, LEVÁTĂ s. f. 1. totalitatea cartilor de joc pe care le strânge de pe masa cel care a câstigat la un moment dat. 2. scoatere a mosoarelor sau a tevilor pline de pe masina de filat dupa înfasurarea acestora; cantitatea de fire obtinuta. (dupa fr. levée)
destrăbălat, DESTRĂBĂLÁT, -Ă, destrabalati, -te, adj., s.m. si f. 1. Adj. Care duce o viata imorala; desfrânat. ♦ (Despre purtarea, tinuta oamenilor) Care denota imoralitate, plin de imoralitate; dezmatat. 2. S.m. si f. Persoana desfrânata. – Et. nec.
mărgioară, MĂRGIOÁRĂ, margioare, s.f. Diminutiv al lui margine; marginuta. – Margine + suf. -ioara.
falnic, FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proportii, grandoare; maret, impunator, grandios; care impune prin aspect, frumusete, tinuta; semet, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fala + suf. -nic.
filtru, FÍLTRU1, filtre, s.n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalatie care separa, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa lui. ♢ Hârtie (de) filtru = hârtie poroasa, speciala, fabricata din bumbac pur, care serveste ca material filtrant. 2. (Fiz.) Mediu transparent, colorat (sticla, lichid), care filtreaza unele componente monocromatice ale luminii incidente. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selecteaza, dintr-un complex de oscilatii cu frecvente diferite, oscilatiile cu frecventele cuprinse între anumite limite. 3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua dupa ce a fost fiarta pentru a separa lichidul de zat; p. ext. cafea obtinuta în acest fel. 4. (În sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de politie pe o artera de circulatie, la toate vehiculele. [Pl. si.: filtruri] – Din fr. filtre Cf. it. filtro.
născut, NĂSCÚT1 s.n. (Înv. si reg.) Faptul de a (se) naste; p. ext. ziua nasterii cuiva. ♦ Spec. Nasterea lui Cristos; p. ext. sarbatoarea bisericeasca tinuta în ziua acestei nasteri; Craciun. – V. naste.
năbuc, NĂBÚC s.n. Imitatie de piele de antilopa, de obicei de culoare alba, cu aspect mat, catifelat, obtinuta din piele de bovine. [Var.: nubúc s.n.] – Din germ. Nubuk.
paletă, PALÉTĂ, palete, s.f. 1. Placa de lemn, de portelan etc., prevazuta cu o deschizatura pentru a putea fi tinuta cu mâna, pe care pictorii îsi întind si îsi amesteca vopselele când lucreaza. ♦ Fig. Gama cromatica specifica unui pictor sau unei picturi; cromatica, colorit; p. ext. maiestrie artistica a pictorului; p. gener. maiestrie artistica. 2. Lopatica rotunda sau ovala de lemn, de obicei acoperita cu cauciuc sau cu pluta, cu care se loveste mingea în tenisul de masa. 3. Piesa (plata) de forme variate, folosita ca suport, ca unealta de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme si instrumente. ♦ Pala2 (De dimensiuni mici). – Din fr. palette.
paragraf, PARAGRÁF, paragrafe, s.n. 1. Capitol ori subdiviziune de capitol dintr-un text de lege, dintr-un tratat, dintr-un statut etc., prevedere, afirmatie continuta într-o asemenea subdiviziune. 2. Pasaj al unei lucrari despartit de restul textului printr-un aliniat nou (si printr-un semn grafic special); fragment (unitar) dintr-un text care cuprinde o anumita idee. 3. Semn grafic special care se pune într-o lucrare, într-un text etc. pentru a marca începutul unui capitol, al unui articol sau al unui aliniat. – Din ngr. parágrafos, lat. paragraphos, fr. paragraphe.
placă, PLÁCĂ, placi, s.f. 1. (De obicei urmat de determinari care indica materia) Bucata de material cu fetele plane si cu o grosime uniforma si mult mai mica decât celelalte doua dimensiuni. ♢ Placa aglomerata = placa (1) obtinuta prin aglomerarea cu lianti sintetici a aschiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deseuri de la exploatarea si industrializarea lemnului. Placa turnanta (sau învârtitoare) = disc de otel sau de fonta sau pod de tablier metalic, care se poate învârti în plan orizontal în jurul axei sale verticale si care serveste la întoarcerea vehiculelor feroviare, la trecerea lor de pe o linie pe alta etc. Placa fotografica = placa (1) de sticla cu una dintre fete acoperita cu o emulsie fotosensibila, utilizata îndeosebi pentru realizarea negativelor fotografice, în spectroscopie, în microscopie etc. 2. Disc de ebonita pe care se imprima vibratiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului. ♢ Expr. (Fam.) A schimba placa = a schimba subiectul unei discutii (care a ajuns sa plictiseasca) sau atitudinea fata de cineva. 3. (Înv.) Tablita de ardezie pe care învatau sa scrie scolarii începatori. 4. (Tipogr.) Foaie de metal pe care se imprima literele. 5. (Med.) Proteza dentara mobila. Placa dentara. 6. ♢ (În sintagma) Placa funerara = placa de metal, de marmura etc., fixata pe o piatra de mormânt, pe care este scris numele persoanei decedate, anii de viata, un epitaf etc. – Din fr. plaque.
poză, PÓZĂ, poze, s.f. 1. Atitudine pe care cineva si-o impune; tinuta, pozitie. ♢ Expr. A(-si) lua o poza = a adopta o atitudine afectata pentru a produce impresie. ♦ (Rar) Fel, mod, chip, procedeu. 2. (Pop. si fam.) Fotografie. ♦ Ilustratie, reproducere. – Din fr. pose.
rachiu, RACHÍU, rachiuri, s.n. 1. Nume generic dat diferitelor bauturi alcoolice tari obtinute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apa (si cu esente) fara adaos de sirop de zahar; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) continuta de un pahar, de o sticla etc. – Din tc. rakı.
radioscopie, RADIOSCOPÍE, radioscopii, s.f. Examinare vizuala a interiorului unui corp opac, în special a unor regiuni din corpul omenesc, cu ajutorul umbrei proiectate pe un ecran fluorescent de catre razele X care trec prin acel corp; (concr.), imagine obtinuta în felul acesta. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioscopie.
record, RECÓRD, recorduri, s.n. Rezultat realizat într-o competitie sportiva oficiala, a carui valoare reprezinta cea mai buna performanta, omologata de o persoana juridica; p. gener. realizare maxima, performanta suprema obtinuta într-un domeniu de activitate, într-o actiune etc. ♢ Expr. A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înalta (în ceva). A tine (sau a detine) un record = a pastra un record obtinut; a fi neîntrecut în... – Din fr. record.
regim, REGÍM, regimuri, s.n. 1. Sistem de organizare si de conducere a vietii economice, politice si sociale a unui stat; forma de guvernamânt a unui stat. ♢ Regim parlamentar = forma de guvernamânt în care puterea suprema în stat este detinuta de un parlament. Regim preferential = acordare de avantaje în relatiile de comert exterior de catre un stat altui stat, pe baza de reciprocitate. ♦ Perioada de guvernare a unui rege, a unui partid politic etc. 2. Sistem de norme sau de reguli proprii activitatii sau vietii dintr-o institutie, dintr-o întreprindere etc., conventie prin care se stabilesc anumite drepturi si obligatii. ♦ Mod de viata, totalitatea conditiilor de viata, de lucru etc. dintr-un anumit loc. ♦ Totalitatea regulilor impuse modului de viata sau de alimentare a unei persoane (suferinde). ♢ Regim alimentar = folosire a alimentelor în conformitate cu anumite reguli impuse de conditiile de sanatate sau de boala a unei persoane. 3. (Tehn.) Ansamblu de conditii externe invariabile care, pentru un anumit interval de timp, determina dispozitia, functionarea sau modul de utilizare a unor sisteme tehnice. ♦ Regim hidrologic = ansamblu marimilor variabile caracteristice unei ape sau unui bazin hidrografic. Regim hidric = ansamblu fenomenelor de miscare si de retinere a apei în sol. 4. Raport gramatical dintre doua cuvinte care sunt în asa fel legate între ele, încât unul depinde de celalalt si capata forma ceruta de cuvântul de care depinde. – Din fr. régime.
rom, ROM1, (2) romuri, s.n. 1. Bautura alcoolica tare obtinuta prin fermentarea (naturala sau artificiala) si distilarea sucului sau melasei din trestie de zahar ori din alcool rafinat cu adaos de esente sintetice si colorat cu caramel. 2. Cantitate de rom1 (1), care se serveste într-un paharel sau într-un toi. [Var.: rum (reg.) s.n.] – Din fr. rhum, germ. Rum.
sac, SAC, saci, s.m. 1. Obiect confectionat din pânza, din hârtie rezistenta, din material plastic etc., folosit la pastrarea si la transportarea unor produse; continutul unui astfel de obiect; obiectul împreuna cu continutul lui. ♢ Sac de dormit = sac special prevazut de obicei cu un fermoar si cu o gluga, folosit mai ales de excursionisti pentru a dormi. (Rar) Sac de spate = ranita; rucsac. ♢ Expr. Sac fara fund = a) om lacom, nesatios; b) om care stie si povesteste multe snoave, anecdote, glume. A da de fundul sacului = a saraci. A prinde (pe cineva) cu mâta (sau cu mâna) în sac = a surprinde (pe cineva) în momentul când savârseste o fapta rea. A(-si) dezlega sacul = a se destainui. ♦ Fig. (Cu determinari introduse prin prep "cu" sau "de" care arata felul) Cantitate mare, gramada. 2. Pânza de fuior, de câlti sau de buci din care se fac sacii (1). 3. Geanta mare de pânza, de piele etc. în care se pun lucrurile necesare pentru o calatorie. 4. Unealta de pescuit facuta dintr-o retea de sfoara în forma de sac (1) cu fundul adânc si cu gura tinuta deschisa printr-un arc de lemn. 5. (În sintagmele) Sac aerian = organ în forma de sac (1), caracteristic pasarilor, care mentine ritmul de respiratie al acestora în timpul zborului. Sac polinic = fiecare dintre compartimentele din antera staminei, în care se formeaza polenul. Sac embrionar = cavitate din ovulul plantelor angiosperme, în care se afla mai multe celule, printre care si oosfera. – Din lat. saccus.
seu, SEU s.n. Grasime animala obtinuta din tesuturile grase ale bovinelor, ovinelor si cabalinelor, întrebuintata în industrie si, mai rar, în alimentatie. ♦ Fig. Avere, bogatie, bunastare personala. ♢ Expr. A trai din seul sau = a trai numai din ceea ce a agonisit singur; a trai din resurse proprii. A face (sau a prinde) seu = a se îmbogati. A pune (sau a prinde etc.) seu = a se îngrasa. A avea seu la rarunchi = a fi înstarit, a avea avere; a-i merge foarte bine. – Lat. sebum.
strănuta, STRĂNUTÁ, stranút, vb. I. Intranz. (Despre oameni si unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gura, aerul din plamâni, printr-o miscare brusca si involuntara a muschilor expiratori. ♢ Praf de stranutat = substanta medicamentoasa iritanta care provoaca stranutul. – Lat. sternutare.
şpalt, SPALT2, spalturi, s.n. Piele subtire, de calitate inferioara, obtinuta prin spaltuire si folosita pentru captuseli si fete de încaltaminte. – Din germ. Spalt.
tămăduire, TĂMĂDUÍRE, tamaduiri, s.f. (Pop.) Actiunea de a (se) tamadui si rezultatul ei; tamaduiala. ♦ Izvorul tamaduirii = a) sarbatoare bisericeasca crestina tinuta în prima vineri dupa Pasti; b) loc cu ape de baut sau de scaldat, care au proprietatea de a vindeca anumite boli. – V. tamadui.
foc, FOC2, focuri, s.n. Pânza triunghiulara sustinuta de bompres la prora unei nave. – Din fr. foc.
formă, FÓRMĂ, forme, s.f. 1. (Fil.: În corelatie cu continut) Categorie care desemneaza structura interna si externa a unui continut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces. ♢ Forme ale constiintei sociale = forme distincte ale vietii spirituale ale societatii, care se deosebesc prin obiectul lor specific, prin functia lor sociala specifica si prin modul specific de reflectare a existentei sociale (filozofia, morala, arta, stiinta etc.). ♦ (Geom., Fiz., Tehn.) Aspectul unei figuri în care nu se tine seama de marimea ei. 2. Înfatisare, aspect (extern), contur, silueta. ♢ Expr. A fi în forma = a fi, a se gasi în ceele mai bune conditii (fizice si intelectuale). ♦ (Sport) Stare de maxima capacitate de efort a organismului, obtinuta prin antrenament, disciplina, viata sportiva etc. 3. (Geogr.: în sintagma) Forma de relief = neregularitate a suprafetei pamântului, rezultat al interactiunii agentilor geografici interni si externi. 4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a continutului unei opere artistice. ♦ Totalitatea mijloacelor de expresie (melodie, ritm, armonie etc.) care contribuie la redarea continutului de idei si de sentimente al unei compozitii muzicale; structura unei compozitii muzicale. 5. Fel, chip, mod. 6. Mod de organizare, de conducere politica, sociala etc. ♢ Forma de guvernamânt = mod de organizare si de functionare a conducerii statului. 7. Dispozitie de procedura (care poate atrage anularea unui act sau a unei hotarâri judecatoresti). ♢ Loc. adv. De (sau, rar, pentru) forma = de ochii lumii, pentru a salva aparentele; formal (1). 8. (Lingv.) Complex de sunete prin care se exprima un sens; aspectul exterior al unui cuvânt pentru a exprima o valoare sau o functie gramaticala. 9. Vas, tipar, model care serveste pentru a da unor materiale o anumita înfatisare, un anumit aspect exterior. ♦ (Tehn.) Piesa prevazuta cu o cavitate de o anumita înfatisare în care se toarna un material si care reprezinta negativul obiectului obtinut prin turnare. ♦ (Tipogr.) Pagina de zat completata de jur împrejur cu material de albitura si închisa într-o rama metalica, gata de a fi introdusa în masina de tipar. – Din fr. forme, lat. forma.
fotocromografie, FOTOCROMOGRAFÍE s.f. 1. Procedeu dee fotografiere în culori sau de reproducere fotografica a tablourilor în culori. 2. Fotografie obtinuta prin acest procedeu. – Din fr. photochromographie.
fotocromoxilografie, FOTOCROMOXILOGRAFÍE, fotocromoxilografii, s.f. Procedeu de tiparire multicolora cu clisee gravate în lemn, care sunt confectionate prin reproducere fotografica. ♦ Stampa colorata obtinuta prin acest procedeu. – Din fr. photochromoxilographie.
fotografie, FOTOGRAFÍE, fotografii, 1. Imagine pozitiva a unei fiinte, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixata pe hârtie fotografica si obtinuta prin fotografiere. ♦ Tehnica fotografierii. 2. (Cin.: în sintagma) Fotografie de platou = fotografie (1) executata în timpul realizarii unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre si secvente, pentru publicitate etc. – Din fr. photographie.
fotogravură, FOTOGRAVÚRĂ, fotogravuri, s.f. 1. Procedeu fotografic cu care se pot obtine clisee în vederea imprimarii planselor în tipografie; gravura obtinuta prin acest procedeu. 2. Heliogravura. – Din fr. photogravure.
fototipie, FOTOTIPÍE (2), fototipii, s.f. 1. Procedeu prin care se executa reproduceri, apropiate ca aspect de fotografie, cu ajutorul unui cliseu format dintr-un strat subtire de gelatina bicromatica, asezat pe o placa de cupru. 2. Reproducere obtinuta prin acest procedeu. – Din fr. phototypie.
fracţiune, FRACŢIÚNE, fractiuni, s.f. Parte distincta dintr-un întreg, dintr-un tot; frântura, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care lupta împotriva liniei politice a majoritatii membrilor acelui partid. 3. Grup format din reprezentantii unui partid politic în parlament. 4. Portiune din lichidul obtinut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumita temperatura sau portiune solida obtinuta prin cristalizare fractionata dintr-o solutie. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.
ataca, ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua initiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violenta si sustinuta împotriva unei situatii, unei teorii etc. sau împotriva celor care le sustin. ♦ A cere justitiei sa reexamineze o hotarâre care nu satisface una dintre parti. 5. Tranz. A vatama; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnavi de tuberculoza pulmonara. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe sa studieze o problema. ♦ A începe executarea unei bucati muzicale. – Din fr. attaquer.
lactobutirometru, LACTOBUTIROMÉTRU s. n. instrument pentru masurarea cantitatii de unt continuta în lapte. (< fr. lactobutyromètre)
atac, ATÁC, atacuri, s.n. 1. Ofensiva a unor forte armate care urmareste nimicirea sau prinderea inamicului si distrugerea unor obiective ale acestuia; (în special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompeta care anunta începerea atacului (1). 2. Agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Initiativa într-un joc sportiv. ♦ Linia de înaintasi a unei echipe de fotbal, hambal etc. 4. Actiune violenta si sustinuta (prin manifestatii, prin scris etc.) împotriva unei situatii, unei teorii etc. sau împotriva celor care le sustin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotarâri judecatoresti care nu satisface una dintre parti. 5. Aparitie brusca si puternica a unei boli. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoza pulmonara. 6. (Fon.) Miscare articulatorie a coardelor vocale, care marcheaza începutul pronuntarii unei vocale. – Din fr. attaque.
palmitină, PALMITÍNĂ s.f. Substanta solida, grasa, obtinuta prin combinarea acidului palmitic cu glicerina. – Din fr. palmitine.
palogramă, PALOGRÁMĂ, palograme, s.f. Curba de reprezentare a oscilatiilor unei nave, obtinuta cu ajutorul palografului. – Din fr. palogramme.
penicilină, PENICILÍNĂ s.f. Substanta chimica sub forma de pulbere alba sau galbuie, obtinuta din unele specii de ciuperci de mucegai si folosita ca antibiotic. – Din fr. pénicilline.
astrahan, ASTRAHÁN, (2) astrahanuri, s.n. 1. Pielicica cu parul matasos si buclat, obtinuta de la mieii de rasa caracul. 2. Haina confectionata din astrahan (1). – Din n. pr. Astrahan..
anatocism, ANATOCÍSM, anatocisme, s.n. Operatie financiara prin care dobânda obtinuta la o suma data cu împrumut este transformata în capital. – Din fr. anatocisme.
aspic, ASPÍC, aspicuri, s.n. Substanta gelatinoasa obtinuta din suc de oase si de carne, folosita la unele mâncaruri (ca garnitura). – Din fr. aspic.
anilină, ANILÍNĂ s.f. Substanta chimica ce se prezinta ca un lichid uleios, obtinuta prin distilarea indigoului sau, industrial, prin reducerea nitrobenzenului, si care este utilizata în industria colorantilor, medicamentelor etc.; aminobenzen, fenilamina. – Din fr. aniline, germ. Anilin.
epata, EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau tinuta neobisnuita, extravaganta. – Din. fr. épater.
arabic, ARÁBIC, -Ă, arabici, -ce, adj. 1. Arab. 2. (În sintagma) Guma arabica = substanta vâscoasa obtinuta din lichidul secretat de unele specii de salcâm (sau pe cale sintetica) si folosita ca material de lipit pentru hârtie. – Din fr. arabique.
aranja, ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduiala. ♦ Refl. si tranz. A(-si) potrivi tinuta exterioara. ♦ A face ca ceva sa functioneze în bune conditii. ♦ A conveni cu cineva sa faca într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rau. Lasa ca te aranjez eu! 3. Refl. A-si face un rost în viata. 4. Tranz. A prelucra o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.
aranjat, ARANJÁT, -Ă, aranjati, -te, adj. 1. Pus în ordine, în rânduiala. ♦ (Despre oameni) Cu tinuta exterioara îngrijita. 2. Care si-a facut un rost în viata. – V. aranja.
pentan, PENTÁN, pentani, s.m. Hidrocarbura aciclica saturata, obtinuta din gazele de sonda. – Din fr. pentane.
vicecancelar, VICECANCELÁR, vicecancelari, s.m. Persoana care tine locul unui cancelar in absenta acestuia; titlu, functie, detinuta de aceasta persoana. – Vice- + cancelar (dupa fr. vice-chancelier).
viceconsul, VICECÓNSUL, viceconsuli, s.m. Persoana care înlocuieste pe consul când acesta lipseste sau care îndeplineste functia de consul într-un oras unde nu exista consulat; titlu, functie detinuta de aceasta persoana. – Din fr. vice-consul.
viceguvernator, VICEGUVERNATÓR, viceguvernatori, s.m. Loctiitor al unui guvernator în absenta acestuia; titlu, functie detinuta de aceasta persoana. – Vice- + guvernator (dupa fr. vice-guverneur).
vicepreşedinte, VICEPRESEDÍNTE, -Ă, vicepresedinti, -te, s.m. si f. Persoana care tine locul unui presedinte când acesta lipseste; loctiitor de presedinte; titlu, functie detinuta de aceasta persoana. – Vice- + presedinte (dupa fr. vice-président).
vicerege, VICERÉGE, viceregi, s.m. Persoana care guverneaza o colonie sau o provincie (care depinde de alt stat) în numele unui rege; titlu, functie detinuta de aceasta persoana. – Vice- + rege (dupa fr. vice-roi).
picrat, PICRÁT, picrati, s.m. Compus sau combinatie chimica obtinuta pe baza acidului picric. – Din fr. picrate.
roşu, RÓSU, -IE, rosii, adj., subst. I. Adj. 1. De culoarea sângelui. ♢ Oua rosii = oua vopsite (cu rosu sau, p. gener., cu alta culoare), traditionale la crestini de Pasti. Pamânt rosu = pamânt de culoare rosiatica (întâlnit mai ales în tinuturile mediteraneene). 2. Roscat, roscovan, aramiu. 3. De culoare rumena aprinsa. ♦ Îmbujorat la fata. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. 4. (Despre metale) Înrosit în foc; incandescent. ♦ ♢ Fier rosu = bucata de fier incandescent cu care se însemneaza animalele (odinioara si sclavii, ocnasii etc.). II. Adj. Fig. Comunist. ♢ Garzile rosii = detasamente de muncitori, organizate în Rusia în timpul Revolutiei din 1917. III. S.n. 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situata în marginea acestuia dinspre lungimile de unda mari; culoarea sângelui. ♦ Loc. adv. Pâna la rosu = (despre metale) pâna la starea de incandescenta. ♢ Expr. A vedea (sau a i se face cuiva) rosu (înaintea ochilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare. ♦ (Concr.) Vopsea rosie. ♢ (Chim.) Rosu de Congo = colorant organic de sinteza, care se prezinta ca o pulbere rosie (I 1), foarte usor solubila în apa, folosit în vopsitorie si ca indicator în chimia analitica. 2. Fard de culoare rosie (I 1) pentru obraz si buze; ruj. 3. Ţesatura, panglica, broderie de culoare rosie (I 1). 4. Culoarea uneia dintre cartile de joc, în forma de inima rosie (I 1). IV. S.m. 1. Adept al comunismului. ♦ Porecla data de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din România din a doua jumatate a secolului XIX. 2. (Înv.; la pl.) Corp de trupa de calareti sau de pedestrasi în vechea armata a Moldovei, compus din boierii de tara (cu uniforma de culoare rosie); (si la sg.) ostas din acest corp de trupa. V. S.f. Patlagica rosie, v. patlagica. VI. S.f. (În sintagmele) Rosie daneza = rasa de taurine obtinuta în Danemarca si crescuta pentru productia de lapte. Rosie de stepa = rasa de taurine buna producatoare de lapte, adaptata la conditiile de stepa. [Var.: (reg.) ros, -a adj., s.n.] – Lat. roseus.
negru, NÉGRU, NEÁGRĂ, negri, -e, adj., s.n., s.m. I. Adj. 1. (Despre obiecte, fiinte etc.) Care nu reflecta lumina, care are culoarea cea mai închisa; de culoarea funinginii, a carbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai închisa nuanta. ♢ Pâine neagra = pâine mai închisa la culoare, facuta din faina integrala. Vin negru = vin de culoare rosu-închis. Cutie neagra = a) aparatura protejata instalata în avioane, care înregistreaza parametrii de zbor si convorbirile echipajului în vederea elucidarii cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a carui structura interna este necunoscuta. Principiul cutiei negre = renuntare la cunoasterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentala, doar corelatiile între iesiri si intrari, pentru a descrie comportamentul sistemului fata de exterior. ♢ Expr. Ba e alba, ba e neagra, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. ♦ (Despre oameni) Care apartine rasei negride; p.ext. cu pielea, parul, ochii de culoare închisa; brunet, oaches. ♦ (Pop.) Murdar, nespalat. 2. (Adesea fig.) Lipsit de lumina, cufundat în întuneric; întunecat, obscur. ♢ Pret negru = pret de specula; suprapret. Post negru = post foarte sever, fara nici o mâncare sau bautura. ♢ Loc. adv. La negru = cu pret de specula. ♦ (Despre oameni) Livid, pamântiu la fata; fig. foarte suparat sau furios. ♦ Fig. Trist, apasator, deprimant, dezolant; greu. ♢ Expr. A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagra = a fi foarte trist. A-i face cuiva zile negre = a-i pricinui cuiva suparari, a-i amarî viata. 3. Fig. Rau (la inima), crud, hain. ♦ Grozav, teribil, cumplit; rusinos, dezonorant. ♢ Magie neagra = magie (1) prin care unele persoane pretind ca pot savârsi fapte miraculoase invocând spiritele si mai ales fortele demonice. II. 1. S.n. Culoarea unui corp care nu reflecta lumina; culoare neagra (I 1). ♢ Expr. (A se îmbraca) în negru = (a se îmbraca) în haine de culoare neagra sau în doliu. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de suparare, de mânie etc.). A face albul negru = a încerca sa dovedesti ca un lucru este altfel decât în realitate; a denatura, a falsifica realitatea. ♦ Fig. Mâhnire, jale. ♢ Expr. A vedea (totul) în negru = a fi pesimist. 2. S.n. Materie coloranta de culoare neagra (I 1); vopsea neagra. ♢ Negru de fum = pulbere compusa din particule de carbon fin divizate, obtinuta prin arderea cu cantitati insuficiente de aer a unor hidrocarburi si utilizata în special în industria de prelucrare a cauciucului, la prepararea cernelurilor tipografice si a unor vopsele negre; chinoroz. Negru de anilina = substanta coloranta de culoare neagra (I 1), care se formeaza de obicei direct pe fibrele de bumbac, prin oxidarea catalitica a anilinei. Negru animal = carbune extras din substante organice. ♦ Compuse: negru-moale = soi de vita de vie autohton, cu ciorchinii cilindrici batuti, cu bobul negru-violet, sferic si brumat, cu pielita subtire. Negru-vârtos = soi de vita de vie autohton, cu ciorchinii marunti, ramificati si cu bobul negru-violaceu, sferic. ♦ (Rar) Rimel. 3. S.m. Barbat care apartine rasei negre (I 1). ♦ (Fam.) Persoana folosita (si platita) de cineva pentru a executa în numele acestuia, partial sau total, si într-un anonimat deplin, anumite lucrari (care cer o calificare superioara). 4. S.n. Murdarie, jeg. ♢ Expr. (Nici) cât (e) negru sub unghie = foarte putin, (aproape) deloc. – Lat. niger, -gra, -grum.
polivinil, POLIVINÍL s.n. Masa plastica foarte rezistenta obtinuta prin polimerizare. – Din fr. polyvinyle.
întreţinut, ÎNTREŢINÚT, -Ă I. adj. (despre oscilatii mecanice, electromagnetice etc.) cu amplitudine mentinuta constanta printr-un aport de energie din exterior. II. adj., s. m. f. (cel) care este în întretinerea altei persoane de sex opus (cu care traieste în concubinaj). (< întretine)
policaprolactamă, POLICAPROLACTÁMĂ, policaprolactame, s.f. Fibra sintetica de tip poliamidic, cu structura filiforma, obtinuta prin polimerizarea caprolactamei, comercializata la noi sub denumirea de relon. – Din fr. polycaprolactame.
piretru, PIRÉTRU s.m. (Bot.) 1. Vetricea (Chrysanthemum alpinum). 2. Pulbere insecticida fina, obtinuta din florile uscate ale piretrului (1). – Din fr. pirèthre.
poală, POÁLĂ, poale, s.f. I. 1. Partea de jos a unui vesmânt femeiesc sau a unor obiecte de îmbracaminte (încheiate în fata); tivitura a unui obiect de îmbracaminte; partea de la talie în jos, mai larga, a unor vesminte; (pop.) fusta. ♢ Loc. adv. La poala (sau la poalele) cuiva = a) înaintea, la picioarele cuiva; b) la voia, la bunul plac al cuiva. ♢ Expr. A se tine de poala (sau poalele) cuiva = a) (despre copii) a sta în preajma sau sub ocrotirea mamei, a nu se departa de dânsa; b) a urmari cu insistenta pe cineva, a se tine scai de cineva. A-l trage (pe cineva) copiii de poale = a avea copii mici, familie numeroasa, a avea greutati familiale. (Fam.; despre femei) A tine (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele) ei = a nu-i lasa (cuiva) prea multa libertate de actiune, a-l tine din scurt, a dispune de cineva. A-si da poalele peste cap sau a-si lua (ori a-si pune) poalele în cap = a nu mai tine socoteala de nimic, a depasi orice limita; a da pe fata un caracter josnic, imoral. A saruta poala (sau poalele) cuiva = a saruta partea de jos a hainei unui suveran în semn de supunere si respect, potrivit unui obicei azi iesit din uz; a se închina; p. ext. a se prosterna, a se umili. ♦ (Placinta cu) poale (sau poalele)-n brâu = placinta facuta din bucati patrate de aluat, ale carei colturi se întorc peste umplutura, formând un fel de plic. 2. Partea corpului cuprinsa între brâu si genunchi, împreuna cu partea de îmbracaminte corespunzatoare, la o persoana care sade; partea de jos si din fata a unei fuste, a unui sort etc. adusa în sus si tinuta cu mâna sau prinsa în brâu, formând o adâncitura în care se pot aduna ori dure anumite lucruri. ♢ Loc. adv. Cu poala = în cantitate mare, mult. ♢ Expr. (Rar) A duce pe cineva în poala = a ocroti, a proteja pe cineva. ♦ Cantitatea de lucruri care pot fi duse într-o poala (I 2). O poala de oua. 3. Spec. (La pl.) Bucata de pânza frumos lucrata cu care se împodobeste o icoana sau cu care se acopera masa din altar. 4. Parte marginala a unei piei (care acopere abdomenul si picioarele animalului). II. P. anal. 1. Margine a unei paduri situata de obicei mai în vale. 2. Parte a cerului marginita de linia orizontului; zare. 3. (La pl.) Zona mai larga de la baza unei forme de relief înalte (munte, deal, pisc etc.). ♦ Partea de jos a unei cladiri, a unui zid; baza, temelie. ♦ Partea de jos a coroanei unui copac. III. Compuse: (Bot.) poala-rândunicii sau poala-Maicii-Domnului = volbura; poala-Sfintei-Marii = planta erbacee din familia labiatelor, cu tulpina înalta, cu frunze mici, aromate si flori albe (Nepeta nuda). IV. (Pop.; în sintagma) Poala alba = leucoree. – Din sl. pola.
plusvaloare, PLUSVALOÁRE s.f. Valoare nou creata de catre muncitorii salariati în procesul de productie peste echivalentul valorii fortei lor de munca si însusita gratuit de catre patroni. ♢ Plusvaloare absoluta = forma a plusvalorii obtinuta prin prelungirea zilei de munca peste timpul de munca necesar sau prin intensificarea muncii. Plusvaloare relativa = forma a plusvalorii care rezulta prin reducerea timpului de munca necesar si marirea corespunzatoare a timpului de supramunca în urma cresterii productivitatii muncii. – Plus1- + valoare (dupa fr. plus-value).
vigilenţă, VIGILÉNŢĂ, vigilente, s.f. Atitudine de observare atenta si sustinuta, de supraveghere continua a ceea ce se întâmpla în jurul sau (pentru a preveni, a descoperi sau a combate actiuni reprobabile, ostile, dusmanoase). – Dupa fr. vigilance, lat. vigilantia.
arminden, ARMÍNDEN, armindeni, s.m. Nume popular al zilei de 1 mai (considerata ca început al primaverii); sarbatoare populara de primavara (tinuta la 1 mai). ♦ Pom sau crengi verzi care se pun în ziua de 1 mai la poarta, usa sau ferestrele caselor. – Cf. sl. I e r e m i i n ŭ,  - d ĩ n ĩ "ziua [sfântu]lui Ieremia".
permanent, PERMANÉNT, -Ă, permanenti, -te, adj. Care exista, care dureaza mereu sau mult timp fara a se schimba, care se petrece fara întrerupere; necontenit, neîntrerupt. ♢ Ondulatie permanenta (si substantivat, n.) = ondulatie a parului facuta printr-un procedeu special, pentru a se mentine mai multa vreme. Par permanent (si substantivat, n.) = par cu ondulatie permanenta. ♦ Care functioneaza neîntrerupt o perioada de timp determinata, exercitând anumite atributii. Comisie permanenta. ♦ (Despre salariati) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau institutii sau care este asimilat salariatilor din schema. ♢ Armata permanenta = armata întretinuta neîntrerupt de un stat prin recrutari periodice. ♦ (În vechea armata) Care presta serviciul militar fara întrerupere. – Din fr. permanent.
perniţă, PERNÍŢĂ, pernite, s.f. I. 1. Diminutiv al lui perna (1); pernuta (1), pernioara, pernisoara; spec. puisor. 2. (Urmat adesea de determinarea "de ace") Saculet de diferite forme, umplut cu câlti, vata, nisip etc., în care se înfig, pentru a fi pastrate, ace si bolduri; pernuta (2). ♦ Piesa confectionata din vata de croitorie, care se aplica la umerii unor obiecte de îmbracaminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da îmbracamintei respective forma corespunzatoare umarului. ♦ Mica perna (1) confectionata din tesatura de lâna sau de bumbac, cusuta cu sârma subtire de cupru, montata în cutia de osie inferioara a vehiculelor de cale ferata si folosita la ungerea fusului osiilor. II. (În forma perinita) Dans popular în care un baiat iese în centrul horei, îsi alege din hora o fata cu care îngenuncheaza (pe o perna sau o batista) si o saruta, fata urmând sa faca în continuare acelasi lucru cu alt baiat; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: periníta s.f.] – Perna + suf. -ita.
pernuţă, PERNÚŢĂ, pernute, s.f. 1. Pernita (I 1). 2. Pernita (I 2). 3. Parte proeminenta si moale a extremitatii labei la feline; p. ext. (impr.) proeminenta situata în partea superioara extrema a copitei calului. [Var.: (reg.) perinúta s.f.] – Perna + suf. -uta.
perspectivitate, PERSPECTIVITÁTE, perspectivitati, s.f. Corespondenta între o figura geometrica si imaginea ei, obtinuta prin perspectiva (1). – Perspectiva + suf. -itate.
filieră, FILIÉRĂ, filiere, s.f. 1. Placa de otel prin care se trage în fire (sau în bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesa de metal cilindrica, având fundul prevazut cu orificii, prin care se trage în fire solutia de matase artificiala sau de fibre textile obtinuta pe cale chimica. 2. Dispozitiv folosit pentru taierea unui filet (1). 3. Fig. Succesiune de mijloace, de trepte, de etape etc. care intervin pâna la un anumit rezultat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. filière.
coniac, CONIÁC, coniacuri, s.n. 1. Bautura alcoolica tare, obtinuta prin distilarea anumitor sorturi de vin si pastrarea produsului respectiv în butoaie de stejar. 2. (La pl.) Varietati, sorturi de coniac (1). – Din fr. cognac.
perinuţă, PERINÚŢĂ s.f. v. pernuta.
pisică, PISÍCĂ, pisici, s.f. I. 1. Mamifer domestic carnivor din familia felinelor, cu corpul suplu, acoperit cu blana deasa si moale de diferite culori, cu capul rotund, cu botul foarte scurt, cu maxilarele puternice si cu ghearele retractile si ascutite (Felis domestica); spec. femela acestui animal. ♢ Pisica salbatica = specie de pisica (I 1), mai mare decât aceasta, cu blana roscata-cenusie cu dungi negre, care traieste în padure (Felis silvestris). ♢ Expr. A trai (sau a se întelege, a se iubi) ca câinele (sau ca soarecele) cu pisica = a nu se întelege, a trai rau cu cineva. A umbla cu pisica-n traista = a cauta sa înseli, sa pacalesti pe cineva. A cumpara pisica în traista = a se însela la cumparaturi (luând marfa pe nevazute). A avea ochi de pisica = a) a avea privire agera; b) a fi viclean. (Fam.) A avea noua suflete ca pisica = a fi rezistent, a avea o mare vitalitate. A fi (sau a sta ca o) pisica plouata = a fi abatut, descurajat, fara chef; a arata prost, a avea o tinuta necorespunzatoare. A se spala ca pisica, se spune despre cei care se spala superficial si, p. ext., despre cei neglijenti. Piere (sau moare) pisica, se spune pentru a arata ca se petrece ceva neobisnuit, de importanta deosebita. 2. Blana de pisica (I 1) prelucrata. 3. Compus: pisica-de-mare = specie de peste marin cu scheletul cartilaginos, lung de 60-100 cm, cu corpul turtit romboidal si cu coada terminata cu un spin veninos (Trygon pastinaca). II. Nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, parti ale acestora etc., care prind sau trag ceva, se înfig în ceva etc. 1. Dispozitiv de agatare si de desprindere a berbecului din capatul cablului de ridicare de la sonetele cu cadere libera. 2. Carucior deplasabil pe o grinda sau pe un pod rulant, prevazut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor; carucior de macara. 3. Manunchi de sârme de otel, folosit pentru curatarea de noroi sau de pamânt a utilajelor de foraj. – Pis + suf. -ica.
portocală, PORTOCÁLĂ1, portocale, s.f. 1. Fructul portocalului, de forma sferica, aromat si zemos, bogat în vitamine, învelit într-o coaja de culoare galbena-rosiatica. 2. Lumânare lunga si subtire, rasucita ca un ghem, pentru a putea fi tinuta mai usor în mâna. – Din ngr. portokáli.
vopsea, VOPSEÁ, vopsele, s.f. 1. Materie colorata obtinuta prin suspensia unui pigment într-un lichid, folosita la colorarea diferitelor obiecte; boia, farba. ♦ Spec. Culoare folosita în pictura. 2. (Înv.) Culoare (a unui obiect); nuanta. [Var.: (pop.) vapseá, vapseála s.f.] – Vopsi + suf. -eala.
izopentan, IZOPENTÁN s. m. hidrocarbura saturata, izomer al pentanului, obtinuta prin distilare fractionata din produse petroliere. (< fr. isopentan)
postsincron, POSTSINCRÓN, postsincronuri, s.n. Înregistrare obtinuta prin postsincronizare. – Din postsincroniza (derivat regresiv).
postură, POSTÚRĂ, posturi, s.f. 1. Situatie în care se afla cineva la un moment dat. 2. (Rar) Ţinuta, pozitie a corpului. – Din fr. posture.
pozitiv, POZITÍV, -Ă, pozitivi, -e, adj. l. Care se întemeiaza pe experienta, pe fapte, pe realitati; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevarat, real, sigur. ♢ Stiinte pozitive = stiinte experimentale. ♦ Care are o semnificatie justa, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experienta pozitiva. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se noteaza în scris cu semnul plus (+). Numar pozitiv. Temperatura pozitiva. ♦ (Despre sarcina electrica) De acelasi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obtinuta prin frecarea unui baston de ebonita cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leaga de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirma prezenta în organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre notiuni, rationamente) Care afirma ceva. 6. (în sintagma) Proba (sau imagine etc.) pozitiva = (si substantivat, n.) copia unui negativ fotografic care reda ca în realitate partile luminoase si cele întunecate ale obiectului fotografiat. 7. (Gram.; în sintagma) Grad pozitiv (si substantivat, n.) = forma a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul caruia se exprima însusirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fara referire la alte obiecte sau procese. – Din fr. positif, lat. positivus.
poziţie, POZÍŢIE, pozitii, s.f. 1. Loc pe care îl ocupa cineva sau ceva (în raport cu altcineva sau cu altceva); fel, mod în care este asezat cineva sau ceva (în spatiu); p. ext. peisaj din natura. ♦ Loc pe care îl ocupa o nota sau o cheie pe portativ; loc unde se ating cu degetele coardele unui instrument muzical. ♦ (Lingv.) Loc pe care îl ocupa un sunet sau un grup de sunete într-un cuvânt. ♦ Loc, punct din care cineva sau ceva este sau poate fi privit; unghi. ♦ Raport, relatie existenta între doua fiinte, obiecte, fenomene. ♦ Fiecare dintre operatiile înscrise într-un cont contabil; loc pe care îl ocupa aceste operatii. 2. Teren, loc pe care sunt asezate trupele pe front sau vasele de razboi pe mare si folosit ca baza de atac sau de aparare. ♢ Expr. A lua pozitie = a) a se instala într-un loc considerat potrivit din punct de vedere strategic; b) a-si exprima cu fermitate parerea într-o problema data. A sta (sau a ramâne, a se mentine) pe pozitie = a-si mentine parerile, hotarârile. A se gasi pe pozitii opuse (sau pe aceeasi pozitie etc.) = a fi de pareri contrare (sau de aceeasi parere). 3. Atitudine, tinuta. ♦ Spec. Atitudine de nemiscare a corpului (reglementara în armata, în sport etc.). ♦ Fig. Mod în care cineva reactioneaza, se comporta etc. într-o împrejurare data. 4. (Fam.; despre femei; în expr.) A fi în pozitie – a fi gravida. 5. Conditie, situatie, stare în care se gasesc cineva sau ceva. ♦ Spec. Situatie (înalta) pe care o detine cineva în viata sociala, politica; rang. [Var.: (înv.) pozitiúne s.f.] – Din fr. position, lat. positio, -onis, germ. Position.
vorbit, VORBÍT2, -Ă, vorbiti, -te, adj. Care este exprimat prin cuvinte, rostit, exprimat, spus; p.ext. expus oral. ♢ Limba vorbita = limba întretinuta obisnuit în viu grai, limba uzuala. – V. vorbi.
pluviogramă, PLUVIOGRÁMĂ, pluviograme, s.f. (Met.) Diagrama obtinuta la pluviograf. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. pluviogramme.
prelegere, PRELÉGERE, prelegeri, s.f. Curs, lectie tinuta într-o scoala de grad superior; conferinta publica (apartinând unui ciclu); prelectie. – Cf. lat. p r a e l e g e r e.
preobrajenie, PREOBRAJÉNIE, preobrajenii, s.f. (Pop.) Sarbatoare religioasa ortodoxa tinuta la 6 august; Schimbarea la Fata. [Pr.: pre-o-] – Din sl. prĕobraženije.
prestanţă, PRESTÁNŢĂ s.f. Ţinuta, înfatisare, atitudine impunatoare, demna. – Din fr. prestance.
presurizat, PRESURIZÁT, -Ă, presurizati, -te, adj. (Despre incinte etanse) În care este mentinuta o presiune normala. – V. presuriza.
viscoză, VISCÓZĂ, viscoze, s.f. 1. Fibra textila obtinuta din celuloza, elastica, rezistenta si cu luciu matasos. 2. Substanta vâscoasa obtinuta din celuloza prin tratarea cu o solutie de sulfura de carbon si de soda caustica. – Din fr. viscose.
procentaj, PROCENTÁJ, procentaje, s.n. Procent. ♦ Calcul facut pentru stabilirea procentului; cifra obtinuta prin acest calcul. – Procent + suf. -aj (dupa fr. pourcentage).
produs, PRODÚS, produse, s.n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de munca; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obtinute în procesul de productie; bun, product (1). ♢ Produs de schimb = marfa. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucratorii ocupati în economia nationala. Produs intern brut = expresie valorica a totalitatii bunurilor si serviciilor finale furnizate de agentii economici care-si desfasoara activitatea pe teritoriul unei tari. Produs national brut = indicator macroeconomic format din produsul intern brut la care se adauga productia finala bruta a agentilor nationali care-si desfasoara actitivitatea în strainatate si din care se scade productia finala a agentilor economici straini realizata în interiorul tarii. ♦ Corp sau substanta obtinuta pe cale naturala sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creatie; rezultat material al unui complex de fenomene sau de actiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmultirii a doi factori (numere, marimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmultire. – V. produce (dupa fr. produit).
profilogramă, PROFILOGRÁMĂ, profilograme, s.f. Înregistrare grafica a asperitatilor de pe suprafata unei piese prelucrate, obtinuta cu profilograful. – Din fr. profilogramme.
proiecţie, PROIÉCŢIE, proiectii, s.f. 1. Operatie geometrica de reprezentare a unui obiect în spatiu, a unei figuri etc. pe o dreapta, pe un plan; (concr.) corp, figura obtinuta prin aceasta operatie. ♢ Proiectie cartografica = procedeu de reprezentare pe o harta a suprafetei pamântului sau a unei portiuni din suprafata pamântului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos. ♢ Aparat de proiectie = aparat care serveste la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o pelicula cinematografica si la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonora. [Pr.: pro-iec-. – Var.: proiectiúne s.f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis.
provocator, PROVOCATÓR, -OÁRE, provocatori, -oare, adj. Care provoaca, întarâta, atâta, incita, ataca; care atrage atentia asupra sa prin tinuta, extravaganta, impertinenta, obraznicie; sfidator, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoana care instiga la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determina, care pricinuieste ceva. [Var.: (pop.) provocatór, -oáre adj.] – Din fr. provocateur.
iută, IÚTĂ s. f. 1. planta erbacee cultivata în zona tropicala, din tulpinele careia se extrag fibre textile. 2. fibra textila obtinuta din aceasta planta. (< germ. Jute, it. iuta)
putere, PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însusire, posibilitate fizica, morala, intelectuala de a actiona, de a realiza ceva; putinta. 2. Mare forta fizica, tarie, puternicie. ♢ Loc. adv. Din toate puterile = cu toate fortele, cu toata râvna. ♢ Loc. adv. si adj. În putere (sau în puteri) = puternic, sanatos, voinic. În (toata) puterea (vârstei) = în plina vigoare, în floarea vârstei. Cu puterea = cu sila, prin constrângere. ♢ Expr. A-i sta (sau a-i fi) cuiva în putere = a avea capacitatea, posibilitatea sau experienta (de a face ceva). 3. Intensitate. 4. Eficacitate, tarie. ♦ Grad mare de concentratie. Puterea unei bauturi. 5. Valoare, valabilitate. ♢ Putere de circulatie (sau circulatorie) a unei monede = însusirea monedei de a servi la vânzare-cumparare. Putere de cumparare (a banilor) = cantitatea de marfuri si de servicii care poate fi obtinuta în schimbul unei anumite sume de bani. II. 1. Autoritate, stapânire, dominatie; p. ext. influenta. ♢ Expr. A fi în puterea cuiva = a depinde de vointa, de bunul plac al cuiva. ♢ Mare putere = tara, stat care dispune de o mare forta economica, militara, politica etc. Puterile centrale = nume dat în primul razboi mondial Germaniei si Austro-Ungariei. ♦ (Concr.) Stat, tara (suverana). 2. Conducere de stat, guvernare. ♢ Putere de stat = atribut al clasei dominante, care, folosind statul ca instrument al sau, înfaptuieste conducerea societatii. Putere populara = regim social-economic în care conducerea politica, conducerea statului apartine clasei muncitore si aliatilor ei; stat cu un asemenea regim. ♢ Expr. A fi (sau a ajunge, a veni) la putere = a detine (sau a ajunge sa detina) guvernarea într-un stat. 3. Permisiune, voie; drept, împuternicire legala de a face ceva. ♢ Loc. prep. În puterea... = în virtutea..., în baza... ♢ Expr. A avea puteri depline = a avea dreptul nelimitat si neconditionat de a actiona în numele cuiva. Cu de la sine putere = fara a fi autorizat de nimeni; în mod abuziv. 4. Capacitate, potential. Cresterea puterii economice. ♢ Putere de munca = capacitatea unui om de a lucra si de a realiza anumite produse într-un timp determinat. 5. (Pop.) Mijloace materiale, bani, avere; stare materiala si sociala a cuiva. 6. (Pop.) Punct, moment culminant; toi. În puterea noptii. ♢ Expr. În (toata) puterea cuvântului = în adevaratul înteles al cuvântului. III. 1. (Mat.) Rezultatul înmultirii unui numar cu sine însusi (de atâtea ori de câte ori arata exponentul). ♦ Exponent care arata de câte ori trebuie înmultit un numar cu el însusi. ♢ Putere a unui punct fata de un cerc = valoarea absoluta a diferentei dintre patratul razei cercului si patratul distantei dintre punct si centrul cercului. 2. (Fiz., Tehn.) Lucru mecanic efectuat sau primit într-o unitate de timp; energie primita sau cedata într-o unitate de timp; marime caracteristica unui sistem tehnic. ♢ Putere instalata = suma puterilor nominale ale masinilor unei instalatii producatoare de energie. Putere nominala = putere pentru care a fost construit un sistem tehnic. – V. putea.
puşcăriaş, PUSCĂRIÁS, -Ă, puscariasi, -e, s.m. si f. Persoana care este (sau a fost) detinuta într-o puscarie; detinut. [Pr.: -ri-as] – Puscarie + suf. -as.
şarjă, SÁRJĂ, sarje, s.f. I. Încarcatura normala a unui cuptor metalurgic, constituita din straturi alternative de minereu, fondant si combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obtinuta într-un cuptor metalurgic la o singura operatie de elaborare. ♦ Proces de încarcare, prelucrare si scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. II. 1. Atac violent, în goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea. 2. (Sport) Atac impetuos asupra adversarului. III. 1. Creatie literara, în general de dimensiuni reduse, care prezinta trasaturile negative, ridicule ale unei situatii sau ale unui personaj într-o forma îngrosata, exagerata, caricaturala. 2. (Teatru) Interpretare voit exagerata, prin sublinieri îngrosate ale trasaturilor unui personaj, folosita de obicei în comedia bufa. – Din fr. charge.
oleomargarină, OLEOMARGARÍNĂ s.f. Grasime animala obtinuta din seu de calitate superioara, folosita la fabricarea margarinei animale sau mixte. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléomargarine.
oligarhie, OLIGARHÍE, oligarhii, s.f. 1. Forma de conducere a statului, în care puterea politica si economica este detinuta de un numar restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercita puterea într-o astfel de forma de guvernamânt. 2. (În sintagma) Oligarhie financiara = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domina viata economica a unui stat. – Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.
oficialitate, OFICIALITÁTE, (1) oficialitati, s.f. 1. Persoana oficiala; (la pl.) autoritatile dintr-o tara, dintr-un oras; reprezentantii oficiali ai autoritatii. 2. (Jur.; în sintagma) Principiul oficialitatii = principiu de baza al dreptului procesual penal, potrivit caruia procurorul si organele de urmarire penala, precum si instantele penale pot sa savârseasca din oficiu orice act care intra în competenta lor. 3. Caracter oficial, calitate, tinuta, atitudine oficiala. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialité.
nod, NOD, noduri, s.n. 1. Loc în care se leaga doua fire, doua sfori, doua fâsii de pânza etc. ca sa se tina strâns împreuna; loc în lungul sau la capatul unui fir, al unei sfori, al unei fâsii de pânza etc. unde s-a facut un ochi prin care s-a petrecut unul dintre capete si s-a strâns tare; legatura obtinuta astfel. ♢ Loc. adj. (Rar) În noduri = încâlcit, încurcat. ♢ Expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi foarte zgârcit. ♦ Loc de intersectie a doua sau a mai multor cai de comunicatie având directii diferite. ♢ Nod de cale ferata = punct de intersectie a cel putin trei linii principale de cale ferata, prevazut cu instalatii speciale pentru a asigura tranzitul trenurilor, desfacerea sau cuplarea unor vagoane, încarcarea si descarcarea marfurilor, deservirea calatorilor etc. ♦ Loc de legatura, de întretaiere, de întâlnire a doua sau a mai multor elemente ale unui mecanism, ale unei constructii etc. 2. Proeminenta pe trunchiul unui arbore, pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor; punct de unde încep sa creasca crengile pe tulpina sau frunzele pe lujer. ♢ Expr. A cauta (sau a gasi) (cuiva) nod în papura = a cauta sau a gasi cu orice pret greseli, cusururi acolo unde ele nu sunt; a învinovati pe nedrept. ♦ Portiune mica, rotunda, compacta, foarte tare dintr-o bucata de lemn, într-o scândura reprezentând locul de ramificatie a crengilor pe trunchi. ♦ Aglomerare locala de material în masa unui corp, cu o structura mai compacta sau de culoare diferita fata de rest. 3. (Înv. si pop.) Articulatie, încheietura (a degetelor). 4. (În sintagmele) Nodul gâtului (sau gâtlejului, beregatei etc.) = marul lui Adam. Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator si a carui lezare are ca urmare moartea imediata prin oprirea respiratiei. 5. Umflatura, tumoare, nodozitate, gâlca rezultata dintr-o stare patologica. 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeasi ramura a curbei se intersecteaza pe ea însasi. 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispusi atomii, moleculele unei retele cristaline. ♦ Punct dintr-un sistem de unde stationare în care amplitudinea oscilatiei are mereu o valoare nula. 8. Fiecare dintre cele doua puncte în care orbita unui astru intersecteaza planul eclipticei. 9. Loc sau centru geografic sau geologic cu anumite caracteristici, deosebite fata de împrejurimi. ♢ Nod hidroenergetic = centru geografic pe a carui suprafata sunt asezate o centrala hidroelectrica si constructiile hidrotehnice aferente. 10. Fig. Senzatie de sufocare pe care de obicei o are cineva cuprins de o emotie sau de o enervare puternica. ♢ Expr. A înghiti (cu sau la) noduri = a) a suporta cu necaz, cu amaraciune o durere, o umilinta (fara a putea spune nimic); b) a mânca în sila, cu mare greutate. 11. Fig. Punct esential de care depinde solutionarea unei probleme; dificultate, greutate care trebuie învinsa pentru solutionarea unei probleme. Nod gordian = problema foarte grea sau cu neputinta de rezolvat. ♢ Expr. A taia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem în rezolvarea unei situatii careia nu i se poate gasi o solutie. ♦ Moment culminant în desfasurarea actiunii unei opere literare. 12. Unitate de masura pentru viteza navelor, egala cu viteza unei nave care se deplaseaza cu o mila marina (1852 m) pe ora. – Lat. nodus.
colofoniu, COLOFÓNIU s.n. Substanta rasinoasa obtinuta prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (din germ. Kolophonium, ngr. kolofónion)
orlon, ORLÓN s.n. Varietate de fibra textila sintetica, obtinuta prin prelucrarea unor solutii vâscoase de rasini si folosita, în amestec cu lâna, la executarea tricotajelor. – Din fr., rus. orlon, germ. Orlon.
fildeş, FÍLDES, (1) fildesi, s.m., (2) fildesuri, s.n. 1. S.m. Fiecare dintre dintii incisivi ai unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S.n. Substanta osoasa de culoare alba din care sunt alcatuiti dintii incisivi de elefant si din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaleta etc.; ivoriu. ♢ Fildes animal (sau artificial) = substanta asemanatoare cu fildesul (2), obtinuta prin macerarea oaselor de animale în clorura de var. Fildes vegetal = material foarte dur, extras din semintele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildisi.
oxidază, OXIDÁZĂ, oxidaze, s.f. Enzima continuta în celulele vegetale si animale, care catalizeaza oxidarile celulare. – Din fr. oxydase.
oxiacetilenic, OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilena. ♢ Sudura oxi-acctilenica = procedeu de sudura în care flacara este întretinuta de combinatia dintre oxigen si acetilena. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.
cornut, CORNÚT, -Ă, cornuti, -te, adj. 1. (Si substantivat, f.) (Animal) Care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secara-cornuta = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.
fenolat, FENOLÁT, fenolati, s.m. Sare a unui fenol obtinuta prin înlocuirea hidrogenului din grupa hidroxil cu un metal. – Din fr. phénolate.
făţui, FĂŢUÍ, fatuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafata unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafetei) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala asternuta pe un element de constructie. 2. (În industria tabacariei) A curata pielea de ultimele impuritati ramase dupa cenusarit. 3. Fig. (Pop.) A palmui pe cineva. – Fata + suf. -ui.
făină, FĂÍNĂ, (2) fainuri, s.f. 1. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Pulbere obtinuta prin macinarea boabelor de cereale sau a altor seminte de plante si folosita în alimentatie. ♢ Expr. Alta faina se macina acum la moara = s-a schimbat situatia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obtinuta prin macinarea anumitor materiale. ♢ Faina animala = produs obtinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a pasarilor ouatoare si a porcilor. Faina de peste = produs sub forma de pulbere obtinut din pesti inferiori si necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peste, folosit pentru hrana porcilor, a pasarilor etc. Faina de oase = pulbere fina obtinuta prin macinarea oaselor si folosita ca supliment valoros în hrana animalelor si ca îngrasamânt în agricultura. – Lat. farina.
zacherlină, ZACHERLÍNĂ s.f. Substanta insecticida obtinuta prin farâmitarea si pisarea fina a inflorescentelor (capitulelor) uscate ale unei plante din familia compozeelor, din Orient. (din germ. Zacherlin)
oximetrie, OXIMETRÍE s.f. (Med.) Determinare a cantitatii de oxigen din hemoglobina; cantitate de oxigen continuta de hemoglobina sangvina. – Din fr. oxymétrie.
opiu, ÓPIU s.n. Substanta narcotica toxica obtinuta prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac si folosita ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ópium s.n.] – Din fr., lat. opium.
novolac, NOVOLÁC, novolacuri, s.n. Rasina sintetica obtinuta prin condensarea fenolului cu formaldehida în prezenta acizilor si întrebuintata în industria lacurilor. – Din fr. novolaque.
teză, TÉZĂ, teze, s.f. 1. Afirmatie expusa si sustinuta într-o discutie; idee principala dezvoltata si demonstrata într-o opera, într-o cuvântare etc. ♢ Loc. adv. (Înv.) În teza generala = în general. ♦ (Fil.) Idee, propozitie care formeaza primul termen al unei antonimii (în filozofiile rationaliste de tip kantian) sau al unei contradictii de tip dialectic (în filozofiile hegeliana si marxista). 2. Lucrare scrisa, facuta de elevi în clasa sub supravegherea profesorului, la sfârsitul unei perioade de studiu sau la un examen. ♢ Teza de licenta (sau doctorat) = lucrare stiintifica prezentata de un candidat pentru obtinerea titlului de licentiat (sau de doctor în stiinte). – Din fr. thèse, lat. thesis.
disertaţie, DISERTÁŢIE, disertatii, s.f. Expunere în care se trateaza o problema în mod stiintific si amanuntit. ♦ Spec. (Iesit din uz) Lucrare stiintifica sustinuta în public de autor, pentru dobândirea unui grad stiintific. [Var.: dizertatie s.f.] – Din fr. dissertation, lat. dissertatio. Cf. rus. d i s e r t a t i i a.
oscilogramă, OSCILOGRÁMĂ, oscilograme, s.f. Diagrama obtinuta cu ajutorul oscilografului. – Din fr. oscillogramme.
ostatic, OSTÁTIC, ostatici, s.m. Persoana din rândul populatiei civile oferita sau retinuta de catre un stat, de catre o organizatie etc. drept garantie pentru îndeplinirea unor obligatii asumate sau impuse ori pentru prevenirea unor acte de ostilitate împotriva statului sau a organizatiei respective. ♦ Fig. (Fam.) Amanet, zalog2. [Var.: ostátec s.m.] – Din it. ostatico.
furan, FURÁN s.m. Combinatie chimica organica lichida, obtinuta la distilarea rasinilor de conifere si folosita ca important intermediar în sintezele de mase plastice si de medicamente. – Din fr. furanne.
wyandotte, WYÁNDOTTE s.m. 1. Specie de peste din America. 2. Rasa de gaini americane, obtinuta prin diverse încrucisari. [Pr. uáian-dat] (din fr., engl. wyandotte)
yucca, YÚCCA s.f. inv. Planta liliacee arborescenta din India si America, cu frunze lungi, în smocuri si flori mari, albe sau violete, aclimatizata în tarile temperate ca planta ornamentala. · Fibra textila obtinuta din yucca. (din engl., fr. yucca)
triforiu, TRIFÓRIU, triforii, s.n. Tribuna îngusta, sustinuta de coloane subtiri, care înconjura nava centrala în bazilicile romanice si gotice, deasupra nivelului navelor laterale. – Din fr. triforium.
ortogonal, ORTOGONÁL, -Ă, ortogonali, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care formeaza unghiuri drepte. ♢ Proiectie ortogonala = proiectie obtinuta prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiectie. ♦ (Despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersectie sa fie perpendiculare. ♦ (Despre suprafete) Care se întretaie astfel încât planurile lor tangente în orice punct al curbei de intersectie sa fie perpendiculare. – Din fr. orthogonal.
concoidă, CONCOÍDĂ, concoide, s.f. Curba plana obtinuta dintr-o curba data, cu ajutorul unui punct fix si al unei secante care se roteste, sprijinindu-se pe punctul fix. – Din fr. conchoïde.
lanolină, LANOLÍNĂ, lanoline, s.f. Substanta grasa obtinuta prin prelucrarea lânii brute de oi si întrebuintata în industrie, în medicina si în cosmetica. – Din fr. lanoline.
lupă, LÚPĂ, lupe, s.f. 1. Instrument optic alcatuit dintr-o lentila convergenta sau dintr-un ansamblu convergent de lentile care, fiind asezate în fata unui obiect, dau o imagine marita a acestuia. 2. (În siderurgie) Bucata de otel buretos amestecat cu zgura, obtinuta prin anumite procedee metalurgice. – Din fr. loupe.
lustru, LÚSTRU1 s.n. Stralucire naturala sau obtinuta prin procedee artificiale a suprafetei unui obiect; luciu. ♢ Expr. Saracie cu lustru = saracie mare, saracie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capata unele obiecte, stofe etc. din cauza uzarii. ♦ Luciu imprimat fetelor obiectelor de încaltaminte printr-o prelucrare corespunzatoare. ♦ Fig. (Peior.) Spoiala, stralucire aparenta; superficialitate. – Din fr. lustre, it. lustro.
eter, ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s.m. (3) eteruri, s.n. 1. S.m. Combinatie organica lichida, incolora, foarte volatila si inflamabila, cu miros aromatic specific, obtinuta din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. S.m. Substanta ipotetica (a carei existenta nu este admisa de fizica moderna) având proprietati fizice contradictorii, care ar umple întregul spatiu si ale carei oscilatii ar constitui undele electromagnetice. 3. S.n. Fig. Aer, atmosfera, cer, vazduh. 4. S.m. (În conceptia unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alaturi de foc, apa, pamânt si aer) din care ar fi alcatuite corpurile ceresti. – Din fr. éther, lat. aether.
levată, LEVÁTĂ, levate, s.f. 1. Operatie de scoatere a mosoarelor sau a tevilor pline de pe masinile de semitort sau de filat dintr-o filatura. ♦ Cantitate de fire toarse obtinuta prin aceasta operatie. 2. (La jocul de carti) Totalitatea cartilor pe care unul dintre jucatori le poate ridica de pe masa în baza unei carti mai mari sau a unui atu. – Dupa fr. levée.
exterior, EXTERIÓR1, exterioare, s.n. Partea din afara a unui lucru. ♦ Mod de a se prezenta al unui persoane ca fizionomie, îmbracaminte, tinuta etc. [Pr.: -ri-or] – Fr. extérieur (lat. lit. exterior).
leşie, LESÍE s.f. Solutie alcalina (folosita la spalatul rufelor, în diverse procese industriale etc.) obtinuta prin dizolvarea în apa a sodei sau a hidroxidului de potasiu sau prin fierbere cu apa a cenusii de lemn. – Lat. lixiva.
lână, LẤNĂ, (3) lânuri s.f. 1. Parul lung si moale care acopera corpul unor animale, mai ales al oilor, si care se prelucreaza pentru obtinerea de fibre. ♦ Cantitate de lâna (1) scoasa dupa tunsoare de pe o oaie. 2. (În sens larg) Fibra naturala de origine animala, cu proprietati textile, folosita la fabricarea si confectionarea tesaturilor, a tricotajelor si a pâslelor. ♢ Loc. adj. Lâna în lâna = a) (despre tesaturi) care are urzeala si batatura din lâna; b) fig. de calitate superioara; veritabil, autentic. ♦ Lâna artificiala = fibra textila obtinuta din cazeina, având aspectul si unele proprietati asemanatoare cu lâna (2). Lâna regenerata = fibra provenita din zdrente de stofe si tricoturi, din rebuturi si deseuri de fabricatie, prin a caror destramare si cardare, în amestec cu lâna obisnuita, se obtin tesaturi si pâsle. 3. (La pl.) Varietati de lâna (2); obiecte de lâna. 4. (În sintagma) Lâna de lemn = produs constituit din fâsii subtiri de lemn uscat, taiat în masini speciale, folosit la fabricarea placilor usoare de constructie, ca material izolant, în tapiterie, pentru ambalaje etc. – Lat. lana.
licenţă, LICÉNŢĂ, licente, s.f. 1. Titlu obtinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândeste dreptul de a exercita profesiunea corespunzatoare studiilor facute; examen dat pentru obtinerea acestui titlu; p. ext. diploma care confera acest titlu. 2. Autorizatie data de stat unei persoane pentru exercitarea unui negot special, pentru operatii de import si de export etc. 3. Contract prin care posesorul unui brevet de inventie cedeaza cuiva dreptul de exploatare a inventiei sale. 4. Atitudine, tinuta care depaseste limitele bunei-cuviinte; lipsa de respect pentru formele obisnuite. 5. (În sintagma) Licenta poetica = abatere usoara de la regulile gramaticale ale limbii, ceruta de necesitatea rimei, ritmului sau din dorinta de a realiza o nota stilistica particulara. – Din fr. licence, lat. licentia.
ciulin, CIULÍN, ciulini, s.m. Planta erbacee cu tulpina si frunzele spinoase, cu flori rosii, care creste pe locuri necultivate; scaiete (Carduus nutans). – Cf. rus. č i l i m.
etenă, ETÉNĂ, etene s.f. Hidrocarbura nesaturata cu o dubla legatura în molecula, gazoasa, inflamabila, obtinuta din gazele de cocserie, gazele de cracare si prin descompunerea termica a etanului si a propanului, constituind o materie prima importanta pentru producerea polietilenei, a alcoolului etilic, a cauciucului sintetic etc.; etilena. – Din fr. éthène.
licopodiu, LICOPÓDIU s.n. Pulbere galbena obtinuta din sporii unei criptogame, folosita în farmacie, pirotehnie etc. – Din fr. lycopode.
lăsa, LĂSÁ, las, vb. I. 1. Tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strâns. ♢ Expr. A lasa (cuiva) sânge = a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, o cantitate de sânge. Lasa-ma sa te las, se spune despre un om indiferent, lipsit de energie, neglijent, comod. ♦ Spec. A da drumul sa cada; a lepada. ♦ A pune, a depune ceva undeva. 2. Tranz. A permite, a îngadui, a admite, a nu opri; spec. a accepta ca cineva sau ceva sa ramâna într-o anumita stare, într-o anumita situatie, a nu interveni pentru a modifica, a schimba sau a întrerupe ceva. ♢ Expr. A lasa (pe cineva) cu zile sau a-i lasa (cuiva) zilele = a cruta viata cuiva. A lasa (pe cineva) în pace (sau încolo) = a nu deranja pe cineva, a nu-l supara, a-l lasa sa faca ce vrea; a se dezinteresa de cineva. A lasa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lasa pe cineva în situatia în care se afla, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva. A lasa (pe cineva) în voie = a da cuiva multa libertate sau întreaga libertate. A lasa (pe cineva) rece = a nu impresiona, a-l face sa ramâna indiferent. (Refl.) A (nu) se lasa (mai) pe (sau pre) jos = a (nu) îngadui sa fie întrecut de cineva; a (nu) se stradui sa ajunga pe cineva. A nu se lasa (cu una, cu doua, o data cu capul etc.) = a nu admite sa cedeze, a se împotrivi cu îndârjire. A se lasa pagubas = a renunta la ceva. ♦ Refl. A-si îngadui o anumita tinuta. ♦ A nu face ceva imediat, a amâna; a astepta, a pasui1. 3. Tranz. A se îndeparta de cineva sau de ceva, a parasi (plecând); p. ext. a nu se mai interesa, a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva. ♢ Expr. A lasa pe cineva (sau, refl., a se lasa) în (sau pe) seama (sau grija, voia) sau prada cuiva = a (se) da în seama (sau în grija, voia) sau prada cuiva; a (se) încredinta cuiva. Lasa (sau, refl., lasa-te) pe mine (sau pe noi)! = ai încredere în mine (sau în noi)! A lasa (pe cineva sau ceva) la naiba (sau naibii, dracului, focului) = a nu se mai gândi la... ♦ A nesocoti; a omite, a elimina, a trece cu vederea. ♦ Intranz. (La imper., urmat de o propozitie care cuprinde o concesie, o îngaduinta sau o amenintare) Asteapta sa vezi! ♢ Expr. Las' daca = a) desigur ca nu; b) (în legatura cu o negatie) nu mai încape îndoiala ca... Lasa ca... = în afara de faptul ca... ♦ (Despre facultati fizice sau intelectuale ori despre obiecte care se uzeaza prin folosinta) A nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva (decât într-o mica masura). ♦ (Despre dureri) A înceta, a trece. ♦ (Determinat prin "în urma"; adesea fig.) A trece înaintea cuiva sau a ceva; a depasi, a întrece. ♦ Refl. A se dezbara de un obicei rau, de un narav. ♦ Refl. A renunta la o întreprindere proiectata. 4. Tranz. A ceda un bun cuiva; a transmite ceva prin mostenire. ♦ A face sa ramâna, sa persiste, sa se mentina în urma sa; a degaja, a raspândi în urma; a provoca, a pricinui. ♦ A da o porunca, a transmite o dispozitie (în momentul plecarii, la despartire); (despre divinitate) a rândui, a statornici, a hotarî. ♢ Expr. A lasa cu limba de moarte (sau cu juramânt) = a da, în ultimele momente ale vietii, dispozitii care sa fie îndeplinite dupa moarte. 5. Refl. A merge la vale, a coborî o panta. ♦ A se aseza pe ceva venind din zbor. ♦ Fig. (Despre întuneric, ger, caldura etc.) A începe, a se produce, a veni. ♢ Expr. (Tranz.) A lasa sec(ul) = a) a începe zilele de post (al Pastelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Pastelui). 6. Tranz. A da (mai) jos; a coborî, a apleca. ♦ Intranz. A reduce din pret, a vinde mai ieftin; a ieftini. 7. Refl. A se îndoi, a se apleca (sub o povara); a se aseza; a se culca. ♢ Expr. A se lasa greu = a) a apasa cu toata greutatea corpului; b) a consimti cu mare greutate sa faca ceva. – Lat. laxare.
linogravură, LINOGRAVÚRĂ, linogravuri, s.f. Tehnica a gravurii în care imaginea este obtinuta prin imprimarea unei placi de linoleum; (concr.) imagine obtinuta prin acest procedeu. – Din fr. linogravure.
nailon, NÁILON, nailoane, s.n. Fibra textila poliamidica obtinuta pe cale sintetica, folosita la confectionarea tesaturilor subtiri si a multor produse tehnice; p. ext. tesatura fabricata din aceste fibre. – Din engl. nylon.
mânuşiţă, MÂNUSÍŢĂ, mânusite, s.f. Mânuta. – Mâna + suf. -usita.
mânuriţă, MÂNURÍŢĂ, mânurite, s.f. (Reg.) Mânuta. – Mânuri (pl. lui mâna) + suf. -ita.
mentol, MENTÓL s.n. Substanta volatila cu miros aromatic, în forma de cristale, obtinuta din ulei de menta sau pe cale artificiala, întrebuintata în farmacie si în cosmetica. – Din fr. menthol.
meridian, MERIDIÁN, meridiane, s.n., adj. 1. S.n. Fiecare dintre liniile imaginare care rezulta din intersectia suprafetei Pamântului cu serniplanul sprijinit pe axa geografica, constituind liniile de reper pentru masurarea longitudinii geografice. ♢ Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie) si în raport cu care se calculeaza, în baza unei conventii internationale, longitudinea punctelor de pe glob. Meridian magnetic = linie obtinuta prin intersectia suprafetei Pamântului cu planul vertical indicat de directia acului magnetic. (Astron.) Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei ceresti, care trece prin zenitul locului si prin polii ceresti. Meridianul locului = linia de intersectie a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului. 2. S.n. (Mat.) Curba a unei suprafete de rotatie cu un plan care trece prin axa ei de rotatie. 3. Adj. Referitor la un meridian (1), care trece printr-un meridian. [Pr.: -di-an] – Din lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien.
conjugat, CONJUGÁT, -Ă, conjugati, -te, adj. Unit, legat împreuna. ♢ (Biol.) Nervi conjugati = nervi care au aceeasi functie. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel asezate încât razele de lumina rasfrânte dintr-unul se unesc în celalalt si invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect si punctul corespunzator de pe imaginea obiectului obtinuta cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = doua numere complexe care au partile reale egale, iar partile imaginare egale si de semne contrare. Regula conjugata = reunirea a doua sau mai multor reguli de trei simple. – Din fr. conjugué.
consemna, CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mentiuni în legatura cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minuta etc.; p. gener. A înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune bani spre pastrare si fructificare la o organizatie de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn iesirea militarilor din cazarma, din locul de stationare sau parasirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc. – Con1 + semna (dupa fr. consigner).
miogramă, MIOGRÁMĂ, miograme, s.f. (Med.) Diagrama a contractiei musculare obtinuta la miograf. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myogramme.
înzdrăveni, ÎNZDRĂVENÍ, înzdravenésc, vb. IV. ~ 2. Intranz. (Banat, Trans. de V.) A stranuta. (din zdravan cu pref. în-; sensul al doilea se explica prin formula zdravan = sanatos, care li se spune celor care stranuta)
melanj, MELÁNJ, melanjuri, s.n. 1. (Frantuzism) Amestec. 2. Fir textil obtinut prin amestecul unor fibre de lâna de sorturi si culori diferite sau prin amestecul fibrelor de lâna cu cele sintetice; p. ext. tesatura obtinuta din astfel de fire. – Din fr. mélange.
melisă, MELÍSĂ, melise, s.f. Planta erbacee perena din familia labiatelor, cu flori albe, placut mirositoare, mult cautate de albine, si cu frunzele ovale, folosita în medicina pentru calitatile ei stimulatoare si antispasmodice; roinita2 (Melissa officinalis). ♦ Bautura alcoolica aromata (întrebuintata în medicina populara), obtinuta prin fermentarea frunzelor plantei de mai sus. – Din lat. melissa, fr. mélisse.
metresă, METRÉSĂ, metrese, s.f. Amanta, întretinuta, ibovnica. – Din fr. maîtresse.
microfotocopie, MICROFOTOCÓPIE, microfotocopii, s.f. Copie fotografica de dimensiuni foarte mici, obtinuta prin microfotografie. – Din fr. microphotocopie.
microfotografie, MICROFOTOGRAFÍE, microfotografii, s.f. 1. Fotografie reprezentând imaginea marita a unor fiinte sau obiecte microscopice, obtinuta cu ajutorul unui aparat fotografic adaptat la un microscop. ♦ Fotografie de dimensiuni foarte mici, care, pentru a permite sa i se distinga amanuntele, trebuie marita. 2. Tehnica obtinerii microfotografiilor (1). – Din fr. microphotographie.
microfotoradiografie, MICROFOTORADIOGRAFÍE, microfotoradiografii, s.f. Tehnica radiologica prin care se pot realiza radiografii pulmonare de dimensiuni reduse; radiografie obtinuta prin aceasta tehnica. [Pr.: -di-o-] – Din fr. microphotoradiographie.
minut, MINÚT, -Ă, minute, s.n., s.f. I. S.n. 1. Unitate de masura a timpului, egala cu a saizecea parte dintr-o ora si care cuprinde saizeci de secunde. ♦ P. gener. Interval scurt de timp. ♢ Loc. adj. si adv. La minut = (care se executa) pe loc, imediat. ♢ Loc. adv. Într-un minut = îndata, imediat. Din minut în minut = dintr-un moment în altul. ♦ Moment în care se întâmpla sau trebuie sa se întâmple ceva. 2. (Concr.; la pl.) Mâncare (frugala) pregatita pe loc. la comanda consumatorului. 3. (Mat.) Unitate de masura pentru unghiuri si arcuri, egala cu a saizecea parte dintr-un grad. II. S.f. 1. Original (în creion) al unei harti, al unui plan topografic etc., pe baza caruia se întocmeste harta, planul topografic etc. respectiv. 2. (Jur.) Parte dintr-o hotarâre întocmita dupa terminarea deliberarii, care cuprinde solutia data de organul de justitie. 3. Document în care sunt consemnate hotarârile luate în urma unei consfatuiri. [Pl. si: (I 2) minuturi] – Din fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute.
minutaj, MINUTÁJ, minutaje, s.n. Timp stabilit (în minute) pentru desfasurarea unei competitii, ceremonii etc. – Din fr. minutage.
minutar, MINUTÁR, minutare, s.n. Acul care indica minutele (I 1) pe ceasornic. ♦ P. gener. (La pl.) Fiecare dintre cele doua ace ale ceasornicului. – Minut + suf. -ar.
minuterie, MINUTERÍE, minuterii, s.f. Parte a unui ceasornic care imprima minutarelor miscarea de rotatie, – Din fr. minuterie.
mitridatism, MITRIDATÍSM s.n. (Med.) Imunitate la otravuri obtinuta prin deprinderea de a consuma doze crescânde din otravurile respective. – Din fr. mithridatisme, engl. mithridatism.
mobiliza, MOBILIZÁ, mobilizez, vb. I. Tranz. 1. A chema sub arme, a convoca de urgenta la unitati (în vederea razboiului); a trece de la starea de pace la cea de razboi. ♢ Expr. A mobiliza (pe cineva) pe loc = a pastra în timp de razboi (pe cineva) pe postul civil pe care-l ocupa, supunându-l disciplinei militare impuse de starea de razboi. ♦ (Fam.) A chema într-un anumit loc, cu un anumit scop; a convoca, a întruni, a aduna. 2. A antrena o colectivitate la o actiune sau la o activitate sustinuta, organizata si coordonata, de interes general. – Din fr. mobiliser.
zdrăveni, ZDRĂVENÍ, zdravenésc, vb. IV. 1. Refl. (Var.) Înzdraveni. 2. Intranz. (Banat, Trans. de V.) A stranuta. (din zdravan; sensul al doilea se explica prin formula zdravan = sanatos, care li se spune celor care stranuta)
clişeu, CLISÉU, clisee, s.n. 1. Imagine fotografica negativa (pe pelicula de film sau pe sticla) obtinuta în camera obscura si dupa care se face reproducerea fotografica; p. ext. placa sau film fotografic impresionat, developat si fixat. 2. (Tipogr.) Plansa de metal, de lemn etc. pe care s-a reprodus sau s-a gravat o imagine, spre a fi imprimata. 3. Fig. Formula stilistica, expresie etc. banalizata din cauza repetarii excesive; sablon. – Din fr. cliché.
clorură, CLORÚRĂ, cloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric; combinatie a clorului cu un element chimic sau cu o substanta organica. ♢ Clorura de sodiu = sare de bucatarie. Clorura mercurica = sublimat corosiv. Clorura mercuroasa = calomel. Clorura de var = substanta obtinuta prin introducerea de clor în varul stins si întrebuintata decolorant si dezinfectant. Clorura de vinil = compus organic gazos obtinut prin clorurarea etilenei. Clorura de polivinil = produs macromolecular obtinut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de constructie, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorura de vinil. – Din fr. chlorure.
tempera, TÉMPERA1 s.f. 1. Vopsea obtinuta prin amestecarea ei cu lianti pe baza de substante albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu în tehnica picturii în care se întrebuinteaza culori tempera1 (1). ♦ Pictura realizata prin acest procedeu. – Din it. tempera.
contratip, CONTRATÍP, contratipuri, s.n. Copie negativa a unui film obtinuta dupa un pozitiv intermediar si folosita pentru un numar mare de copii pozitive. – Din fr. contretype.
norma, NORMÁ, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de munca necesara pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operatii sau o cantitate de produse care trebuie sa fie obtinuta într-o unitate de timp în anumite conditii tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie prima, de combustibil etc. necesara pentru obtinerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din norma.
monozaharidă, MONOZAHARÍDĂ, monozaharide, s.f. Substanta din clasa hidratilor de carbon, care poate fi obtinuta prin hidroliza zaharurilor si care nu se poate desface în zaharide mai simple. – Din fr. monosaccharide.
neglijent, NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenti, -te, adj. 1. Care nu-si îndeplineste îndatoririle cu destula grija; indolent, nepasator. 2. Care nu se îngrijeste de tinuta sa, care are o tinuta dezordonata, murdara etc.; neîngrijit. 3. (Despre actiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denota lipsa de atentie, de grija, de interes (fata de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent.
neghiniţă, NEGHINÍŢĂ, neghinite, s.f. Diminutiv al lui neghina; neghinuta. – Neghina + suf. -ita.
negaţie, NEGÁŢIE, negatii, s.f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvânt, gest, fapt etc. care neaga, contrazice, contesta (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza caruia se contesta valoarea de adevar sustinuta într-o afirmatie. ♦ Cuvânt cu ajutorul caruia se neaga ideea exprimata de o propozitie sau de una dintre partile ei. 2. (Fil.) Proces obiectiv de înlocuire a unor calitati ale obiectelor prin altele, care asigura dezvoltarii un sens ascendent; negare (2). – Din fr. négation, lat. negatio.
nearanjat, NEARANJÁT, -Ă, nearanjati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus în ordine. ♦ (Despre oameni) Cu tinuta exterioara neîngrijita. 2. (Despre oameni) Care nu si-a facut un rost în viata. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aranjat.
nară, NÁRĂ, nari, s.f. 1. Fiecare dintre cele doua orificii exterioare ale cavitatii nazale prin care respira si miros oamenii si unele animale. ♢ Expr. Cu narile (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o tinuta semeata; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nari sau a-si umfla narile = a-si lua un aer semet; p. ext. a-si da importanta, a se îngâmfa. 2. Piesa metalica în forma de tub amplasata pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lantul ancorei de pe punte în afara bordului. [Var.: (reg.) náre s.f.] – Lat. naris.
neîngrijit, NEÎNGRIJÍT, -Ă, neîngrijiti, -te, adj. 1. Care este lasat în stare de delasare, de paragina; paraginit. 2. Care nu se îngrijeste de tinuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Ne- + îngrijit.
nitroceluloză, NITROCELULÓZĂ, nitroceluloze, s.f. Substanta solida inflamabila, de culoare alba, cu aspect fibros, asemanatoare cu bumbacul, obtinuta prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic si acid sulfuric, întrebuintata ca exploziv, la fabricarea celuloidului, a unor lacuri etc.; azotat de celuloza. – Din fr. nitrocellulose.
nitroglicerină, NITROGLICERINĂ s.f. Substanta lichida, uleioasa, galbuie sau incolora, foarte toxica, obtinuta prin tratarea glicerinei cu un amestec de acid azotic si acid sulfuric si întrebuintata la fabricarea dinamitei si, în doze mici, ca medicament în unele boli de inima. – Din fr. nitroglycérine.
contrapartidă, CONTRAPARTÍDĂ, contrapartide, s.f. Dublura a unui cont, a unui registru, tinuta pentru verificare. – Cf. fr. c o n t r e p a r t i e.
neseriozitate, NESERIOZITÁTE s.f. Lipsa de seriozitate; p. ext. comportare, tinuta neserioasa. [Pr.: -ri-o-] – Ne- + seriozitate.
ecogramă, ECOGRÁMĂ, ecograme, s.f. (Med.) Diagrama obtinuta la ecograf. – Din fr. échogramme, engl. echogram.
ecoscopie, ECOSCOPÍE, ecoscopii, s.f. (Med.) Imagine obtinuta cu ecoscopul. – Din fr. échoscopie.
extravaganţă, EXTRAVAGÁNŢĂ, extravagante, s.f. Purtare, tinuta, atitudine iesite din comun; fapta lipsita de judecata; excentricitate, ciudatenie, bizarerie. – Din fr. extravagance.
exterior, EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care este în afara de..., care este pe din afara, aflat dincolo de o limita; extern. ♢ Comert exterior = totalitatea importurilor si exporturilor unei tari. 2. S.n. Partea din afara a unui lucru; fatada. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbracaminte, comportare etc.; tinuta, înfatisare, aspect, alura. [Pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior.
email, EMÁIL, emailuri, s.n. 1. Masa sticloasa obtinuta prin topire sau prin sinterizare, constituita în special din siliciu si din bariu, care se aplica pe suprafata unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja împotriva coroziunii, a le îmbunatati rezistenta mecanica, a realiza izolarea lor electrica, în scop decorativ etc.; smalt, glazura. 2. Obiect emailat. 3. Pelicula obtinuta pe baza de rasini, care au în continutul lor pigmenti. – Din fr. émail.
electroencefalogramă, ELECTROENCEFALOGRÁMĂ, electroencefalograme, s.f. Diagrama activitatii electrice a creierului obtinuta cu ajutorul electroencefalografului. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. électro-encéphalogramme.
elicoid, ELICOÍD, elicoide, s.n. (Mat.) 1. Suprafata obtinuta prin deplasarea pe o elice a unei drepte, a unui triunghi etc. 2. Curba generata de rotirea unei parabole obisnuite în jurul unui cerc. – Din fr. hélicoïde.
ergotamină, ERGOTAMÍNĂ s.f. (Fam.) Alcaloid extras din secara-cornuta. – Din fr., engl. ergotamine.
ergotină, ERGOTÍNĂ, ergotine, s.f. Substanta otravitoare obtinuta din cornul-secarei, care provoaca tulburari nervoase, digestive, cardiace etc. si se întrebuinteaza în medicina ca hemostatic, mai ales în hemoragiile uterine; ergotoxina. – Din fr. ergotine.
eucaliptol, EUCALIPTÓL s.m. Substanta uleioasa obtinuta din frunzele de eucalipt, utilizata ca antiseptic al cailor respiratorii. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucalyptol.
cuceri, CUCERÍ, cuceresc, vb.IV. I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin lupta sustinuta; A câstiga. 2. Fig. A-si atrage simpatia, a câstiga dragostea sau bunavointa cuiva. II. Tranz. si refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – Lat. •conquerire(= conquirere).
incluziune, INCLUZIÚNE s. f. 1. particula de material strain continuta în masa unui corp solid, într-un tesut. 2. (log.) cuprinderea notiunilor cu sfera mica, dar cu continut bogat, în notiuni cu sfera mare si continut sarac. 3. (mat.) relatie între doua multimi care au proprietatea ca orice element al uneia este un element al celeilalte. (< fr. inclusion, lat. inclusio)
cocos, CÓCOS s.m. (În sintagmele) Nuca de cocos = fructul cocotierului, al carui suc laptos se întrebuinteaza ca hrana si a carui coaja este folosita în industrie. Lapte de cocos = sucul laptos al nucii de cocos. Ulei de cocos = substanta grasa obtinuta prin presarea miezului uscat al nucii de cocos. Unt de cocos = ulei de cocos supus rafinarii si dezodorizarii, folosit în alimentatie. – Din germ. Kokos.
sticlă, STÍCLĂ, (II) sticle, s.f. I. Substanta solida, amorfa, transparenta, translucida sau opaca, dura, cu un luciu particular, lipsita de flexibilitate, casanta, rau conducatoare de caldura si de electricitate, formata dintr-un amestec de silicati si obtinuta prin topire. ♦ Material asemanator cu sticla (I). ♢ Sticla de cuart = substanta care are aspectul sticlei (I), obtinuta prin topirea cuartului, rezistenta la variatiile de temperatura, la acizi si transparenta la razele ultraviolete, care se foloseste la fabricarea lampilor de cuart. Sticla optica = material sticlos cu proprietati speciale în privinta indicelui de refractie, de o mare omogenitate în compozitie, folosit la fabricarea lentilelor si a prismelor aparatelor optice. Sticla vulcanica = roca necristalizata provenita în urma racirii bruste a lavei. II. Obiect sau piesa componenta a unui obiect, facute din sticla (I). ♢ Sticla de lampa = glob de sticla (I) cu gât lung, care protejeaza flacara lampii cu petrol. Sticla de ochelari = lentila. ♦ (La sg.; depr.) Monoclu. ♦ Spec. Vas înalt (de forma cilindrica), cu gât îngust, facut din sticla (I); care serveste la pastrarea lichidelor; cantitatea de lichid continuta de acest vas. ♦ Placa subtire de sticla (I) cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor usi, cu care se acopera tablourile etc.; geam. [Var.: (înv. si reg.) stécla s.f.] – Din sl. stíklo.
stins, STINS2, -Ă, stinsi, -se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de stralucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de sonoritate, de intensitate; slab. 4. (Despre culori) Palid, sters. 5. Disparut, mort. 6. (Jur.; despre obligatii, actiuni penale, privilegii etc.) Care a încetat, care nu mai are curs, care si-a pierdut puterea juridica. 7. (Despre reflexe conditionate) Care a disparut treptat în urma faptului ca excitantul conditional n-a mai fost însotit de excitantul neconditional corespunzator. 8. (În sintagma) Var stins = pasta vâscoasa, alba, obtinuta prin reactia dintre piatra de var arsa si apa (cu numeroase folosiri în constructie). – V. stinge.
strânge, STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. Tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfasurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legatura sa fie mai strâmta. ♢ Expr. A strânge cureaua = a rabda (de foame); a fi obligat sa-si restrânga (mult) cheltuielile de trai. (Refl.) A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situatie dificila, când nu mai poate face cum vrea. ♦ A apropia mai mult de corp partile unui vesmânt (pentru a se acoperi, pentru a se feri de frig etc.) ♦ Fig. A întari o prietenie, o alianta, o relatie etc. 2. Tranz. A prinde, a apuca cu mâna, cu bratele, a tine, nelasând sa-i scape. ♢ Expr. A(-i) strânge (cuiva) mâna = a da mâna (cu cineva) la întâlnire, la despartire, pentru a felicita etc. 3. Tranz. A presa, a apasa din doua parti sau din toate partile pentru a apropia, a comprima etc. ♢ Expr. A strânge (pe cineva) cu usa (sau în cleste, în balamale, în pinteni) = a sili (pe cineva) sa faca ceva; a obliga (pe cineva) sa recunoasca ceva. ♦ (Despre obiecte de îmbracaminte) A apasa asupra (unei parti a) corpului, provocând o senzatie de jena sau de durere (deoarece este prea strâmt). ♢ Expr. A-l strânge (pe cineva) în spate (de frig sau de frica) = a provoca (cuiva) sau a simti o senzatie neplacuta (de frig sau de frica). ♦ A fixa (mai bine) printr-o miscare de învârtire o piesa filetata a unui mecanism; a însuruba (mai tare). ♢ Expr. A strânge surubul = a întrebuinta mijloace (abuzive) de constrângere, a înaspri regimul (împotriva cuiva). ♦ A înghesui, a îngramadi, a îndesa. ♦ Fig. A sili, a constrânge. 4. Tranz. A închide o parte a corpului prin apropierea partilor componente. ♢ Expr. A-si strânge gura = a se retine; a tacea din gura. A(-si) strânge buzele (punga) sau (intranz.) a strânge din buze = a-si înclesta si a-si încreti buzele în semn de nemultumire, de dispret, de neîncredere etc. A-si strânge pumnii = a-si înclesta pumnii în semn de mânie (retinuta). A-si strânge fruntea (sau sprâncenele) sau (intranz.) a strânge din sprâncene = a-si încreti fruntea (sau sprâncenele) din cauza îngândurarii, nemultumirii etc.; a se încrunta, a se posomorî. (Intranz.) A strânge din ochi = a împreuna cu putere pleoapele în semn de ciuda, de necaz etc. sau din cauza unei senzatii de jena fizica. Cât ai strânge din ochi = într-o clipa, imediat. A strânge din umeri = a ridica, a da din umeri în semn de dispret, de nepasare, de nedumerire, de neputinta. 5. Tranz. A aduna laolalta punând (simetric) una peste alta marginile, faldurile, partile unui obiect de pânza, de hârtie etc.; a înfasura, a îndoi, a împaturi. ♦ Refl. (Despre materiale textile) A-si reduce volumul sau lungimea; a se strâmta, a intra (la apa). 6. Refl. si tranz. A (se) ghemui, a (se) zgârci, a (se) contracta. ♢ Expr. A i se strânge (sau a-i strânge cuiva) inima = a simti (sau a face pe cineva sa simta) o emotie puternica, o suparare, o întristare etc. (Refl.) A se strânge în sine = a deveni putin comunicativ, a se închide în sine. ♦ Refl. (Despre lapte) A se închega, a se coagula. ♦ Refl. (Despre lichide sau despre corpuri care contin lichide) A îngheta, a se solidifica. II. 1. Tranz. A aduna la un loc lucruri cazute, risipite; a face gramada. ♦ Spec. A culege produse vegetale, recolta. ♦ A face provizii. 2. Tranz. A agonisi, a acumula, a economisi bunuri; a aduna. ♦ A colecta. ♦ A percepe, a încasa. 3. Refl. A se aduna undeva, la un loc, împrejurul cuiva etc.; a se întruni; p. ext. a sosi, a veni. ♢ Expr. A se strânge (acasa) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasa. (Tranz.) A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva sa nu mai hoinareasca, sa stea acasa. (Tranz.) A nu-si (mai) strânge picioarele (de pe drumuri) = a hoinari întruna. ♦ Spec. A se îmbulzi, a se îngramadi. 4. Tranz. A lua si a pune la loc, a pune bine; a aseza în ordine. ♢ Expr. L-a strâns Dumnezeu sau moartea (la sine) = a murit. (Intranz.) A strânge prin casa (sau prin odaie etc.) = a deretica. [Perf. s. strânsei, part. strâns] – Lat. stringere.
studiu, STÚDIU, studii, s.n. 1. Actiunea de a studia (1); munca intelectuala sustinuta depusa în vederea însusirii de cunostinte temeinice într-un anumit domeniu. ♦ Spec. Însusire de cunostinte stiintifice; învatatura. ♢ Expr. A-si face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de învatamânt; a urma cursurile unei scoli, institutii de învatamânt. ♦ (Teatru; în expr.) A pune o piesa în studiu = a începe repetitiile la o piesa. 2. Materie de învatamânt. 3. Lucrare, opera stiintifica. 4. (În artele plastice) Schita partiala sau preliminara cu ajutorul careia pictorul, sculptorul etc. compune si executa o opera definitiva. ♦ Compozitie muzicala cu caracter de virtuozitate, destinata mai ales unui scop pedagogic (de exercitiu). – Din lat. studium, it. studio.
decalc, DECÁLC, decalcuri, s.n. 1. Procedeu care permite decalcarea. ♦ Hârtie obtinuta prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc (2). – Din fr. décalque.
tabulator, TABULATÓR, tabulatoare, s.n. Dispozitiv al unei masini de scris care permite ca, odata fixata lungimea unui rând, sa poata fi automat mentinuta si pentru rândurile urmatoare. – Din fr. tabulateur.
tiranie, TIRANÍE, tiranii, s.f. 1. Forma de conducere politica în Grecia antica; p. gener. conducere politica, guvernare despotica sau obtinuta prin uzurpare. 2. Caracterul a ceea ce este tiranic. ♦ Comportare, atitudine de tiran (2); fapta de tiran. – Din fr. tyrannie.
terpin, TERPÍN s.n. Substanta chimica obtinuta prin hidratarea esentei de terebentina. ♢ Hidrat de terpin = substanta chimica utilizata ca medicament expectorant. [Var.: terpína s.f] – Din fr. terpine.
tămâie, TĂMẤIE s.f. Substanta rasinoasa obtinuta prin crestare din scoarta unor arbusti exotici, solidificata sub forma unor boabe neregulate, de culoare rosiatica sau galbuie, care, prin ardere, produc un fum cu miros aromat patrunzator, folosita în ceremoniile religioase. ♢ Expr. A fugi (de ceva sau de cineva) ca dracul de tamâie = a se feri cu cea mai mare grija de ceva, a ocoli de departe pe cineva pentru a evita situatii neplacute, penibile. – Probabil lat. •thymanea.
telefoto, TELEFÓTO s.n. Aparat care transmite electric la distanta o imagine luminoasa; imagine astfel obtinuta. – Din fr. téléphoto.
tergal, TERGÁL s.n. Fibra textila obtinuta prin procedee chimice din rasini sintetice poliesterice; p. ext. tesatura facuta din astfel de fibre. – Din fr. tergal.
terilenă, TERILÉNĂ s.f. Fibra textila poliesterica obtinuta din polimer sintetic. [Var.: terilén s.n.] – Din fr. térylène.
cojoc, COJÓC, cojoace, s.n. 1. Obiect de îmbracaminte facut din piele de oaie prelucrata cu mite cu tot, care se poarta mai ales la tara ca palton (cu blana înauntru). ♢ Expr. Iarna cu sapte cojoace = iarna foarte grea. A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi batut (zdravan). A nu mai întreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lasa sa se gândeasca. A-si teme (sau a-si pazi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudenta riscurile. 2. Patura de bumbac bine presata, obtinuta în filaturile de bumbac. [Var. : (reg.) cojoáca s.f.] – Din sl. kožuhŭ.
cogestiune, COGESTIÚNE, cogestiuni, s.f. Gestiune tinuta în comun de mai multe persoane. [Pr.: -ti-u-] – Co + gestiune (dupa fr. cogestion).
termogramă, TERMOGRÁMĂ, termograme, s.f. Diagrama a temperaturii obtinuta pe termograf. – Din fr. thermogramme, engl. thermogram, germ. Thermogramm.
termoreglare, TERMOREGLÁRE, termoreglari, s.f. Mecanism fiziologic prin care temperatura animalelor cu sânge cald este mentinuta constanta, indiferent de variatiile temperaturii mediului ambiant. – Termo- + reglare.
topitură, TOPITÚRĂ, topituri, s.f. 1. Substanta lichida obtinuta prin topirea unei substante solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slanina subtire (de pe burta porcului) care se topeste pentru a se obtine din ea untura; mâncare preparata din bucatele de carne desprinse de pe slanina si prajite cu ceapa tocata. – Topi + suf. -tura.
teşitură, TESITÚRĂ, tesituri, s.f. 1. Taietura piezisa facuta într-un copac (pentru a-l doborî ). ♦ Suprafata tesita a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafata conica obtinuta prin operatia de tesire. 2. Ciot, buturuga. – Tesi + suf. -tura.
tizană, TIZÁNĂ, tizane, s.f. 1. Bautura obtinuta dintr-o infuzie de plante medicinale sau de cereale. 2. (Înv.) Sampanie cu tarie alcoolica slaba. – Din fr. tisane, lat. tisana.
colodiu, COLÓDIU s.n. Solutie obtinuta prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de eter si alcool si care, prin evaporare, lasa o pelicula aderenta. – Din fr. collodion.
transmutaţie, TRANSMUTÁŢIE, transmutatii, s.f. Transformare a unui element chimic în altul printr-o noua grupare a elementelor constitutive în atomi, obtinuta prin dezintegrare radioactiva naturala sau prin reactii nucleare. ♦ P. gener. Schimbare, transformare. – Din fr. transmutation, lat. transmutatio.
transversal, TRANSVERSÁL, -Ă, transversali, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care are directia perpendiculara pe lungimea unui corp, a unei suprafete; care taie ceva de-a curmezisul, care trece crucis peste ceva. ♦ Sectiune transversala = suprafata obtinuta prin sectionarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea lui. 2. S.f. (Mat.) Dreapta care intersecteaza laturile sau prelungirile laturilor unui triunghi ori care taie o figura data. 3. S.f. Galerie orizontala în interiorul unei mine, care trece prin roci sterile, de-a curmezisul directiei stratului. – Din fr. transversal.
tuş, TUS, tusuri, s.n. 1. Cerneala speciala (mai ales neagra), rezistenta la apa, folosita la anumite desene, la aplicarea stampilelor, în poligrafie etc. 2. Substanta solida sau lichida, de culoare neagra, obtinuta din negru de fum si folosita la desen. ♦ Desen executat în tus (2). – Din germ. Tusche, rus. tus.
tuşinătură, TUSINĂTÚRĂ, tusinaturi, s.f. (Reg.) Lâna scurta (de calitate inferioara) obtinuta prin tusinarea oilor. – Tusina + suf. -atura.
hologramă, HOLOGRÁMĂ s. f. imagine obtinuta prin holografie. (< fr. hologramme)
historadiogramă, HISTORADIOGRÁMĂ s. f. imagine obtinuta prin historadiografie. (< fr. historadiogramme)
recital, RECITÁL, recitaluri, s.n. Concert al carui program este sustinut de un singur solist; p. ext. (adesea fig.) manifestare artistica sustinuta de un singur interpret (sau de câtiva). – Din fr. récital.
turcesc, TURCÉSC, -EÁSCĂ, turcesti, adj. Care apartine Turciei sau populatiei ei, privitor la Turcia sau la populatia ei; turc (2). ♢ Cafea turceasca = bautura preparata dintr-o pulbere fina obtinuta din boabe de cafea prajite si macinate, fiarta în apa cu adaos de zahar. ♢ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) baba turceasca, se spune despre barbatii spâni si cu zbârcituri pe fata. – Turc + suf. -esc.
trioleină, TRIOLEÍNĂ s.f. Substanta lichida continuta de grasimile vegetale si care reprezinta o combinatie a acidului oleic cu glicerina. [Pr.: tri-o] – Din fr. triolèine.
hippy, HÍPPY s. m. nume dat tinerilor care, prin modul de viata boem, prin tinuta vestimentara nonconformista si, uneori, prin consumare de droguri si prin promiscuitate, se opun vietii conventionale a societatii. ♢ epitet dat unui tânar cu parul lung si îmbracat neglijent. ♢ (adj.) miscarea, moda hippy. (< amer. hippy)
radiografie, RADIOGRAFÍE, radiografii, s.f. Fotografierea interiorului unui corp opac, în special a unor regiuni din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul unor radiatii de tip special. ♦ (Concr.) Fotografie obtinuta cu ajutorul acestor radiatii; radiograma. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiographie.
rahianestezie, RAHIANESTEZÍE, rahianestezii, s.f. Anestezie obtinuta în urma unei injectari, prin punctie, în canalul rahidian a unei substante anestezice; anestezie rahidiana. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. ráchianesthésie.
hipohidremie, HIPOHIDREMÍE s. f. diminuare a cantitatii de apa continuta în sânge. (< fr. hypohydrémie)
hipnosugestiv, HIPNOSUGESTÍV, -Ă adj. referitor la sugestia obtinuta în timpul somnului artificial. (< hipno- + sugestie)
hipnonarcoză, HIPNONARCÓZĂ s. f. narcoza obtinuta prin hipnoza. (< germ. Hypnonarkose)
hipnoanestezie, HIPNOANESTEZÍE s. f. anestezie generala obtinuta prin somn. (< fr. hypnoanesthésie)
război, RĂZBÓI1, razboaie, s.n. Conflict armat (de durata) între doua sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice si politice; razbel. Razboi civil = lupta armata între doua sau mai multe grupari politice de orientari diferite din interiorul unui stat în vederea schimbarii ordinii politice si de stat sau pentru mentinerea celei existente. Razboi rece = stare de încordare, de tensiune în relatiile internationale, provocata de politica de ostilitate a unor state fata de altele, care nu ia totusi forma unui conflict armat. Razboi psihologic = stare de tensiune, de hartuiala nervoasa, psihica, initiata si întretinuta cu scopul de a zdruncina moralul fortelor adverse si de a demoraliza populatia. Stare de razboi = beligeranta. ♦ Fig. Cearta; neîntelegere, vrajba, gâlceava. – Din sl. razboj "ucidere, jaf".
hiperhidremie, HIPERHIDREMÍE s. f. crestere a cantitatii de apa continuta în sânge. (< fr. hyperhydrémie)
real, REÁL2, -Ă, reali, -e, adj. 1. Care are o existenta obiectiva, independenta de constiinta sau de vointa, care exista în realitate; obiectiv, adevarat. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce exista, ceea ce este real; realitate. 2. De netagaduit; efectiv, indiscutabil, veritabil. 3. (În sintagmele) (Ec. pol.) Valoare reala = valoarea intrinseca în aur a unei monede. (Jur.) Drept real = drept pe care o persoana îl exercita asupra unui lucru în mod direct si imediat. Sectie reala sau învatamânt real = sectie a unui liceu ori învatamânt în care se studiaza cu precadere disciplinele exacte. Imagine reala = imagine a unui obiect obtinuta cu un instrument optic (si care poate fi prinsa pe un ecran, pe o pelicula). Numar real = numar care poate fi exprimat ca limita a unui sir convergent de numere rationale. [Pr.: re-al] – Din lat. realis, it. reale, germ. real, fr. réel.
relon, RELÓN s.n. Varietate de fibra textila sintetica obtinuta prin polimerizarea caprolactamei, întrebuintata la fabricarea tesaturilor, a tricotajelor etc. – Re (= R < România) + [nai]lon.
rezinat, REZINÁT, rezinati, s.m. Substanta solida, insolubila în apa, obtinuta prin combinarea unei rasini cu un metal si întrebuintata în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.
rezită, REZÍTĂ, rezite, s.f. Rasina sintetica obtinuta prin condensarea la cald a formaldehidei si întrebuintata la fabricarea izolatoarelor electrice, a placilor de gramofon etc. – Din fr. récite, germ. Resit.
combinaţie, COMBINÁŢIE, combinatii, s.f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. ♢ Expr. A intra în combinatie cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reactie chimica în cursul careia doi atomi sau doua molecule se unesc pentru a forma o noua molecula; (concr.) substanta obtinuta în urma unei astfel de reactii; (corp) compus. [Var.: combinatiúne s.f.] – Din lat. combinatio, -onis.
hidromel, HIDROMÉL s. n. bautura alcoolica obtinuta prin fermentatia mierii cu apa; mied. (< fr. hydromel)
hidrochinonă, HIDROCHINÓNĂ s. f. substanta organica cristalina, obtinuta prin reducerea chinonei, revelator fotografic, în medicina si în unele sinteze organice. (< fr. hydroquinone)
rolan, ROLÁN s.n. Fibra textila sintetica, obtinuta prin polimerizare, cu proprietati asemanatoare lânii. – Denumire comerciala.
dijmă, DÍJMĂ, dijme, s.f. Dare care reprézenta a zecea parte din produsele principale, perceputa de stapânii feudali de la producatorii directi; (mai târziu) forma de renta funciara feudala, care consta în cedarea de catre taran proprietarului funciar a unei parti din productia obtinuta de pe bucata de pamânt primita de la acesta spre a fi lucrata. – Din sl. dižma.
din, DIN prep. I. (Cu sens local) 1. (Introduce un atribut care arata locul unde se afla cineva sau ceva, unde se întâmpla ceva) Oglinda din perete. 2. (Introduce un complement care arata punctul de plecare) A iesit din casa. ♦ (În corelatie cu prep. "în", arata succesiunea în spatiu de la un loc la altul de acelasi fel) Sarea din piatra în piatra. 3. (Introduce un complement sau un atribut care arata originea, provenienta) Medicament extras din plante. ♢ Din jos de... = mai jos de...; dincolo de... Din sus de... = mai sus de... II. (Cu sens temporal) 1. (Introduce un complement care arata momentul existentei, timpul când se petrece o actiune) Îl striga din mers. 2. (Introduce un complement care indica punctul de plecare în timp) Din tinerete. III. (Cu sens partitiv) Dintre. Într-una din zile. IV. (Introduce un complement de cauza) A gresit din neglijenta. V. (Introduce un complement de mod) Povesteste din amintire. VI. (Introduce un complement instrumental) Bate din palme. VII. (Constructia prepozitionala indica materia din care este facut un lucru) Mamaliga din faina necernuta. VIII. (Introduce un complement indirect care arata obiectul unei prefaceri. al unei schimbari) Ei fac din noapte zi. IX. (Pop.; introduce un complement de relatie) În ce priveste, în privinta. Din glume îi întrece pe toti. – De4 + în.
director, DIRÉCTOR2, -OÁRE, directori, -oare, s.m. si f. Persoana care conduce o întreprindere, o institutie, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.
kamala, KAMÁLA s.m. (în India) 1. Pulbere obtinuta din fructele acestui arbore folosita ca vermifug si colorant. 2. Arbore ale carui fructe furnizeaza o pulbere de culoare rosie-portocalie. (cf. fr. kamala)
rototranslaţie, ROTOTRANSLÁŢIE, rototranslatii, s.f. Miscare completa a unui corp, obtinuta prin suprapunerea unei rotatii si a unei translatii. – Din fr. rototranslation.
decoct, DECÓCT, decocturi, s.n. Solutie apoasa obtinuta prin fierberea anumitor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea. [Var.: (reg.) dicóct s.n.] – Din germ. Dekokt, lat. decoctum.
deţinut, DEŢINÚT, -Ă, detinuti, -te, s.m. si f. Persoana tinuta sub stare de arest (dupa ce a fost condamnata sau pentru cercetari); arestat. – V. detine.
dextrină, DEXTRÍNĂ, dextríne, s.f. Pulbere alba sau alba-galbuie, amorfa, solubila în apa, obtinuta prin degradarea amidonului si folosita ca material de apretare, la fabricarea unor cleiuri etc. – Din fr. dextrine.
scaiete, SCAIÉTE, scaieti, s.m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunzele sau capitulele ghimpoase, dintre care cea mai cunoscuta are flori rosii-purpurii; ciulin (Carduus nutans). [Pr.: sca-ie-] – Scai1 + suf. -ete.
sărătură, SĂRĂTÚRĂ, saraturi, s.f. 1. Faptul de a fi sarat; sare continuta de ceva. 2. Teren bogat în saruri minerale solubile, cu fertilitate scazuta; p. ext. pasune care se întinde pe un astfel de loc. 3. Mâncare preparata cu (prea multa) sare; aliment conservat cu sare. – Sara + suf. -atura sau lat. salatura.
sclavie, SCLAVÍE, sclavii, s.f. Stare, conditie de sclav; sclavaj, robie. ♦ Fig. Stare de totala dependenta politica, sociala si economica în care este tinuta o tara, o categorie sociala, un individ. – Sclav + suf. -ie.
scorţişoară, SCORŢISOÁRĂ s.f. 1. Scoarta aromatica, de culoare roscata-cenusie, a scortisorului, folosita drept condiment si în medicina. 2. (Reg.) Vopsea rosie (obtinuta din lemnul unui arbore exotic). – Scoarta + suf. -isoara.
scroafă, SCROÁFĂ, scroafe, s.f. 1. Femela porcului (sau a mistretului). ♢ Expr. S-a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ♢ Compus: scroafa-de-balta = pasare din ordinul picioroangelor, cu pene roscate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimtite, fara caracter etc.). 2. Lovitura la jocul de biliard executata rau, dar care, din întâmplare, nimereste bine. – Lat. scrofa.
scândură, SCẤNDURĂ, scânduri, s.f. Piesa de lemn cu sectiunea transversala dreptunghiulara, mai mult lata decât groasa, obtinuta prin taierea în lung a trunchiului unui copac si întrebuintata la lucrari de constructii si de tâmplarie. ♢ Expr. A fi (sau a se usca, a ramâne) ca scândura (sau scândura) = a fi extrem de slab. A lasa pe cineva scândura (sau ca scândura) = a lasa pe cineva complet sarac. ♦ Podele, dusumea. – Lat. scandula.
secară, SECÁRĂ s.f. 1. Planta anuala din familia gramineelor, cu paiul mai înalt si cu spicul mai aspru decât al grâului, care se cultiva ca planta alimentara si furajera (Secale cereale). 2. Compus: secara-cornuta = conul-secarei. – Lat. secale.
heliogravură, HELIOGRAVÚRĂ s. f. 1. procedeu de executie a cliseelor de cupru pentru imprimare heliografica. ♢ gravura obtinuta. 2. procedeu fotomecanic de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravura. (< fr. héliogravure)
heliolitografie, HELIOLITOGRAFÍE s. f. procedeu litografic cu forme de tipar obtinuta prin reproducere fotografica. (< fr. héliolithographie)
seriografie, SERIOGRAFÍE, seriografii, s.f. Înregistrare a unei serii de clisee cu ajutorul seriografului; imagine astfel obtinuta. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. sériographie, engl. seriography.
seriozitate, SERIOZITÁTE s.f. 1. Însusirea, calitatea de a fi serios; p. ext. comportare, tinuta care denota aceasta însusire; gravitate, importanta, însemnatate. ♢ Loc. adv. Cu seriozitate sau cu toata seriozitatea = a) cu mare atentie, cu constiinciozitate, temeinic; b) cu convingere, cu tarie, dinadins; c) (în constructie cu verbe ca "a zice", "a spune" etc.) cu ton profund, cu gravitate, cu patrundere, convins. ♦ Expresie a figurii lipsita de veselie, de zburdalnicie. 2. Profunzime, intensitate; temeinicie, autenticitate. ♦ Calitate a ceea ce necesita o deosebita atentie, o deosebita grija; gravitate. Seriozitatea momentului. ♦ Calitatea a ceea ce este lucrat, executat cu constiinciozitate, cu atentie. [Pr.: -ri-o-] – Serios + suf. -itate.
semirecital, SEMIRECITÁL, semirecitale, s.n. Recital alcatuit din doua parti, fiecare dintre ele fiind sustinuta de un alt artist. – Semi- + recital.
sifon, SIFÓN, sifoane, s.n. 1. Tub în forma de U rasturnat folosit pentru a face ca un lichid sa treaca de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedica scurgerea libera a lichidului. 2. Dispozitiv în forma de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalatie sanitara si o conducta de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apa, trecerea gazelor din canal în instalatie. 3. Butelie etansa de sticla, de material plastic etc., cu peretii grosi, folosita pentru pastrarea si debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apa gazoasa obtinuta prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spalarea si dezinfectarea anumitor cavitati ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomotie sau de circulatie în forma de pâlnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.
scintigrafie, SCINTIGRAFÍE, scintigrafii, s.f. (Med.) Metoda de explorare a unui tesut, a unui organ intern prin introducerea unei substante radioactive; (concr.) imagine astfel obtinuta. – Din fr. scintigraphie. engl. scintigraphy.
solubilitate, SOLUBILITÁTE, solubilitati, s.f. Proprietate a unor saruri de a se putea dizolva într-un solvent. ♦ Cantitate maxima de substanta, exprimata în grame, continuta într-o anumita cantitate de solvent la o temperatura determinata. – Din fr. solubilité.
sirop, SIRÓP, siropuri, s.n. Solutie lichida densa, obtinuta din zahar si apa sau din suc de fructe ori de plante, folosita ca bautura racoritoare (în amestec cu sifon), ca adaos la pregatirea unor dulciuri sau, în farmacie, la prepararea unor medicamente. – Din fr. sirop.
sisal, SISÁL, sisali, s.m. Planta textila cultivata în regiunile tropicale, cu tulpina foarte scurta si frunze lungi crescute în rozeta, din care se extrag fibre foarte rezistente (Agave sisalana). ♦ Fibra textila asemanatoare cu manila, obtinuta din frunzele plantei descrise mai sus si folosita pentru confectionarea sforilor, a funiilor etc. – Din fr. sisal.
spilcui, SPILCUÍ, spilcuiésc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-si îngriji în mod deosebit (si exagerat) înfatisarea si tinuta; a se gati, a se dichisi (excesiv). – Spilca + suf. -ui.
spălăţel, SPĂLĂŢÉL, -ÍCĂ, spalatei, -ele, adj. (Fam.) Cu aspect si tinuta îngrijita, curat îmbracat, prezentabil; curatel. – Spalat2 + suf. -el.
halbă, HÁLBĂ s. f. pahar de o jumatate de litru; cantitatea de lichid continuta. (< germ. Halbe)
spirogramă, SPIROGRÁMĂ, spirograme, s.f. (Med.) Diagrama obtinuta la spirograf. – Din fr. spirogramme.
spermanţet, SPERMANŢÉT s.n. Substanta grasa de culoare alba, cu aspect de ceara, obtinuta din craniul de casalot, de balena, de delfin si întrebuintata în cosmetica si la fabricarea lumânarilor; ceara de balena. [Var.: spermantéta s.f.] – Din ngr. spermatséto. Cf. bg., rus. s p e r m a c e t.
splină, SPLÍNĂ, spline, s.f. 1. Organ anatomic intern, moale si spongios, de culoare rosie-violeta, situat în partea superioara stânga a cavitatii abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depoziteaza sângele etc. ♢ Loc. adj. Fara splina = (despre animale) care este rezistent la fuga, care nu oboseste; (despre oameni) care munceste intens fara sa oboseasca. ♢ Expr. A i se pune cuiva splina =a simti dureri acute la splina, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Planta erbacee cu frunze în forma de splina (1) si cu flori galbene-aurii; splinuta (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splína.
sportiv, SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adj., s.m. si f. 1. Adj. Care tine de sport, privitor la sport; care serveste la practicarea sporturilor; care este sau se comporta în conformitate cu regulile sporturilor. ♢ Întâlnire (sau întrecere) sportiva sau concurs sportiv = competitie sportiva la care participantii se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstreaza, denota practicarea unui sport. Ţinuta sportiva. 2. S.m. si f., adj. (Persoana) care practica sportul. – Din fr. sportif.
sprâncenuţă, SPRÂNCENÚŢĂ, sprâncenute, s.f. (Rar) Diminutiv al lui sprânceana [Var.: sprincenúta s.f.] – Sprânceana + suf. -uta.
sprincenuţă, SPRINCENÚŢĂ s.f. v. sprâncenuta.
gumă, GÚMĂ s. f. 1. substanta vâscoasa secretata de unele plante sau obtinuta sintetic, care se întareste în contact cu aerul. 2. bucatica de cauciuc pentru sters urmele de creion sau de cerneala lasate pe hârtie; radiera. o ~ de mestecat = bomboana din guma (1), cu o glazura dulce, care se mesteca în gura. (dupa fr. gomme, it. gomma, lat. gummi)
statolit, STATOLÍT, statolite, s.n. 1. (Anat.) Concretiune calcaroasa continuta de statocist. ♦ Otolit. 2. (Bot.) Incluziune intracelulara, solida, de graunciori de amidon, la plante. – Din fr., engl. statolithe.
stereotipie, STEREOTIPÍE s.f. 1. (Instalatie sau procedeu de) reproducere si multiplicare a unei forme tipografice, prin turnare într-un metal sau prin mulare în cauciuc ori în alt material plastic a unei copii dupa aceasta forma. ♦ Forma de tipar obtinuta prin stereotipie (1). 2. Faptul de a se repeta ceva, de a fi mereu acelasi. ♦ Simptom al unor boli mintale constând în repetarea automata de catre bolnav a acelorasi cuvinte sau a acelorasi gesturi. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréotypie.
stilat, STILÁT, -Ă, stilati, -te, adj. (Despre oameni) Care are o comportare, o tinuta aleasa, civilizata; manierat; (despre oameni de serviciu) format, instruit pentru un serviciu pretentios. – V. stila. Cf. fr. s t y l é.
gravură, GRAVÚRĂ s. f. 1. arta de a grava; gravare. 2. gen al graficii în care imaginea este obtinuta prin reproducerea ei dupa o placa pe care a fost gravat desenul. 3. placa pe care este gravata o imagine pentru reproducere. 4. imagine obtinuta prin gravare; stampa. (< fr. gravure)
străchioară, STRĂCHIOÁRĂ, strachioare, s.f. Strachinuta. [Pr. -chi-oa-] – Strachina + suf. -ioara.
strănut, STRĂNÚT, stranuturi, s.n. Stranutat. – Din stranuta (derivat regresiv).
strănutare, STRĂNUTÁRE, stranutari, s.f. Stranutat. – V. stranuta.
strănutat, STRĂNUTÁT s.n. Actiunea de a stranuta si rezultatul ei; zgomot produs de cel care stranuta; stranut, stranutare. – V. stranuta.
studia, STUDIÁ, studiéz, vb. I. 1. Tranz. A depune o munca intelectuala sustinuta, sistematica, pentru însusirea de cunostinte temeinice într-un anumit domeniu; a învata. 2. Tranz., refl. si refl. recipr. A (se) observa cu atentie, a (se) examina (din toate punctele de vedere); a (se) analiza, a (se) cerceta. 3. Refl. A-si impune o anumita atitudine, un anumit fel de a fi, mai ales atunci când se stie observat, examinat de cineva. [Pr.: -di-a] – Din it. studiare.
subdiviziune, SUBDIVIZIÚNE, subdiviziuni, s.f. Parte obtinuta prin împartirea unei parti dintr-un tot care a mai fost împartit; subîmpartire. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. subdivision.
compartiment, COMPARTIMÉNT, compartimente, s.n. 1. Despartitura într-un vagon de cale ferata, într-o încapere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. ♦ Diviziune obtinuta prin împartirea unei suprafete plane. 2. Sfera, sector, domeniu (de activitate) într-o întreprindere, într-o institutie etc. – Din fr. compartiment.
gluten, GLUTÉN s. n. substanta proteica vâscoasa, moale si elastica, obtinuta din faina cerealelor dupa îndepartarea amidonului. (< fr., lat gluten)
suspensor, SUSPENSÓR1, suspensoare, s.n. Bandaj, dispozitiv cu ajutorul caruia este sustinuta o hernie, un organ cazut etc. – Din fr. suspensoir.
cool, COOL s.n. Maniera retinuta, interiorizata de interpretare în jazul modern. [Pr.: cul] – Cuv.engl.
cotutelă, COTUTÉLĂ, cotutele, s.f. Tutela detinuta de doua sau de mai multe persoane. – Din fr. cotutelle.
creolină, CREOLÍNĂ s.f. Solutie obtinuta dintr-un amestec de crezoli si hidrocarburi aromatice, hidroxid de sodiu si apa, întrebuintata ca dezinfectant. [Pr.: cre-o] – Din fr. créoline.
crinolină, CRINOLÍNĂ, crinoline, s.f. Fusta lunga si foarte larga, în forma de clopot, sustinuta în interior de arcuri subtiri de otel, la moda pe la mijlocul sec. XIX; malacof. – Din fr. crinoline.
crinovil, CRINOVÍL s.n. Fibra sintetica obtinuta prin filare din policlorura de vinil, care, tesuta sub forma de tricot si purtata direct pe corp, se încarca cu sarcini electrice, producând un efect terapeutic. – Denumire comerciala.
cromofotografie, CROMOFOTOGRAFÍE, cromofotografii, s.f. Procedeu pentru obtinerea fotografiilor în culori. ♦ (Concr.) Fotografie astfel obtinuta. – Din fr. chromophotographie.
cromolitografie, CROMOLITOGRAFÍE, cromolitografii, s.f. 1. Procedeu litografic de imprimat în mai multe culori. 2. (Concr.) Reproducere obtinuta prin acest procedeu. – Din fr. chromolithographie.
cromotipie, CROMOTIPÍE, cromotipii, s.f. 1. Metoda de tiparire în culori. 2. (Concr.) Imagine colorata obtinuta prin acest procedeu. – Din fr. chromotypie.
cultură, CULTÚRĂ, culturi, s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire si a institutiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunostinte variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunostinte; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuala la care ajunge cineva. ♢ Om de cultura = persoana cu un nivel intelectual ridicat, care poseda cunostinte universale multe si temeinice. 2. Totalitatea lucrarilor agrotehnice necesare plantelor agricole pentru a se realiza productii mari si constante; stiinta, priceperea de a lucra pamântul, de a îngriji plantele. ♢ Cultura plantelor = ramura a agriculturii care are ca obiect cultivarea plantelor în vederea obtinerii de alimente, furaje sau materii prime. Plante de cultura = plante cultivate de om pentru folosul pe care îl aduc. ♦ Teren cultivat cu un anumit fel de plante. ♦ Crestere, prasire a unor animale. Cultura viermilor de matase. 3. Crestere, în laborator, a bacteriilor; colonie de bacterii obtinuta pe aceasta cale. 4. (În sintagma) Cultura fizica = dezvoltare armonioasa a corpului prin sport si gimnastica, atât pentru întarirea si mentinerea sanatatii, cât si pentru formarea calitatilor fizice necesare în munca, sport etc., la care se adauga baza materiala, cercetarea stiintifica, procesul de formare a specialistilor; disciplina care se ocupa cu aceasta dezvoltare; educatie fizica. – Din fr. culture, lat. cultura.
cumpărare, CUMPĂRÁRE s.f. Actiunea de a cumpara si rezultatul ei. ♢ (Ec. pol.) Putere de cumparare = capacitate de plata a unitatii banesti sau a populatiei; cantitate de marfuri si de servicii care poate fi obtinuta în schimbul unei unitati banesti (putere de cumparare a banilor) sau care poate fi platita de populatie (putere de cumparare a populatiei). Vânzare-cumparare = stramutarea proprietatii unui lucru de la vânzator la cumparator, în schimbul unui pret. – V. cumpara.
curat, CURÁT, -Ă, curati, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Lipsit de murdarie, de praf, de pete etc. ♢ Expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fara greseala sau corectura, pe alta foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer) Lipsit de impuritati; proaspat. ♦ (Despre o încapere, o casa) Bine întretinut; îngrijit. ♦ (Despre vase) Din care se poate mânca sau bea. ♦ (Despre fiinte) Care iubeste curatenia. 2. Fig. Fara vina, decent, ireprosabil (ca tinuta, comportare). 3. Fig. Cinstit, sincer, leal. ♦ Pur, nevinovat, cast. 4. (Despre cer, vazduh) Fara nori; senin, clar. ♦ (Despre apa, lacrimi, pietre pretioase etc.) Transparent, cristalin, limpede. 5. Pur, neamestecat. Grâu curat. 6. Fig. (Despre voce, glas etc.) Sonor, clar, cristalin. 7. Fig. Lamurit, deslusit, clar, deschis. ♢ Expr. (Fam.) Vorba curata = vorba spusa fara înconjur, în mod categoric. 8. Veritabil, autentic, adevarat. 9. (În superstitii) Asupra caruia nu apasa un blestem sau o vraja; care nu este sub influenta diavolului. ♢ Expr. Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc. II. Adv. Chiar, precis, întocmai, exact. – V. cura2.
girodină, GIRODÍNĂ s. f. giravion la care rotorul, antrenat de un motor, asigura sustentatia si miscarile verticale, deplasarea pe orizontala fiind obtinuta printr-un alt motor. (< fr. girodyne)
vargădeaur, VARGĂ-DE-ÁUR s. v. splinuta.
uniformă, UNIFÓRMĂ s. tinuta. (Ofiter în ~ de parada.)
ţinutal, ŢINUTÁL adj. v. judetean.
ţeapăn, ŢEÁPĂN adj., adv. 1. adj. v. inflexibil. 2. adj. v. rigid. 3. adj. v. nemiscat. 4. adj. v. inert. 5. adj. batos, drept, rigid. (O tinuta ~.) 6. adv. bat, batos, drept, rigid. (Sta ~.) 7. adj. v. înmarmurit. 8. v. mort.
gamba, GÁMBA s. f. (muz.) viola da ~ = viola tinuta pe picior, din care s-au dezvoltat ulterior violoncelul si contrabasul. (< it. /viola da/ gamba)
fronseu, FRONSÉU s. n. cuta (a unei rochii, camasi etc.) mentinuta printr-un fir. (< fr. froncis)
tarz, TARZ s. v. atitudine, comportare, purtare, tinuta.
fototipie, FOTOTIPÍE s. f. procedeu de fotocolografie cu ajutorul a diverse cerneluri, pe o placa de cupru; reproducerea obtinuta. (< fr. phototypie)
fototip, FOTOTÍP s. n. imagine obtinuta direct în camera obscura. (< fr. phototype)
fototelegramă, FOTOTELEGRÁMĂ s. f. proba obtinuta la fototelegraf. (< fr. phototélégramme)
fotostat, FOTOSTÁT s. n. reproducere obtinuta prin fotocopie. (< fr. photostat)
fotogravură, FOTOGRAVÚRĂ s. f. 1. procedeu de reproducere a imaginilor folosit la confectionarea cliseelor, cu ajutorul caruia se obtin plansele gravate; gravura obtinuta. 2. heliogravura (2). (< fr. photogravure)
fotohartă, FOTOHÁRTĂ s. f. harta obtinuta cu ajutorul unor fotograme (1). (dupa fr. photocarte)
fotocromoxilografie, FOTOCROMOXILOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere în culori cu clisee gravate în lemn; stampa obtinuta prin acest procedeu. (< fr. photochromoxylographie)
fotocromografie, FOTOCROMOGRAFÍE s. f. procedeu de fotografiere în culori sau de reproducere fotografica a tablourilor în culori; fotografia obtinuta. (< fr. photochromographie)
fonocardiogramă, FONOCARDIOGRÁMĂ s. f. înregistrare grafica obtinuta la fonocardiograf. (< fr. phonocardiogramme)
fonoarteriogramă, FONOARTERIOGRÁMĂ s. f. imagine obtinuta prin fonoarteriografie. (< fr. phonoartériogramme)
streşioară, STRESIOÁRĂ s. v. stresinuta.
foc, FOC n. vela triunghiulara la prora unei nave, sustinuta de bompres. (< fr. foc)
strănutătură, STRĂNUTĂTÚRĂ s. v. stranut, stranutare, stranutat.
strănutare, STRĂNUTÁRE s. v. stranut.
strănutat, STRĂNUTÁT s. v. stranut.
strănut, STRĂNÚT s. stranutare, stranutat, (rar) stranutatura, (prin Munt. si Olt.) strafig, (prin Olt.) strafigat.
strănuta, STRĂNUTÁ vb. (pop.) a strafiga, (reg.) a pârsni, (prin Ban.) a zdravana. (E racit si ~.)
străiţă, STRĂÍŢĂ s. v. hainisoara, hainita, hainuta.
străfigat, STRĂFIGÁT s. v. stranut, stranutare, stra-nutat.
străfig, STRĂFÍG s. v. stranut, stranutare, stranutat.
străfiga, STRĂFIGÁ vb. v. necheza, râncheza, stranuta.
străchioară, STRĂCHIOÁRĂ s. v. strachinuta.
străchinea, STRĂCHINEÁ s. v. strachinuta.
staţiune, STAŢIÚNE s. v. atitudine, port, poza, pozitie, tinuta.
flebogramă, FLEBOGRÁMĂ s. f. 1. înregistrare grafica a pulsatiilor venei jugulare. 2. imagine obtinuta prin flebografie. (< fr. phlébogramme)
flacid, FLACÍD, -Ă adj. flasc. ♢ (despre tulpini) crescut drept, dar care ulterior devine nutant. (< lat. flaccidus)
splinariţă, SPLINÁRIŢĂ s. v. splinuta.
splină, SPLÍNĂ s. (BOT.; Chrysosplenium alternifolium) (pop.) splinuta, (reg.) aurarita, bulbuc.
spânz, SPÂNZ s. (BOT.) 1. (Helleborus) (rar) elebor. 2. (Helleborus purpurescens) (reg.) bojotei (pl.), bosuta, cucurig, poranici, barba-lupului, coada-popii, coaiele-popii (pl.), iarba-nebunilor, iarba-stearpa, ochiul-boului, ouale-popii (pl.), paduchii-popii (pl.). 3. (Helleborus niger) (reg.) boz, bozatel, bujorei (pl.), cutcurig, ruscuta, strigoaie, iarba-nebunilor, iarba-stranutatoare, iarba-serpeasca, trandafir-de-iarna.
solemn, SOLÉMN adj., adv. 1. adj. v. festiv. 2. adv. v. sarbatoreste. 3. adj. sacramental. (Formula ~.) 4. adj. sacru, sfânt. (Un juramânt ~.) 5. adj. sacru, (livr.) sacerdotal. (Importanta ~ a momentului.) 6. adj. (JUR.) formal. (Act ~.) 7. adj. important, însemnat, (înv.) solemnel. (Un moment ~.) 8. adj. v. ceremonios. 9. adj. academic, distins, (livr.) elevat. (Ton ~.) 10. adj. grav, serios, (livr.) martial, (înv.) solemnel. (O tinuta ~.) 11. adj. grandios, maiestos, maret, (înv.) solemnel. (O noapte ~.) 12. adv. v. maestoso.
soldăţel, SOLDĂŢÉL s. (Transilv.) catanioara, catanita, catanuta.
filtru, FÍLTRU1 s. n. 1. instalatie, aparat, dispozitiv care serveste pentru filtrarea unui fluid. 2. mediu care filtreaza radiatiile. ♢ sistem de circuite electrice, sonore etc cu care se selecteaza oscilatiile de anumite frecvente. 3. dispozitiv prin care se strecoara cafeaua fiarta; cafeaua obtinuta. 4. capat din hârtie poroasa al unei tigari pentru a filtra nicotina. 5. control al circulatiei rutiere. (< fr. filtre, lat. filtrum)
silur, SILÚR s. (BOT.; Euphrasia stricta si rostkoviana) (reg.) buruienita, buruienuta, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mângâierea-apelor.
semeţie, SEMEŢÍE s. 1. v. maretie. 2. mândrie, (pop.) dârzenie, falosenie, falosie. (O tinuta plina de ~.) 3. v. curaj. 4. v. îngâmfare.
scorie, SCÓRIE s. 1. v. tunder. 2. v. zgura. (~ obtinuta la extragerea, metalelor din minereuri.)
schânteiuţealbe, SCHÂNTEIUŢEÁLBE s. pl. v. stranutatoare.
extravaganţă, EXTRAVAGÁNŢĂ s. f. manifestare, tinuta neobisnuita, bizara; excentricitate. (< fr. extravagance)
sărcinioară, SĂRCINIOÁRĂ s. v. sarcinuta.
exterior, EXTERIÓR, -OÁRĂ I. adj. din afara; extern. o (mat.) unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de o latura a unui poligon cu prelungirea altei laturi; comert ~ = relatiile comerciale ale unui stat cu statele straine. II. s. n. 1. partea din afara a unui lucru; fatada. 2. înfatisare, tinuta. (< fr. extérieur, lat. exterior)
satisface, SATISFÁCE vb. 1. a împaca, a multumi. (Masura luata i-a ~ pe toti.) 2. a multumi, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. si Mold.) a joi. (Recolta obtinuta l-a ~.) 3. v. îndeplini. 4. a asculta, a împlini, a îndeplini. (I-a ~ toate capriciile.) 5. v. efectua.
sarma, SARMÁ s. (reg.) galusca, pernuta, (Ban. si Transilv.) perisoara, (Transilv. si Bucov.) pirosca. (~ ale cu carne de porc.)
rotoţelealbe, ROTOŢELE-ÁLBE s. pl. (BOT.; Achillea ptarmica) (reg.) stranutatoare, iarba-de-stranutat.
rotoţelealbe, ROTOŢELE-ÁLBE s. pl. v. stranutatoare.
rogojină, ROGOJÍNĂ s. (reg.) scoarta, (înv.) jitie. (Pe jos era asternuta o ~.)
retortă, RETÓRTĂ s. (CHIM.) (rar) cornuta. (~ pentru distilare.)
realitate, REALITÁTE s. 1. v. adevar. 2. v. existenta. 3. adevar, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate. (~ continuta într-o opera literara.)
eucaliptol, EUCALIPTÓL s. m. substanta uleioasa obtinuta din uleiul de eucalipt, antiseptic al cailor respiratorii. (< fr. eucalyptol)
etenă, ETÉNĂ s. f. hidrocarbura nesaturata gazoasa, incolora, inflamabila, obtinuta prin deshidratarea alcoolului de catre acidul sulfuric; etilena. (< fr. éthène)
purtare, PURTÁRE s. 1. v. carat. 2. folosire, întrebuintare, purtat, uzura. (De atâta ~, pantalonii erau rupti.) 3. port. (~ armelor este interzisa.) 4. v. comportare. 5. comportament, comportare, conduita, (rar) purtat, (pop.) port, purtatura, (prin Olt.) sabas, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzatoare.) 6. atitudine, comportare, tinuta, (înv.) tarz. (O ~ demna, fara repros.) 7. atitudine, comportare, gest. (~ lui m-a miscat.) 8. ducere, sustinere. (~ unei campanii de presa.)
puiuţ, PUIÚŢ s. 1. v. puisor. 2. v. pernuta.
puişor, PUISÓR s. 1. puiut, (pop.) puiulet. (~ de pasare.) 2. v. pernuta.
pui, PUI s. I. 1. (pop.) fat. (~ul iepei.) 2. prasila, progenitura, (Mold.) tinc, (înv.) prasitura. (Pisica cu ~ii ei.) •3. (reg.) catel. (~ul unei insecte.) 4. v. copil. II. v. pernuta.
eozină, EOZÍNĂ s. f. materie coloranta rosie sau galben-verzuie, obtinuta prin actiunea bromului asupra fluoresceinei, servind în industria textila, la fabricarea cernelurilor etc. (< fr. éosine)
prăjinioară, PRĂJINIOÁRĂ s. v. prajinuta.
prăjiniţă, PRĂJINÍŢĂ s. v. prajinuta.
prăjinică, PRĂJINÍCĂ s. v. prajinuta.
encefalogramă, ENCEFALOGRÁMĂ s. f. imagine obtinuta prin encefalografie. (< fr. encéphalogramme)
poziţie, POZÍŢIE s. 1. atitudine, port, poza, tinuta, (livr.) alura, postura, (rar) statiune. (Are o ~ corecta a corpului.) 2. v. figura. 3. v. asezare. 4. v. unghi. 5. v. situatie. 6. v. loc. 7. v. conditie. 8. v. rang. 9. v. demnitate. 10. caz, circumstanta, conditie, conjunctura, ipostaza, împrejurare, postura, situatie, stare, (înv.) încunjurare, peristas, prilejire, stat, împrejur-stare, (fig.) context. (În aceasta ~ nu poate actiona.)
postură, POSTÚRĂ s. v. atitudine, port, poza, pozitie, tinuta.
port, PORT s. 1. îmbracaminte, (pop.) purtat. (Care este ~ul lor traditional?) 2. costum. (~ popular.) 3. purtare. (~ul armelor este interzis.) 4. atitudine, poza, pozitie, tinuta, (livr.) alura, postura, (rar) statiune. (~ul corect al corpului.)
email, EMÁIL s. n. 1. masa sticloasa, rezistenta la agenti chimici, pentru acoperirea unor obiecte metalice sau ceramice; smalt. 2. obiect emailat. 3. pelicula colorata, dura si lucioasa, obtinuta din lacuri pe baza de rasini continând pigmenti. (< fr. émail)
electrosolar, ELECTROSOLÁR, -Ă adj. referitor la electricitatea obtinuta prin folosirea energiei solare. (dupa fr. hélio-électrique)
electrogravură, ELECTROGRAVÚRĂ s. f. gravura obtinuta pe cale electrolitica. (< fr. électrogravure)
electroencefalogramă, ELECTROENCEFALOGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta prin electroencefalografie. (< fr. électro-encéphalogramme)
pârşni, PÂRSNÍ vb. v. stranuta.
perniţă, PERNÍŢĂ s. v. pernuta.
pernişoară, PERNISOÁRĂ s. v. pernita, pernuta, pui, puisor, puiut.
pernioară, PERNIOÁRĂ s. v. pernita, pernuta, pui, puisor, puiut.
perinel, PERINÉL s. v. pernita, pernuta, pui, puisor, puiut.
ecoscopie, ECOSCOPÍE s. f. imagine obtinuta la ecoscop. (< fr. échoscopie)
ecogramă, ECOGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta la ecograf. (< fr. écographie)
paradă, PARÁDĂ s. 1. (înv.) parisie. (~ militara.) 2. defilare. (Nu mergem si noi la ~?) 3. ceremonie, gala. (Uniforma, tinuta de ~.) 4. ceremonie, cinste, fast, pompa, solemnitate. (L-a primit cu multa ~.) 5. v. pompa.
distins, DISTÍNS, -Ă adj. 1. remarcabil, deosebit, eminent. 2. plin de distinctie; elegant, gratios, stralucitor (în purtari, în tinuta). (< distinge)
distincţie, DISTÍNCŢIE s. f. 1. deosebire, diferenta. 2. atitudine aleasa, finete în înfatisare si eleganta în tinuta. 3. semn de deosebita pretuire (titlu, decoratii etc.) ce se acorda cuiva. (< fr. distinction, lat. distinctio)
neîngrijit, NEÎNGRIJÍT adj. 1. (rar) neglijat. (O casa ~.) 2. v. paraginit. 3. v. neglijent. 4. dezordonat, neglijent, (prin Munt.) tâlos, (fam.) desantat. (O tinuta ~.) 5. v. ciufulit.
neglijenţă, NEGLIJÉNŢĂ s. 1. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrija. (~ în tinuta.) 2. delasare, neîngrijire. (În casa era o ~ de nedescris.)
neglijent, NEGLIJÉNT adj. 1. delasator, lalâu, neîngrijit, sleampat, (fam.) îngalat. (O femeie ~.) 2. dezordonat, neîngrijit, (prin Munt.) tâlos, (fam.) desantat. (O tinuta ~.)
neghiniţă, NEGHINÍŢĂ s. v. neghinuta.
năsturel, NĂSTURÉL s. 1. nasturas, (reg.) bumbisor, bum-busor. (O hainuta cu ~ metalici.) 2. (BOT.; Nasturtium officinale) cardama, (reg.) bobâlnic, brâncuta, creson, hrenita, nasturea, macris-de-balta.
directorat, DIRECTORÁT s. n. 1. functia de director si durata cât ea este detinuta de cineva. ♢ local unde functioneaza o directie. 2. consiliu de cinci persoane care a guvernat Franta între 1795 si 1799; directoriu. (< fr. directorat)
dinitrotoluen, DINITROTOLUÉN s. n. substanta organica toxica, exploziva, obtinuta prin nitrarea nitrotoluenului, intermediar la fabricarea trinitrotoluenului. (< fr. dinitrotoluène)
dinamogramă, DINAMOGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta la dinamograf. (< fr. dynamogramme)
dilatogramă, DILATOGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta la dilatograf. (< fr. dilatogramme)
mulţumi, MULŢUMÍ vb. 1. (BIS.) (înv.) a blagodari. (A ~ divinitatii.) 2. v. satisface. 3. a satisface, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. si Mold.) a joi. (Recolta obtinuta l-a ~.) 4. v. limita.
digrafie, DIGRAFÍE s. f. 1. contabilitate tinuta în partida dubla. 2. examen radiologic care permite realizarea unei imagini în doua situatii functionale diferite. (< fr. digraphie)
mrenuşoară, MRENUSOÁRĂ s. v. mrenuta.
mrenişoară, MRENISOÁRĂ s. v. mrenuta.
mreniţă, MRENÍŢĂ s. v. mrenuta.
modiţă, MODÍŢĂ s. v. pernita, pernuta, pui, puisor, puiut.
diazocopie, DIAZOCÓPIE s. f. copie a unui document scris sau iconografic, obtinuta prin diazotipie. (< diazo + copie)
mânuşică, MÂNUSÍCĂ s. v. mânusita, mânuta.
mânuşiţă, MÂNUSÍŢĂ s. v. mânuta.
mânucă, MÂNÚCĂ s. v. mânusita, mânuta.
minutar, MINUTÁR s. ac. (~ul ceasornicului.)
dextroză, DEXTRÓZĂ s. f. glucoza dextrogira obtinuta prin hidroliza acida a zaharului, amidonului, celulozei etc. (< fr. dextrose)
mărgioară, MĂRGIOÁRĂ s. v. marginuta.
mănunchi, MĂNÚNCHI s. v. coada, coarba, cocârla, mâner, plasea, splinuta.
densigramă, DENSIGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta prin densigrafie. (< fr. densigramme)
judeţean, JUDEŢEÁN adj. (înv., în Mold.) tinutal. (Autori-tatile ~ene.)
îngrijit, ÎNGRIJÍT adj. 1. v. gatit. 2. v. elegant. 3. curatel, spalat, spalatel, (înv. si reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai ~.) 4. curat. (O tinuta ~.) 5. (Transilv.) tistas. (O locuinta, o casa ~.)
îmbrăcăminte, ÎMBRĂCĂMÍNTE s. 1. v. haina. 2. v. port. 3. v. vestimentatie. 4. v. tinuta. 5. v. garderoba. 6. învelis, învelitoare. (~ la o carte, la un caiet.)
dandism, DANDÍSM s. n. comportare, tinuta, aere de dandi. (< fr. dandysme)
dais, DAIS DE/ s. n. 1. platforma în camerele seniorilor feudali, pe care se aseza o masa pentru acestia. 2. (arhit.) lucrare suspendata deasupra unei statui, a unui tron, altar etc., sustinuta de coloane. (< fr., engl. dais)
daghereotip, DAGHEREOTÍP s. n. aparat în daghereotipie. ♢ imagine obtinuta. (< fr. daguerréotype)
ieruncă, IERÚNCĂ s. (ORNIT.; Tetrastes bonasia) gainusa, (reg.) alunar, bradioara, bradisoara, ierusca, gainuta-rosie, gotca-rosie, (Transilv.) pasare-împarateasca.
iarbădestrănutat, IARBĂ-DE-STRĂNUTÁT s. v. rototele-albe.
holeră, HOLÉRĂ s. 1. (MED. VET.) pasteureloza, septicemie hemoragica. (~ este o boala a pasarilor.) 2. (BOT.; Xanthium spinosum) (reg.) catina, cornuta, dracila, ghimpe, lipici, palamida, scaiete, spin, scai rusesc.
hăinişoară, HĂINISOÁRĂ s. v. hainuta.
hăiniţă, HĂINÍŢĂ s. v. hainuta.
fultuc, FULTÚC s. v. pernita, pernuta, pui, puisor, puiut.
cromotipie, CROMOTIPÍE s. f. reproducere litografica în culori, pe cale fotochimica. ♢ imaginea obtinuta. (< fr. chromotypie)
cromolitografie, CROMOLITOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere litografica policroma. ♢ reproducerea obtinuta; cromo2. (< fr. chromolithographie)
cromofotografie, CROMOFOTOGRAFÍE s. f. procedeu de obtinere a fotografiilor în culori. ♢ fotografia obtinuta. (< fr. chromophotographie)
floarebuiacă, FLOAREBUIÁCĂ s. v. splinuta.
floareboierească, FLOARE-BOIEREÁSCĂ s. v. splinuta.
crinolină, CRINOLÍNĂ s. f. fusta lunga si larga în forma de clopot, sustinuta de arcuri subtiri, la moda în secolul trecut; malacof. (< fr. crinoline)
cotutelă, COTUTÉLĂ s. f. tutela detinuta de doua sau mai multe persoane. (< fr. cotutelle)
diferenţă, DIFERÉNŢĂ s. 1. v. deosebire. 2. deosebire, (înv. si pop.) osebire, (Ban., Transilv. si Maram.) deschilinire, (înv.) osebitura. (Ce ~ este între ei?) 3. (MAT.) rest, (înv.) ramasita, restanta. (~ obtinuta în urma unei scaderi.)
corectitudine, CORECTITÚDINE s. f. 1. însusirea de a fi corect. ♢ calitate generala a stilului constând în respectarea regulilor gramaticale, ortografice si de punctuatie. 2. tinuta, purtare corecta; cinste. 3. (log.) însusire a gândirii care respecta legile logice. (< lat. correctitudo)
corect, CORÉCT, -Ă adj. 1. (si adv.) conform normelor, regulilor; fara greseala. 2. (despre oameni) cu o tinuta, o atitudine, o purtare ireprosabila; cinstit. (< fr. correct, lat. correctus)
demn, DEMN adj. 1. vrednic. (~ de luat în seama.) 2. respectabil. (Un om ~; o purtare ~.) 3. mândru. (O tinuta ~.)
cool, COOL [CUL] s. n. (muz.) stil în jazul modern caracterizat printr-o interpretare interiorizata, retinuta, cu sonoritati putin vibrate, aproape detimbrate, cu o fraza relaxata, refuzând orice efuziune afectiva sau temperamentala. (< engl. coll/jazz/)
curat, CURÁT adj. 1. nepatat, (reg.) neîntinat, (Transilv.) tistas. (Haina ~.) 2. spalat. (Asternuturi ~.) 3. îngrijit. (O tinuta ~.) 4. v. neamestecat. 5. v. nativ. 6. v. veritabil. 7. v. natural. 8. neamestecat, pur, (Transilv.) tistas. (Grâu ~.) 9. v. adevarat. 10. v. limpede. 11. bun, nealterat, nestricat, nevatamator, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspat, pur, purificat, salubru, sanatos, tare. (Aer ~.) 12. v. senin.
contrapartidă, CONTRAPARTÍDĂ s. f. dublura a unui registru, tinuta pentru verificare. (dupa fr. contrepartie)
contraepolet, CONTRAEPOLÉT s. m. epolet fara franjuri care, în tinuta de vara, înlocuia un epolet complet. (< fr. contre- époulette)
costum, COSTÚM s. 1. haine (pl.), îmbracaminte, tinuta. (~ de sarbatoare.) 2. v. port.
comportare, COMPORTÁRE s. 1. comportament, conduita, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtatura, (prin Olt.) sabas, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ corespunzatoare.) 2. apucatura, comportament, conduita, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), naravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) moda, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talâm. (Ce înseamna aceste ~ari?) 3. atitudine, purtare, tinuta, (înv.) tarz. (O ~ demna, fara repros.) 4. v. atitudine.
coltuc, COLTÚC s. v. pernita, pernuta, pui, puisor, puiut.
ciumăfaie, CIUMĂFÁIE s. (BOT.; Datura stramonium) laur, (înv. si reg.) maslag, (reg.) bolândarita, bolânzeala, borciu, cornuta, faie, maselar, nebuneala, tatula, turbare, boii-pruncilor, ciuma-fetei, mar-ghimpos, marul-porcului.
ciulin, CIULÍN s. (BOT.) 1. (Carduus nutans) (reg.) ghincar, scai, scaiete, spin. 2. (Onopordon acanthium) ghimpe, scai, scaiete, (reg.) palamida, sita-zînelor.
conjugat, CONJUGÁT, -Ă adj. unit, legat împreuna. o nervi ~ti = nervi care îndeplinesc aceeasi functie; focare ĕ = focarele unui sistem optic asezate astfel încât razele de lumina rasfrânte dintr-unul se reunesc în altul si invers; puncte ĕ = oricare dintre punctele unui obiect si punctul corespunzator de la imaginea obiectului obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; frunze ĕ = frunze cu foliolele împerecheate; numere ĕ = numere complexe care au partile reale egale, iar partile imaginare egale si de semne contrare. (< fr. conjugué)
ciucurei, CIUCURÉI s. pl. v. stranutatoare.
coniac, CONIÁC I. s. n. bautura alcoolica tare, obtinuta prin distilarea vinului. II adj. inv. de culoarea coniacului (I). (< fr. cognac)
cărbune, CĂRBÚNE s. 1. (GEOL.) (fig.) aur negru. (~le este o roca sedimentara.) 2. mangal. (~le este folosit drept combustibil.) 3. v. taciune. 4. (BOT.; Phyteuma vagneri) (reg.) baraboi, banisor, spinuta. 5. v. antrax. 6. (FITOP.) taciune. (Planta atacata de ~.)
căniţă, CĂNÍŢĂ s. canuta, (reg.) canatuie. (O ~ cu lapte.)
cănăţuie, CĂNĂŢÚIE s. v. canita, canuta.
cănăcei, CĂNĂCÉI s. pl. v. stranutatoare.
concoidă, CONCOÍDĂ s. f. curba plana obtinuta ducând printr-un punct fix o secanta variabila care întâlneste o dreapta sau o curba într-un punct si ducând pe secanta din acest punct, de o parte si de alta constanta. (< fr. conchoïde)
compartiment, COMPARTIMÉNT s. n. 1. încapere dintr-un spatiu împartit în mai multe subunitati, separata cu pereti despartitori etc. ♢ diviziune obtinuta prin împartirea unei suprafete plane. 2. sfera, sector, domeniu (de activitate). (< fr. compartiment)
buruiană, BURUIÁNĂ s. (BOT.) 1. balarie, (pop.) dudau, (reg.) beldie, (înv.) bâlie, zizanie. 2. buruiana-surpaturii (Scleranthus annuus) = (reg.) bosoroaga, sincerica; buruiana-de-cinci-degete (Potentilla recta) = (reg.) gainuta, galbenusa, scrântitoare; buruiana-porceasca (Hipochoeris radicata) = (reg.) iarba-porceasca.
comision, COMISIÓN s. n. 1. însarcinare data unei persoane de a face ceva; serviciu facut cuiva în urma unei asemenea însarcinari. 2. însarcinare data unei întreprinderi comerciale de a face o operatie de cumparare, de vânzare etc. ♢ cota din suma unei operatii comerciale în comision, retinuta de cel care face (sau mijloceste) operatia. 3. remuneratie pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu. (< fr. commission)
boştină, BOSTÍNĂ s. (reg.) babas, comina, jintita. (~ obtinuta din fagurii fierti.)
cogestiune, COGESTIÚNE s. f. gestiune tinuta în comun de mai multe persoane. (< fr. cogestion)
bâtlănaş, BÂTLĂNÁS s. (ORNIT.; Ardetta minuta) (reg.) scroafa-de-balta, stârc-pitic.
clornaftalină, CLORNAFTALÍNĂ s. f. substanta obtinuta prin clorurarea naftalinei. (< fr. chlornaphtaline)
bănică, BĂNÍCĂ s. (BOT.; Phyteuma orbiculare) spinuta.
băligar, BĂLIGÁR s. 1. baliga, gunoi, (reg.) baligau. 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.) gândac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuta, trândus, trânz, gâza-boului.
cisternogramă, CISTERNOGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta prin cisternografie. (< fr. cisternogramme)
circumnutaţie, CIRCUMNUTÁŢIE s. f. miscare elicoidala de crestere a extremitatilor unui ax vegetal (tulpina, radacina etc.). (< fr. circumnutation)
cimol, CIMÓL s. n. produs rezultat din lesia obtinuta dupa separarea celulozei de molid. (< germ. Zymol)
ciment, CIMÉNT s. n. 1. material de constructie, pulbere fina obtinuta prin macinarea clincherului, care se petrifica prin amestecarea cu apa. 2. material natural, liant între fragmentele ce formeaza rocile detritice. (< fr. ciment, it. cimento)
alură, ALÚRĂ s. v. atitudine, port, poza, pozitie, tinuta.
cidru, CÍDRU s. n. bautura obtinuta prin fermentarea alcoolica a mustului de mere. (< fr. cidre)
albiniţă, ALBINÍŢĂ s. v. albinuta.
albinuşă, ALBINÚSĂ s. v. albinuta.
albinioară, ALBINIOÁRĂ s. v. albinuta.
zdrăvăna, ZDRĂVĂNÁ vb. v. stranuta.
zgură, ZGÚRĂ s. 1. (prin Transilv.) stur, (Ban. si Transilv.) sleacna. (~ de carbune.) 2. scorie. (~ obtinuta la extragerea metalelor din minereuri.) 3. scrum. (Pâinea din cuptor s-a facut ~.)
zmeoaică, ZMEOÁICĂ s. v. splinuta.
albinuţă, albinúta s. f., g.-d. art. albinútei; pl. albinúte
cavernogramă, CAVERNOGRÁMĂ s. f. 1. diagrama obtinuta prin cavernografie. 2. curba reprezentând variatia diametrului unei gauri de sonda. (< fr. cavernogramme)
bălănuţ, balanút adj. m., pl. balanúti; f. sg. balanúta, pl. balanúte
bunuţ, bunút adj. m., pl. bunúti; f. sg. bunúta, pl. bunúte
buruienuţă, buruienúta s. f., g.-d. art. buruienútei; pl. buruienúte
cătănuţă, catanúta s. f., g.-d. art. catanútei; pl. catanúte
cârnuţ, cârnút adj. m., pl. cârnúti; f. sg. cârnúta, pl. cârnúte
circumnutaţie, circumnutátie s. f. (sil. -ti-e), art. circumnutátia (sil. -ti-a), g.-d. circumnutátii, art. circumnutátiei
caustic, CAÚSTIC, -Ă I. adj. 1. (despre substante) care distruge tesuturile animale si vegetale. 2. (fig.) muscator, ironic, rautacios, satiric. II. s. f. pata luminoasa obtinuta într-un sistem optic. (< fr. caustique, lat. causticus, gr. kaustikos)
cornut, cornút adj. m., pl. cornúti; f. sg. cornúta, pl. cornúte
crăcănuţă, cracanúta s. f., g.-d. art. cracanútei; pl. cracanúte
deţinută, detinúta s. f., pl. detinúte
găinuţă, gainúta (zool.) s. f., g.-d. art. gainútei; pl. gainúte
grădinuţă, gradinúta s. f., g.-d. art. gradinútei; pl. gradinúte
hăinuţă, hainúta s. f. (sil. hai-), g.-d. art. hainútei; pl. hainúte
întreţinută, întretinúta s. f., pl. întretinúte
manutanţă, manutánta s. f., g.-d. art. manutántei; pl. manutánte
maşinuţă, masinúta s. f., g.-d. art. masinútei; pl. masinúte
mărginuţă, marginúta s. f., g.-d. art. marginútei; pl. marginúte
mânuţă, mânúta s. f., g.-d. art. mânútei; pl. mânúte
minutaj, minutáj s. n., pl. minutáje
minutar, minutár s. n., pl. minutáre
minută, minúta (document) s. f., pl. minúte
mrenuţă, mrenúta s. f., g.-d. art. mrenútei; pl. mrenúte
neghinuţă, neghinúta s. f., g.-d. art. neghinútei; pl. neghinúte
nutant, nutánt adj. m., pl. nutánti; f. sg. nutánta, pl. nutánte
nutaţie, nutátie s. f. (sil. -ti-e), art. nutátia (sil. -ti-a), g.-d. art. nutátiei; pl. nutátii, art. nutátiile (sil. -ti-i-)
pelerinuţă, pelerinúta s. f., g.-d. art. pelerinútei; pl. pelerinúte
pelinuţă, pelinúta s. f., g.-d. art. pelinútei; pl. pelinúte
pernuţă, pernúta s. f., g.-d. art. pernútei; pl. pernúte
plinuţ, plinút adj. m., pl. plinúti; f. sg. plinúta, pl. plinúte
sărmănuţ, sarmanút adj. m., pl. sarmanúti; f. sg. sarmanúta, pl. sarmanúte
schinuţă, schinúta s. f., g.-d. schinútei; pl. schinúte
secarăcornută, secára-cornúta s. f., art. secára-cornúta
slăninuţă, slaninúta s. f., g.-d. art. slaninútei; pl. slaninúte
smochinuţă, smochinúta s. f., g.-d. art. smochinútei; pl. smochinúte
spinuţă, spinúta s. f., g.-d. art. spinútei; pl. spinúte
splinuţă, splinúta s. f., g.-d. art. splinútei; pl. splinúte
sprâncenuţă, sprâncenúta s. f., g.-d. art. sprâncenútei; pl. sprâncenúte
străchinuţă, strachinúta s. f., g.-d. art. strachinútei; pl. strachinúte
strănuta, stranutá vb., ind. prez. 1 sg. stranút, 3 sg. si pl. stranúta
strănutare, stranutáre s. f., g.-d. art. stranutarii; pl. stranutari
strănutat, stranutát s. n., pl. stranutáturi
susţinut, sustinút adj. m., pl. sustinúti; f. sg. sustinúta, pl. sustinúte
ţinutal, tinutál adj. m., pl. tinutáli; f. sg. tinutála, pl. tinutále
ţinutaş, tinutás s. m., pl. tinutási
ţinutaşă, tinutása s. f., art. tinutása, g.-d. art. tinutásei; pl. tinutáse
ţinută, tinúta s. f., pl. tinúte
nutaţie, NUTÁŢI//E ~i f. 1) Miscare oscilatorie a axei de rotatie a unui corp solid, care are loc concomitent cu precesia. 2) astr. Oscilatie a axei Pamântului, cauzata de atractia Soarelui si a Lunii. 3) Miscare latenta si în spirala a vârfului unor plante în jurul axei lor. /<fr. nutation, it. nutazione
nitroglicerină, NITROGLICERÍNĂ f. Substanta lichida uleioasa, incolora sau galbuie, obtinuta pe cale sintetica din glicerina si întrebuintata la fabricarea unor explozive si în medicina. /<fr. nitroglycérine
neadormit, NEADORMÍ//T ~ta (~ti, ~te) (negativ de la adormit) 1) Care manifesta vigilenta; cu atentie sustinuta; vigilent. 2) Care este în continua activitate; neobosit; neostenit. [Sil. ne-a-] /ne- + adormit
muşiţă, MÚSIŢ//Ă ~e f. 1) la pl. Multime de muste mici care se aduna în jurul unui vas în care fermenteaza ceva (must, fructe etc.). 2) Gramada de larve care se dezvolta din ouale depuse de unele muste, pe carnea tinuta descoperita. 3) Insecta parazita care traieste pe frunzele unor pomi sau ale unor plante. /<bulg. mušica
mustuială, MUSTUI//ÁLĂ ~éli f. Masa constând dintr-un amestec de must, ciorchine si resturi de boabe, obtinuta prin zdrobire sau presare. /a mustui + suf. ~eala
mursă, MÚRS//Ă ~e f. reg. rar Bautura alcoolica slaba, obtinuta prin fermentarea mierii amestecate cu apa sau cu lapte; hidromel. /<lat. [aqua]mulsa
motor, MOT//ÓR1 ~oáre n. 1) Masina care transforma o forma oarecare de energie în lucru mecanic. ♢ ~ cu ardere interna motor bazat pe arderea în spatiu închis a unui combustibil. ~ electric motor bazat pe folosirea curentului electric. ~ cu reactie motor în care forta de tractiune este obtinuta datorita evacuarii unui flux de gaze. ~ hidraulic motor bazat pe actiunea unui flux de lichid. 2) fig. Factor (intern sau extern) ce îndeamna la o actiune; imbold; stimulent; impuls; îndemn. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor
mişmaş, MISMÁS ~uri n. fam. 1) Bautura alcoolica slaba obtinuta prin amestecul vinului cu apa gazoasa (sau minerala); sprit. 2) Afacere necinstita; învârteala. Umbla cu ~uri. 3) Îngramadire de lucruri diferite; amestecatura. /<germ. Mischmasch
minutar, MINUTÁR ~e n. Acul care indica minutele pe cadranul unui ceas. /minut + suf. ~ar
minut, MINÚT ~e n. 1) Interval de timp egal cu a saizecea parte dintr-o ora. 2) Rastimp de durata foarte mica; clipa; moment; clipita; secunda. 3) mat. Unitate de masura pentru unghiuri egala cu a saizecea parte dintr-un grad. 4) la pl. Mâncare (frugala) pregatita pe loc la comanda consumatorului. /<fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute
microfotografie, MICROFOTOGRAFÍ//E ~i f. 1) Fotografie a unor obiecte microscopice, obtinuta cu ajutorul unui aparat fotografic, adaptat la un microscop. 2) Tehnica obtinerii unor astfel de fotografii. /<fr. microphotographie
merinos, MERÍN//ÓS ~oása (~ósi, ~oáse) si substantival 1) (despre oi) Care are lâna alba, creata si foarte fina. 2) (despre lâna) Care este obtinuta de la astfel de oi. /<fr. mérinos
mentol, MENTÓL n. Substanta aromatica volatila obtinuta din uleiuri de menta, folosita în cosmetica si medicina. /<fr. menthol
mătase, MĂT//ÁSE ~asuri f. 1) Fibra naturala obtinuta prin depanarea gogosilor de viermi de matase; borangic. 2) Ţesatura din asemenea fibre; borangic. 3) Fibra textila artificiala care imita firul de borangic. 4) Ţesatura din asemenea fibre. 5) la pl. Varietati ale acestei tesaturi. 6) (cu sens colectiv) Cantitate mare de obiecte confectionate din asemenea tesatura. ♢ Crescut în ~ crescut în avutie; rasfatat. 7) Totalitate a firelor subtiri, cafenii-galbui, care învelesc stiuletele porumbului si ies din panusi în forma de smoc. ♢ ~asea-broastei sau ~-de-apa specie de alge verzi plutitoare pe suprafata apelor statatoare; matreata. [G.-D. matasii] /<lat. metaxa
măruntaie, MĂRUNTÁIE f. la pl. 1) Organele din interiorul corpului la animal, pasari si oameni. 2) Totalitate a organelor interne comestibile ale animalelor. 3) fig. Partea interioara (adânca) a unui lucru; adânc; strafund. [Sil. -ta-ie] /<lat. minutalia
matroană, MATROÁN//Ă ~e f. 1) înv. Sotie de cetatean roman. 2) Femeie casatorita care impune respect prin tinuta exterioara si gravitatea sa. 3) depr. Femeie în vârsta, corpolenta si vulgara. /<lat., it. matrona, fr. matrone
marchetărie, MARCHETĂRÍ//E ~i f. 1) Arta decorativa care consta în aplicarea pe suprafata obiectelor de mobila a unor mici bucati de placaj, de fildes, de sidef, pentru a obtine un decor geometric sau chiar un tablou. 2) Lucrare decorativa astfel obtinuta. /<fr. marqueterie
manutanţă, MANUTÁNŢ//Ă ~e f. înv. Serviciu de intendenta care se ocupa de fabricarea pâinii pentru militari; brutarie militara. /<fr. manutention
manila, MANÍLA f. Fibra textila obtinuta din frunzele unei plante exotice, din care se fac frânghii, plase de pescuit si unele pânzeturi rezistente. /<sp. manilla
manieră, MANIÉR//Ă ~e f. 1) Mod de a se purta; tinuta; comportament; conduita. 2) rar Comportare conform regulilor bunei-cuviinte; amabilitate; politete. 3) Mod de a actiona pentru atingerea unui anumit scop; modalitate; metoda; procedeu; mijloc. [Sil. -ni-e-] /<fr. maniere
manevră, MANÉVR//Ă ~e f. 1) mai ales la pl. Deplasare a trupelor, sustinuta de regruparea organizata si rapida a acestora în timpul operatiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neasteptate sau pentru a le reorganiza în urma unui insucces. 2) Ansamblu de exercitii tactice, prevazute pentru instruirea militara a trupelor în conditii asemanatoare cu cele de lupta. 3) Totalitate de operatii necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de operatii executate în vederea schimbarii directiei de deplasare a unei nave, mai ales în timpul acostarii sau iesirii din port. 5) fig. Mijloc de a actiona în vederea atingerii cu orice pret a unui scop. 6) Parâma folosita la fixarea si mânuirea pânzelor si a catargelor. /<fr. manoeuvre
maltoză, MALTÓZĂ f. Substanta zaharoasa cristalizata, obtinuta din amidon. /<fr. maltose, germ. Maltose
lustru, LÚSTRU n. 1) Stralucire a suprafetei unui obiect, obtinuta prin slefuire, poleire sau frecare. 2) Luciu pe care îl capata unele obiecte de îmbracaminte, din cauza uzarii. 3) fig. Stralucire aparenta care produce o impresie înselatoare; spoiala; poleiala; pospaiala. [Sil. lus-tru] /<fr. lustre, it. lustro
loc, LOC ~uri n. 1) Punct sau portiune determinata în spatiu. ♢ A lua ~ a se aseza. A-si face ~ a-si croi drum. A face (cuiva) ~ a se da la o parte pentru a trece sau a se aseza cineva. A tine ~ul a înlocui pe cineva. A umbla din ~ în ~ a umbla dintr-o parte în alta. Din capul ~ului de la început. A se opri în ~ a se opri brusc. A-i sta cuiva mintea în ~ a nu putea judeca; a ramâne buimac; a se buimaci. A-i veni inima la ~ a-i trece frica; a se linisti. A pune pe cineva la ~ul lui a pune pe cineva la punct. La un ~ împreuna; laolalta. Pe ~ a) pe aceeasi portiune de teren; b) acolo unde se afla cineva sau ceva; c) imediat; îndata. A sta pe ~ a nu merge mai departe; a se opri. Peste tot ~ul în toate partile; pretutindeni. Pe unele ~uri unde si unde; pe alocuri. A ramâne (sau a sta) ~ului a ramâne nemiscat; a se opri. A-si afla ~ul a se stabili undeva. A nu-si (mai) afla ~ul a nu avea astâmpar; a fi agitat. A veni (sau a se duce, a trimite) la fata ~ului a veni (sau a se duce, a trimite) acolo unde s-a petrecut ceva. Pe ~ repaus! comanda militara în urma careia soldatul ia o pozitie libera, ramânând însa nemiscat. A o lua (sau a porni) din ~ a pleca de undeva. 2) Bucata de pamânt, rezervata special pentru ceva. ♢ ~ de casa teren pe care urmeaza sa fie construita o casa. ~ de pasune bucata de pamânt necultivat, unde sunt pascute vitele. 3) Întindere mare de pamânt, având anumite caracteristici specifice; regiune; meleag; tinut. ~uri mlastinoase. 4) Localitate, regiune, tara în care s-a nascut cineva sau de unde îsi trage originea. ♢ (A fi) de ~ (sau din partea ~ului) (a fi) de bastina; a fi din regiunea data. 5) Spatiu ocupat de cineva sau de ceva. ♢ ~ de munca institutie sau întreprindere în care o persoana îsi desfasoara activitatea. 6) Functie detinuta de o persoana într-o institutie, întreprindere sau organizatie; post; serviciu. ♢ Are un ~ bun are un serviciu bun. 7) Situatie sociala a unei persoane. 8) Situatie favorabila; moment potrivit; ocazie; prilej. ♢ A avea ~ a se întâmpla; a se produce. 9) Fragment într-o scriere unde a aparut o informatie sau o relatare. 10): În ~ de ... (sau în ~ul ...) indica o înlocuire, o substituire. În ~ sa ... (sau de a ...) indica opozitia între doua idei. /<lat. locus
linogravură, LINOGRAVÚR//Ă ~i f. Tehnica de reproducere si de multiplicare a unui desen, obtinuta prin imprimarea unei placi de linoleum. /<fr. linogravure
linie, LÍNI//E ~i f. 1) Trasatura continua (facuta cu creionul, cu penita etc.) pe o suprafata plana, având o singura dimensiune. 2) Figura geometrica obtinuta prin deplasarea unui punct pe un plan sau prin intersectia a doua planuri. ~ dreapta. ~ frânta. 3) Instrument format dintr-o bara gradata folosita la trasarea liniilor drepte si pentru masurari; rigla. 4) Fiecare dintre trasaturile paralele de pe un caiet. 5) Trasatura (reala sau imaginara) care indica o limita, o directie data etc. ♢ ~a orizontului dunga de la intersectia aparenta a suprafetei pamântului cu bolta cereasca. În ~ unul lânga altul. 6) Consecventa privind legaturile de rudenie între generatii; descendenta; filiatie. ♢ În ~ dreapta (sau directa) din tata în fiu. 7) Sistem de fortificatii si trupe. ♢ ~a întâi (sau ~a de foc) parte a trupelor care stau pe primul plan într-o batalie. 8) Traseu al unei cai de comunicatie. ~ de cale ferata. ~ aeriana. 9) Retea de fire care asigura transmiterea la distanta a energiei electrice. ~ electrica. ~ telefonica (sau de telefon). 10) la pl. Trasaturi caracteristice care dau forma sau conturul unui obiect. ~ile fetei. 11) Orientare, directie de actiune într-o activitate. [G.-D. liniei; Sil. -ni-e] /<lat. linea, germ. Linie, fr. ligne
lanolină, LANOLÍN//Ă ~e f. Substanta grasa, secretata de pielea oilor si obtinuta prin prelucrarea lânii acestora, folosita în industrie, medicina si cosmetica. Crema cu ~. [G.-D. lanolinei] /<fr. lanoline
kamala, KAMÁLA m. (în India) 1) Arbore ale carui fructe furnizeaza o pulbere de culoare rosie-portocalie. 2) Pulbere obtinuta din fructele acestui arbore folosita ca vermifug si colorant. /< fr. kamala
jambon, JAMB//ÓN ~oáne n. 1) Bucata de carne (de porc) de la coapsa sau de la umar. 2) Produs alimentar preparat din pulpa de porc tinuta în saramura cu ingrediente si apoi afumata sau fiarta; sunca. /<fr. jambon
instantaneu, INSTANTANÉ//U2 ~e n. Fotografie obtinuta printr-o expunere de foarte scurta durata. [Sil. in-stan-] /<fr. instantané
infuzie, INFÚZI//E ~i f. Bautura obtinuta prin infuzarea unor plante medicinale (folosita ca tratament). [G.-D. infuziei] /<fr. infusion, lat. infusio, ~onis
inducţie, INDÚCŢI//E ~i f. 1) (în opozitie cu deductie) Operatie mintala constând în trecerea de la fapte la generalizari, de la particular la general. 2) Concluzie obtinuta printr-un astfel de rationament. 3) : ~electromagnetica producere a unui câmp electric cu forta electromotoare, prin variatia câmpului magnetic. [G.-D. inductiei] /<lat. inductio, ~onis, fr. induction
impozant, IMPOZÁN//T ~ta (~ti, ~te) Care impune respect sau admiratie datorita calitatilor sale (exterioare) deosebite; impunator; impresionant. Ţinuta ~ta. /<fr. imposant
ihtiol, IHTIÓL n. Substanta uleioasa sulfuroasa, obtinuta prin distilarea unor sisturi ce contin resturi de peste. /<fr. ichtyol
ialoviţă, IÁLOVIŢ//Ă ~e f. Vaca stearpa, tinuta si îngrasata pentru carne. /<bulg., sl. jalovica
horilcă, HORÍL//CĂ ~ci f. Bautura alcoolica tare, obtinuta prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri etc.) fermentate. /<ucr. horilka
hidromel, HIDROMÉL ~uri n. Bautura alcoolica slaba, obtinuta prin fermentarea mierii amestecate cu apa. /<fr. hydromel
hematină, HEMATÍN//Ă ~e f. Substanta coloranta cu fier în componenta, continuta în hemoglobina. /<fr. hématine
heliotropină, HELIOTROPÍN//Ă ~e f. Substanta chimica extrasa din heliotrop sau obtinuta pe cale sintetica, având miros de violete si întrebuintata în parfumerie si în cosmetica. /<fr. héliotropine, germ. Heliotropin
haşiş, HASÍS ~uri n. Substanta narcotica obtinuta din inflorescentele femele ale cânepei indiene. /<fr. haschische
gutapercă, GUTAPÉRCĂ f. Substanta asemanatoare cu cauciucul, obtinuta din frunzele unor plante tropicale, având diferite întrebuintari în industrie, medicina si tehnica. /<fr. gutta-percha
gumă, GÚM//Ă ~e f. 1) Substanta rasinoasa secretata de unele plante sau obtinuta pe cale sintetica, având proprietatea de a se întari în contact cu aerul, si folosita în industrie. ♢ ~ arabica substanta vâscoasa si lipicioasa secretata de unele plante (în special de un salcâm exotic) si folosita pentru lipit; clei. 2) Material foarte elastic si rezistent obtinut din latexul unor plante sau fabricat pe cale sintetica, având diverse întrebuintari (la confectionarea anvelopelor, a benzilor elastice etc.); cauciuc. 3) Fâsie sau siret elastic confectionat dintr-un asemenea material. Ciorapi cu ~. 4) Obiect mic, de diferite forme si culori, confectionat din cauciuc si folosit pentru stergerea celor scrise (cu creionul sau cu cerneala) pe hârtie; radiera. [G.-D. gumei] /<lat. gummi, fr. gomme
gudron, GUDR//ÓN ~oáne n. Substanta rasinoasa, de culoare bruna sau neagra, cu miros specific, obtinuta prin distilarea uscata a unor materii organice (petrol, carbune, lemn etc.), având diverse întrebuintari în industria chimica si în constructia drumurilor. /<fr. goudron
gravură, GRAVÚR//Ă ~i f. 1) Arta gravarii; maiestria de a grava. 2) Lucrare realizata de un gravor. 3) Imagine obtinuta prin reproducerea de pe o placa gravata sau litografica; stampa. /<fr. gravure
gluten, GLUTÉN n. Substanta proteica vâscoasa, de culoare cenusie, continuta în boabele cerealelor (mai ales în boabele de grâu). /<fr. gluten, lat. gluten, ~inis
gelatină, GELATÍN//Ă ~e f. 1) Substanta sub forma de gel, obtinuta din tesuturile animale, având diverse întrebuintari (în industria alimentara, textila, a hârtiei etc.). 2) Piele cruda supusa prelucrarii înainte de tabacire. /<fr. gélatine
gaz, GAZ2 ~e n. Substanta lichida obtinuta prin distilarea petrolului si folosita drept combustibil (mai ales în lampi). ♢ Doar n-am baut ~ doar n-am înnebunit; nici nu ma gândesc! /<fr. gaz
galalit, GALALÍT n. Masa plastica dura, cornoasa, obtinuta din cazeina si folosita la fabricarea unor obiecte uzuale (nasturi, piepteni, stilouri etc.), cât si a unor piese tehnice (în special a izolantilor electrici). /<fr. galalithe
fraieri, A SE FRAIER//Í ma ~ésc intranz. fam. A avea tinuta de fraier; a-si etala exteriorul sau îmbracamintea. /Din fraier
fraier, FRÁIER ~i m. 1) Persoana care nu poate profita de anumite împrejurari; om nedescurcaret; prost. 2) Persoana care iese din comun prin îmbracaminte si tinuta extravaganta. [Sil. fra-ier] /<germ. Freier
fototipie, FOTOTIPÍ//E ~i f. 1) Procedeu de reproducere poligrafica a unei imagini. 2) Imagine obtinuta prin acest procedeu. [Art. fototipia; G.-D. fototipiei; Sil. -pi-e] /<fr. phototypie
fotosculptură, FOTOSCULPTÚR//Ă ~i f. 1) Procedeu de executare a unei sculpturi pe baza de fotografii. 2) Sculptura obtinuta prin acest procedeu. /<fr. photosculpture
fotohartă, FOTOH//ÁRTĂ ~arti f. Harta obtinuta cu ajutorul unor fotograme aeriene. /foto- + harta
fotogravură, FOTOGRAVÚR//Ă ~i f. 1) Procedeu fotografic de obtinere a cliseelor pentru imprimarea planselor. 2) Gravura obtinuta prin acest procedeu. /<fr. photogravure
fotogramă, FOTOGRÁM//Ă ~e f. Fotografie obtinuta din avion sau de la mari înaltimi cu camere speciale, pe baza careia pot fi determinate forma si dimensiunile unor obiecte sau ale unor portiuni de teren. /<fr. photogramme
fotografie, FOTOGRAFÍ//E ~i f. 1) Imagine obtinuta pe o hârtie fotosensibila prin reproducerea acesteia de pe o pelicula fotografica. 2) Tehnica si arta fotografierii. [Art. fotografia; G.-D. fotografiei; Sil. -fi-e] /<fr. photographie
fotocopie, FOTOCÓPI//E ~i f. 1) Procedeu de reproducere fotografica a unui text, a unui document etc. 2) Copie obtinuta prin fotografiere. [Art. fotocopia; G.-D. fotocopiei; Sil. -pi-e] / fr. photocopie
foc, FOC1 ~uri n. I. 1) Degajare simultana de caldura si de lumina cu producere de flacari. ~ olimpic. 2) Material combustibil aprins (cu scopul de a capata caldura si lumina). A se încalzi la ~. ♢ A lua (sau a prinde) ~ cu gura pentru cineva a face tot posibilul si imposibilul pentru cineva. A sta ca pe ~ a fi nelinistit sau grabit. A se teme ca de ~ a se teme foarte tare. Pâna nu faci ~, nu iese fum orice zvon cuprinde si un graunte de adevar. 3) Dispozitiv de ardere. Plita cu patru ~uri. 4) Nimicire a bunurilor materiale prin ardere (în flacari). ♢ ~ si pârjol mare prapad; dezastru. A trece (o tara, o regiune etc.) prin ~ si sabie a distruge complet prin incendii cu forte armate (o tara, o regiune etc.). 5) fig. Stralucire vie, luminoasa (asemanatoare unei flacari). ~ul diamantelor. ~ul din privire. 6) pop. Descarcare a unei arme; împuscatura. ~ de artilerie. ♢ A fi (sau a sta) între doua ~uri a se afla într-un loc, fiind amenintat de pericol din doua parti. 7) Sursa de lumina care serveste drept semnal (în navigatie). 8) Pânza de forma triunghiulara de la prora unei nave sustinuta de bompres. II. (în exclamatii glumete sau în blestemuri) Arda-l (sau arza-l) ~ul sa-l arda! Bat-o ~ul! /<lat. focus
filtru, FÍLTR//U ~e n. 1) Instalatie care serveste la filtrare. ~ de apa. ~ de aer. 2) Material filtrant. Hârtie de ~. 3) Aparat care opreste trecerea unor radiatii. ~ optic. ~ acustic. 4) Dispozitiv special prin care se trece cafeaua, dupa ce a fost fiarta, pentru a separa lichidul de drojdie. 5) Cafea obtinuta în acest fel. /<fr. filtre
fildeş, FÍLDES1 ~uri n. Substanta osoasa densa, dura, de culoare alba; ivoriu. ♢ ~ animal substanta obtinuta din oase de animale si folosita la confectionarea obiectelor de arta. ~ vegetal substanta foarte dura obtinuta din semintele unor palmieri si folosita la confectionarea nasturilor. /<turc. fildisi
făină, FĂÍNĂ f. 1) Pulbere obtinuta din grâu sau din alte boabe de cereale macinate, folosita în alimentatie. ~ de grâu. ~ de porumb. 2) Substanta sau material transformat prin macinare în pulbere. ~ de peste. [G.-D. fainii; Sil. fa-i-] /<lat. farina
falnic, FÁLNI//C ~ca (~ci, ~ce) 1) Care manifesta fala; plin de sine; încrezut; mândru; fudul; maret; îngâmfat; înfumurat; semet. 2) Care are o tinuta impresionanta; cu aspect senzational. 3) (despre persoane) Care denota demnitate si mândrie; plin de demnitate si mândrie; trufas; semet. /fala + suf. ~nic
exterior, EXTERI//ÓR1 ~oáre n. 1) Partea de dinafara a unui obiect (si spatiul care-l înconjoara). 2) Aspect al unei persoane (tinuta, îmbracamintea, fizionomia, comportarea) care este accesibil privirii. /<fr. extérieur, lat. exterior
evacua, A EVACU//Á ~éz tranz. 1) (spatii, localitati, regiuni, imobile etc.) A parasi în masa din necesitate sau prin ordin. 2) (raniti, bolnavi etc.) A transporta din teatrul operatiilor militare în spatele frontului. 3) (trupe militare) A scoate, din motive tactice sau sub presiunea inamicului, dintr-o regiune sau dintr-o localitate detinuta anterior; a retrage. 4) (gaze, apa, reziduuri etc.) A elimina printr-o operatie speciala. 5) (fecale) A elimina din intestine. [Sil. -cu-a] /<fr. évacuer, lat. evacuare
epata, A EPAT//Á ~éz tranz. A uimi peste masura (prin puritate, atitudine sau tinuta neobisnuita); a ului; a stupefia. /<fr. épater
elicopter, ELICOPTÉR ~e n. Aeronava propulsata de motor, sustinuta si miscata de elice, care poate decola si ateriza pe verticala. /<fr. hélicoptere
disertaţie, DISERTÁŢI//E ~i f. 1) Lucrare stiintifica sustinuta public pentru obtinerea unui grad stiintific (de doctor în stiinte); teza. 2) Expunere în care se trateaza o problema în mod stiintific pe baza argumentelor si datelor dobândite prin studiu. [Art. disertatia; G.-D. disertatiei; Sil. -ti-e] /<fr. dissertation, lat. dissertatio
discreţie, DISCRÉŢI//E f. 1) Caracter discret. 2) Comportare retinuta si plina de tact; delicatete. ♢ La ~ cât doreste. A pune (sau a lasa) la ~a cuiva a pune (a lasa) la dispozitia cuiva. [Art. discretia; G.-D. discretiei; Sil. -ti-e] /<fr. discrétion, lat. discretio, ~onis
delicateţe, DELICATÉŢE f. 1) Caracter delicat; finete. 2) Atitudine delicata, binevoitoare. 3) Comportare retinuta si plina de tact; discretie. [Art. delicatetea; G.-D. delicatetei] /<fr. délicatesse
degenerescenţă, DEGENERESCÉNŢ//Ă ~e f. 1) Tendinta de degenerare. 2) med. Modificare regresiva a unui tesut sau a unui organ, sustinuta de perturbarea functiilor acestora. /<fr. dégénérescence
decoct, DECÓCT ~uri n. Solutie (apoasa) obtinuta prin fierberea unor plante (medicinale sau alimentare) în vederea extragerii principiilor active ale acestora. /<germ. Dekoct, lat. decoctum
daghereotip, DAGHEREOTÍP ~uri n. 1) Aparat de fotografiat, bazat pe daghereotipie. 2) Ima-gine obtinuta prin daghereotipie. /<fr. daguerréotype
cultură, CULTÚR//Ă ~i f. 1) Totalitate a valorilor materiale si spirituale create de omenire pe parcursul istoriei. 2) fig. Cunostinte vaste în diferite domenii, pe care le poseda cineva. 3) arheol. Totalitate a vestigiilor materiale si spirituale, descoperite în urma sapaturilor arheologice, caracteristice pentru un anumit areal, într-o anumita epoca. 4) agr. Ansamblu de lucrari agrotehnice necesare plantelor agricole. 5) Teren cultivat cu un anumit fel de plante. 6) Crestere a unor animale. ~a viermilor de matase. 7): ~ de bacterii crestere în laborator a bacteriilor; colonie de bacterii obtinuta în laborator pentru scopuri stiintifice. 8): ~ fizica ansamblu de metode si sisteme de educatie fizica care contribuie la dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc. [G.-D. culturii] /<fr. culture, lat. cultura
cuceri, A CUCER//Í ~ésc tranz. 1) A lua în stapânire cu forta armata; a ocupa. 2) A capta prin însusiri deosebite (pentru a câstiga simpatia, dragostea sau bunavointa). 3) A obtine prin lupta sau prin munca sustinuta. /<lat. conquerire
cromotipie, CROMOTIPÍ//E ~i f. 1) Procedeu tipografic de imprimare în culori pe cale fotochimica. 2) Imagine în culori obtinuta pe aceasta cale. /<fr. chromotypie
cromolitografie, CROMOLITOGRAFÍE f. 1) Procedeu tipografic de imprimare în mai multe culori. 2) Reproducere obtinuta prin acest procedeu. /<fr. chromolithographie
crinolină, CRINOLÍN//Ă ~e f. (în trecut) Fusta lunga si larga în forma de clopot, sustinuta în interior de arcuri subtiri de otel. /<fr. crinoline
coşenilă, COSENÍL//Ă ~e f. 1) Insecta din care se extrage carminul sau cârmâzul. 2) Materie coloranta, de un rosu-intens, obtinuta din gogosile acestei insecte; carmin; cârmâz. /<fr. cochenille
corectitudine, CORECTITÚDINE f. 1) Caracter corect; constiinciozitate; scrupulozitate. 2) Ţinuta corecta. 3) Comportament corect. /corect + suf. ~itudine
corect, CORÉC//T ~ta (~ti, ~te) si adverbial 1) Care corespunde normelor; în conformitate cu normele; conform; exact; fidel. Copie ~ta. Fraza ~ta. 2) Care corespunde uzantelor sociale; în concordanta cu morala; decent. Ţinuta ~ta. 3) (despre persoane) Care respecta convenientele sociale; caracterizat prin respect pentru principiile moralei sociale. /<fr. correct, lat. correctus
conduită, CONDUÍT//Ă ~e f. Mod de a se purta; maniera; comportament; tinuta. [Sil. -du-i-] /<fr. conduite
concentrat, CONCENTRÁT ~e n. 1) Produs alimentar cu volum redus, având un procent ridicat de substante hranitoare. 2) Produs industrial brut bogat în materii prime utile. 3) chim. Substanta obtinuta prin flotatie. 4) Furaj de origine vegetala sau animala cu valoare nutritiva ridicata. /v. a concentra
comportament, COMPORTAMÉNT ~e n. 1) Mod de a se purta; tinuta; conduita; maniera. 2) Totalitate a modalitatilor de reactie a organismului fata de mediul înconjurator; atitudine organica; comportare. ~ neadecvat. /<fr. comportement
combinaţie, COMBINÁŢI//E ~i f. 1) Asamblare a elementelor într-o ordine determinata; reuniune combinativa a elementelor. ~a culorilor. 2) Reactie chimica dintre doua sau mai multe substante simple. 3) Substanta compusa obtinuta din aceasta reactie; compus. [Art. com-binatia; G.-D. combinatiei; Sil. -ti-e] /<lat. combinatio, ~onis
coltuc, COLTÚ//C ~ce n. pop. 1) Perna mica servind drept capatâi; pernita. 2) Perna mica în care se înfig acele pentru a nu se pierde; pernuta. 3) Bucata de la margine a unei pâini; calcâi. /<turc. koltuk
cocteil, COCTÉIL -uri n. 1) Bautura obtinuta dintr-un amestec de alcool cu sirop. 2) Receptie cu un numar redus de participanti (la care se serveste aceasta bautura). /<fr., engl. cocktail
cocă, CÓCĂ1 f. 1) Pasta obtinuta prin framântarea fainii cu apa si cu diferite adausuri (lapte, zahar, oua etc.), din care se prepara produse de panificatie sau de patiserie; aluat. 2) Pasta cleioasa preparata din faina si apa folosita la lipit hârtie; pap. ♢ A se face ~ a se îmbata foarte tare. Minte de ~ minte greoaie. [G.-D. cocii] /Orig. nec.
cocaină, COCAÍNĂ f. Substanta toxica obtinuta din frunzele arbustului coca, folosita în medicina ca anestezic. [G.-D. cocainei; Sil. -ca-i-] /<fr. cocaïne
clonă, CLÓNĂ f. Generatie a unei plante de cultura, obtinuta prin înmultire vegetativa. /<fr. clone
clăbuc, CLĂBÚ//C ~ci n. mai ales la pl. 1) Spuma de sapun. 2) Spuma la suprafata unor lichide agitate. ♦ ~ci de oua spuma obtinuta din albusul de ou batut. A face ~ci (sau spume) la gura a vorbi foarte repede si agitat. 3) Sudoare care apare pe corpul animalelor (mai ales al cailor) din cauza efortului sau a caldurii. 4) Saliva spumoasa, care apare, mai ales, la cai. 5) la pl. Succesiune de rotocoale de fum sau de aburi. /<bulg. klabuk, sb. klobuk
ciment, CIMÉNT ~uri n. Substanta pulverulenta, obtinuta prin macinarea clincherului, întrebuintata în lucrarile de constructie ca liant. ~ artificial. /<it. cimento, fr. ciment
cidru, CÍDRU n. Bautura alcoolica slaba obtinuta prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe). /<fr. cidre
chitonag, CHITONÁG n. Pasta consistenta obtinuta din gutui. /cf. fr. cotignac
ceremonie, CEREMONÍ//E ~i f. 1) Sarbatoare solemna; solemnitate. ~ nuptiala. ♢ ~ religioasa serviciu divin. 2) Eveniment solemn care se desfasoara dupa anumite reguli. 3) Respectare exagerata a convenientelor; eticheta excesiva. Ţinuta de ~. ♢ Cu ~i în mod prea festiv. Fara ~i simplu; familiar. [Art. ceremonia; G.-D. ceremoniei; Sil. -ni-e] /<fr. cérémonie, lat. caerimonia
celofibră, CELOFÍBR//Ă ~e f. 1) Fibra textila artificiala, obtinuta din celuloza si folosita ca materie prima; stapel. 2) Ţesatura fabricata din astfel de fibra; stapel. [G.-D. celofibrei] /<fr. cellofibre
câştiga, A CÂSTIGÁ câstíg 1. tranz. 1) (bani sau bunuri materiale) A dobândi prin munca (sau prin alte mijloace). 2) fig. A obtine prin munca sau prin lupta sustinuta. ~ simpatia publicului. ~ bunavointa colegilor. 3) (lupte, partide, procese etc.) A obtine înregistrând victorie. 2. intranz. 1) A avea un câstig. 2) A-si spori valoarea (sau continutul, greutatea etc.). /<lat. castigare
cardiogramă, CARDIOGRÁM//Ă ~e f. Curba obtinuta prin înregistrarea batailor inimii cu ajutorul cardiografului. [Sil. -di-o-] /<fr. cardiogramme
carat, CARÁT ~e n. 1) Cantitate de aur curat continuta într-un aliaj egala cu a 24-a parte din masa totala. Aur de 18 ~e. 2) Unitate de masura pentru masa pietrelor pretioase, egala cu 0,2 g. /<fr. carat
capron, CAPRÓN n. Fibra sintetica foarte rezistenta si elastica, obtinuta din policaprolactama si utilizata la fabricarea tesaturilor. /<rus. kapron
cantitate, CANTIT//ÁTE ~ati f. 1) Însusire a obiectelor determinata prin numarare, masurare sau calculare. 2) Proprietate care poate fi reprezentata printr-o marime obtinuta prin numarare sau prin masurare. 3) lingv. Durata de pronuntare a sunetelor. [Art. cantitatea; G.-D. cantitatii] /<fr. quantité, lat. quantitas, ~atis
calotă, CALÓT//Ă ~e f. 1) Parte a unei sfere obtinuta prin sectionarea acesteia cu un plan; emisfera. 2) Bolta cu suprafata interioara în forma de semicerc. ♢ ~ craniana partea superioara a cutiei craniene. ~ glaciara masa de gheata care acopera suprafete mari din regiunile polare. 3) Parte a unei palarii care acopera crestetul capului si este marginita de boruri. 4) Boneta mica care acopera numai vârful capului; tichie. /<fr. calotte
buret, BURÉT n. 1) Fibra textila groasa si neuniforma, obtinuta din deseurile de matase naturala. 2) Ţesatura din asemenea fibre. /<fr. bourette
bumbac, BUMBÁC m. 1) Planta industriala din regiunile calde, cu flori mari galbene si cu fructe în forma de capsula. 2) Puf extras din fructele acestei plante; vata. ♢ A avea ~ în urechi a fi (sau a se preface) surd. 3) Fibra textila, obtinuta din puful de pe semintele acestei plante, întrebuintata în industria textila; ata. Urzeala de ~. ♢ ~ mercerizat bumbac care a fost tratat cu o solutie de soda caustica pentru a-i da luciu si a-i mari rezistenta. 4) Ţesatura din aceste fibre, folosita pentru confectionarea hainelor, lenjeriei etc. /<sb. bumbak, bulg. bubak
bugetar, BUGETÁR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de buget; propriu bugetului. 2) Care se contine în buget; prevazut de buget. ♢ An (sau exercitiu) ~ perioada (de un an), în care se efectueaza operatiile prevazute într-un buget. Institutie ~a institutie întretinuta de stat, care îsi varsa integral veniturile în bugetul statului. /<fr. budgétaire
bicromat, BICROMÁ//T ~ti m. Sare obtinuta din tratarea cromatului unui metal cu un acid. /<fr. bichromate
bere, BÉR//E ~i f. Bautura alcoolica slaba, spumoasa, obtinuta prin fermentarea unei infuzii de malt si flori de hamei. O halba de ~. [G.-D. berii] /<germ. Bier
balon, BAL//ÓN ~oáne f. 1) Obiect de zbor fara mijloace de propulsie proprii, alcatuit dintr-un învelis impermeabil de forma sferica, umplut cu un gaz mai usor decât aerul, la care se ataseaza o nacela; aerostat. ~ de sondaj. ~-pilot. ♢ A lua în ~ (pe cineva) a lua în râs (pe cineva); a-si bate joc (de cineva). 2) Jucarie constând dintr-o membrana elastica subtire, care, fiind umpluta cu aer, este folosita ca jucarie sau pentru a practica anumite jocuri spor-tive sau distractive; minge. 4) Vas de sticla de forma sferica, folosit în laborator pentru anumite operatii chimice. ~ cu fund plat. 5): ~ de sapun basica obtinuta prin suflare din clabuci de sapun. 6): ~ de oxigen rezervor de oxigen prevazut cu o masca sau cu o sonda nazala si folosit la reanimarea unui bolnav. /<fr. ballon, it. ballone
bachelită, BACHELÍTĂ f. Masa plastica obtinuta din rasina sintetica, utilizata la confectionarea obiectelor electrotehnice sau de uz casnic. [G.-D. bachelitei] /<fr. bakélite
atitudine, ATITÚDIN//E ~i f. 1) Pozitie a corpului; fel de a-si tine corpul; tinuta; poza; postura. 2) Fel de a fi sau de a se comporta; comportare. ♢ A lua ~ a-si manifesta punctul de vedere cu fermitate; a-si manifesta pozitia. [G.-D. atitudinii] /<fr. attitude, it. attitudine
astrahan, ASTRAHÁN n. 1) Blana cu parul matasos si buclat, obtinuta de la mieii de rasa caracul. 2) Haina confectionata din astfel de pielicele. /Din Astrahan n. pr.
aserţiune, ASERŢIÚN//E ~i f. Propunere înaintata si sustinuta de cineva ca fiind adevarata; afirmatie. [G.-D. asertiunii; Sil. -ti-u-] /<lat. assertio, ~onis, germ. Assertion
arpagic, ARPAGÍC n. Ceapa mica obtinuta din samânta, care, fiind rasadita, da ceapa obisnuita. /<turc. arpacik, bulg. arpağik
arminden, ÁRMINDEN ~i m. folc. 1) Denumire populara a zilei de 1 mai, considerata ca început al primaverii. 2) Sarbatoare tinuta, de obicei, la aceasta data. 3) Pom sau crengi verzi care se pun la poarta sau la ferestrele caselor cu ocazia acestei sarbatori. [Var. armíndeni] /<sl. Iereminu-dĕni
anagramă, ANAGRÁM//Ă ~e f. 1) Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a cuvintelor în fraza cu scopul de a obtine alt cuvânt sau alta fraza. 2) Cuvânt sau fraza astfel obtinuta. [G.-D. anagramei; Sil. -na-gra-] /<fr. anagramme
aluat, ALUÁT ~uri n. Pasta obtinuta prin amestecarea fainei cu apa, uneori si cu diferite adaosuri (lapte, zahar, grasime, oua etc.) din care se prepara produse de panificatie sau de patiserie; coca.[Sil. -lu-at] /<lat. allevatum
alb, ALB1 n. 1) Culoare obtinuta prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii zilei; albeata. ♢ A semna în ~ a semna un document înainte de a fi completat. (E scris) negru pe ~ nu poate fi contestat; e clar. 2) Obiect sau substanta de aceasta culoare. ~ul dintilor. ♢ ~ul ochiului sclerotica. /<lat. albus
aerofotografie, AEROFOTOGRAFÍ//E ~i f. 1) Tehnica fotografierii unei zone de la bordul unui avion. 2) Fotografie astfel obtinuta. /<fr. aérophotographie
acvatintă, ACVATÍNTĂ f. 1) Procedeu de gravare cu acid azotic care imita desenul în tus. 2) Gravura obtinuta prin acest procedeu. /<it. acquatinta
acvaforte, ACVAFÓRTE f. 1) Procedeu de gravare a unei imagini pe o placa de cupru sau de zinc cu ajutorul acidului azotic. 2) Gravura obtinuta prin acest procedeu. /<it. acquaforte
oleină, OLEÍN//Ă ~e f. 1) Substanta uleioasa rezultata din combinarea acidului oleic cu glicerina, continuta, mai ales, în uleiuri si în grasimi. 2) Acid oleic obtinut prin scindarea grasimilor. /<fr. oléine
orândă, ORÂN//DĂ ~zi f. înv. 1) Cârciuma sateasca (tinuta în arenda). /<ucr. orenda
ortogonal, ORTOGONÁL ~a (~i, ~e) (despre planuri, drepte etc.) Care, la intersectie, formeaza un unghi drept. ♢ Proiectie ~a proiectie a unei figuri obtinuta prin coborârea de perpendiculare pe o suprafata. /<fr. orthogonal
os, OS oáse n. (la om si la animalele vertebrate) 1) Ţesut organic dur si rezistent, de culoare alba, din interiorul corpului; parte constitutiva a scheletului. ♢ A-si lasa (sau a-i ramâne, a-i putrezi) oasele pe undeva a muri pe meleaguri straine. A baga (sau a-i intra) frica în oase a speria sau a fi speriat foarte tare. A(-i) rupe (sau a(-i) frânge, a(-i) muia) cuiva oasele a-l bate foarte tare pe cineva. A(-i) ajunge cuiva cutitul la ~ a nu mai putea rabda o stare de lucruri. Pâna la (sau în) oase sau pâna la (sau în) maduva oaselor cu desavârsire; complet. În carne si oase în persoana. A capata (sau a dobândi, a avea etc.) un ~ de ros a capata o favoare însemnata. A avea oase în burta a se apleca anevoie. ~ mort afectiune a oaselor de la picioarele calului, cauzata, de regula, de o lovitura. ~ul-iepurelui planta erbacee cu tulpina erecta, foarte ramificata, spinoasa, cu frunze eliptice, zimtate si cu flori mici, trandafirii, dispuse în vârful ramurilor. 2) Ma-terie prima obtinuta din acest tesut organic. Nasturi de ~. 3) fig. Neam din care se trage cineva; sânge. ♢ (A fi) din ~ sfânt (sau din oase sfinte, din ~ domnesc (sau de domn) (a fi) de vita nobila. /<lat. ossum
oscilogramă, OSCILOGRÁM//Ă ~e f. Diagrama obtinuta pe ecranul unui oscilograf. /<fr. oscillogramme
ostatic, OSTÁTI//C ~ci m. Persoana civila retinuta de catre un stat (sau de catre o organizatie) drept garantie pentru realizarea unor obligatii asumate de catre statul (sau organizatia) caruia îi apartine persoana respectiva. /<it. ostatico
otravă, OTR//ÁVĂ ~avuri f. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; venin; toxina. 2) fig. Stare de tristete adânca; mâhnire; venin. 3) fig. Persoana foarte rea si insuportabila. [G.-D. otravei; Sil. -tra-; Pl. si otravi] /<sl. otrava
papirus, PAPÍRUS ~uri n. 1) Planta erbacee acvatica a carei tulpina serveste la împletirea cosurilor si la fabricarea foilor de scris. 2) Hârtie de scris obtinuta în antichitate din tulpina acestei plante 3) Manuscris vechi realizat pe astfel de hârtie. /<lat., fr. papyrus
parafină, PARAFÍN//Ă ~e f. Substanta solida incolora, obtinuta în special din petrol si având diferite întrebuintari (în industria chimica, la impregnarea lemnului, la apretarea tesaturilor etc.). /<fr. paraffine
pânză, PÂNZ//Ă ~e f. 1) Ţesatura obtinuta din fibre naturale (de bumbac, cânepa, in etc.), de obicei alba, folosita, mai ales, la confectionarea albiturilor. ♢ ~ de casa pânza tesuta la stative. ~ tare pânza rara, mult scrobita, folosita în croitorie. ~ de paianjen paienjenis. A zari (sau a vedea) ca prin ~ a vedea nedeslusit; a vedea ca prin ceata. A i se lua (sau a i se ridica, a-i cadea) ~a de pe ochi a) a începe sa vada mai bine; b) a începe sa priveasca lucrurile cum trebuie. A tese ~ele a urzi intrigi. A prinde (sau a lega) gura ~ei a) a face noduri la capetele urzelii dupa terminarea tesutului; b) a scapa de greutati; a o duce mai bine. Pâna-n ~ele albe pâna la extrem. 2) fig. Suprafata continua si neteda; întindere. ~a cerului. ♢ ~ de apa subterana strat de apa aflat în interiorul solului. 3) mai ales la pl. Bucata mare de tesatura rezistenta, fixata de catargul unui vas, care, fiind întinsa de vânt, provoaca propulsarea vasului; vela. Iaht cu ~e. ♢ A întinde ~ele a) a desface pânzele pe un vas; b) a initia o actiune; a întreprinde ceva. 4) Pictura executata pe o bucata de tesatura; tablou. ~ele încântatoare ale lui Picasso. 5) Împletitura din diferite fire (textile, metalice etc.) folosita în scopuri tehnice. 6) Lama dintata pe care se produce procesul de sariaj. [G.-D. pânzei] /Orig. nec.
perlon, PERLÓN n. 1) Fibra sintetica, elastica si rezistenta obtinuta din produse petroliere si din gaze de sonda. 2) Ţesatura din astfel de fibre, folosita pentru confectionarea ciorapilor si a lenjeriei. /<germ. Perlon, fr., rus. perlon
plămădeală, PLĂMĂD//EÁLĂ ~éli f. 1) Pasta densa obtinuta dintr-un amestec de faina, drojdie si apa, folosita drept ferment la pregatirea aluatului. 2) Bucatica de astfel de pasta, care, dupa ce s-a uscat, este folosita ca drojdie; aluat. /a plamadi + suf. ~eala
ponton, PONT//ÓN ~oáne n. 1) Pod plutitor improvizat, format dintr-o platforma de scânduri sustinuta de barci sau de alte vase legate între ele. 2) Ambarcatie care sustine platforma unui astfel de pod. 3) Platforma construita pe o ambarcatie si destinata acostarii navelor. 4) Vas fara motor si fara punte, care, fiind remorcat, serveste la transportul marfurilor. /<fr. ponton
portic, PORTÍ//C ~uri n. arhit. Galerie exterioara, sustinuta de doua rânduri de coloane, formând intrarea într-o cladire, într-un parc sau servind ca loc de plimbare în jurul unei piete sau al unei gradini. /<fr. portique, lat. porticus
postură, POSTÚR//Ă ~i f. 1) Situatie de moment a unei persoane. 2) rar Pozitie a corpului; fel de a-si tine corpul; tinuta; atitudine; poza. [G.-D. posturii] /<fr. posture
pot, POT ~uri n. Suma obtinuta la jocul de carti din mizele adunate în cadrul unui tur. /<fr. pot
poză, PÓZ//Ă ~e f. 1) Pozitie a corpului; fel de a tine corpul; tinuta; postura; atitudine. ♢ A(-si) lua o ~ a lua o atitudine nenaturala, prefacuta (pentru a face impresie). 2) fam. Imagine pozitiva obtinuta prin fotografiere; fotografie. ♢ A(-si) face o ~ a (se) fotografia. /<fr. pose
produs, PRODÚS1 ~e n. 1) Bun material obtinut în urma unui proces de munca. ♢ ~ de schimb marfa. ~ brut semifabricat. ~ finit bun material finit. 2) Substanta obtinuta pe cale naturala sau prin preparare. ~ vegetal. ~ sintetic. /v. a (se) produce
proiecţie, PROIÉCŢI//E ~i f. 1) Operatie geometrica de reprezentare a unui obiect din spatiu pe un plan sau pe o dreapta (prin ducerea perpendicularelor din toate punctele acestuia). ♢ ~ cartografica mijloc matematic de reprezentare plana a suprafetei terestre sau a unei parti din ea în scopul întocmirii hartilor. 2) Figura obtinuta printr-o asemenea operatie. 3) v. A PROIECTA si A SE PROIECTA. ♢ Aparat de ~ aparat pentru proiectarea imaginilor de pe o pelicula cinematografica pe ecran. [G.-D. proiectiei; Sil. -iec-ti-e] /<fr. projection, lat. projectio, ~onis
puişor, PUISÓR m. (diminutiv de la pui) pop. Perna mica; pernuta; modita. [Sil. pu-i-] /pui + suf. ~isor
purpurină, PURPURÍN//Ă ~e f. Substanta purpurie extrasa din radacina unor plante sau obtinuta pe cale sintetica si întrebuintata ca materie coloranta. /<fr. purpurine
rachiu, RACHÍU ~ri n. Bautura alcoolica tare, obtinuta prin diluarea cu apa a alcoolului etilic rafinat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri etc.) fermentate. /<turc. raki
radiografie, RADIOGRAFÍ//E ~i f. 1) Procedeu de înregistrare a interiorului unui corp opac cu ajutorul radiatiilor X. 2) Imagine fotografica obtinuta cu ajutorul acestor radiatii. [Sil. -di-o-] /<fr. radiographie
radioscopie, RADIOSCOPÍ//E ~i f. 1) med. Metoda de examinare a unor organe interne cu aju-torul radiatiilor ionizante. 2) Imagine obti-nuta prin aceasta metoda. 3) tehn. Cercetare a structurii unui material cu ajutorul ra-diatiilor ionizante. [G.-D. radioscopiei; Sil. -di-o-] /<fr. radioscopie
rafie, RÁFI//E ~i f. 1) Specie de palmieri cu tulpina scurta si cu frunze mari. 2) Fibra obtinuta din nervurile frunzelor unor astfel de palmieri, care se foloseste în pomicultura si în viticultura, la confectionarea unor obiecte împletite (cosuri, cutii etc.). [G.-D. rafiei] /<fr. raphia
rahianestezie, RAHIANESTEZÍ//E ~i f. Anestezie partia-la obtinuta în urma injectarii unei substante anestezice în sira spinarii; anestezie rahidiana. [G.-D. rahianesteziei; Sil. -hi-a-] /<fr. rachianesthésie
rapel, RAPÉL ~uri n. 1) Readucere la starea ini-tiala a unei piese sau a unui sistem tehnic. 2) med. Revaccinare facuta cu scopul de a prelungi imunitatea obtinuta printr-o vacci-nare anterioara. /<fr. rappel
răşină, RĂSÍN//Ă ~i f. Substanta amorfa vâscoasa si inflamabila, secretata de unele plante conifere sau obtinuta pe cale sintetica, având diverse întrebuintari (în prepararea lacurilor, cleiurilor, la obtinerea maselor plastice, ca adeziv etc.). ~ naturala. ~ sintetica. /<lat. resina
rezită, REZÍT//Ă ~e f. Rasina sintetica, obtinuta prin condensarea la cald a fenolului cu formaldehida, având diferite întrebuintari (la fabricarea izolatoarelor electrice, a unor obiecte de uz casnic etc.). /<fr. résite, germ. Resit
rezol, REZÓL ~i m. Rasina sinterica, obtinuta prin condensarea unor fenoli cu formaldehida, folosita ca lac izolant în electrotehnica. /<fr. résol, germ. Resol
rom, ROM1 ~uri n. Bautura alcoolica tare obtinuta prin distilarea sucului sau melasei din trestie de zahar, cu adaos de esenta si colorata cu caramel. /<fr. rhum, germ. Rum
rutină, RUTÍN//Ă1 ~e f. 1) depr. Obisnuinta de a gândi si a actiona în mod mecanic. 2) rar Abilitate obtinuta printr-o practica îndelungata. [G.-D. rutinei] /<fr. routine
safir, SAFÍR ~e n. 1) Mineral cristalizat si foarte dur de culoare albastra. 2) Piatra pretioasa obtinuta din acest mineral. /<ngr. safeiri, lat. sapphirus, sl. safiru, fr. saphir
saftian, SAFTIÁN ~uri n. Piele subtire si fina de capra sau de oaie, obtinuta printr-un proces complicat de tabacire, vopsita în diferite culori si folosita la confectionarea unor articole de galanterie si de marochinarie. [Sil. -ti-an; Pl. si saftiane] /<turc. sahtiyan
salicilină, SALICILÍNĂ f. Substanta medicamentoasa exstrasa din scoarta unor specii de salcie sau obtinuta pe cale sintetica, care se prezinta sub forma de cristale, solubile în apa, cu însusiri antifebrile. /<germ. salizin
sare, SÁR//E saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila în apa, cu gust specific, întrebuintata în alimentatie drept condiment si în industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ♢ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamântului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea în ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna în fiertura, însa nu peste masura un lucru este util când este folosit la locul lui si în mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ♢ ~ amara praf alb, cristalin, întrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamâie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, întrebuintat la fabricarea chibriturilor si în pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis
săpuneală, SĂPUN//EÁLĂ ~éli f. 1) v. A SĂPUNI. ♢ A trage (cuiva) o ~ a mustra aspru pe cineva. 2) Spuma obtinuta prin frecarea sapunului cu apa; clabuc. /a sapuni + suf. ~eala
scândură, SCÂNDUR//Ă ~i f. Bucata de lemn cu suprafata plana, obtinuta prin taierea de-a lungul a unui trunchi de copac, folosita în lucrari de constructie, tâmplarie etc. ♢ (A fi sau a ramâne) ca ~a a fi foarte slab. A-i suna cuiva ~a a muri. A lasa pe cineva ~ (sau ca ~a) a saraci pe cineva. [G.-D. scândurii] /<lat. scandula
scont, SCONT ~uri n. 1) Operatie financiara prin care valoarea unei polite este achitata anticipat de catre o banca, retinându-se un anumit procent. 2) Dobânda retinuta de banca la efectuarea acestei operatii. 3) Reducere acordata debitorului care achita o datorie înainte de scadenta. /<it. sconto
sepia, SÉPIA f. invar. 1) Materie coloranta cafenie-închisa, obtinuta din substanta secretata de sepie sau produsa pe cale industriala si folosita în pictura. 2) Desen executat cu asemenea materie. [G.-D. sepiei; Sil. -pi-a] /<fr. sepia, lat. sepia, it. seppia
smoală, SMOÁLĂ f. Substanta solida, de culoare neagra, obtinuta prin distilarea gudroanelor de carbuni sau prin oxigenarea pacurii, fiind întrebuintata la prepararea asfaltului, ca material izolant etc. [G.-D. smoalei] /<sl. smola
spectrogramă, SPECTROGRÁM//Ă ~e f. Imagine a unui spectru, obtinuta cu ajutorul spectrografului. /<fr. spectrogramme
sportiv, SPORTÍV2 ~a (~i, ~e) 1) Care tine de sport; propriu sportului. Costum ~. ♢ Asociatie ~a asociatie care organizeaza si cultiva anumite sporturi. 2) Care este în conformitate cu regulile sportului. Ţinuta ~a. /<fr. sportiff
stampă, STÁMP//Ă ~e f. Imagine obtinuta prin reproducerea de pe o placa gravata sau litografiata; gravura. /<it. stampa, ngr. stámpa
stearină, STEARÍNĂ f. 1) Substanta solida de culoare alba sau galbuie, obtinuta pe cale industriala, având diferite întrebuintari (la fabricarea lumânarilor, sapunului, hârtiei, în industria textila etc.). 2) pop. Acid stearic. 3) Component principal al grasimilor animale si vegetale. [G.-D. stearinei; Sil. ste-a-] /<fr. stéarine, germ. Stearit
stereofotografie, STEREOFOTOGRAFÍE f. 1) Ramura a tehnicii fotografice care se ocupa cu obtinerea perechilor de fotografii simultane. 2) Imagine în relief a unui obiect obtinuta dintr-o pereche de fotografii conjugate. /<fr. stéréophotographie
sticlă, STÍCL//Ă ~e f. 1) la sing. Substanta solida amorfa, cu luciu caracteristic, de obicei transparenta si incolora, obtinuta prin topirea nisipului de cuart, având diferite întrebuintari (la fabricarea geamurilor, veselei, obiectelor de arta etc.). 2) Obiect facut din aceasta substanta. ~ de geam. ~ de lampa. ~ de ochelari. 3) Vas din aceasta substanta, îngustat în partea superioara în forma de gât, folosit pentru pastrarea si transportarea lichidelor. 4) Cantitate de lichid cât încape într-un astfel de vas. [G.-D. sticlei; Sil. sti-cla] /<sl. stiklo
strănut, STRĂNÚT ~uri n. Zgomot spontan (rasunator), scurt si brusc, produs de cineva, când stranuta. /v. a stranuta
strănuta, A STRĂNUTÁ stranút intranz. A elimina brusc si cu zgomot, pe nas si pe gura, aerul din plamâni printr-o contractie involuntara a muschilor expiratori. /<lat. sternutare
strănutat, STRĂNUTÁT n. v. STRĂNUT. /v. a stranuta
strofantină, STROFANTÍNĂ f. Substanta sub forma de pulbere cristalizata, alba, cu gust amar, obtinuta din semintele de strofant si în-trebuintata ca tonic la unele boli de inima. [G.-D. strofantinei] /<fr. strofantine
subdiviziune, SUBDIVIZIÚN//E ~i f. Parte obtinuta dintr-un tot care a fost deja divizat; subîmpartire. /<fr. subdivision
suc, SUC ~uri n. 1) Lichid pe care îl contin sau îl secreteaza celulele vii. ~ gastric. 2) Bautura obtinuta prin zdrobirea si presarea fructelor sau a legumelor. ~ de mere. /<lat. sucus, fr. suc
şanfren, SANFRÉN n. Suprafata oblica a unei piese, obtinuta prin tesire. /<fr. chanfrein
şevro, SEVRÓ ~uri n. Piele subtire si fina (de capra, de oaie sau de vitel) obtinuta printr-un proces special de tabacire si folosita la con-fectionarea diferitelor articole (de galanterie, de încaltaminte etc.). Ghete de ~. [Var. sevrou] /<fr. chevreau
şofran, SOFRÁN ~i m. 1) Planta erbacee cu frunze lungi si înguste, cultivata pentru substanta care se extrage din florile ei violete. 2) Substanta coloranta obtinuta din florile acestei plante si folosita în diferite scopuri (alimentare, industriale si medicinale). 3) si adjectival Soi de mere galbene, cu dungi portocalii-roscate, care are miez suculent si gust dulce-acriu. /<sl. šafranu
şpalt, SPALT2 ~uri n. Piele subtire de calitate inferioara, obtinuta prin spaltuire si folosita pentru captuseli. /<germ. Spalt
şpriţ, SPRIŢ ~uri n. Bautura slaba, obtinuta prin amestecul vinului cu sifon sau cu apa (minerala). /<germ. Spritzer
ştapel, STAPEL ~uri n. 1) Fibra textila artificiala obtinuta din viscoza si folosita ca materie prima; celofibra. 2) Ţesatura fabricata din-tr-o astfel de fibra; celofibra. /Orig. nec.
şuncă, SÚN//CĂ ~ci f. Produs alimentar preparat, din pulpa de porc tinuta la început în saramura cu diferite ingrediente si apoi afumata sau fiarta; jambon. [G.-D. suncii] /<ung. sonka, germ. Schunke
tahân, TAHÂN ~uri n. Faina obtinuta prin macinarea semintelor uleioase prajite (de nuci, floarea-soarelui, arahide, migdale, susan etc.), folosita pentru a prepara halvaua. /<turc. tahin
telefoto, TELEFÓTO n. 1) Aparat pentru transmiterea la distanta a unor imagini fotografice. 2) Imagine obtinuta cu ajutorul acestui aparat. /<fr. téléphoto
tempera, TÉMPERA f. 1) Culoare obtinuta prin amestecarea unor coloranti cu lianti pe baza de substante albuminoase sau gelatinoase. 2) Procedeu de pictura care întrebuinteaza asemenea culori. 3) Pictura realizata prin acest procedeu. /<it. tempera
tentă, TÉNT//Ă ~e f. 1) Amestec de vopsele folo-sit în pictura pentru a obtine nuanta dorita. 2) Nuanta obtinuta prin amestecul mai multor culori. 3) Suprafata a unei imagini, rea-lizate cu un astfel de amestec. /<fr. teinte
teobromină, TEOBROMÍN//Ă ~e f. Substanta sub forma de cristale incolore, cu gust amar, extrasa din boabele de cacao, nucile de cola, frunzele de ceai sau obtinuta pe cale sintetica si folosita în medicina (ca diuretic si vasodilatator). /<fr. théobromine
tergal, TERGÁL n. 1) Fibra textila sintetica obtinuta din polimeri poliesterici si folosita ca materie prima pentru confectii. 2) Ţesatura din astfel de fibre. /<fr. tergal
terilenă, TERILÉNĂ f. 1) Fibra textila sintetica, obtinuta din subproduse extrase din huila; terital. 2) Ţesatura din astfel de fibre. /<fr. teryléne, engl. terylene
terital, TERITÁL n. Fibra textila sintetica, obtinuta din subproduse de huila; terilena. /<it. terital
termofor, TERMOF//ÓR ~oáre n. Punga de cauciuc umpluta cu apa calda sau pernuta încalzita electric, care se aplica pe partea bolnava a corpului pentru a calma durerile sau a încalzi în caz de criza. /<germ. Termophor, fr. thermophore
tescovină, TESCOVÍNĂ f. 1) Produs secundar format din resturi de struguri dupa stoarcerea cu teascul. 2) Bautura alcoolica obtinuta prin fermentarea si distilarea acestui produs. [G.-D. tescovinei] /v. a tescui
teză, TÉZ//Ă ~e f. 1) Afirmatie enuntata într-o discutie sau într-o lucrare. 2) mai ales la pl. Idee principala a unei conceptii, formulata concis, urmând a fi dezvoltata si demonstrata. 3) la pl. Culegere care insereaza astfel de idei. 4) log. Enunt care urmeaza sa fie demonstrat. 5) Lucrare stiintifica prezentata pentru a fi sustinuta public în vederea obtinerii unui grad stiintific; disertatie. 6) Lucrare scrisa de elevi la sfârsitul unei perioade de studiu. /<fr. these, lat., ngr. thesis
tipesă, TIPÉS//Ă ~e f. pop. Femeie de tinuta si cu comportare dubioasa. /<fr. typesse
titlu, TÍTLU2 ~ri n. 1) Nume acordat de autor operei sale sau unei parti a acesteia, care indica tema tratata. ♢ Cu ~ de ... cu caracter de ... 2) la pl. Traducere a dialogului imprimata sub imaginea unui film vorbit într-o limba straina. 3) Calificare obtinuta (într-un domeniu de activitate). ~ de campion. ~ stiintific. 4) Nume calificativ. ~ de prieten. 5) Denumire onorifica (desemnând o demnitate, un rang sau o functie înalta). ~ de conte. 6) Act juridic al unui drept. ~ de mostenire. /<lat. titlus, sl. titlo, ngr. titlos, fr. titre
tomografie, TOMOGRAFÍE f. 1) Metoda radiografica care permite obtinerea de imagini, de la diferite adâncimi, ale unor organe interne si detectarea leziunilor acestora. 2) Imagine obtinuta prin aceasta metoda. /<fr. tomographie
topitură, TOPITÚR//Ă ~i f. 1) Masa lichida, obtinuta prin topire; substanta topita. 2) Grasime de porc topita pentru untura. [G.-D. topiturii; Var. tochitura] /a topi + suf. ~tura
trinitrotoluen, TRINITROTOLUÉN m. Substanta solida cristalizata, incolora sau galbena-deschisa, obtinuta din toluen si folosita ca exploziv; trotil. [Sil. -ni-tro-to-lu-en] /<fr. trinitrotoluene
triumvirat, TRIUMVIRÁT ~e n. (în Roma antica) Forma de guvernamânt în care puterea suprema era detinuta de trei conducatori politici si militari. ♢ Primul ~ alianta dintre Cezar, Pompei si Crassus. /<lat. triumviratus, fr. triumvirat
trotil, TROTÍL ~uri n. Substanta solida cristalizata, incolora sau galbena-deschisa, obtinuta din toluen, folosita ca exploziv puternic; trinitrotoluen. /<germ. Trotyl
tunsură, TUNSÚR//Ă ~i f. 1) v. TUNSOARE. 2) Cantitate de lâna (sau de par) obtinuta la tunderea unor animale. /tuns + suf. ~ura
turnură, TURNÚR//Ă2 ~i f. înv. Pernuta sau bucata de material, care se purta la spate, sub rochie, mai jos de talie. [G.-D. turnurii] /<fr. tournure
tuşinătură, TUSINĂTÚR//Ă ~i f. pop. Lâna scurta, de calitate inferioara, obtinuta prin tusinarea oilor. /a tusina + suf. ~atura
ţeapăn, ŢEÁP//ĂN ~ana (tépeni, tépene) 1) Care este lipsit de elasticitate; inflexibil; rigid. O tinuta ~ana. ♢ ~ de frig întepenit din cauza frigului. ~ de frica (sau groaza) încremenit din cauza fricii (sau groazei). 2) pop. Care este neînsufletit; mort. 3) pop. (despre obiecte, constructii etc.) Care este trainic; rezistent. 4) pop. (despre persoane) Care are o constitutie fizica solida; robust. 5) pop. Care este de mari proportii sau de mare intensitate. Un ger ~. /<sl. tepĕnu
ţiitoare, ŢIITOÁRE1 f. pop. Femeie întretinuta de un amant. /a tine + suf. ~toare
ţinutal, ŢINUTÁL ~a (~i, ~e) Care tine de un tinut; propriu unui tinut. /tinut + suf. ~al
ţinutaş, ŢINUTÁS ~a (~i, ~e) m. si f. înv. Persoana care locuieste într-un tinut. /tinut + suf. ~as
ţiplă, ŢÍPL//Ă ~e f. înv. Membrana subtire si transparenta, obtinuta din basica sau intestinele unor animale, care avea diferite întrebuintari (înlocuia geamul la ferestre, servea la închiderea ermetica a borcanelor etc.). ♢ A se tine într-o ~ a se tine foarte slab. /<ngr. tsípa, bulg. cipa
ţuică, ŢÚI//CĂ ~ci f. Bautura alcoolica tare, obtinuta prin fermentarea si distilarea prunelor sau a altor fructe. [G.-D. tuicii] /Orig. nec.
uium, UIÚM ~uri n. Cantitate de cereale sau de faina retinuta la batoza sau la moara drept plata în natura pentru treierat sau macinat. /<bulg. ujem, sb. ujam
umbla, A UMBLÁ1 úmblu intranz. I. 1) A se deplasa dintr-un loc în altul (pe jos, calare sau cu un vehicul); a merge. ~ cu caruta. ♢ ~ în cruce a circula în toate directiile fara ragaz. ~ dupa cineva a) a merge din urma cuiva; b) a cauta sa câstige simpatia (sau dragostea) cuiva. ~ de ici-colo (sau de colo pâna colo) a nu-si gasi locul; a nu avea astâmpar. 2) A merge din loc în loc fara un scop precis; a hoinari; a vagabonda. ~ pe drumuri. 3) pop. (despre mijloace de locomotie) A circula pe o cale de comunicatie; a parcurge un traseu. Autobuzul umbla regulat. 4) (despre persoane) A merge cu regularitate. ~ la scoala. 5) (despre persoane) A rascoli un spatiu restrâns cu mâinile, cautând ceva; a cotrobai. ~ prin carti. 6) pop. (despre sisteme tehnice) A fi în stare de functionare; a functiona. Ceasul umbla. 7) (despre fiinte) A se atinge de ceva fara stirea persoanei responsabile. ~ la bani. 8) (urmat de o complinire cu prepozitia dupa) A cauta insistent (sa obtina ceva). ~ dupa onoruri. 9) (urmat de o complinire cu prepozitia cu) A se ocupa un timp oarecare (cu ceva). ~ cu oile. II. (în îmbinari stabile) 1) (exprima ideea de circulatie) Umbla vesti (sau zvonuri). ♢ ~ din mâna în mâna a trece de la unul la altul. 2) (exprima ideea de tinuta vestimentara) ~ cu palarie. 3) (exprima ideea de miscare continua si frecventa) A-i ~ (cuiva) falcile. /<lat. ambulare
unt, UNT n. Substanta grasa obtinuta din laptele unor animale domestice si întrebuintata ca aliment. ♢ A scoate ~ul din cineva a slei de puteri; a vlagui. Ca pe ~ fara dificultati; cu usurinta. ~ul-vacii planta erbacee cu tulpina simpla si flori (liliachii, purpurii sau albe) dispuse în ciorchine, în vârful tulpinii. /<lat. unctum
urotropină, UROTROPÍNĂ f. Substanta cristalina, incolora, cu gust dulceag, obtinuta pe cale industriala si întrebuintata, mai ales, în medicina (ca antiseptic în bolile cailor urinare). /<fr. urotropine
vaselină, VASELÍNĂ f. Substanta vâscoasa obtinuta din reziduurile de la distilarea petrolului, având diferite întrebuintari (în cosmetica, în farmaceutica etc.). [G.-D. vaselinei] /<fr. vaseline
vegetalin, VEGETALÍN ~uri n. 1) Substanta grasa si vâscoasa, obtinuta din ulei vegetal si folosita în alimentatie. 2) tehn. Specie de argila întrebuintata la decolorarea uleiurilor. /<fr. végétaline
venin, VENÍN ~uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristete adânca; otrava; mâhnire; necaz. ♢ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mâhnit. A-si face ~ a se amarî foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum
vigilent, VIGILÉN//T ~ta (~ti, ~te) Care manifesta vigilenta; cu atentie sustinuta. Suprave-ghetor ~. /<fr. vigilant, lat. vigilans, ~ntis
vin, VIN ~uri n. 1) Bautura alcoolica, obtinuta prin fermentarea sucului de struguri (sau de alte fructe). ~ vechi. ~ sec. 2) la pl. Varietati de astfel de bautura. /<lat. vinum
vinars, VINÁRS ~uri n. reg. Bautura alcoolica tare, obtinuta prin diluarea cu apa a alcoolului etilic rectificat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri s. a.) fermentate; rachiu. /vin + ars
viscoză, VISCÓZĂ f. 1) Substanta obtinuta prin tratarea celulozei cu soda caustica sau cu sulfura de carbon si întrebuintata la fabricarea tesaturilor artificiale. 2) Fir sau tesatura obtinuta din astfel de substanta. [G.-D. viscozei] /<fr. viscose
voce, VÓC//E ~i f. Facultate a omului de a emite sunete articulate; glas; grai. ~ linistita. ♦ A ridica ~ea a spune ceva pe un ton ridicat; a se rasti. 2) darul de a cânta frumos din gura. 3) Melodie sustinuta de un grup de cântareti în cadrul unui cor sau al unui ansamblu vocal. ~ea întâi. Cor pentru trei ~i. [G.-D. vocii] /<lat. vox, vocis, it. voce
votcă, VÓT//CĂ ~ci f. Bautura alcoolica tare, obtinuta prin fermentarea fructelor sau a cerealelor. [G.-D. votcii] /<rus. vodka
whisky, WHISKY [pr.: uíski, ~uri] n. Bautura alcoolica obtinuta prin fermentarea si distilarea succesiva a unor cereale. /Cuv. engl.
xilogravură, XILOGRAVÚR//Ă ~i f. 1) Procedeu tehnic de gravura care consta din saparea unui desen pe o placa de lemn si imprimarea lui. 2) Arta de a grava în lemn. 3) Stampa obtinuta prin acest procedeu. [Sil. -lo-gra-] /<fr. xylogravure
york, YORK m. Rasa de porci de culoare alba, obtinuta în Anglia. /< engl. York
yucca, YÚCCA f. bot. 1) Planta lemnoasa cu tulpina scurta, ramificata, cu flori albe sau roz, folosita în industria textila sau ca planta decorativa. 2) Fibra textila obtinuta din aceasta planta. /<engl., fr. yucca
zaharoză, ZAHARÓZĂ f. Substanta dulce obtinuta din unele plante. /<fr. saccharose
zahăr, ZÁHĂR n. Substanta dulce alcatuita din zaharoza, obtinuta, de obicei, din sfecla de zahar si din trestia de zahar si folosita în alimentatie. ~ farin. /<ngr. záhari
zimază, ZIMÁZĂ f. Enzima obtinuta din drojdia de bere. /<fr. zymase
zmeu, ZMEU2 zméie n. Jucarie constând dintr-o bucata de hârtie sau din pânza fixata pe un cadru dreptunghiular de lemn, care, tinuta de o sfoara lunga, se înalta în aer, când bate vântul. /<sl. zmii
zmeurată, ZMEURÁT//Ă ~e f. 1) Bautura preparata din zmeura fermentata cu zahar (si cu alcool). 2) Bautura racoritoare obtinuta din sirop de zmeura si apa (gazoasa). [Sil. zme-u-] /zmeura + suf. ~ata
videografie, VIDEOGRAFÍE s.f. 1. Fotografie obtinuta prin mijloace video. 2. Productie de film cu ajutorul metodelor de înregistrare electronica a imaginilor si al tehnicilor electronice postproductie (montaj, trucaj, sonorizare). [< fr. videographie].
amidină, AMIDÍNĂ s.f. Varietate de dextrina obtinuta din amidon, întrebuintata ca apret. [< fr. amidine]
arsine, ARSÍNE s.f.pl. Nume dat unor compusi organici (folositi ca gaze de lupta stranutatoare) care au arsenic în compozitie. [< fr. arsines].
asamblaj, ASAMBLÁJ s.n. Asamblare, îmbinare. ♦ (Spec.) Sistem format din doua sau mai multe piese îmbinate sau articulate. ♦ Fotograma obtinuta prin îmbinarea mai multor fotograme partiale. [Cf. fr. assemblage].
autocromie, AUTOCROMÍE s.f. 1. (Poligr.) Tipar colorat executat prin combinarea a doua procedee de imprimare diferite. 2. Procedeu de fotografiere în culori. ♦ Fotografie obtinuta prin acest procedeu. [< germ. Autochromie].
autogeneză, AUTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Teorie, sustinuta de naturalistul german Haeckel, care rezolva unilateral problema dezvoltarii în natura vie, absolutizând actiunea factorilor interni ereditari si negând cu totul actiunea mediului ambiant. [< fr. autogénèse, cf. gr. autogenesis < gr. autos – însusi, genesis – nastere].
autooscilaţie, AUTOOSCILÁŢIE s.f. Oscilatie a unui sistem fizic obtinuta prin actiunea unei forte exterioare aperiodice. [Cf. fr. autooscillation].
autoradiografie, AUTORADIOGRAFÍE s.f. Imagine obtinuta pe o pelicula fotografica sau radiografica a unui organ continând un produs radioactiv. [< fr. autoradiographie].
uzo, ÚZO s.n. Bautura alcoolica tare, peste 24 la suta alcool, de tip rachiu, obtinuta din distilarea borhotului de migdale. Este specifica Turciei si Greciei. Se consuma în amestec cu apa, ocazie cu care din limpede devine alb-laptoasa. (din ngr. ouzo) [et. MW]
bazaltină, BAZALTÍNĂ s.f. Piatra obtinuta din bazalt concasat. [< fr. basaltine].
bişof, BISÓF s.n. Bautura alcoolica rece, obtinuta prin macerarea în vin a lamâii sau portocalei. [Scris si bischof. / < fr. bischof, engl. bishof, cf. germ. Bischof].
bit, BIT s.m. (Cib.) Unitate de informatie, reprezentând cantitatea de informatie obtinuta în urma actului de alegere între doua alternative echiprobabile. [Pron. bit / < fr., it. bit < engl. bi(nary digi)t].
bitum, BITÚM s.n. 1. Produs obtinut din reziduurile de petrol, folosit la bitumaj. 2. (Arte) Culoare bruna stralucitoare, obtinuta prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in si cu ceara. [Pl. -muri. / < fr. bitume, cf. lat. bitumen].
bombă, BÓMBĂ s.f. 1. Proiectil (lunguiet) cu încarcatura exploziva, incendiara etc., folosit la bombardamentele de aviatie. ♢ Bomba atomica = proiectil având ca exploziv energia obtinuta prin dezagregarea atomului; bomba cu hidrogen = bomba bazata pe o reactie termonucleara, prin care atomii de hidrogen se transforma în atomi de heliu cu o uriasa degajare de caldura si de energie; ♦ Bomba vulcanica = bucata (rotunda) de lava, azvârlita de un vulcan de obicei la începutul eruptiei. 2. Recipient folosit în medicina pentru gaze sau substante radioactive. 3. (Peior.) Cârciuma sordida, murdara. 4. (Fig.; sport) Lovitura puternica de minge. 5. (Fig.; argou) Stire, fapt care produce senzatie. [Var. boamba s.f. / < fr. bombe, it. bomba, cf. lat. bombus, gr. bombos – zgomot].
boom, BOOM s.n. 1. Ridicare rapida si mare a valorilor pe piata; lovitura economica de rasunet, reusita (mai ales economica). 2. Înviorare brusca a activitatii economice în tarile capitaliste, creata si întretinuta prin intensificarea speculatiilor la bursa, prin umflarea preturilor marfurilor si a cursului hârtiilor de valoare. ♢ Boom militar = avânt artificial al productiei, provocat de militarizarea economiei si de uriasele cheltuieli militare facute pe seama contribuabililor. 3. (Sport) Actiune ofensiva. [Pron. bum, scris si bum. / < americ. boom].
calcină, CALCÍNĂ s.f. Pulbere galbena obtinuta prin oxidarea unui amestec de cositor si plumb, folosita la prepararea emailurilor de faianta si ca abraziv. ♦ Var stins. [Cf. fr. calcin, it. calcina].
calcotipie, CALCOTIPÍE s.f. Procedeu grafic de reproducere constând în executarea unui desen manual pe o placa de zinc si apoi în gravarea chimica a acesteia; stampa obtinuta prin acest procedeu. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. chalcotypie].
capron, CAPRÓN s.n. Fibra textila sintetica cu rezistenta si elasticitate foarte mare, obtinuta prin policondensarea caprolactamei. [Scris si kapron. < rus. kapron, cf. fr. capron].
catastrofism, CATASTROFÍSM s.n. Teorie antievolutionista, sustinuta de Cuvier, care atribuie cataclismelor schimbarile geologice si biologice survenite pe suprafata terestra. [< fr. catastrophisme].
caustică, CAÚSTICĂ s.f. Pata luminoasa obtinuta prin întâlnirea razelor reflectate sau care strabat un sistem optic. [Pron. ca-us-. / cf. fr. caustique].
cimol, CIMÓL s.n. Produs rezultat din lesia obtinuta dupa separarea celulozei de molid. [< germ. Zymol].
capron, CAPRÓN s. n. fibra textila sintetica, cu rezistenta si elasticitate foarte mare, obtinuta prin policondensarea caprolactamei. (< rus. kapron)
circumnutaţie, CIRCUMNUTÁŢIE s.f. Fenomen prin care extremitatile unui ax vegetal descriu o spirala în cresterea lor, înclinându-se succesiv catre diferitele parti ale orizontului. [Gen. -iei. / < fr. circumnutation].
concentraţie, CONCENTRÁŢIE s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabileste între cantitatea de substanta dizolvata si cantitatea de solvent sau de solutie obtinuta. [Gen. -iei, var. concentratiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione].
concoidă, CONCOÍDĂ s.f. Curba plana obtinuta ducând printr-un punct fix o secanta variabila care întâlneste o dreapta sau o curba într-un punct si ducând pe secanta din acest punct, de o parte si de alta, o lungime constanta. ♦ (Arhit.) Profilul unui fus de coloana. [Pron. -co-i-. / < fr. conchoïde, cf. gr. konche – scoica, eidos – forma].
condrină, CONDRÍNĂ s.f. Materie proteica obtinuta prin fierberea cartilajului. [ < fr. chondrine, cf. gr. chondros – cartilaj].
consultaţie, CONSULTÁŢIE s.f. 1. Îndrumare, explicatie data asupra unor chestiuni în discutie, în legatura cu care cineva cere un sfat; aviz, lamurire, indicatie. ♦ Îndrumare individuala sau colectiva data elevilor, studentilor sau doctoranzilor de catre un profesor. 2. Examen medical cerut unui medic de un pacient. 3. Reuniune, consfatuire tinuta pentru a lamuri sau a examina o chestiune, o situatie etc. [Gen. -iei, var. consultatiune s.f. / cf. fr. consultation, it. consultazione, lat. consultatio].
contragabier, CONTRAGABIÉR s.n. (Mar.) A treia vela patrata începând de jos a unui velier, sustinuta de o veriga mobila. [Pron. -bi-er. / cf. fr. contre-gabier].
contratip, CONTRATÍP s.n. Reproducere a unei imagini fotografice obtinute prin fotografierea acestei imagini. ♦ Copie negativa a unui film obtinuta dupa un pozitiv intermediar în scop de multiplicare sau pentru conservarea originalului. [< fr. contretype].
criohidrat, CRIOHIDRÁT s.n. (Chim.) Substanta cristalizata obtinuta prin racirea în apa a unei solutii. [< fr. cryohydrate].
cyan, CYÁN s.n. Termen folosit în fotografia în culori pentru a desemna nuanta obtinuta prin amestecul spectral al albastrului cu verdele. [Pron. ci-an. / < engl., fr. cyan, cf. gr. kyanos – albastru].
dais, DAÍS s.n. 1. Platforma (rotunda) instalata în camerele seniorilor feudali pe care se aseza o masa pentru seniori. 2. (Arhit.) Lucrare suspendata deasupra unei statui, a unui tron, a unui altar etc., sustinuta de coloane. [Pron. da-is, (2) dé. / < fr., engl. dais].
assafetida, ASSA-FETÍDA s.f. (Chim., med., farm.) Guma rasinoasa uscata obtinuta prin incizarea tulpinii si radacinii mai multor umbelifere asiatice (din familia Ferula), de culoare crem sau roscata, cu gust acru si cu miros deosebit de respingator. Este întrebuintata drept condiment (în bucataria indiana), antispastic (în medicina moderna), profilactic împotriva bolilor (în medicina traditionala), momeala, etc. [Pr.: a-sa-] (cf. fr. as(s)a(-)foetida sau as(s)a(-)fétida, engl. asaf(o)etida, din lat. asafoetida, din pers. azā = mastic si lat. foetida fem. de la foetidus = fetid) [Cuvinte straine (recent intrate în limba), pp. 1046-1052; morf., def., et. TLF si MW]
decalină, DECALÍNĂ s.f. (Chim.) Substanta obtinuta prin hidrogenarea totala a naftalinei, folosita ca solvent. [< fr. décaline].
dinitrotoluen, DINITROTOLUÉN s.n. Substanta cristalizata, cu miros de migdale amare, toxica, exploziva, obtinuta prin nitrarea nitrotoluenului, care serveste ca intermediar la fabricarea trinitrotoluenului. [Pron. -lu-en. / < fr. dinitrotoluène].
directorat, DIRECTORÁT s.n. 1. Functia de director si durata cât ea este detinuta de cineva. ♦ Local unde functioneaza o directie. 2. Consiliu de cinci persoane care a guvernat Franta între 1795 si 1799. [Cf. fr. directorat].
dualitate, DUALITÁTE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este dublu, care prezinta o natura dubla. 2. (Log.) Raport de opozitie între doua functii logice, astfel încât a doua poate fi obtinuta prin negarea simultana a valorii celei dintâi si a argumentelor ei. 3. Dualitatea puterii = situatie politica instabila si temporara, care se manifesta prin existenta concomitenta a doua puteri politice în stat, exprimând interese de clasa opuse sau interesele a doua grupuri politice rivale din cadrul aceleiasi clase. 4. (Mat.) Transformare prin care, într-un plan, unui punct îi corespunde o dreapta si invers. [Cf. fr. dualité, lat. dualitas].
andivă, ANDIVĂ, andive, s.f. 1. Planta comestibila cu frunze alb-galbui, ovale, foarte amare, obtinuta prin cultivarea radacinii de cicoare prin musuroire la întuneric; fr. endive; engl. chicory; amer. Belgian endive; germ. Chicoree, Bruesseler Endivie (Cichorium intybus). 2. Planta de gradina cu frunze crete, verzui, galbui sau roscate, cu gust amarui, utilizata ca si salata verde; fr. chicorée frisée; engl. endive, curly endive, French endive; amer. chicory; germ. Frisee; it. insalata riccia, lollo rosso (Cichorium endivia). 3. Varietate de andiva cu frunze verzi netede, asemanatoare cu salata verde, dar cu gust amarui; fr. scarole / escarole; engl. escarole, Dutch endive; germ. Eskariol (Cichorium endivia / Lactuca scariola). 4. Varietate de andiva cu frunze rosii, lunguiete sau sub forma de capatâna, asemanatoare cu varza rosie, dar cu gust amarui, comercializata sub denumirea it. radicchio (Cichorium endivia).
electrocorticogramă, ELECTROCORTICOGRÁMĂ s.f. Curba obtinuta prin electrocorticografie. [< fr. électrocorticogramme].
electrogravură, ELECTROGRAVÚRĂ s.f. Gravura obtinuta pe cale electrolitica. [< fr. électrogravure].
email, EMÁIL s.n. 1. Substanta sticloasa care serveste la acoperirea unor obiecte metalice sau ceramice; smalt. ♦ Obiect smaltuit, emailat. 2. Pelicula obtinuta din lacuri pe baza de rasini continând pigmenti. [Pron. e-mail, (rar) -ma-il, var. emai s.n. / < fr. émail].
endotoxină, ENDOTOXÍNĂ s.f. (Med.) Toxina continuta în bacterii si care este eliberata în mediul extern odata cu distrugerea celulei producatoare. [< fr. endotoxine, cf. gr. endon – înauntru, toxikon – otrava].
arpagic, ARPAGÍC s.n. 1. Ceapa mica, obtinuta din samânta si care, rasadita, da ceapa mare (Allium cepa). 2. Ceapa perena pitica (Allium schoenoprasum), foarte prolifica, cu aspect de tufa deasa, de la care se utilizeaza doar frunzele subtiri, tubulare, cu gust de usturoi, întrucât nu face bulb; este specifica bucatariei franceze si germane, fiind utilizata ca verdeata; pop. cepsoara, ceapa marunta, ceapa cu foi subtiri, hajme, arpagica, ai de ciorba, ai tufos; denumiri adaptate în comert: civeta (< fr. civette), cibulet (< fr. ciboulette).
chec, CHEC, checuri, s.n. Prajitura realizata dintr-o compozitie obtinuta prin simpla amestecare a ingredientelor (faina, unt, oua, zahar, praf de copt), coapta de obicei într-o forma dreptunghiulara; poate fi simplu sau cu adaos de cacao, fructe confiate, stafide sau rahat; engl. cake (= prajitura).
ergogramă, ERGOGRÁMĂ s.f. Diagrama obtinuta la ergograf. [< ergo- + -grama].
factis, FÁCTIS s.n. Substanta obtinuta prin încorporarea într-un ulei vegetal a unei cantitati de sulf, întrebuintata în fabricarea cauciucului si a linoleumului. [< germ. Factis].
condiment, CONDIMENT, condimente, s.n. Substanta de natura minerala (sare) sau vegetala (frunze, seminte, radacini, fructe întregi sau macinate) sau un preparat din acestea (otet, ulei, esenta, extract, pasta, sos etc.), sau obtinuta prin sinteza (aroma, esenta), care, adaugata unor produse alimentare sau preparate culinare, le confera un gust sau o aroma specifice, contribuie la conservarea acestora, precum si la stimularea apetitului si a digestiei.
piper, PIPER, piperi, s.m. 1. Planta tropicala (Piper nigrum) ale carei fructe (boabe) sunt variat utilizate drept condiment. Se comercializeaza ca piper macinat (pulbere) sau ca piper boabe (boabe întregi), iar acestea ca: a) piper verde = boabe recoltate înainte de maturare, conservate în saramura sau otet; b) piper negru = boabe recoltate verzi, apoi uscate; c) piper alb = boabe mature, decorticate. 2. Boabe picante ale altor plante exotice: a) piper roz (rosu) sau piper american (pink peppercorns) = fructele aromatice ale unui mic arbore sud-american (Schinus molle); b) piper chinezesc sau de Sichuan (Chinese pepper) = fructele uscate ale unui arbore asiatic (Zanthoxylum piperitum), cu gust si aroma de piper. 3. (Adesea sin. cu boia) Piper de Cayenne = boia extrem de iute obtinuta din ardei de Cayenne (fr. poivre de Cayenne); pop. piper rosu = boia de ardei.
foc, FOC s.n. (Mar.) Pânza triunghiulara care se gaseste la prora unei nave, fiind sustinuta de bompres. [Var. floc s.n. / < fr. foc].
fotocopie, FOTOCÓPIE s.f. Reproducere fotografica a unui document, obtinuta printr-o singura operatie (si nu prin doua operatii ca în procedeele obisnuite de fotografiere); copie astfel obtinuta; fotostat. [Gen. -iei. / cf. fr. photocopie].
fotocromie, FOTOCROMÍE s.f. Procedeu de reproducere fotografica prin care se obtin imagini în culori. ♦ Fotografie obtinuta prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. photochromie].
fotocromoxilografie, FOTOCROMOXILOGRAFÍE s.f. 1. Procedeu de reproducere în culori cu clisee gravate în lemn. ♦ Stampa colorata obtinuta prin acest procedeu. 2. Gravura executata în lemn si colorata manual. [Gen. -iei. / < fr. photochromoxylographie].
fotokinogramă, FOTOKINOGRÁMĂ s.f. Imagine obtinuta la fotokinograf. [Cf. fr. photokinogramme].
fototelegramă, FOTOTELEGRÁMĂ s.f. Proba obtinuta la fototelegraf. [< fr. phototélégramme].
fototipie, FOTOTIPÍE s.f. (Poligr.) Procedeu prin care se executa reproduceri în diverse cerneluri; colografie. ♦ Reproducere obtinuta prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. phototypie, cf. gr. phos – lumina, typos – urma].
tahân, TAHÂN s.n. Preparat specific tarilor din Orientul Mijlociu, tahânul (numit aici tahin, tahina sau tahini) este o pasta amara obtinuta exclusiv prin zdrobirea semintelor neprajite (pasta galbuie) sau prajite (pasta maronie) de susan. Se consuma ca atare, ca un dip în care se înmoaie bucati de lipie, dar mai ales ca adaos la diverse piureuri (de ex. hummus); stoarsa de ulei si îndulcita, se foloseste pentru a prepara halvaua.
guma, Guma,gume, s.f. 1.substanta vascoasa, secretata de unele plante sau obtinuta pe cale sintetica avand proprietatea de a se intari in contact cu aerul si cu diverse intrebuintari in industrie.Guma arabica v. arabic.
galban, GALBÁN s.n. Rasina cu aspect gumos, obtinuta dintr-o planta umbelifera exotica. [< fr. galbanum].
calcotipie, CALCOTIPÍE s. f. procedeu grafic de reproducere în executarea unui desen manual pe o placa de zinc si apoi în gravarea chimica a acesteia; stampa obtinuta. (< fr. chalcotypie)
hologramă, HOLOGRÁMĂ s.f. Imagine obtinuta prin holografie; fotografie în relief. [< fr. hologramme].
imoralism, IMORALÍSM s.n. Conceptie (sustinuta mai ales de Nietzsche si Gide) care preconizeaza încalcarea si negarea normelor si a principiilor morale. ♦ Atitudine opusa fata de tot ceea ce în mod obisnuit este considerat moral. [< fr. immoralisme].
incluziune, INCLUZIÚNE s.f. Includere. 1. Particula de material strain continuta în masa unui corp solid, într-un tesut. 2. (Log.) Cuprinderea notiunilor cu sfera mica, dar cu continut bogat, în notiuni cu sfera mare si continut sarac. 3. (Mat.) Relatie între doua multimi care au proprietatea ca orice element al uneia este un element al celeilalte. [Var. incluzie s.f. / < fr. inclusion, cf. lat. inclusio].
inducţie, INDÚCŢIE s.f. 1. (Log.) Forma de rationament prin care se realizeaza trecerea de la particular la general. ♦ Procedeu de demonstrare a propozitiilor generale în matematica si în alte stiinte deductive. ♦ Concluzie obtinuta prin inductie (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de excitatie sau de inhibitie dintr-un centru nervos favorizeaza sau determina aparitia starii opuse într-un alt centru nervos. 3. Producere sau influentare a unui fenomen ori proces sub actiunea unor stimuli, factori, enzime etc. ♦ (Electr.) Producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, var. inductiune s.f. / cf. lat. inductio, fr. induction, rus. induktiia].
levizită, LEVIZÍTĂ s.f. Substanta toxica cu miros specific de muscata, folosita ca gaz de lupta cu actiune vezicanta si stranutatoare. [< fr. lewisite].
magenta, MAGÉNTA s.f. Culoare rosu aprins. ♦ Termen folosit în fotografia în culori pentru a desemna culoarea obtinuta prin amestecul spectral al rosului cu albastrul. [Cf. it., fr. magenta < Magenta – prin aluzie la batalia sângeroasa care a avut loc în aceasta localitate din Italia].
maleină, MALEÍNĂ s.f. (Biol.) Substanta obtinuta din germeni cultivati în bulion, care se foloseste pentru diagnosticul morvei la cai. [Pron. -le-i-. / < fr. malléine, cf. lat. malleus – morva].
manutanţă, MANUTÁNŢĂ s.f. Brutarie în care se face pâine pentru armata. [Cf. fr. manutention].
microfot, MICROFÓT s.n. Imagine obtinuta prin microfotografiere. [< germ. Mikrophot].
minută, MINÚTĂ s.f. 1. Textul original al unui act, al unei sentinte. 2. Redactare provizorie a unui document, a unui plan etc. 3. Rezumat asupra discutiilor dintr-o sedinta. [< fr. minute, cf. lat. minuta – mica].
monotip, MONOTÍP, -Ă adj. Facut dupa un singur model sau tip. // s.n. 1. (Poligr.) Masina de cules si de turnat literele una câte una. 2. Procedeu de pictura pe cupru, pe sticla sau un material plastic, transpusa prin imprimare pe hârtie. ♦ Lucrare obtinuta prin acest procedeu. [< fr. monotype].
mulard, MULÁRD s.m. Specie de rata hibrida, obtinuta prin încrucisarea dintre masculul din rasa de rata leseasca si femela din rasa comuna. [< fr. mulard].
mungo, MÚNGO s.n. Lâna obtinuta din postavuri vechi, folosita ca materie prima pentru lâna artificiala. [< fr. mungo].
negativ, NEGATÍV, -Ă adj. 1. (op. p o z i t i v) Care neaga, care tagaduieste ceva. 2. Care reprezinta o negatie. ♦ (Log.; despre judecati) Care enunta lipsa apartenentei însusirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♦ Ostil progresului; distructiv. 3. (Despre numere) Mai mic decât zero. // s.n. 1. Imagine obtinuta prin expunerea la lumina, developarea si fixarea unei varietati de material fotografic fotosensibil, caracterizata prin redarea inversata a tonurilor si a laturilor subiectului fotografiat; (p. ext.) hârtie fotografica, placa, film care contine o astfel de imagine. 2. (Poligr.) Litera alba pe fond închis. [< lat. negativus, cf. fr. négatif].
nitroderivat, NITRODERIVÁT s.m. Substanta organica obtinuta prin nitrare. [< germ. Nitroderivat, cf. fr. nitrodérivé].
butenă, BUTÉNĂ s. f. substanta din clasa hidrocarburilor olefinice, obtinuta la cracarea produselor petroliere; butilena. (< fr. butène)
nostrifica, NOSTRIFICÁ vb. I. tr. (În trecut) A recunoaste, a echivala un titlu, o diploma obtinuta în strainatate. [P.i. nostrífic. / < germ. nostrifizieren].
nutant, NUTÁNT, -Ă adj. (Despre frunze, inflorescente) Care se apleaca în jos sau ia o pozitie orizontala. [< fr. nutant, lat. nutans].
nutaţie, NUTÁŢIE s.f.. 1. (Astr.) Oscilatia axei unui astru în cursul miscarii de precesiune; (spec.) oscilatia axei Pamântului într-o perioada de 18 ani si 2/3. 2. Una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si care face sa oscileze axa de rotatie proprie a corpului, apropiind-o si departând-o de axa fixa. 3. Miscare de oscilatie descrisa de plante în timpul cresterii. [Gen. -iei, var. nutatiune s.f. / cf. fr. nutation, lat. nutatio – balansare].
nutaţiune, NUTAŢIÚNE s.f. v. nutatie.
orlon, ORLÓN s.n. Fibra sintetica obtinuta prin polimerizare. [< engl., fr. orlon – nume comercial].
ortodiagramă, ORTODIAGRÁMĂ s.f. (Med.) Imagine a unui organ obtinuta prin ortodiagrafie; profil cardio-aortic. [Pron. -di-a-. / < fr. orthodiagramme].
pangeneză, PANGENÉZĂ s.f. Teorie sustinuta de Darwin, care explica transmiterea prin ereditate a tuturor însusirilor dobândite. [< fr. pangenèse].
papiermâche, PAPIER MÂCHÉ s.n. (Arte) Pasta plastica obtinuta din hârtie macerata în apa si clei, din care se confectioneaza obiecte de arta decorativa sau imitatii de sculpturi. ♦ (p. ext.) obiecte facute din aceasta pasta. [Pron. papié masé. / < fr. papier mâché].
pegulă, PÉGULĂ s.f. Materie vâscoasa obtinuta prin fierberea rasinii de brad, care se folosea în vechea pictura la prepararea vernisului. [< it. pegola].
peletă, PELÉTĂ s.f. Granula obtinuta prin peletizare. [< engl. pellet – pilula].
perspectivă, PERSPECTÍVĂ s.f. 1. Imagine obtinuta prin proiectarea unui obiect pe o suprafata plana, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ♦ Disciplina care studiaza metodele folosite pentru construirea acestor imagini. 2. Aspect pe care îl are un peisaj, un obiect etc. vazut din departare; priveliste cu un asemenea aspect. ♦ Bulevard mare în linie dreapta. 3. Posibilitatea realizarii sau a desfasurarii în viitor a unei actiuni, a unui plan etc. ♦ (De obicei la pl.) Ceea ce poate ajunge cineva în viitor; posibilitati de viitor. [< fr. perspective, cf. lat. perspectiva < per – prin, spectio – privire].
persulfat, PERSULFÁT s.m. (Chim.) Sare obtinuta prin electroliza unui sulfat. [< fr. persulfate].
piezogramă, PIEZOGRÁMĂ s.f. Curba obtinuta la piezograf. [< fr. piézogramme].
pletismogramă, PLETISMOGRÁMĂ s.f. Curba obtinuta la pletismograf. [< fr. pléthysmogramme].
pneumotahogramă, PNEUMOTAHOGRÁMĂ s.f. Curba obtinuta la pneumotahograf. [< fr. pneumotachogramme].
polistiren, POLISTIRÉN s.n. Masa plastica obtinuta prin polimerizarea stirenului. [< fr. polystyrène].
portic, PORTÍC s.n. 1. Galerie deschisa, sustinuta de o coloana, care se întinde înaintea unei intrari, a unei porti monumentale, de-a lungul unei cladiri, în jurul unei gradini sau al unei piete. 2. Instalatie de gimnastica cuprinzând o serie de aparate (pârghii, prajini etc.) pentru diferite exercitii. [Pl. -curi, -ce, var. portice s.n. / cf. fr. portique, it. portico, lat. porticus].
psihogramă, PSIHOGRÁMĂ s.f. (Psih.) Imagine grafica a structurii si a dezvoltarii unei persoane, obtinuta prin psihografie. [< fr. psychogramme, cf. gr. psyche – suflet, gramma – scriere].
radiogramă, RADIOGRÁMĂ s.f. 1. Comunicare transmisa prin radio; radiotelegrama. 2. Fotografie obtinuta cu ajutorul razelor X; roentgenograma. [Cf. fr. radiogramme, germ. Radiogramm].
radioscopie, RADIOSCOPÍE s.f. Examinare pe un ecran luminescent a unui corp opac (în special a corpului omenesc) cu ajutorul umbrei proiectate de un fascicul de raze X care strabat acel corp; roentgenoscopie. ♦ (Concr.) Imaginea obtinuta în acest fel. [Gen. -iei. / < fr. radioscopie].
rafie, RÁFIE s.f. Nume dat mai multor plante exotice din grupa palmierilor, ale caror fibre sunt folosite la confectionarea sforilor, a legaturilor etc. ♦ Fibra obtinuta din nervurile frunzelor acestor plante. [Gen. -iei. / < fr. raphia, it. rafia, germ. Raphia].
braişvanţ, BRAISVANŢ s. n. blana matasoasa obtinuta prin sacrificarea mielului înainte de nastere. (< germ. Breitschwanz)
rezinol, REZINÓL s.n. Rasina sintetica obtinuta din petrol. [< germ. Resinol – nume comercial].
rezită, REZÍTĂ s.f. Rasina sintetica obtinuta prin condensarea la cald a formaldehidei cu fenoli. [Var. rezit s.n. / cf. fr. résite, germ. Resit].
braccio, BRÁCCIO s. n. viola da ~ = viola din sec. XVII, tinuta pe mâna, din care s-a dezvoltat ulterior viola si violina. (< it. /viola da/ braccio)
rotogravură, ROTOGRAVÚRĂ s.f. Heliogravura obtinuta mecanic pe clisee curbe de cupru la rotativa. [< fr. rotogravure].
schiagramă, SCHIAGRÁMĂ s.f. Proba obtinuta prin schiagrafie. [Pron. schi-a-, scris si skiagrama. / < fr. skiagramme, cf. gr. skia – umbra, gramma – scriere].
secţiune, SECŢIÚNE s.f. 1. Faptul de a sectiona; taietura (transversala) facuta într-un corp, într-un sistem tehnic etc.; locul unde s-a facut aceasta taietura. ♦ Curba obtinuta prin intersectarea unei suprafete cu un plan. ♦ Suprafata care apare la întretaierea dintre un plan si un sistem tehnic sau natural. 2. Desen care reprezinta detaliile unui corp care se gasesc la suprafata obtinuta daca s-ar taia acel corp cu un plan. 3. (Mat.) Intersectie a doua multimi. 4. V. sectie. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. section, lat. sectio < secare – a taia].
sincronism, SINCRONÍSM s.n. 1. Proprietate a unor fenomene periodice asemanatoare de a se desfasura simultan; stare a ceea ce este sincron; simultaneitate. ♦ (Cinem.) Simultaneitatea înregistrarilor sonore cu cele ale imaginilor. 2. Teorie sustinuta de Eugen Lovinescu, potrivit careia, în epoca moderna, cultura (si toate institutiile) unui popor se dezvolta, prin imitatie si adaptare, în strânsa interdependenta cu celelalte culturi. [< fr. synchronisme].
solidago, SOLIDÁGO s.m. Planta erbacee cu flori bogate de culoare galbena; (pop.) splinuta. [< fr. solidago].
spectrogramă, SPECTROGRÁMĂ s.f. Fotografie a unui spectru obtinuta cu ajutorul spectrografului. [< fr. spectrogramme].
spectroheliogramă, SPECTROHELIOGRÁMĂ s.f. Fotografie a Soarelui obtinuta cu ajutorul spectroheliografului. [Pron. -li-o-. / < fr. spectrohéliogramme].
spermaceti, SPERMACÉTI s.n. Ceara obtinuta din craniul de balena, de delfin si din craniul si grasimea de casalot, folosita în industria cosmetica si la fabricarea lumânarilor; cetaceum; (pop.) spermantet. [< fr. spermaceti, cf. gr. sperma – samânta, lat. cetus – balena].
bitum, BITÚM s. n. 1. roca lichida în scoarta pamântului din hidrocarburile de titei, folosita la bitumaj si la fabricarea unor lacuri, izolanti etc. 2. (arte) culoare bruna stralucitoare, obtinuta prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in si cu ceara. (< fr. bitume, lat. bitumen)
bit, BIT s. m. 1. (inform.) unitate elementara de informatie, cantitatea obtinuta în urma actului de alegere între doua alternative echiprobabile. 2. cifra în sistemul de numeratie binara. (< fr., engl. bit)
bişof, BÍSOF s. n. bautura alcoolica fierbinte, obtinuta prin macerarea în vin a lamâiei sau portocalei. (< fr. bichof, engl. bishof)
statogramă, STATOGRÁMĂ s.f. Fotografie obtinuta la statoscop. [< fr. statogramme, cf. gr. statos – care sta, gramma – scriere].
subdiviziune, SUBDIVIZIÚNE s.f. Parte obtinuta prin împartirea unei parti dintr-un tot deja împartit; subîmpartire. ♦ (Geol.) Unitate de timp corespunzatoare unei etape din istoria pamântului: era, perioada, epoca, etajul. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. subdivision].
brichetă, Bricheta cu dimensiuni mici, obtinuta prin aglomerarea (presarea) materialelor marunte. Microbricheta poate fi urmata de denumirea materialului din care a fost obtinuta, ex. microbricheta din lemn (cunoscuta în denumirea comerciala internationala peleta) = combustibil solid cu putere calorica superioara obtinut prin extruderea materialului lemnos maruntit si uscat.
şanfren, SANFRÉN s.n. Suprafata oblica obtinuta prin sanfrenare; tesitura. [< fr. chanfrein].
telefoto, TELEFÓTO s.n. Aparat care transmite electric, la distanta, o imagine luminoasa; imagine astfel obtinuta. V. teleobiectiv. [< fr. téléphoto].
bicromat, BICROMÁT s. m. sare obtinuta prin tratarea cu acid a cromatului unui metal. o ~ de potasiu = sare cristalizata, portocalie, folosita ca oxidant si colorant. (< fr. bichromate)
tomofotografie, TOMOFOTOGRAFÍE s.f. Procedeu asemanator cu radiofotografia, constând în a fotografia ecranul radioscopic pe care se proiecteaza imaginea obtinuta prin tomografie. [Gen. -iei. / < fr. tomophotographie].
trolit, TROLÍT s.n. Masa plastica obtinuta pe baza de acetat de celuloza. [< fr. trolite].
trinitrobenzen, TRINITROBENZÉN s.n. (Chim.) Substanta obtinuta prin nitrarea benzenului. [< fr. trinitrobenzène].
trinitroglicerină, TRINITROGLICERÍNĂ s.f. Substanta lichida obtinuta prin nitrarea glicerinei, un exploziv puternic. [Cf. fr. trinitroglycérine].
benedictin, BENEDICTÍN, -Ă I. s. m. f. calugar(ita) dintr-un ordin catolic, care a desfasurat o sustinuta activitate în domeniul constructiilor. o munca de ~ = munca intelectuala minutioasa si de lunga durata. II. adj. 1. care apartine benedictinilor. 2. (fig.) laborios, harnic, muncitor. (< fr. bénédiction)
beatnic, BEATNIC BIT-NIC/ s. m. tânar care, prin neîngrijire si stridenta, vrea sa-si afiseze nemultumirea si protestul fata de o societate pe care o considera inumana; (p. ext.) tânar (din Occident) cu plete si tinuta neîngrijita. (< engl. beatnik)
vectocardiogramă, VECTOCARDIOGRÁMĂ s.f. Curba obtinuta la vectocardiograf. [< fr. vectocardiogramme].
velogravură, VELOGRAVÚRĂ s.f. Reproducere obtinuta prin velografie. [Cf. fr. velogravure].
ventriculogramă, VENTRICULOGRÁMĂ s.f. 1. (Med.) Parte a unei electrocardiograme privind activitatea ventriculului. 2. Imagine obtinuta prin ventriculografie. [< fr. ventriculogramme, cf. lat. ventriculus – ventricul, gr. gramma – scriere].
zardă, ZÁRDĂ, zoarde s.f. [?sursa, forma – tavi] [zarda sau zoarda? – CM] Brânza grasa obtinuta din smântâna încalzita coagulata si cartofi, într-o zona restrânsa, mai ales în comunitatea ceangailor.
vitron, VITRÓN s.n. Fibra de sticla obtinuta prin filare. [Nume comercial, cf. lat. vitrum – sticla].
wyandot, WYANDOT s.m. 1. Specie de peste care traieste în America. 2. Rasa de gaini americane, obtinuta prin diverse încrucisari. [Pron. uaen-dót. / < fr., engl. wyandotte].
xilogravură, XILOGRAVÚRĂ s.f. Xilografie. ♦ Cliseu gravat în lemn; reproducere obtinuta dupa un astfel de cliseu. ♦ Desen cu linii groase având tehnica gravurilor în lemn. [< fr. xylogravure].
xilon, XILÓN s.n. Fibra textila obtinuta în (fosta) R. S. Cehoslovaca, din care se confectioneaza obiecte de îmbracaminte. [< fr. xilon – nume comercial].
yucca, YÚCCA s.f. (Bot.) Planta liliacee din India si America, aclimatizata în tarile temperate. ♦ Fibra textila obtinuta din aceasta planta. [Scris si yuca. / < engl., fr. yucca, cf. fr., sp. yuca].
xilolitogravură, XILOLITOGRAVÚRĂ s.f. Reproducere obtinuta prin xilolitografie. [< fr. xylolithogravure].
barbituric, BARBITÚRIC I. adj. acid ~ = substanta sintetica obtinuta prin condensarea ureii. II. adj., s. n. (medicament) hipnotic, sedativ sau narcotic, din acest acid. (< fr. barbiturique)
viscoză, VISCÓZĂ s.f. Substanta siropoasa, obtinuta din celuloza prin actiunea unei solutii de carbon, care serveste la prepararea unor fire textile artificiale. [< fr. viscose].
virtual, VIRTUÁL, -Ă adj. 1. Care exista ca posibilitate, fara a se produce în fapt. 2. (despre imaginea unui obiect) Obtinuta prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumina divergente. 3. (Despre notiuni din mecanica cuantica) Care nu desemneaza obiecte sau fenomene reale. [Pron. -tu-al. / cf. it. virtuale, fr. virtuel < lat. virtus – virtute].
vigilenţă, VIGILÉNŢĂ s.f. 1. Atentie încordata si sustinuta; atitudine de deosebita bagare de seama. 2. Calitate politica care consta în a veghea, a recunoaste cu pricepere dusmanul de clasa sub orice forma s-ar ascunde si a-l face inofensiv. [Cf. fr. vigilance, lat. vigilantia].
atitudine, ATITÚDINE s. f. 1. pozitie a corpului, tinuta. 2. pozitie fata de un eveniment, de un fapt. ♢ fel de a se purta, de a actiona; comportare. o a lua ~ = a-si afirma cu hotarâre punctul de vedere. (< it. attitudine, fr. attitude)
atac, ATÁC s. n. 1. faptul de a ataca; actiune de lupta ofensiva. ♢ agresiune împotriva cuiva. 2. initiativa într-un joc sportiv. ♢ jucatorii care formeaza linia atacanta a unei echipe. 3. actiune violenta si sustinuta împotriva unor teorii, conceptii etc. 4. (med.) acces (2), criza, soc. 5. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe sa cânte; emisiune mai accentuata a unui sunet. (< fr. attaque)
artrogramă, ARTROGRÁMĂ s. f. imagine obtinuta prin artrografie. (< fr. arthrogramme)
arianism, ARIANÍSM2 s. n. doctrina eretica de la începutul crestinismului, sustinuta de episcopul Arius (din Alexandria). (< fr. arianisme)
arbora, ARBORÁ vb. tr. 1. a ridica sus, a înalta drept, a purta (un steag, un pavilion etc.). 2. a instala catargele la bordul unei nave. 3. (fig.) a afisa ostentativ o tinuta, o atitudine. (< fr. arborer, it. arborare)
aranja, ARANJÁ vb. I. tr. 1. a rândui, a pune în ordine. ♢ a pune la cale. 2. (fam.) a face cuiva un rau. 3. a prelucra, a transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. II. refl. a lua anumite masuri în interes personal; a-si face un rost. ♢ a se întelege cu cineva, a se pune bine. ♢ a-si potrivi tinuta exterioara. (< fr. arranger)
arabic, ARÁBIC, -Ă adj. 1. arab (II). 2. guma ~a = substanta cleioasa din unele specii de salcâm exotic sau obtinuta pe cale sintetica, pentru lipit, apretat etc. (< fr. arabique)
aproximaţie, APROXIMÁŢIE s. f. evaluare aproximativa a unei situatii. ♢ diferenta dintre valoarea exacta a unei marimi si o valoare apropiata de aceasta, obtinuta printr-o operatie de aproximare. (< fr. approximation, lat. aproximatio)
anamorfozare, ANAMORFOZÁRE s. f. procedeu de filmare în cinemascop prin comprimarea imaginii astfel încât sa se poata înregistra pe pelicula obtinuta imagini corespunzatoare ecranului lat. (< anamorfoza)
aminoplast, AMINOPLÁST s. n. rasina sintetica obtinuta prin actiunea ureii asupra formolului. (< fr. aminoplaste)
alură, ALÚRĂ Lü/ s. f. 1. mod de deplasare a unui animal, vehicul. 2. fel de a merge; tinuta, aspect; înfatisare. 3. fel de a actiona, de a se purta; ritm în care se desfasoara o întrecere sportiva. 4. pozitia vântului fata de o nava. 5. unghiul format de drumul urmat de o nava fata de directia vântului. (< fr. allure)
alizarină, ALIZARÍNĂ s. f. materie coloranta rosie, sub forma de glicozida, din rizomii unor plante, sau obtinuta sintetic. (< fr. alizarine)
aldehidă, ALDEHÍDĂ s. f. substanta organica obtinuta prin oxidarea unor alcooli. (< fr. aldéhyde)
alcaloid, ALCALOÍD s. m. substanta organica de origine vegetala sau obtinuta sintetic. (< fr. alcaloïde)
concentraţie, CONCENTRÁŢIE s. f. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanta dizolvata si cantitatea de solvent sau de solutie obtinuta. (<fr. concentration)
academic, ACADÉMIC, -Ă adj. 1. Referitor la academie, de academie. ♢ Titlu academic = diploma obtinuta la absolvirea unei forme de învatamânt universitar. 2. Distins; solemn. // s.m. (Rar) Academician. [< rus. akademik, cf. fr. académique, it. academico < lat. academicus].
actinografie, ACTINOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu fotomecanic de preparare a unui cliseu cu ajutorul altui cliseu obtinut cu raze roentgen. ♦ Imagine obtinuta cu un asemenea cliseu. [Gen. -iei. / < fr. actinographie].
acţiune, ACŢIÚNE s.f. I. 1. Faptul de a face ceva, desfasurare a unei activitati; fapta, lucrare. ♦ Gesturile si tinuta cu care un orator îsi însoteste cuvântarea. ♦ Operatie militara (ofensiva sau defensiva). ♦ Ceea ce arata un verb (o lucrare, o stare etc.). 2. Totalitatea întâmplarilor dintr-o opera epica sau dramatica; subiect. V. afabulatie, epos. 3. Influenta. 4. Proces. ♦ Cerere prin care se deschide un proces. II. Titlu care reprezinta o parte din capitalul unei societati anonime sau al unei societati în comandita. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. action, it. azione, lat. actio].
adamsită, ADAMSÍTĂ s.f. Gaz de lupta stranutator. [< fr. adamsite, cf. Adams – chimist american].
agora, AGORÁ s.f. Piata publica în care se concentrau negotul si toata viata civica a unui oras din vechea Grecie (mai ales a orasului Atena); (p. ext.) adunare populara tinuta în aceasta piata. [Pl. -le. / < fr. , it., gr. agora].
alcaloid, ALCALOÍD s.m. (Chim.) Substanta organica de origine vegetala sau obtinuta sintetic, toxica, folosita în medicina. [Pron. -lo-id, pl. -zi. / < fr. alcaloïde].
alchidal, ALCHIDÁL s.m. Rasina sintetica obtinuta prin polimerizare, folosita la prepararea unor lacuri si vopsele. [< germ. Alkidal – nume comercial].
alicotă, ALICÓTĂ adj.f. (Mat.) Parte alicota = parte a unui tot, continuta în el de un anumit numar întreg de ori. [< fr. aliquote].
aranja, ARANJÁ vb. I. 1. tr. A rândui, a ordona (lucruri, fiinte etc.) ♦ A pune la cale; a ispravi cu bine o actiune, o întreprindere. ♦ (Fig.) A face (cuiva) rau. 2. (refl.) A lua anumite masuri în interes personal. ♦ A se întelege cu cineva, a se pune bine. ♦ A-si potrivi tinuta exterioara, a se gati. 3. tr. A transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. [P.i. -jez, 3,6 -jeaza, 4 -jam, ger. -jând. / < fr. arranger].
arbora, ARBORÁ vb. I. tr. 1. A ridica sus, a înalta drept, a purta (un steag, un pavilion etc.). 2. A monta catargele la bordul unei nave. 3. (Fig.) A afisa ostentativ o tinuta, o atitudine etc. [< fr. arborer].
arianism, ARIANÍSM s.n. Doctrina considerata eretica, aparuta la începutul crestinismului si sustinuta de episcopul Arie (din orasul egiptean Alexandria), care nega divinitatea lui Cristos. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. arianisme, it. arianismo].
divin, DIVIN, divinuri, s.n. (în Republica Moldova) Batura spirtoasa obtinuta prin distilarea anumitor sorturi de vin; coniac, brandy. – Di + vin (de la distilat de vin)
divin, DIVIN, divinuri, s.n. (în Republica Moldova) Bautura spirtoasa obtinuta prin distilarea anumitor sorturi de vin; coniac, brandy. – Di + vin (de la distilat de vin)
atac, ATÁC s.n. 1. Faptul de a ataca; asalt, ofensiva, navala, iures. ♦ Agresiune împotriva cuiva. ♦ Initiativa într-un joc sportiv. ♦ Formatie a unei echipe sportive; (p. ext.) jucatorii care formeaza linia atacanta a unei echipe. 2. Actiune violenta si sustinuta împotriva unor teorii, unor conceptii etc. 3. (Med.) Aparitie brusca si violenta a unei boli. V. acces, criza, soc. 4. (Muz.) Moment în care o voce sau un instrument începe sa cânte; emisiune mai accentuata a unui sunet. [Pl. -curi. / < fr. attaque, it. attaco].
atitudine, ATITÚDINE s.f. 1. Pozitie a corpului, tinuta. 2. Fel de a se purta, de a fi; purtare, comportare. ♢ A lua atitudine = a-si afirma cu hotarâre punctul de vedere. [< fr. attitude, it. attitudine].
vernis, VERNÍS s.n. 1. Solutie colorata obtinuta din rasinoase, care se aplica pe obiecte pentru a le da lustru; strat protector sau ornamental. 2. Smalt, email. 3. (Arte) Tehnica în gravura, constând în a da gravurilor un aspect asemanator cu cel al desenului în creion. 4. (Fig.) Ceea ce da o culoare sau un aspect favorabil cuiva sau la ceva. [< fr. vernis].
barbituric, BARBITÚRIC adj.m. Acid barbituric = substanta sintetica obtinuta prin condensarea ureii. // s.n. Medicament cu actiune calmanta asupra sistemului nervos central, derivat din acest acid. [< fr. barbiturique].
baronarcoză, BARONARCÓZĂ s.f. (Med.) Anestezie generala obtinuta prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decât cea atmosferica. [< fr. baronarcose, cf. gr. baros – greutate, narke – toropeala].
benzen, BENZÉN s.n. Hidrocarbura lichida incolora obtinuta din gudronul de huila si întrebuintata larg în industrie; benzol. [Pl. -nuri (s.m.) -ni. / < fr. benzène].
acvatintă, ACVATÍNTĂ s. f. 1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imita desenul cu tus. ♢ gravura obtinuta. 2. procedeu de tipar de arta pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuala în cupru si coroziunea chimica. (< it. acquatinta, fr. aquatinte)
acvaforte, ACVAFÓRTE s. f. procedeu de reproducere a unui desen dupa un cliseu gravat cu acid azotic pe o placa de cupru. ♢ gravura obtinuta. (< it. acquaforte)
actogramă, ACTOGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta la actograf. (< fr. actogramme)
actinogramă, ACTINOGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta la actinograf. (< fr. actinogramme)
actinografie, ACTINOGRAFÍE s. f. 1. fotografie plasând obiectul între placa sensibila si sursa luminoasa. 2. procedeu de preparare a unui cliseu tipografic cu raze roentgen. ♢ imaginea obtinuta. (< fr. actinographie)
bicromat, BICROMÁT s.m. Sare obtinuta prin tratarea cu un acid a cromatului unui metal. ♢ Bicromat de potasiu = sare cristalizata, portocalie, care se foloseste ca oxidant si colorant. [< fr. bichromate].
acetilsalicilic, ACETILSALICÍLIC adj. acid ~ = pulbere alba, medicament febrifug si analgezic, obtinuta prin acetilarea acidului salicilic; aspirina. (< fr. acétylsalicylique)
accelerogramă, ACCELEROGRÁMĂ s. n. diagrama obtinuta la accelerograf. (< fr. accélérogramme)
calcemie, CALCEMÍE s.f. Cantitate de calciu continuta în sânge. [< fr. calcémie, cf. lat. calx – calciu, gr. haima – sânge].
calotă, CALÓTĂ s.f. 1. (Mat.) Calota sferica = parte dintr-o sfera obtinuta prin taierea acesteia cu un plan; (anat.) calota craniana = partea superioara a cutiei craniene; (geol.) calota glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor foarte înalti; inlandsis. 2. Parte a unei palarii care acopera capul. ♦ Tichie (care se asaza pe crestetul capului). 3. Bolta de tunel, partea superioara a unei excavatii. ♦ Partea superioara a unei turele. ♦ Piesa metalica de forma emisferica, servind la protejarea sau la etansarea unui spatiu care contine un fluid. [< fr. calotte, it. calotta].
caniotă, CANIÓTĂ s.f. Suma de bani obtinuta din partea de câstig oferita de jucatorii de carti pentru acoperirea anumitor cheltuieli; farfurioara, obiect în care se strânge aceasta suma. [Pron. -ni-o-. / < fr. cagnotte].
cauză, CÁUZĂ s.f. 1. Ceea ce determina, provoaca aparitia unui fenomen, a unei întâmplari; fenomen care provoaca în anumite conditii aparitia altui fenomen. 2. Problema sociala de mare importanta, care preocupa o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere în valoare se duce o lupta sustinuta. ♢ În cunostinta de cauza = cunoscând bine problema despre care este vorba. ♦ Motiv, ratiune. 3. (Jur.) Pricina, proces. ♢ A avea câstig de cauza = a câstiga. [Pron. ca-u-. / < lat., it. causa, cf. fr. cause].
celaperm, CELAPÉRM s.n. (Chim.) Fibra obtinuta pe cale chimica din celuloza de bumbac, având aceleasi proprietati ca celofibra, dar cu un tuseu deosebit. [< fr. celaperm].
celofan, CELOFÁN s.n. Foita subtire si transparenta obtinuta din viscoza, folosita la împachetare. [< fr. cellophane].
acuaforte, acuafórte, s.f. – 1. Procedeu de gravura. 2. Gravura obtinuta prin acest procedeu. < It. acquaforte. – Der. acuafortist, s.m. (gravor în acvaforte).
ceruleu, CERULÉU s.n. Culoare minerala albastra, obtinuta dintr-un amestec de oxizi de cobalt si staniu. [< fr. céruléum, cf. lat. caeruleus].
cetenă, CETÉNĂ s.f. Substanta chimica obtinuta prin piroliza acetonei. [< fr. cétène].
cogestiune, COGESTIÚNE s.f. Gestiune tinuta în comun de mai multe persoane. [Cf. fr. cogestion].
colodiu, COLÓDIU s.n. Solutie obtinuta prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de alcool si eter. [Pron. -diu. / < fr. collodion, cf. lat. collodium, gr. kollodes – cleios].
comision, COMISIÓN s.n. 1. Însarcinare data unei persoane de a face ceva; mesaj trimis printr-un comisionar. 2. Însarcinare data unei întreprinderi comerciale de a face o operatie de cumparare, de vânzare etc. în contul întreprinderii mandatare; comanda, mandat. ♦ Cota din suma unei operatii comerciale facute în comision, care este retinuta de cel care face (sau care mijloceste) operatia; remuneratie pentru efectuarea unui serviciu. [Pron. -si-on, pl. -oane. / < fr. commission].
compartiment, COMPARTIMÉNT s.n. 1. Parte dintr-un spatiu împartit în mai multe subunitati, separata cu pereti despartitori etc.; despartitura. ♦ Diviziune obtinuta prin împartirea unei suprafete plane. 2. Sfera, sector, domeniu (de activitate). [Pl. -te. / cf. fr. compartiment, it. compartimento].
compus, COMPÚS, -Ă adj. Format din mai multe elemente. ♦ (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare. // s.m. Substanta chimica obtinuta prin unirea mai multor elemente diferite. [< compune].
contrapartidă, CONTRAPARTÍDĂ s.f. Dublura unui registru, tinuta pentru verificare. [Cf. fr. contre-partie].
cool, COOL s.n. (Muz.) Maniera retinuta, interiorizata de interpretare în jazul modern, care, refuzând orice efuziune afectiva sau temperamentala, urmareste sa realizeze o expresie muzicala fara nici o participare afectiva. [Pron. cul. / < engl. cool(jazz), cf. cold – rece].
clicin, clicín s.n. (reg.) hainuta pentru baieti.
corect, CORÉCT, -Ă adj. 1. Conform normelor, regulilor; fara greseala. 2. (Despre oameni) Cu o tinuta, o atitudine, o purtare ireprosabila; cinstit. [< fr. correct, cf. lat. correctus].
corectitudine, CORECTITÚDINE s.f. 1. Calitatea de a fi corect; lipsa de greseli. 2. Ţinuta sau purtare corecta; cinste. [Cf. lat. correctitudo].
cotutelă, COTUTÉLĂ s.f. Tutela detinuta de doua sau mai multe persoane. [Cf. fr. cotutelle].
crinolină, CRINOLÍNĂ s.f. Fusta lunga si larga în forma de clopot, sustinuta de arcuri subtiri, la moda în secolul trecut. V. malacof. [< fr. crinoline].
cromofotografie, CROMOFOTOGRAFÍE s.f. Procedeu prin care se obtin fotografii în culori; fotografie obtinuta prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. chromophotographie, cf. gr. chroma – culoare, fr. photographie].
cromolitografie, CROMOLITOGRAFÍE s.f. Procedeu de reproducere litografica în mai multe culori. ♦ (Concr.) Reproducere obtinuta prin acest procedeu. [< fr. chromolithographie, cf. gr. chroma – culoare, lithos – piatra, graphein – a scrie].
cromotipie, CROMOTIPÍE s.f. Reproducere litografica în culori, obtinuta pe cale fotochimica; imagine colorata astfel obtinuta. [Gen. -iei. / < fr. chromotypie, cf. gr. chroma – culoare, typos – urma].
albină, albína (albíne), s.f. – 1. Insecta care produce miere si ceara. – 2. Specie de orhidee (Ophrys cornuta). – Mr. alvina, megl. albina, istr. albire. Lat. alvῑna "stup", der. de la alvus (Puscariu 59; Candrea-Dens., 48; REW 393). Pentru a explica semantismul, DAR se refera la alb. bletë "stup" si "albina". Trebuie probabil sa se plece de la o expresie (musca)alvina, unde alvina îndeplineste firesc functia adj.; mai tîrziu, a ajuns s., ca în cazul lui (asinus) onagrarius, orbus(oculis) si în multe alte cazuri. Musca, avînd sensul de "roi" este curent în apicultura. Der. albinar, s.m. (apicultor); albinarel, s.m. (pasare); albinarie, s.f. (roi; apicultura); albinarit, s.n. (apicultura); albinet, s.n. (multime de albine, roi).
corlă, córla2, córle, s.f. (reg.) 1. numele unei pasari acvatice cu pene maslinii-închise pe spate si cenusii pe pântece; curla, gainuta, gainusa, pescar. 2. femeie vagaboanda.
daghereotip, DAGHEREOTÍP s.n. 1. Aparat folosit pentru a obtine imagini prin daghereotipie. 2. Imagine obtinuta prin daghereotipie. [Pron. -re-o-, pl. -puri, var. dagherotip s.n. / < fr. daguerréotype, cf. Daguerre – artist francez].
dandism, DANDÍSM s.n. Comportare, tinuta de dandi. [Pron. dandism si dendism. / < fr. dandysme].
aluat, aluát (aluáturi), s.n. – 1. Pasta obtinuta din faina amestecata cu apa, grasime etc., din care se prepara pîine, prajituri etc. – 2. Pasta, materie. – 3. Drojdie, dospeala. – Mr. aloat, megl. (numai dim.) lutǫl, istr. aluǫt. Lat. allĕvatum, de la allĕvāre (Puscariu 69; Candrea-Dens., 1008; REW 360; DAR). Fara a avea un corespondent romanic imediat, coincide cu sensul general al lui levare "a fermenta", cf. it. lievito, ven. levar, aberg. levad, friul. levá, fr. levain, comel. (a)lwá, sp. (a)leudar.
felentic, felentíc, felentícuri, s.n. (reg., înv.) hainuta prapadita.
ghibur, ghibúr s.n. (reg.) hainuta.
distincţie, DISTÍNCŢIE s.f. 1. Deosebire, diferenta (în raport cu ceva). 2. Finete; stralucire, noblete; eleganta în tinuta, în purtari. 3. Semn de deosebita pretuire, stima acordata cuiva; (p. ext.) semn onorific cu care se recompenseaza un merit. [Gen. -iei, var. distinctiune s.f. / cf. fr. distinction, lat. distinctio].
distins, DISTÍNS, -Ă adj. Remarcabil, deosebit, eminent. ♦ Elegant, gratios, stralucitor (în purtari, în tinuta). [< distinge].
diviziune, DIVIZIÚNE s.f. Împartire; separare, divizare. ♦ Operatie logica de împartire a genului în speciile sale. ♢ Diviziunea muncii = împartire a unui proces de productie în mai multe operatii specializate; diviziune celulara = mod de înmultire a celulelor prin mitoza si amitoza. ♦ Fragment, parte, unitate obtinuta printr-o împartire. ♦ Linioara marcata pe o scara functionala sau pe cadranul unui instrument de masura, corespunzând unei anumite valori; intervalul sau valoarea intervalului dintre doua astfel de linioare. [Cf. lat. divisio, fr. division].
ecogramă, ECOGRÁMĂ s.f. Diagrama obtinuta la ecograf. [< fr. échogramme].
electroencefalogramă, ELECTROENCEFALOGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafica a activitatii electrice a creierului, obtinuta cu ajutorul electroencefalografului. [< fr. électro-encéphalogramme].
ergotină, ERGOTÍNĂ s.f. Substanta toxica extrasa din secara cornuta, în medicina ca hemostatic; ergotoxina. [< fr. ergotine].
avion, AVIÓN s. n. aeronava mai grea decât aerul, sustinuta de aripi si propulsata de motoare cu elice sau reactoare; aeroplan. (< fr. avion)
exterior, EXTERIÓR s.n. 1. Partea din afara a unui obiect, a unui lucru; fatada. 2. Mod de a se prezenta ca înfatisare; înfatisare, tinuta. [Pron. -ri-or. / < fr. extérieur].
extravaganţă, EXTRAVAGÁNŢĂ s.f. Purtare, tinuta bizara, neobisnuita; ciudatenie, excentricitate. [< fr. extravagance].
filtru, FÍLTRU1 s.n. 1. Dispozitiv, aparat pentru separarea unui fluid de substantele solide aflate în el în suspensie. 2. Mediu care filtreaza radiatiile. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se filtreaza oscilatiile de anumite frecvente. 3. Dispozitiv prin care se strecoara cafeaua fiarta; (p. ext.) cafeaua obtinuta prin acest sistem. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. filtre, it. filtro, lat. filtrum].
fonocardiogramă, FONOCARDIOGRÁMĂ s.f. Înregistrare grafica obtinuta la fonocardiograf. [Pron. -di-o-. / < fr. phonocardiogramme].
formă, FÓRMĂ s.f. 1. Înfatisare, aspect exterior; contur. ♦ (Fil.) Categorie filozofica ce desemneaza modul de existenta, de organizare interna, interactiunea si legaturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. ♦ Stabilirea de maxima capacitate de efort a organismului, obtinuta prin antrenament; conditie fizica buna. ♢ A fi în forma = a fi, a se afla în cele mai bune conditii. 2. Totalitatea mijloacelor prin care se exprima continutul unei opere de arta (mai ales de literatura). 3. Fel, chip, mod. ♦ Mod de organizare, de conducere politica, sociala etc. 4. Dispozitie legala de procedura. ♢ Viciu de forma = nerespectare a unei dispozitii de procedura care atrage anularea unui act sau a unei hotarâri judecatoresti. 5. Aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o functie gramaticala. 6. Stare de agregare a corpurilor. 7. (Metal.) Negativul în care se toarna o piesa. ♦ (Poligr.) Cutie de otel în care se toarna litere; zat al unei pagini. 8. (Mat.) Fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusa aceeasi relatie. ♦ Polinom omogen. [< fr. forme, it., lat. forma].
fotocromografie, FOTOCROMOGRAFÍE s.f. Procedeu de fotografiere în culori sau de reoproducere fotografica a tablourilor în culori. ♦ Fotografie obtinuta prin procedeul de mai sus. [Gen. -iei. / < fr. photochromographie].
fotogravură, FOTOGRAVÚRĂ s.f. Procedeu de reproducere a imaginilor folosit la confectionarea cliseelor, cu ajutorul caruia se obtin plansele gravate. ♦ Gravura obtinuta prin acest procedeu. V. heliogravura. [Cf. fr. photogravure].
fotohartă, FOTOHÁRTĂ s.f. Harta obtinuta cu ajutorul unor fotograme aeriene. [Dupa fr. photocarte].
fronseu, FRONSÉU s.n. Cuta (a unei rochii, a unei camasi etc.) mentinuta printr-un fir. [Pl. -uri. / < fr. froncis].
galalit, GALALÍT s.n. Masa plastica asemanatoare ivoriului, obtinuta prin tratarea cazeinei cu formol, care se întrebuinteaza ca izolant în electrotehnica, la fabricarea de nasturi, de piepteni etc. [< fr. galalithe, cf. gr. gala – lapte, lithos – piatra].
gravură, GRAVÚRĂ s.f. 1. Arta de a grava; gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea este obtinuta prin reproducerea ei dupa o placa pe care a fost gravat desenul. 3. Placa pe care este gravata o imagine pentru reproducere. ♦ Stampa. [< fr. gravure, cf. germ. Gravüre].
guaşă, GUÁSĂ s.f. Culoare obtinuta dintr-un amestec de vopsele de apa cu guma arabica si miere. ♦ Pictura în care se folosesc asemenea culori. [Pron. gua-, var. guas s.n. / < fr. gouache, cf. it. guazzo].
hidrochinonă, HIDROCHINÓNĂ s.f. Substanta chimica organica obtinuta prin reducerea chinonei, folosita ca revelator fotografic. [< fr. hydroquinone].
hipnonarcoză, HIPNONARCÓZĂ s.f. (Med.) Narcoza obtinuta prin hipnoza. [Cf. germ. Hypnonarkose < gr. hypnos – somn, narkosis – amortire].
hippy, HIPPY s.m. Nume dat tinerilor care, prin modul de viata boem si prin tinuta lor vestimentara nonconformista, se opun vietii conventionale a societatii, încercând un protest naiv, neorientat si uneori cu tendinte antisociale. [Pron. hipi. / < americ. hippy].
nămaie, namáie, namai, s.f. (reg., înv.) vita cornuta.
imagine, IMÁGINE s.f. 1. Forma de reprezentare în constiinta a realitatii înconjuratoare pe baza senzatiilor dobândite cu ajutorul simturilor. 2. Reprezentare a unui obiect obtinuta din reunirea razelor luminioase emanate de la un corp si reflectate de altul. 3. Reprezentare plastica a unei fiinte, a unui obiect etc. facuta prin fotografiere, prin desen etc. ♦ Reflectare artistica a unui obiect, a unui peisaj etc. facuta prin sunete, prin cuvinte, prin culori etc. 4. (Mat.) Simbol. [Pl. -ni, -ne, gen. -nii, var. imagina s.f. / < lat. imago, cf. it. immagine].
nănuţă, nanúta, nanúte, s.f. (reg.) iubita, mândra (iubitica, mândrulita).
infuzie, INFÚZIE s.f. Solutie obtinuta dintr-o planta prin oparirea ei cu un lichid fiert în clocote; medicament astfel pregatit. [Pron. -zi-e, gen. -iei, var. infuziune s.f. / cf. fr. infusion, lat. infusio].
integral, INTEGRÁL, -Ă adj. 1. Întreg, neîmpartit, complet. ♢ Faina integrala = faina obtinuta prin macinarea grâului, din care s-au extras grisul si faina alba. 2. Calcul integral = calcul opus calculului diferential, care studiaza proprietatile si aplicatiile integralelor. [< fr. intégral, cf. lat. integer – întreg].
nunuţ, nunút, nunúta, s.m. si f. (reg.) nun.
pădinuţă, padinúta, padinúte, s.f. (reg.) platou mic, plai mic.
pănuţă, panúta, panúte, s.f. (reg.) 1. penaj sau panas mic purtat la palarie de femei. 2. pana mica de paun purtata la palarie de barbati.
bivol, bívol (bívoli), s.m. – Vita cornuta asemanatoare cu boul, cu par negru. – Var. bi(h)ol. Mr. (buval) ‹ ngr. βοὺβαλος, megl. bivul. Bg. bivol, din sl. byvolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac), cuvînt care nu apartine totusi fondului sl. (Miklosich, Fremdw., 80). Nu pare posibila der. directa din lat. bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259. Der. bivolar, s.m. (pazitor al unei cirezi de bivoli); cf. bg. bivolar; bivolarie, s.f. (grajd de bivoli); bivolesc, adj. (de bivol); bivolita, s.f. (femela bivolului), cf. bg. bivolica.
perinel, perinél, s.n. (reg.) 1. pernuta, pernita. 2. jocul numit "perinita".
perinucă, perinúca s.f. (reg.) pernita, pernuta (pentru ace si bolduri).
pernioară, pernioára, pernioáre, s.f. (pop.) 1. pernita, pernuta, pernisoara. 2. perna mica pusa sub sa.
ştraif, Straif= are si sensul peiorativ de fala, tinuta mândra sau chiar eleganta (a fi în rând cu moda!).
picluită, picluíta, picluíte, s.f. (reg.; despre faina) care a fost cernuta fin; care este de cea mai buna calitate.
licopodiu, LICOPÓDIU s.n. (Bot.) Planta criptograma care, prin forma sa, se aseamana cu un picior de lup. ♦ Pulbere galbena obtinuta din sporii acestei plante, folosita în farmacie si pirotehnie. [Pron. -diu. / < fr. lycopode, cf. gr. lykos – lup, pous – picior].
linie, LÍNIE s.f. 1. Figura continua cu o singura dimensiune, descrisa de un punct prin deplasare sau obtinuta prin intersectia a doua suprafete. 2. Trasatura imaginara care arata o directie data, o limita etc. 3. Descendenta, filiatie. 4. Sistem de fortificatii. ♢ Nava de linie v. nava. ♦ Sirul luptatorilor într-o batalie; sir de transee; directia generala a pozitiilor trupelor. 5. Cele doua sine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalatiilor unei cai ferate. 6. Legatura aeriana sau maritima între doua puncte. ♦ Legatura de telecomunicatii între doua puncte. 7. (La pl.) Trasaturile caracteristice ale unui obiect, ale fetei cuiva; contur, profil. ♦ Ţinuta. 8. (Fig.) Orientare; directie. 9. (Poligr.) Rând într-o pagina. ♦ Placa subtire de metal cu care se imprima liniile sau se distanteaza rândurile. 10. Rigla. 11. (Mar.) Ecuator. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < lat., it. linea, cf. germ. Linie].
poienuţă, poienúta, poienúte, s.f. (reg.) poienita.
poleleu, poleléu2, polelée, s.n. (reg.) fel de a se prezenta, tinuta, aspect.
marchetărie, MARCHETĂRÍE s.f. Procedeu de decorare a mobilelor, care consta în a incrusta pe suprafata acestora mici bucati de placaj, de fildes etc. pentru a obtine un decor geometric sau chiar un tablou; lucrare decorativa astfel obtinuta. [Gen. -iei. / < fr. marqueterie].
magnetogramă, MAGNETOGRÁMĂ s.f. Diagrama obtinuta cu ajutorul unui magnetograf. [< fr. magnétogramme].
marcotă, MARCÓTĂ s.f. Lastar nedesprins de planta-mama, care se înfige cu capatul liber în pamânt pentru a prinde radacina si care, taiat si rasadit, poate da o noua planta. ♦ Planta obtinuta prin marcotaj. [< fr. marcotte].
primitea, primiteá, primitéle, s.f. (reg.) 1. matura cu coada lunga, facuta din nuiele sau fire de matura, cu care se matura pleava, paiele ramase la vânturatul cu lopata; feleaza, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasa, târn. 2. unealta formata dintr-o plasa sustinuta de o prajina, cu care se îndeparteaza pleava (la vânturatul cu lopata). 3. (în forma: premetea) bidinea. 4. (în forma: premetea) stergar, prosop; cârpa de spalat sau de sters vasele, de spalat pe jos.
pristănire, pristaníre, pristaníri, s.f. 1. (înv.) cauza pentru a carei aparare se duce o lupta sustinuta. 2. (reg.; în formele: pristimire si pristinire) îngaduinta, permisiune.
metresă, METRÉSĂ s.f. (Rar) Amanta, întretinuta. [< fr. maîtresse].
microfotocopie, MICROFOTOCÓPIE s.f. Copie fotografica de dimensiuni foarte mici, obtinuta printr-un procedeu microfotografic. [Gen. -iei. / < fr. microphotocopie].
microfotografie, MICROFOTOGRAFÍE s.f. 1. Fotografie a unor obiecte, a unor preparate sau a unor fiinte microscopice, obtinuta cu ajutorul unui aparat fotografic adaptat la un microscop. ♦ Fotografie de dimensiuni foarte mici. 2. Tehnica obtinerii acestor fotografii. [Gen. -iei. / < fr. microphotographie, cf. gr. mikros – mic, phos – lumina, graphein – a scrie].
minutar, MINUTÁR s.n. Indicator al minutelor pe cadranul unui ceas. [< minut + -ar].
miogramă, MIOGRÁMĂ s.f. Curba obtinuta la miograf. [Pron. mi-o-. / < fr. myogramme].
mitridatism, MITRIDATÍSM s.n. (Med.) Imunitate la otravuri, obtinuta prin deprinderea organismului cu doze progresive crescânde. [< fr. mithridatisme, cf. Mitridate – rege antic].
sărmănuţ, sarmanút, sarmanúta, sarmanúti, sarmanúte, adj. (pop.) 1. sarmanel, orfan. 2. biet, nefericit, nenorocit.
nitroceluloză, NITROCELULÓZĂ s.f. Substanta obtinuta prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic si acid sulfuric si întrebuintata ca exploziv; nitrat de celuloza. [< fr. nitrocellulose].
buruiană, buruiána (-iéne), s.f. – Balarie, în general, planta erbacee care creste spontan. – Var. bur(a)iana, bur(u)ian, bur(u)(i)enita, bur(u)(i)enuta. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Yrebuie semnalat ca Berneker considera cuvîntul "de origine obscura" în cadrul limbii sb. – Der. buruieniste, s.f. (hatis); buruienos, adj. (napadit de buruieni); îmburuiena, vb. (a napadi buruienile un teren).
novolac, NOVOLÁC s.n. (Chim.) Rasina sintetica obtinuta prin condensarea fenolului cu formaldehida în mediu acid, care se foloseste în industria lacurilor. [< fr. novolaque].
scoptură, scoptúra, scoptúri, s.f. (reg.) brânza de vaca obtinuta din laptele acru încalzit sau din zerul fiert; scoptatura.
oleomargarină, OLEOMARGARÍNĂ s.f. Grasime lichida, purificata, obtinuta din seu si întrebuintata la fabricarea margarinei. [Pron. -le-o-. / < fr. oléomargarine].
ortogonal, ORTOGONÁL, -Ă adj. Care formeaza unghiuri drepte. ♦ Proiectie ortogonala = proiectie obtinuta prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiectie; proiectie ortografica. ♦ (Despre suprafete, despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersectie sa fie perpendiculare. [< fr. orthogonal, cf. gr. orthos – drept, gonia – unghi].
cărare, caráre (carắri), s.f. – 1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul. – 2. Linie obtinuta prin despartirea în doua a parului de pe cap. – Mr. carare. Lat. carraria (Densusianu, Hlr., 159; Puscariu 287; Candrea-Dens., 244; REW 1718; Philippide, II, 636); cf. alb. karrarë, it. carraja (calabr. cárrara), prov. carriera, v. fr. charrière, cat., sp. carrera, port. carreira. Semantismul prezinta o schimbare proprie limbii rom., în timp ce celelalte limbi romanice pastreaza sensul primitiv de "drum de care". Puscariu a încercat în mai multe rînduri (Locul limbii romîne, 34; Études de linguist. rom., 40; DAR; contra Rosetti, I, 174; cf. Iordan, RF, VI, 150) sa explice aceasta schimbare prin conditiile tipice ale vietii primitive ale romînilor, în regiunile muntoase. Mai probabil, lat. carraria s-a contaminat cu scalaria (› fr. escalier), cf. lat. scala "iesire povîrnita", de unde sard. iskela "carare", alb. škalë, s.b., bg. skala "stînca ascutita", ngr. σϰάλα, etc. (Wagner 110; cf. REW 7637). Der. cararau, s.m. (Bucov., Maram., vagabond, haimana); carara, vb. (a face carari; a ascuti ferastraul); cararat, adj. (plin de carari; striat, dungat).
ostatic, OSTÁTIC, -Ă s.m. si f. 1. Persoana retinuta drept garantie de catre un stat etc. pentru îndeplinirea obligatiilor luate de statul caruia îi apartine persoana retinuta. 2. (Fig.; fam.) Gaj, zalog. [Var. ostatec s.m.f. / < it. ostatico].
oxidază, OXIDÁZĂ s.f. Enzima, continuta în celulele vegetale si animale, care catalizeaza reactiile de oxidare a unei substante chimice. [< fr. oxidase].
palafită, PALAFÍTĂ s.f. Locuinta lacustra sustinuta pe pari; constructie facuta pe un teren nestabil, întarit cu pari. [< it. palafitta, fr. palafitte].
spegnuţă, spegnúta, spegnúte, s.f. (reg.) cantitate mica de lâna sau de cânepa daracita.
sprâncenea, sprânceneá, sprâncenéle, s.f. (reg.) sprânceana mica; sprâncenuta, sprâncenusa, sprâncenuta.
sprâncenuşă, sprâncenúsa, sprâncenúse, s.f. (reg.) sprâncenuta, sprâncenea.
palogramă, PALOGRÁMĂ s.f. Curba obtinuta la palograf. [< fr. pallogramme].
papirus, PAPÍRUS s.n. Planta erbacee acvatica din a carei tulpina membranoasa se scoteau niste foite, folosite în antichitate si în evul mediu pentru a se scrie pe ele; foita, foaie obtinuta dintr-o asemenea planta. ♦ Manuscris scris pe astfel de foi. [Pl. -suri. / < fr., lat. papyrus, cf. gr. papyros].
autocromie, AUTOCROMÍE s. f. 1. tipar colorat executat prin combinarea a doua procedee de imprimare diferite. 2. procedeu de fotografiere în culori; fotografia obtinuta. (< germ. Autochromie)
stânuţă, stânúta, stânúte, s.f. (reg.) stâna mica; stânisoara.
stârfocit, stârfocít, stârfocíta, adj. (reg.) 1. (despre fructe, legume) moale, coflesit. 2. (fig.; despre oameni) cu tinuta în dezordine. 3. (fig.; despre copii) alintat.
sternuţă, sternúta, sternúte, s.f. (reg.) ceea ce se asterne în pat.
parafină, PARAFÍNĂ s.f. Substanta solida, alba si translucida, obtinuta din distilarea titeiului sau a carbunilor si întrebuintata la fabricarea lumânarilor, la prepararea alifiilor etc. [< fr. paraffine].
străchiniţă, strachiníta, strachiníte, s.f. (înv.) strachinuta, strachinita, strachioara.
străfiga, strafigá1, strafig, vb. I (reg.) 1. a stranuta. 2. a sughita. 3. (despre cai) a forai; a necheza. 4. a scuipa.
strănut, stranút, stranúta, adj., s.m. si f. (înv. si pop.) (cal) cu o pata alba pe nas sau pe bot.
strănutător, stranutatór, stranutatoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care stranuta; care produce stranutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiute-albe, rototele-albe, coada-soricelului.
stupinuţă, stupinúta, stupinúte, s.f. (reg.) livada de stupi mica; stupinita.
penicilină, PENICILÍNĂ s.f. Antibiotic de origine vegetala, lichida sau cristalizata, obtinuta din tulpinile unor ciuperci. [< fr. pénicilline < lat. penicillium – mucegai, cf. engl. penicilin].
sucnişoară, sucnisoára, sucnisoáre, s.f. (reg.) fustisoara, fustita, sucnita, sucnuta.
sucniţă, sucníta, sucníte, s.f. (reg.) fustisoara, fustita, sucnisoara, sucnuta.
sucnuţă, sucnúta, sucnúte, s.f. (reg.) fustisoara, fustita, sucnisoara, sucnita.
perlon, PERLÓN s.n. Fibra sintetica obtinuta prin chimizarea produselor petroliere si a gazelor de sonda si de cracare, din care se fac ciorapi de calitate superioara, lenjerie etc. [< germ. Perlon, cf. fr. perlon – nume comercial].
sulimenitură, sulimenitúra, sulimenitúri, s.f. (înv.) 1. fard, dres. 2. cinabru; culoare rosie obtinuta din cinabru.
pitoresc, PITORÉSC, -EÁSCĂ adj. Care impresioneaza prin bogatia coloritului si varietatea formei; încântator, minunat; (p. ext.) care încânta ochiul prin tinuta, miscare, culoare. ♦ (Despre stil) Variat, colorat, bogat în imagini, în expresii. [Cf. fr. pittoresque, it. pittoresco].
placaj, PLACÁJ s.n. 1. Placa obtinuta prin încleierea mai multor foi de furnir asezate unele peste altele; se foloseste la confectionarea de mobile, de panouri etc. 2. Învelis de piatra, de caramida, de lemn etc. cu care se acopera un element de constructie, un obiect de lemn etc. pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. Oprirea din actiune a unui jucator la rugbi prin imobilizare cu mâinile; placare. [< fr. placage].
pluviogramă, PLUVIOGRÁMĂ s.f. Diagrama obtinuta la pluviograf. [Pron. -vi-o-. / < fr. pluviogramme, cf. lat. pluvia – ploaie, gr. gramma – scriere].
polivinil, POLIVINÍL s.n. Masa plastica obtinuta prin polimerizarea vinilului. [< fr. polyvinyle].
cehăi, cehaí (-ắiesc, -ít), vb. – 1. A latra. – 2. A plictisi, a sîcîi, a bate la cap. – Var. cihai, cehni. Pare a se baza pe creatia imitativa mag. csah, care reproduce latratul, cf. mag. csaholni "a latra" si "ceahlau". Mai putin probabila der. propusa de Cihac, II, 52, din pol. syczéć, sykać "a fluiera", sau cea a lui Scriban, din rut. čihati "a stranuta". – Der. ceahna, s.f. (cîine; zgîrcit, calic); cehnit, s.n. (latrat); cehnitura, s.f. (latrat); ciohota, s.m. (la nuntile tipice din Banat si Trans., organizatorul petrecerii).
polietilenă, POLIETILÉNĂ s.f. Masa plastica obtinuta prin chimizarea produselor petroliere si a gazelor de sonda si de cracare, utilizata în industria de ambalaje si a obiectelor de uz casnic. [< fr. polyéthylène].
polizaharidă, POLIZAHARÍDĂ s.f. Substanta din clasa hidratilor de carbon, obtinuta prin unirea mai multor molecule de monozaharide. [< fr. polysaccharide].
poză, PÓZĂ s.f. 1. Atitudine, pozitie, tinuta (pentru a poza). ♦ A(-si) lua o poza = a afisa o atitudine afectata, studiata. 2. Fotografie. 3. (Tehn.) Pozare. [< fr. pose].
şlampăt, slámpat, slámpata, adj. s.f. 1. (pop. si fam.) persoana care are o tinuta neglijenta, dezordonata. 2. (reg.; în forma: sloampata) femeie proasta si lenesa.
prestanţă, PRESTÁNŢĂ s.f. Ţinuta, atitudine demna, impunatoare. [Cf. it. prestanza, fr. prestance].
produs, PRODÚS s.n. 1. Bun material realizat în procesul de productie; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. ♦ Corp, substanta preparata în laborator sau obtinuta pe cale naturala. 2. Urmare, rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 3. (Mat.) Rezultatul unei înmultiri. [Pl. -use, -usuri, (rar s.m.) -usi. / < produce, dupa fr. produit].
profilogramă, PROFILOGRÁMĂ s.f. Înregistrare grafica a asperitatilor de pe suprafata unei piese prelucrate, obtinuta cu profilograful. [Cf. fr. profilogramme].
procentaj, PROCENTÁJ s.n. Procent. ♦ Calculul facut pentru stabilirea procentului; cifra obtinuta prin acest calcul. [Dupa fr. pourcentage].
şotită, sotíta s.f. (reg.) tuica foarte slaba, obtinuta la sfârsitul distilarii.
şulfă, súlfa, súlfe, s.f. (reg.; deprec.) 1. haina veche, deformata sau de calitate inferioara. 2. haina de croiala oraseneasca. 3. femeie care are o tinuta neîngrijita, neglijenta. 4. persoana care se îmbraca în haine orasenesti. 5. om de nimic. 6. femeie de moravuri usoare; femeie intriganta. 7. (în expr.) a latra ca o sulfa = a fi guraliv.
radiografie, RADIOGRAFÍE s.f. Totalitatea procedeelor folosite pentru obtinerea unor probe fotografice cu ajutorul razelor X. ♦ (Concr.) Fotografie obtinuta în acest fel. [Gen. -iei. / < fr. radiographie].
rahianestezie, RAHIANESTEZÍE s.f. (Med.) Anestezie obtinuta printr-o injectie (cu novocaina etc.) în sira spinarii. [Pron. -hi-a-, gen. -iei. / cf. fr. rachianesthésie].
recalificare, RECALIFICÁRE s.f. Actiunea de a (se) recalifica; (concr.) calificare nou obtinuta. [< recalifica].
relon, RELÓN s.n. Fibra sintetica obtinuta prin polimerizarea caprolactamei, din care se fac si fire pentru tesaturi, tricotaje etc. [Nume comercial].
rolan, ROLÁN s.n. Fibra textila sintetica obtinuta prin polimerizare, cu proprietati asemanatoare lânii. [Nume comercial românesc].
reticenţă, RETICÉNŢĂ s.f. Omisiune voita, ocolire a unui lucru care trebuie spus; retinere, atitudine retinuta, rezervata într-o anumita chestiune. ♦ Figura de stil prin care cineva îsi întrerupe deodata sirul gândirii pentru a trece la o alta idee, lasând numai sa se înteleaga ceea ce ar fi voit sa spuna. [< fr. réticence, cf. lat. reticentia].
rezinat, REZINÁT s.m. Substanta obtinuta prin combinarea unei rasini cu un metal si întrebuintata în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. [< fr. résinate].
zambulică, zambulíca, zambulíci, s.f. (reg.) hainuta scurta.
cidru, cídru s.n. – Bautura obtinuta prin fermentarea mustului de mere. Fr. cidre.
sclavie, SCLAVÍE s.f. Stare, conditie de sclav; robie; sclavaj. ♦ (Fig.) Stare de dependenta politica, sociala si economica în care este tinuta o tara, o clasa sociala, un individ. [Gen. -iei. / < sclav + -ie].
seriografie, SERIOGRAFÍE s.f. Înregistrare a unei serii de clisee cu ajutorul seriografului. ♦ Imagine astfel obtinuta. [Pron. -ri-o-, gen. -iei. / < fr. sériographie].
seriozitate, SERIOZITÁTE s.f. 1. Însusirea de a fi serios; tinuta, comportare care denota aceasta însusire. ♦ Mina serioasa, gravitate. 2. Profunzime; temeinicie. 3. Parte grava, importanta a unui lucru. [Pron. -ri-o-. / cf. germ. Seriosität].
silon, SILÓN s.n. Fibra sintetica textila obtinuta prin polimerizare. [< germ. Silon – nume comercial].
ciulin, ciulín (ciulíni), s.m. – 1. Varietate de scaiete (Carduus nutans; Dipsacus silvestris; Onopordon Acanthium; Berberis vulgaris; Xanthium spinosum; etc.). – 2. (Înv.) Cui de fier folosit la tortura. – Mr. ciuliia "spin." Sl., cf. rus. čilim, mag. súlyom (Cihac, II, 58); din mag. dupa Gáldi, Dict., 173. – Der. ciulinos, adj. (spinos); ciuline, s.f. pl. (paste fainoase).
spirogramă, SPIROGRÁMĂ s.f. Diagrama obtinuta la spirograf. [Cf. fr. spirogramme].
cnut, cnut (cnúturi), s.n. – Bici. – Var. (înv.) cnuta. Rus. knut (sec. XVIII).
storax, STÓRAX s.n. Rasina naturala mirositoare, obsinuta din sucul de stirax. [< fr. storax].
şarjă, SÁRJĂ s.f. I. Încarcatura normala a unui cuptor metalurgic, care se prelucreaza pentru a se obtine un metal cu o anumita compozitie. ♦ Cantitatea de metal lichid obtinuta într-un cuptor înalt dintr-o încarcatura normala. ♦ Procesul de încarcare, prelucrare si scoatere a materialului dintr-un cuptor metalurgic. ♦ Cantitate totala de material lemnos destinata a fi uscata printr-o singura operatie de uscare. II. Atac impetuos, avântat, dat de o trupa de cavalerie. ♦ (Sport) Atac plin de elan asupra adversarului. III. Atac violent prin scris si prin caricaturi (în presa, în teatru etc.). ♦ Interpretare, înfatisare exagerata a unui personaj, a unei idei etc. [< fr. charge].
corn, corn (-oárne), s.n. – 1. Fiecare din cele doua excrescente de pe osul frontal al rumegatoarelor. – 2. Instrument muzical de suflat. – 3. Obiect, vas din corn. – 4. Materie cornoasa. – 5. Simbol al calcarii credintei conjugale. – 6. Parte a plugului. – 7. Dinte al furcii. – 8. Brat al crucii. – 9. Produs de panificatie în forma de semiluna. – 10. Semiluna. – 11. Vîrful unei stele. – 12. Colt, ungher, margine. – 13. Punct cardinal. – 14. Aripa de oaste. – 15. Capat, extremitate. – 16. Bucata, codru de pîine. – 17. Vîrf de palarie. – 18. Filacteriu. – 19. (Înv.) Putere, stapînire, imperiu. – 20. (Banat) Prost, natîng. – Mr., istr. cornu, megl. corn. Lat. cǒrnu (Puscariu 400; Candrea-Dens., 394; REW 2240; DAR); cf. it. corno, prov., cat. corn, fr. cor(ne), sp. cuerno, port. corno. Sensul 4 este sing. tantum, 5 pl. tantum. Pl. coarne serveste numai pentru sensurile 1, 5, 6 si 7; în celelalte cazuri, se foloseste pl. cornuri, si în ultimul, corni, m. Der. cornulet, s.m. (planta, Ceratocephalus orthoceras); cornuta, s.f. (planta, Xanthium spinosum); cornita s.f. (cornulet; minciuna, exagerare; coc; corn de cerb; varietate de struguri); cornit, s.n. (Banat, sac folosit ca tipar pentru brînza); cornaci, adj. (cu coarne); cornaci, s.m. (plugar care tine coarnele plugului; planta acvatica, Trapa natans; diavolul); cornac, s.m. (bondar); corneci, s.m. (bondar; corn pentru praf de pusca); coarnes, adj. (încornorat, cu coarne); goarnes, adj. (cu coarne; varietate de struguri); cornea, s.m. (diavolul); cornici, s.m. (persoana care tine coarnele plugului); cornisor, s.m. (Arg., bou); cornos, adj. (cu coarne; dur, tare); cornovina, s.f. (Banat, om prost); cornuros, adj. (ascutit, cu vîrf); cornorat (var. încornorat), adj. (cu coarne; ascutit, crestat; exagerat, imposibil, evident fals); (în)cornorat, s.m. (diavolul); cornut, s.m. (care are coarne; prost); corni, vb. (a pune bîrnele care alcatuiesc coltul unei cladiri); încorna, vb. (a alcatui coltul unei constructii; a pune coarne); cornar, s.m. (vînzator de cornuri, chifle; plugar care tine coarnele plugului; înv., perceptor care strîngea darea pe vite); cornar, s.m. (plug cu un singur corn; stîlp care alcatuieste coltul unei constructii); cornarie, s.f. (placintarie); cornari, vb. (a rani cu coarnele; a pune coarne; a tine coarnele plugului; a alcatui coltul unei constructii; înv., a strînge, darea pe vite; refl., a-si rupe un corn); cornarit, s.n. (veche dare de un leu pentru fiecare bou vîndut la tîrg, impusa în Moldova de Antioh Cantemir, în 1706); cornat, adj. (cu coarne); cornatel, s.m. (nume al mai multor plante, Galium Aparine; Lycopodium selago; Xanthium strumarium), la care este evidenta încrucisarea cu corn "planta"; cornatar, s.m. (insecta, Naucornis cinicoides); cornisor, s.n. (colt; planta); încornora, vb. (a pune coarne). Der. neol. cornalina, s.f., din fr.; cornee, s.f., din fr.; cornet, s.n. (coarne de animal; instrument muzical; hîrtie rasucita în forma de corn; lame osoase în forma de cornet situate pe peretii celor doua nari), din fr.; cornet, s.m. (goarna), din fr. cornette, în parte prin intermediul rus. sau pol. kornet, cf. germ. Kornett; cornist, s.m. (trompetist), din fr. corniste; cornise, s.f., din fr. corniche, cu dubletele corniz, s.n. (rindea), din bg. korniz, si acesta din germ. Karnies (DAR); si corniza, s.f. (vergea de draperie), din acelasi cuvînt german, prin intermediul ngr. ϰορνύζα. Adj. cornut, considerat în general ca reprezentant direct al lat. cornūtus (Puscariu 405; Candrea-Dens., 397; REW 2242; DAR), cf. it. cornuto, prov., cat. cornut, sp., port. cornudo), pare a explica alb. kërrutë (Philippide, II, 639), ca si ngr. ϰορούτα, rut. hornuta, slov., ceh. kornuta, ceh. kurnota, pol. kurnuty (Candrea, Elemente, 400; Berneker 573).
tempera, TÉMPERA s.n. 1. Culoare obtinuta prin amestecarea ei cu lianti pe baza de substante albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu de pictura care întrebuinteaza astfel de culori. [Pl. invar. / < it. tempera].
tiranie, TIRANÍE s.f. 1. Forma de guvernamânt antica a unor cetati grecesti caracteristica epocii de trecere de la oligarhia aristocratica la democratia sclavagista. ♦ Putere obtinuta prin uzurpare. 2. Stapânire nedreapta, bazata pe asuprire si violenta; domnie despotica. Gen. -iei. / < fr. tyrannie, lat., gr. tyrannia].
titlu, TÍTLU s.n. 1. Calitate obtinuta de cineva în urma unor studii speciale sau în urma unei performante sportive. ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fala. ♦ (In orânduirea feudala si capitalista) Demnitate, rang. 2. Cuvânt sau text situat în fruntea unei carti, a unui capitol etc. indicând rezumativ materia care se trateaza; (p. ext.) orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la începutul unui film, care indica numele acestuia, realizatorii si studioul care l-a produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite în limbi straine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca... 3. Capitol în textele de legi, în regulamente etc. 4. (Jur.) Titlu de proprietate = act scris care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (ec.) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative si reprezentând o obligatie de rambursare la scadenta a unei anumite sume de bani. 5. (Fig.) Baza legala, drept. 6. Cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimata în parti la mie; titru (2). [< lat. titulus].
tomografie, TOMOGRAFÍE s.f. Metoda de radiografie care permite obtinerea de imagini de la diferite adâncimi ale plamânului omenesc, ale unui organ. ♦ (Concr.) Imagine astfel obtinuta. [Gen. -iei. / < fr. tomographie, cf. gr. tome – sectiune, graphein – a scrie].
cotropi, cotropí (-pésc, -ít), vb. – 1. A acoperi, a astupa. – 2. A ocupa, a umple. – 3. A invada, a calca în picioare. – Var. (înv.) cutropi, cutrupi, încotropi, încotroji, încotrosna, încot(r)osma. Formatie expresiva, ca în cazurile vb. (în)cotopi, cotrobai, coplesi, coflesi, comînji; fonetic si semantic coincide cu cotroci. Celelalte ipoteze par hazardate: din sl. otrabiti "a taia" (Cihac, II, 88); din lat. •contorpire în loc de contorpere (Tiktin; Candrea-Dens., 469); din gr. ϰατοροφόω "a acoperi casa" (Diculescu, Elementele, 472); din v. germ. •thorp "turma, multime", în forma lat. troppus, ipoteza sustinuta insistent de Puscariu (Academia ortodoxa, Cernauti, 1936, 139; Dacor., VIII, 292; DAR; Puscariu, Lr., 273; cf. împotriva Rosetti, I, 160). Scriban pare a fi banuit caracterul expresiv al formatiei, comparînd-o cu cotroci "a iscodi, a cerceta". – Der. cotropitor, adj. (invadator); descotropi, vb. (a elibera, a slobozi; Banat, a descoperi, a dezveli).
abaca, abáca s.f. (< fr. abaca, sp. acacá; cuv. filipinez) 1. Bananier care are fructele necomestibile si petiolurile frunzelor lungi din care se obtin fibre textile; creste în Filipine. 2. Fibra textila obtinuta din petiolurile frunzelor acestui bananier; cânepa de Manila. (Nota: Definitia provine din Dictionarul enciclopedic ilustrat – DEI, Editura Cartier, 1999.)
triforiu, TRIFÓRIU s.n. (Arhit.) Galerie îngusta, sustinuta de colonete, practicata în zidurile laterale ale unei biserici, deasupra navelor laterale. [Pron. -riu. / < fr. triforium].
trinitrotoluen, TRINITROTOLUÉN s.n. Substanta cristalizata de culoare galbena-deschisa, obtinuta prin nitrarea toluenului, care se întrebuinteaza ca exploziv; trotil. [Pron. -lu-en. / < fr. trinitrotoluène].
trioleină, TRIOLEÍNĂ s.f. Substanta lichida continuta în grasimi vegetale. [Pron. tri-o-le-i-. / < fr. trioléine].
ţinută, ŢINÚTĂ s.f. 1. Atitudine, pozitie a corpului. 2. Fel de a se purta; comportare, comportament. 3. Mod de a se îmbraca, de a se prezenta în societate; (p. ext.) îmbracaminte, costum. ♦ Ţinuta de campanie = echipamentul complet al unui ostas în campanie. 4. (Muz.) Facultatea de a prelungi un sunet. 5. (Lingv.) Act fonator în timpul caruia organul vocal pastreaza o anumita pozitie. [< tine, dupa it. tenuta, fr. tenue].
cucui, cucúi (cucúie), s.n. – 1. Mot de pene la pasari. – 2. Vîrf, culme, apogeu. – 3. Culme, creasta. – 4. Umflatura, protuberanta. – 5. Umflatura la cap provocata de lovirea cu un corp tare. – Mr. cucul’u, megl. cucul’. Lat. •cucullium, în loc de cucullus (Candrea-Dens., 419; Pascu, I, 71), cf. ngr. ϰουϰούλιον (de unde sl. kukuli, rom. cuculiu, s.n., înv., potcap caracteristic calugarilor ortodocsi, sec. XVII, cf. culion), › alb. kukül’ "gluga". Cf. si calabr. cuccua "tumoare, basica", calabr. kukuggyata "ciocîrlie", nume datorat motului. Der. sustinuta de Puscariu, Dacor., IX, 440 si DAR, din lat. coccum "boaba", cu suf. -ui, este de nesustinut, atît din cauza dificultatii de a explica semantic primele sensuri ale cuvîntului rom., cît si a rezultatului din dialecte. Din gr. ϰουϰούλιον "pustula", dupa Roesler 571; anterior indoeurop., dupa Lahovary 323. Este cuvînt general cunoscut; însa în vest se foloseste adesea cu sensul de "cocos" (ALR, I, 6). Der. cucuia, vb. refl. (a se umfla, a face cucuie; despre pasari, a se duce la culcare, a se cocota, a se sui; a se gati, a se dichisi); cucuiat, adj. (motat; care are cucuie; cocotat; deosebit, iesit din comun); cuculei, s.n. (culme, înaltime). Sb. kukulj "gluga" nu provine din rom., cum credea Candrea, Elemente, 407, ci din mag.
aromat, Aromat, parfumat cu vanilina (în special când vanilina este obtinuta pe cale chimica)
făină, faína (faínuri), s.f. – Pulbere obtinuta prin macinarea boabelor de cereale. – Var. (înv.) farina, (Banat) fanina. Mr., megl. farina, istr. farirę. Lat. farῑna (Puscariu 572; REW 3197; Candrea, Éléments, 48; Rosetti, Rhotacisme, 20; DAR), prin intermediul fazelor atestate de var., rezultat al asimilarii r-n › n-n si al disimilarii corespunzatoare; cf. vegl. faraina, it. farina, prov. farina, fr. farine, sp. harina, port. farinha. Der. faina, vb. (a acoperi cu faina); fainar, s.m. (fabricant sau vînzator de faina), care, dupa Puscariu 573 ar fi reprezentant direct al lat. farῑnarius, ipoteza abandonata în DAR; fainar, s.n. (lada sau depozit de faina); fainareasa, s.f. (fainar); fainarie, s.f. (magazin de faina); faineala, s.f. (dare prin faina; sulemenire; bataie); fainos, adj. (ca faina), care, dupa Puscariu 574 si DAR provine direct din lat. farinosus; fainosa, vb. refl. (a deveni fainos; a se pudra, a se sulemeni); înfaina (var. înfainosa), vb. (a da prin faina; a pudra; a bate).
faulă, faúla (-le), s.f. – (Trans. de Vest) Mod de a fi , aspect, aparenta. – Var. faula. Lat. fābŭla "istorie", cf. subula › sula, stabulum › staul; schimbarea de accent ca în audio › aud. Cuvîntul nu a fost studiat, si circula putin; însa pare a însemna, mai curînd decît "aspect fizic", ceva în sensul de "dispozitie, tinuta". Cf. citatul lui Frîncu-Candrea, în DAR; ian spune-mi faula lui. Tiktin si DAR dau cuvîntul drept necunoscut. Este dublet de la fabula. Cf. it. fola "priveste" (Battisti, III, 1676).
mulard, MULÁRD s. m. rata hibrida, obtinuta prin încrucisarea dintre masculul de rata leseasca si femela din rata comuna. (< fr. mulard)
nefogramă, NEFOGRÁMĂ s. f. imagine obtinuta la nefograf. (< engl. nephogram)
negativ, NEGATÍV, -Ă I. adj. 1. care neaga, tagaduieste ceva. 2. care reprezinta o negatie. ♢ (log.; despre judecati) care enunta lipsa apartenentei însusirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♢ ostil progresului; distructiv. 3. (despre numere) mai mic decât zero. II. s. n. 1. imagine obtinuta pe un material fotosensibil, prin redarea inversata a tonurilor si a laturilor subiectului fotografiat. 2. (poligr.) litera alba pe fond închis. (< fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)
nirvana, NIRVÁNA s. f. (în budism, în jainism si în filozofia indiana) stare de liniste desavârsita, de fericire, eliberare definitiva de suferinte, de grijile vietii, obtinuta prin contemplatie si asceza. (< fr. nirvana)
nitroceluloză, NITROCELULÓZĂ s. f. substanta obtinuta prin tratarea celulozei cu acid azotic si sulfuric, folosita ca exploziv; nitrat de celuloza. (< fr. nitrocellulose)
normal, NORMÁL, -Ă I. adj. 1. firesc, comun, obisnuit. ♢ (despre oameni) sanatos (fizic si psihic). 2. conform unor norme. ♢ (despre marimi) cu valoare apropiata de cea întâlnita frecvent. 3. (chim.) concentratie ~a = cantitatea de substanta continuta într-o solutie, exprimata în echivalenti-gram la litru de solutie. 4. (mat.) sectiune ~a = sectiune realizata cu un plan care contine normala (II, 1) într-un punct dat la suprafata sectionata. 5. scoala ~a (si s. f.) = scoala în care se pregatesc învatatorii. II. s. f. 1. dreapta perpendiculara dusa pe tangenta la o curba în punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculata dintr-un sir de ani de referinta. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale)
nostrifica, NOSTRIFICÁ vb. tr. (în trecut) a recunoaste, a echivala un titlu, o diploma obtinuta în strainatate. (< germ. nostrifizieren)
novolac, NOVOLÁC s. n. rasina sintetica obtinuta prin condensarea fenolului cu formaldehida în mediul acid, folosita la fabricarea unor lacuri. (< fr. novolaque)
nutant, NUTÁNT, -Ă adj. (despre organele plantelor) cu partea terminala aplecata în jos. (< fr. nutant, lat. nutans)
nutaţie, NUTÁŢIE s. f. 1. oscilatia axei unui astru în cursul miscarii de precesie; (spec.) oscilatia axei Pamântului într-o perioada de 18 ani si 8 luni. 2. una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si care face sa oscileze axa de rotatie proprie corpului. 3. (med.) basculare înainte a bazei sacrului si înapoi a coccisului, produsa spontan în cursul nasterii. ♢ oscilatie a capului. 4. miscare de oscilatie descrisa de plante în timpul cresterii. (< fr. nutation, lat. nutatio)
ondogramă, ONDOGRÁMĂ s. f. înregistrare obtinuta la ondograf. (< engl. ondogram)
ortodiagramă, ORTODIAGRÁMĂ s. f. imagine obtinuta prin ortodiagrafie. (< fr. orthodiagramme)
oscilogramă, OSCILOGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta la oscilograf. (< fr. oscillogramme)
ostatic, OSTÁTIC, -Ă s. m. f. persoana retinuta drept garantie de catre un stat etc. pentru îndeplinirea obligatiilor luate de statul caruia îi apartine persoana retinuta. (< it. ostatico)
oxiacetilenic, OXIACETILÉNIC, -Ă adj. referitor la oxiacetilena. o sudura ~a = procedeu de sudura cu flacara întretinuta de oxigen si acetilena. (< fr. oxyacétylénique)
palogramă, PALOGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta la palograf. (< fr. pallogramme)
parafină, PARAFÍNĂ s. f. substanta solida, alba si translucida, obtinuta prin distilarea titeiului sau a carbunilor si folosita la fabricarea lumânarilor, a cerii de parchet, la prepararea alifiilor etc. (< fr. paraffine)
paritate, PARITÁTE s. f. 1. egalitate numerica. ♢ (mat.) proprietate a unui numar întreg de a fi divizibil cu 2. 2. echivalenta valorica. 3. valoarea, exprimata în aur, a mai multor unitati monetare. o ~ monetara = raportul valoric dintre cantitatea de metal pretios de acelasi fel continuta în unitatile monetare a doua tari: ~ valutara = exprimarea valorilor paritare într-o valuta. (< fr. parité, lat. paritas)
pegulă, PÉGULĂ s. f. materie vâscoasa obtinuta prin fierberea rasinii de brad, care se folosea în vechea pictura la prepararea vernisului. (< it. pegola)
peletă, PELÉTĂ s. f. granula obtinuta prin peletizare. (< fr., engl. pellet)
pentan, PENTÁN s. m. hidrocarbura saturata aciclica din seria parafinelor, obtinuta prin fractionarea gazolinei, solvent în sinteze organice. (< fr. pentane)
pielogramă, PIELOGRÁMĂ s. f. imagine obtinuta prin pielografie. (< fr. pyélogramme)
piezogramă, PIEZOGRÁMĂ s. f. curba obtinuta la piezograf. (< fr. piézogramme)
pirogravură, PIROGRAVÚRĂ s. f. tehnica de ornamentare a suprafetei unor obiecte din lemn, os, piele etc. cu un instrument ascutit la vârf si înrosit. ♢ gravura obtinuta; obiect pirogravat. (< fr. pyrogravure)
pletismogramă, PLETISMOGRÁMĂ s. f. curba obtinuta la pletismograf. (< fr. pléthysmogramme)
pluviogramă, PLUVIOGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta la pluviograf. (< fr. pluviogramme)
pneumogramă, PNEUMOGRÁMĂ s. f. imagine obtinuta prin pneumografie. (< fr. pneumogramme)
pneumotahogramă, PNEUMOTAHOGRÁMĂ s. f. curba obtinuta la pneumotahograf. (< fr. pneumotachogramme)
poliamidă, POLIAMÍDĂ s. f. masa plastica obtinuta prin policondensarea unor (amino) acizi, prin polimerizarea lactamelor etc., la fabricarea unor fibre sintetice. (< fr. polyamide)
polistiren, POLISTIRÉN s. n. masa plastica solida, rezistenta, obtinuta prin polimerizarea stirenului. (< fr. polystyrène, engl. polystyrene)
polivinil, POLIVINÍL s. n. masa plastica foarte rezistenta, obtinuta prin polimerizarea vinilului. (< fr. polyvinyle)
portic, PORTÍC s. n. 1. galerie deschisa, sustinuta de o colonada, de-a lungul unei cladiri, în jurul unei gradini sau piete. 2. instalatie de gimnastica cu o serie de aparate (pârghii, prajini etc.) pentru diferite exercitii. (< fr. portique, lat. porticus)
postefect, POSTEFÉCT s. n. efect de variatie în timp a deformatiei unui corp, când starea lui de tensiune este mentinuta constanta. (< post1- + efect)
poză, PÓZĂ s. f. 1. atitudine, comportare, pozitie (specifica), tinuta (pentru a poza). o a(-si) lua o ~ = a afisa o atitudine afectata, studiata. 2. (fam.) fotografie. ♢ ilustratie. (< fr. pose)
pozitiv, POZITÍV, -Ă I. adj. 1. întemeiat pe experienta; (p. ext.) adevarat, real, efectiv, incontestabil. 2. (despre numere sau marimi scalare) mai mare decât zero. ♢ (despre electricitate) obtinuta prin frecarea unui baston de ebonita cu o bucata de postav; (despre polii unei surse electrice) prin care iese curentul electric; (despre electrozii sau bornele receptoarelor electrice) care se leaga la polul pozitiv al sursei. 3. (despre oameni) realist, înclinat catre o activitate practica. 4. care exprima o afirmatie, o aprobare. 5. cu calitati alese; valoros. 6. (gram.) grad ~ (si s. n.) = forma a adjectivului sau a adverbului care prezinta însusirea obisnuita a unui obiect sau caracteristica obisnuita a unei actiuni. II. s. n. copie a unui negativ fotografic care reda, asemanator cu realitatea, partile luminoase si cele întunecate ale obiectului fotografiat. (< fr. positif, lat. positivus)
poziţie, POZÍŢIE s. f. 1. mod în care este asezat sau situat ceva sau cineva; (p. ext.) loc unde se gaseste ceva sau cineva. ♢ (muz.) loc al unei note sau al unei chei pe portativ; felul în care sunt tinute mâinile în timpul cântatului la instrumentele muzicale. ♢ locul pe care îl ocupa un sunet într-un cuvânt. 2. teren, loc pe care sunt dispuse trupele pe front sau navele de razboi pe mare, servind ca baza de atac sau de aparare. 3. atitudine a corpului; tinuta. 4. situatie, stare în care se gaseste cineva sau ceva. ♢ situatie sociala, rang. (< fr. position, lat. positio, germ. Position)
premixaj, PREMIXÁJ s. n. grupare pe o singura banda, prin mixaj, a unor componente sonore ale unui film. ♢ fonograma obtinuta în urma unei asemenea operatii. (< pre- + mixaj)
preocupare, PREOCUPÁRE s. f. 1. faptul de a (se) preocupa; interes deosebit, grija pentru ceva sau cineva; (p. ext.) activitate sustinuta într-un anumit domeniu. 2. stare de îngrijorare, de neliniste. (< preocupa)
prestanţă, PRESTÁNŢĂ s. f. tinuta, atitudine demna, impunatoare. (< fr. prestance)
pretorat, PRETORÁT s. n. (în vechea armata) autoritate militara detinuta de pretor (2). (< pretor + -at)
procentaj, PROCENTÁJ s. n. procent. ♢ calcul facut pentru stabilirea procentului; cifra obtinuta. (dupa fr. pourcentage)
produs, PRODÚS s. n. 1. bun material realizat în procesul de productie. •bogatie, recolta. 2. corp, substanta preparata în laborator sau obtinuta pe cale naturala. 3. rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 4. (mat.) rezultat al unei înmultiri. (dupa fr. produit)
profilogramă, PROFILOGRÁMĂ s. f. înregistrare grafica obtinuta cu profilograful. (< fr. profilogramme)
protiron, PROTIRÓN s. n. 1. (ant.) vestibul al unei case grecesti. 2. mica constructie adaugata peretelui de intrare într-o biserica, portalului sau pronaosului, constând dintr-o bolta în forma de baldachin sprijinita de perete si sustinuta, în fata, de doua coloane. (< gr. prothyron)
purpurină, PURPURÍNĂ s. f. materie coloranta rosie-purpurie, extrasa din radacina unor plante sau obtinuta sintetic. (< fr. purpurine)
radioautografie, RADIOAUTOGRAFÍE s. f. 1. metoda roentgenologica de verificare a prezentei substantelor radioactive în glandele hormonale. 2. imagine obtinuta pe un film radiografic dupa injectarea si localizarea într-un organ a unui izotrop radioactiv. (< engl. radioautography)
radiografie, RADIOGRAFÍE s. f. 1. înregistrare pe un film sau pe o placa fotografica a imaginii unui obiect cu ajutorul razelor X; schiagrafie. ♢ imaginea obtinuta. 2. analiza a unui text în scopul decoperirii unor particularitati intime, care n-au fost puse suficient în evidenta. (< fr. radiographie)
radiogramă, RADIOGRÁMĂ s. f. 1. comunicare transmisa prin radio; radiotelegrama. 2. fotografie obtinuta cu razele X; radiografie. (< fr. radiogramme)
radioscopie, RADIOSCOPÍE s. f. examinare vizuala a unui corp opac prin proiectare pe un ecran fluorescent a unui fascicul de raze X care strabat acel corp. ♢ imaginea obtinuta. (< fr. radioscopie)
recalificare, RECALIFICÁRE s. f. 1. pregatire în vederea unei noi profesiuni. 2. (sport) proba sustinuta de un sportiv, de o echipa pentru a se califica mai departe într-o competitie. (< recalifica)
recital, RECITÁL s. n. program muzical sustinut de un singur artist si cu un singur instrument. ♢ orice manifestare artistica sustinuta de un singur interpret. (< fr. récital)
reocardiogramă, REOCARDIOGRÁMĂ s. f. curba obtinuta prin reocardiografie. (< fr. rhéocardiogramme)
republică, REPÚBLICĂ s. f. forma de guvernamânt în care conducerea este detinuta de un organ suprem al puterii de stat ori de un presedinte ales sau numit. (< it. repubblica, fr. république)
reticenţă, RETICÉNŢĂ s. f. 1. omisiune voita, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine retinuta, rezervata într-o anumita chestiune. 2. figura retorica prin care vorbitorul îsi întrerupe deodata sirul gândirii, pentru a trece la o alta idee, lasând numai sa se înteleaga ceea ce ar fi voit sa spuna. (< fr. réticence, lat. reticentia)
risturnă, RISTÚRNĂ s. f. 1. parte a primei de asigurare retinuta de asigurator în cazul în care asiguratul renunta la asigurare. 2. suma restituita de vânzator cumparatorului, care a fost fixata anticipat în raport cu importanta cifrei de afaceri. (< fr. ristourne, it. ristorno)
rolan, ROLÁN s. n. fibra sintetica obtinuta prin polimerizare, cu proprietati asemanatoare lânii. (< ro/mânesc/ + -lan/a/, n. com.)
schiagramă, SCHIAGRÁMĂ s. f. proba obtinuta prin schiagrafie. (< fr. skiagramme)
scintigrafie, SCINTIGRAFÍE s. f. metoda de exploatare a unui tesut sau organ intern cu ajutorul unei substante radioactive; scintilografie; imaginea obtinuta. (< fr. scintigraphie, engl. scintigraphy)
seriografie, SERIOGRAFÍE s. f. înregistrare a unei serii de clisee cu ajutorul seriografului. ♢ imaginea obtinuta. (< fr. sériographie, engl. seriopgraphy)
seriozitate, SERIOZITÁTE s. f. 1. însusirea de a fi serios; tinuta, comportare care denota aceasta însusire. ♢ mina serioasa, gravitate. 2. profunzime; temeinicie. 3. parte grava, importanta a unui lucru. (< germ. Seriosität)
silon, SILÓN s. n. fibra sintetica textila obtinuta prin polimerizare. (< germ. Silon, n. com.)
similigravură, SIMILIGRAVÚRĂ s. f. procedeu de gravura fotomecanica prin interpunerea unei site între original si placa fotografica. ♢ imaginea obtinuta. (< fr. similigravure)
solidago, SOLIDÁGO s. m. planta erbacee vivace, decorativa, cu flori bogate, de culoare galbena: splinuta. (< fr. solidago)
spectrogramă, SPECTROGRÁMĂ s. f. fotografie a unui spectru obtinuta la spectrograf. (< fr. spectrogramme)
spectroheliogramă, SPECTROHELIOGRÁMĂ s. f. fotografie a Soarelui obtinuta cu spectroheliograful. (< fr. spectrohéliogramme)
spirogramă, SPIROGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta la spirograf. (< fr. spirogramme)
stereotipie, STEREOTIPÍE s. f. 1. (poligr. traditionala) procedeu de multiplicare a zatului sau a cliseelor tipografice prin turnare în forme solide. ♢ forma de tipar obtinuta prin acest procedeu. ♢ instalarea si încaperea în care se lucreaza dupa acest procedeu într-o tipografie. 2. simptom al unor boli mintale manifestat prin repetarea stereotipa a acelorasi cuvinte sau miscari. 3. (fig.) stereotipism. (< fr. stéréotypie)
subdiviziune, SUBDIVIZIÚNE s. f. parte obtinuta prin împartirea unei parti dintr-un tot deja împartit; subîmpartire. ♢ (geol.) unitate de timp corespunzatoare unei etape din istoria Pamântului: era, perioada, epoca, etajul. (< fr. subdivision)
şanfren, SANFRÉN s. n. taietura oblica obtinuta prin sanfrenare. (< fr. chanfrein)
şpalt, SPALT2 s. n. piele subtire de calitate inferioara, obtinuta prin sectionarea în grosime a pieilor în cursul tabacirii. (< germ. Spalt)
tahogramă, TAHOGRÁMĂ s. f. diagrama obtinuta la tahograf. (< engl. tachogram)
telefotografie, TELEFOTOGRAFÍE s. f. 1. transmitere prin telegrafie la distanta a fotografiilor, desenelor, textelor etc.; fototelegrafie. 2. tehnica fotografierii de la mare distanta cu ajutorul teleobiectivului; fotografia obtinuta. (< fr. téléphotographie)
termogramă, TERMOGRÁMĂ s. f. curba de înregistrare grafica a variatiilor de temperatura obtinuta pe termograf. (< fr. thermogramme)
teză, TÉZĂ1 s. f. 1. afirmatie expusa si sustinuta într-o discutie; idee principala dezvoltata într-o scriere, într-o cuvântare. 2. idee, conceptie, teorie prestabilita în care un artist încadreaza fortat elementele realitatii. ♢ (la Hegel) prima etapa a triadei, care este negata de antiteza (2). 3. lucrare scrisa, trimestriala, semestriala etc. facuta de elevi în clasa în fata profesorilor. ♢ lucrare stiintifica prezentata de un candidat pentru obtinerea titlului de doctor sau de licenta. (< fr. thèse, lat. thesis)
titlu, TÍTLU s. n. 1. calificare obtinuta de cineva în urma unor studii speciale sau în urma unei performante sportive. o ~ de glorie = merit, renume, fala. ♢ demnitate, functie, rang (nobiliar). 2. cuvânt, text pus în fruntea unei carti, a unui capitol etc. indicând rezumativ cuprinsul; (p. ext.) orice lucrare editata. ♢ partea scrisa de la începutul unui film, care indica numele acestuia, realizatorii si studioul care l-au produs. ♢ (pl.) traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite în limbi straine. o cu ~ de = cu caracter de, ca... 3. capitol în textele de legi, în regulamente etc. 4. înscris, act sau fapt juridic reprezentând temeiul unui drept invocat. o ~ de proprietate = act care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; ~ de valoare = înscris, semnat si transmisibil, care constituie obiectul unor tranzactii financiare si a carui proprietate confera drept de asociere sau de creanta; ~ de credit = document consacrat prin acte normative si reprezentând o obligatie de rambursare la scadenta a unei anumite sume de bani; ~ de participatie = titlul de credit care confera dreptul la dividente, dreptul la o cota parte din patrimoniul societatii sau de a participa la activitatea societatii comerciale. 5. (fig.) justificare, dovada, drept. 6. cantitatea de metal pretios dintr-un aliaj exprimata în parti la mie; titru (3). ♢ (text.) numar care indica finetea firului de matase si a fibrelor sintetice. (< ngr. titlos, lat. titulus, dupa fr. titre)
tomofotografie, TOMOFOTOGRAFÍE s. f. procedeu asemanator cu radiofotografia constând în a fotografia ecranul radioscopic pe care se proiecteaza imaginea obtinuta prin tomografie. (< fr. tomophotographie)
tomografie, TOMOGRAFÍE s. f. 1. radiografie care permite obtinerea de imagini de la diferite adâncimi ale plamânului sau ale unui alt organ; stratigrafie (3). 2. imagine astfel obtinuta prin tomografie (1). (< fr. tomographie)
triforiu, TRIFÓRIU s. n. galerie îngusta, sustinuta de colonete, în zidurile laterale ale unei biserici, deasupra navelor laterale. (< fr. triforium)
trinitrobenzen, TRINITROBENZÉN s. n. substanta obtinuta prin nitrarea benzenului. (< fr. trinitrobenzene)
tuş, TUS1 s. n. 1. cerneala (neagra), rezistenta la apa, folosit în desene, la stampile ,poligrafie etc. ♢ desenul executat. 2. substanta, solida sau lichida, obtinuta din negru de fum, pentru desene. (< germ. Tusche, rus. tus)
ultrapas, ULTRAPÁS s. n. masa plastica obtinuta din melamina. (< germ. Ultrapas, fr. ultrapas)
ultrasonogramă, ULTRASONOGRÁMĂ s. f. imagine obtinuta prin ultrasonografie. (< engl. ultrasonogram)
urogramă, UROGRÁMĂ s. f. imagine obtinuta prin urografie. (< fr. urogramme)
ventriculogramă, VENTRICULOGRÁMĂ s. f. parte a unei electrocardiograme privind activitatea ventriculului. ♢ imaginea obtinuta. (< fr. ventriculogramme)
vernis, VERNÍS [VERNI] s. n. 1. solutie colorata obtinuta din rasinoase, care se aplica pe obiecte pentru a le da lustru; strat protector sau ornamental. 2. smalt, email. 3. tehnica în gavura, în a da gravurilor un aspect asemanator cu cel al desenului în creion. 4. (fig.) ceea ce da o culoare, un aspect favorabil cuiva sau la ceva. (< fr. vernis)
vigilenţă, VIGILÉNŢĂ s. f. atentie încordata si sustinuta; atitudine de deosebita bagare de seama; supraveghere activa. (< fr. vigilance, lat. vigilantia)
virtual, VIRTUÁL, -Ă adj. 1. care exista ca posibilitate, fara a se produce în fapt; potential. 2. (despre imaginea unui obiect) obtinuta prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumina divergente. 3. (despre notiuni din mecanica cuantica) care nu desemneaza obiecte sau fenomene reale. (< fr. virtuel)
vitron, VITRÓN s. n. fibra de sticla, obtinuta prin filare. (cf. lat. vitrum, sticla)
wyandotte, WYANDOTTE UÁIĂN-DOT/ s. m. 1. specie de peste în America. 2. rasa de gaini americane, obtinuta prin diverse încrucisari. (< fr., engl. wyandotte)
zincogravură, ZINCOGRAVÚRĂ s. f. zincografie (1). ♢ cliseu zincografic; reproducerea obtinuta. (< fr. zincogravure)
cheramzit, CHERAMZÍT s. n. argila expandata, obtinuta prin concasarea bulgarilor rezultati din arderea argilelor feruginoase, servind la prepararea betoanelor usoare.
fotografie, fotografíe (fotografíi), s.f. – Imagine pozitiva obtinuta pe hîrtie prin fotografiere. Fr. photographie. – Der. (din fr.) fotograf, s.m.; fotografia, vb. (refl., Arg., a se strica), pentru al carui ultim sens cf. Graur, BL, VI, 146; fotografic, adj.
eric, ERIC, erice, s.n. 1. Nurca obtinuta prin încrucisare direcesiva. 2.Canal natural îngust care taie transversal cordoanele litorale.
găină, gaína (gaíni), s.f. – 1. Specie de pasare domestica, crescuta pentru carne si oua. – 2. Constelatia Pleiadelor, Closca-cu-Puii-de-aur. – 3. (Arg.) Palarie. – Mr., megl. gal’ina, istr. galirę. Lat. gallῑna (Puscariu 694; Candrea-Dens., 709; REW 3661; DAR), cf. it., cat., sp. gallina, prov. galina, fr. géline, port. gallinha. – Cf. gainat. Der. gaina, vb. (a lîncezi; a boli; a se gainata pasarile); gainar, s.m. (vînzator de gaini; paznic la pasarile de curte; uliu pestrit, Astur palumbarius; hot, pungas; Arg., jandarm); gainareasa, s.f. (femeie care pazeste pasarile); gainari, vb. (a fura, a smangli); gainarie, s.f. (ograda; furtisag); gainuse, s.f. (gaina mica; Closca-cu-Puii-de-aur; urzica; Tetrao bonasia; nume dat mai multor insecte si flori); gainuta, s.f. (gaina mica; varietate de potîrniche, Lagopus mutus; pasare, Potentilla recta). Pentru semantismul lui gainuse ca nume de insecta, cf. Bogrea, Dacor., IV, 815.
grîu, grîu (-îie), s.n. – 1. Planta erbacee din ale carei boabe se face faina (cu toate varietatile sale). – 2. (S.f. pl.) Cereale. – Var. (pentru sensul 2) grîne. – Mr. gran, gar(n), megl. grǫn, istr. grawu. Lat. granum (Puscariu 740; Candrea, Éléments, 58; Candrea-Dens., 764; REW 3864; DAR), cf. alb. grun, grur(ë), it., sp. grano, fr. grain, basc. grau. Fonetismul nu este clar, rezultatul normal trebuie sa fie •grîn; în aceeasi situatie se afla si cuvintele brîu si frîu. Dificultatea fonetica pare a fi cauza care l-a determinat pe Miklosich, Slaw. Elem., 9 sa considere acest cuvînt drept autohton. Explicatiile neregularitatii fonetice sînt diferite, si nu absolut convingatoare. Dupa Meyer-Lübke, ZRPh., XL, 559, alteratia se datoreaza timbrului velar al vocalismului î ...u; însa acelasi timmbru, chiar daca nu cu aceeasi alteratie, apare si la sîn(u), batrîn(u), etc. Dupa Skok, À propos du nasalisme, în Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 325-29, explicatia ar trebui cautata în pozitia finala a vocalei nazale, ceea ce nu pare evident. Rosetti, II, 111, considera ca "prezenta lui u final este o conditie a inovatiei", solutie cu care pare a se combina cea lui Meyer-Lübke si a lui Skok. În sfîrsit, Graur, BL, III, 52, pleaca de la o forma rotacizata •brîn › brîr, în care ar fi intervenit o "fascie" •brîur(i), de unde un nou sing. brîu. Aceata laborioasa explicatie se bazeaza pe ideea sustinuta de autor a necesitatii unei "despicari" a 2 r, cf. greer, prooroc. Totusi, explicatia nu pare suficienta, fiindca în celelalte cazuri de "fascie" apre reduplicarea vocalei, pe cînd aici efectul este diferit; si întrucît pl. brîuri, frîuri, grîuri, care constituie o veriga necesara a demonstratiei, este exceptional si anormal, deoarece forma curenta si traditionala este brî(n)e, frî(n)e, grî(n)e. Credem ca este mai curînd vorba de o forma •grîru, pl. •grîre, alterata fie ca efect al rotacismului fie al unei asimilari, unde r secundar ar fi disparut ca efect al unei disimilari posterioare (•grîru › grîu ca imparatru › Împarat(u) sau fratrem › frate). Esre remarcabil, într-adevar, faptul ca cele trei vocale la care apare aceasta particularitate, apare si un r în silaba anterioara, a carui prezenta pare a conditiona fenomenul. Dupa cît se pare, aceeasi schimbare a început sa se schiteze în batrîn › batrîior (în loc de batrînior), fara a se fi propagat însa la alte forme der. sau flexionare. – Cf. graunt. Der. grînar (mr. grînar), s.n. (hambar), de la grîne, cu suf. -ar, cf. it. granaio (calabr. granoru), fr. grenier, sp. granero (dupa Puscariu 737, Candrea-Dens., 766 si REW 3839, direct din lat. granārium); grînar, s.m. (negustor de grîne); grînarie, s.f. (comert de grîne; hambar; cantitate de grîne).
gură, gúra (gúri), s.f. – 1. Cavitate din partea anterioara si inferioara a capului omului si animalelor. – 2. Îmbucatura, înghititura. – 3. Deschizatura prin care (se) intra sau (se) iese (ceva). – 4. Strîmtoare, chei, pas. – 5. Gaura, orificiu. – 6. Gît, gîtlej. – 7. Deschizatura, ochi. – 8. Margine, mal, vad. – 9. Decolteu, rascroiala. – 10. Parte a unui rîu, fluviu pe care acesta îsi varsa apele. – 11. La razboiul de tesut, parte de început a pînzei. – 12. Lama, tais, buza. – 13. Ansamblul frînghiilor care asigura echilibrul zmeului. – 14. Organ al vorbirii. – 15. Strigat, tipat. – 16. Cearta, harta. – 17. Vorba, cuvînt, declaratie. – 18. Buza. – 19. Organ prin care se alimenteaza. – 20. Persoana care trebuie întretinuta. – Mr., megl. gura, istr. gurę. Lat. gūla (Puscariu 745; Candrea-Dens., 772; REW 3910; DAR), cf. it., prov., cat., sp. gola (mil. gora), fr. gueule. Cea mai mare parte a sensurilor sale coincid cu cele ale lui bucca, si sînt proprii limbilor romanice. Cf. lat. med. gula Augusti "initium mensis Augusti", pe care Bréal, Mél. Soc. Ling., XI (1900), 360 îl interpreteaza drept "vigilia Augusti", desi este vorba fara îndoiala de sensul lui gula "intrare". Der. gurita, s.f. (dim. al lui gura; sarutare); guraliv (var. guraliu), adj. (vorbaret), cu suf. -liu si cu schimbare de suf. ca în sglobiu, betiv, grijuliu, etc. (dupa Puscariu, Dacor., VII, 468 si DAR, de la gura încrucisat cu bg. govorliv, opinie adoptata de Graur, BL, III, 107, care adauga, pentru a-l explica pe a din rom., alta încrucisare cu bg. malčaliv "taciturn"); guri, vb. (a începe tesatura, învîrtind urzeala sulului de la razboi); guritor (var. gurar), s.m. (betisor cu care se fixeaza urzeala pe sul); gurar, s.m. (muncitor care pazeste intrarea unei mine); gurar, s.n. (afta, spuzeala la coltul gurii); gures, adj. (vorbaret, palavragiu); guresie, s.f. (vorbarie); guran, s.m. (salau, Lucioperca sandra); gurilatel, adj. (Bucov., cu gura mare); gura-casca, s.m. (prost, nataflet). – Din rom. provine bg. gura "gura-leului, planta ornamentala", în rom. gura-leului (Capidan, Raporturile, 219).
in, in s.n. – Planta erbacee textila (Linum usitatissimum). – Mr., megl., istr. l’in. Lat. lῑnum (Puscariu 798; Candrea-Dens., 830; REW 5073; DAR), cf. alb. lji (Philippide, II, 646), it., sp. lino, prov., fr. lin, cat. lli, port. linho. – Der. inar, s.m. (persoana care cultiva sau vinde in), cu suf. de agent -ar (dupa Candrea-Dens., 831 si DAR, direct din lat. linarius); inarie, s.f. (teren cultivat cu in); inarica, s.f. (nume de plante, Linaria vulgaris, Najas minor); inarita, s.f. (planta asemanatoare cu inul; nume de pasari cîntatoare, Serinus hortulanus, Fringilla linaria); inisor, s.m. (planta, inarita); inita, s.f. (tesovina din seminte de in; planta, Cuscuta europaea); ineata, s.f. (in salbatic, Linum perenne); inuta, s.f. (planta, Anagallis arvensis); iniste, s.f. (teren cultivat cu in).
necernut, NECERNÚT adj. v. DIN (VII). (Constructia prepozitionala indica materia din care este facut un lucru) Mamaliga din faina necernuta. [DEX '98]
lele, léle s.f. – 1. Denumire care se da matusilor, surorilor mai mari si, în general, tuturor femeilor, dar sa nu fie batrîne. – 2. Titlu pe care uneori îl da îndragostitul tinerei careia îi face curte. – 3. Femeie stricata, desfrînata. – Mr. lele, lala, mod de adresare pentru unchi sau var. Creatie expresiva din limbajul copiilor (DAR; Iordan, BF, IX, 150), comuna unui mare numar de idiomuri: cf. gr. λαλά "bunica", λαλᾶς "bunic", alb. lala "matusa", lale "unchi", ljaljë "titlu de curtoazie, în general"; tc. lela "doamna", lolo "prostituata"; sl. (bg.) lĕlja "matusa", bg. lelĕk "unchi"; genov. lalla "matusa"; sp. lela "doamna; stapîna". E putin probabila der. din sl., sustinuta de Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 169; si Conev 58; si mai putin chiar cea din numele Leila (Roesler 597). Este un cuvînt de uz comun (ALR, I, 164). Der. lelica, lica, lelita, s.f. (dim. al lui lele); lea, s.f. (haplologie din lelea), se foloseste numai cu numele propriu, cf. bg. le, ljo "exclamatie pentru a se adresa unei femei"; leica, s.f. (dim. de la lele), cu suf. -ca, cf. maica, sau direct din sl., cf. bg. lĕlka "cumnata", rut. leljka "matusa". – Din rom. pare a proveni tig. lele (Wlislocki 100).
manutanţă, manutánta (manutánte), s.f. – Intendenta, loc unde se face pîinea cazona. Fr. manutention; rezultatul normal ar fi •manutantie (ca si compoziti(un)e din composition).
mărgea, margeá (margéle), s.f. – Boaba de sticla, margica. – Mr., megl. mardzeaua. Lat. margĕlla (Densusianu, Hlr., 200; Puscariu 1029; Candrea-Dens., 1029; Candrea-Dens., 1052; REW 5353; cf. Rosetti, I, 69 si II, 68). Mai putin probabila der. din gr. μαργέλλιον (Cihac, II, 673) sau μάργαρον (Rohlfs, EWUG, 1330). – Der. margica, s.f. (bobita de sticla; planta, Melica nutans; cioplitura, sant pentru asamblarea lemnelor unei plute); margeluse, s.f. (margea; planta, Lithospermum arvense); margelat, adj. (împodobit cu margele); margelata, adj. (oaie cu excrescente cornoase pe gît); margelare, s.f. (îmbinare, sant).
mărunt, marúnt (marúnta), adj. – Mic. – Var. (Banat., Mold) manunt. Mr., megl. minut. Lat. mĭnŭtus (Puscariu 1037; Candrea-Dens., 1058; REW 5600), cf. it. minuto, prov. menut, fr. menu, sp. menudo, port. miudo. în rezultatul normal, cu n propagat, primul n s-a disimulat. Cf. minut. Der. maruntaie, s.f. pl. (viscere; maruntisuri; Arg., maruntis), din lat. mĭnūtalia (Puscariu 1038; Candrea-Dens., 1060; REW 5596), cf. it. minutaglia, cat. menudall; marunta, s.f. (rar, ramasita, rest; dans tipic cu pasi marunti); maruntica, s.f. (Arg., bîta, par, ciomag); marunte, s.f. (pl., Arg., bani); maruntel, adj. (micut); maruntel, s.m. (varietate de struguri); marunti (var. rara, marunta), vb. (a farîmita, a ciuguli); marunteli, vb. (a ciuguli, a farîmita), cu suf. expresiv -li, sau direct din maruntel; maruntime, s.f. (micime); maruntis, s.n. (lucru fara importanta, fleac, nimic; detaliu; bami în monede mici); maruntisar, s.m. (negustor de maruntisuri). – Din rom. provine bg. maruncŭkŭ "contributie de mica importanta" (Capidan, Raporturile, 229).
mînă, mîna (mấini), s.f. – 1. Parte anterioara a bratului. – 2. Brat, membru superior al omului. – 3. Latura, parte. – 4. Pumn (continutul). – 5. Strat, învelis. – 6. (În jocurile de carti) Persoana careia-i vine rîndul sa joace sau sa dea cartile. – 7. Categorie, rang, clasa. – 8. Dibacie, abilitate. – Mr. mîna, mana, megl. mǫna, istr. mar(ę). Lat. manus (Puscariu 1079; Candrea-Dens., 1120; REW 5339), cf. it., sp. mano, fr. main, cat. ma, port. mão. Dupa pl. mîni s-a format un sing. analogic, mîna, cf. pl. înv. mînule (ipoteza unui lat. •mana, cf. Puscariu 1079, nu pare necesara). Este cuvînt de circulatie generala, numai în Crisana a fost înlocuit cu brînca (ALR, I, 49). Cf. mîner, mîneca, manuse, manuchi. Der. mînuta, s.f. (mîna mica), cf. it. manuccia; mînui, vb. (a mania, a conduce), format dupa fr. manier; mînuitor, adj. (care mînuieste); înmîna, vb. (a remite, a pune în mîna), formatie literara din sec. XIX; îndemîna, adv. (la mîna, usor; adj., usor, accesibil, favorabil); îndemînatic, adj. (abil, înzestrat); neîndemînatic, adj. (stîngaci, greoi); îndemanos, adj. (accesibil, usor, comod); îndemîna, vb. (a facilita, a pune la dispozitie; a ajuta, a înlesni; refl., a fi oportun; refl., a da încredere); amîna, adv. (înv., în apropiere); sumîna, s.f. (subsuoara), cu pref. sub-; mînatura, s.f. (vraja, farmec); mînastergura, s.f. (Trans., Bucov., prosop), format artificial din mîna si sterge. Der. neol. mania, vb. (a manipula), din fr. manier; manej, s.n., din fr. manège; remania, vb. (a recompune; a reconstitui un guvern), din fr. remanier; manipula, vb., din fr. manipuler; manipulator, s.m., din fr. manipulateur; cf. manevra, manivela.
minut, minút (minúte), s.n. – Unitate de timp formata din 60 de secunde. – Var. (înv.) minunt, minuta. Mr. minut(a). Lat. minutus (sec. XVII), cf. ngr. μινοῦτο, fr. minute. – Der. minutar, s.n. Cf. marunt.
moş, mos (mósi), s.m. – 1. Batrîn. – 2. Bunic. – 3. Stramos. – 4. Fondatorul, precedesorul unei familii, strabun comun. – 5. (Înv.) Avere, proprietate, parte dintr-o mosie care provine dintr-o singura mostenire. – 6. Titlu de respect care se da barbatilor în etate; bunic, unchi. – 7. (Mold.) Unchi. – 8. Ziua mosilor. – 9. (Munt.) Tîrg, iarmaroc care se tine de obicei în Ziua mortilor. – Mr. moase, megl., istr. mos. Origine suspecta. Prezenta cuvîntului în toate dialectele, uzul sau general (ALR, I, 189; sensul de "bunic" care apare în ALR, I, 169, numai pentru Banat si Trans. este în realitate mult mai extins) si compunerea cu stra- (v. stramos), care nu apare decît în elementele traditionale, arata sigur ca-i vorba de un cuvînt latin. Este probabil annōsus "încarcat de ani", cu consoana finala modificata prin analogie cu pl., ca în cossus › cos. Afereza lui a- nu este imposibila, cf. amita › mat(use), si care a fost sustinuta de prezenta lui stramos. Schimbul •nos › mos este mai greu de explicat, fara îndoiala cf. magar, si pîna la un anumit punct miel, mita. În general este considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Hasdeu, Cuv. din Batrîni, I, 294), identic cu alb. mošë "vîrsta" (Philippide, II, 724; Pascu, II, 223; P. Papahagi, Jb., XII, 539; cf. Iordan, Dift., 208; Rosetti, II, 118). Dupa P. Papahagi, Notite etim., 38, din mama, cu suf. -os, ipoteza care nu se sustine. Comp. mos Martin, s.m. (numele ursului), cf. REW 5381; mosteaca, s.m. (ofiter lenes), din Mos Teaca, personaj literar creat de Anton Bacalbasa (1893). Der. moase, s.f. (batrînica; bunica; matusa, titlu de respect; femeie care asista la nastere), cuvînt de uz general (ALR, I, 212), mai ales cu ultimul sens; mosean, s.m. (înv., mostenitor; înv., proprietar; rar, coproprietar); mosi, vb. (a da ajutor la nastere; a se foi); mosit, s.n. (asistenta moasei la nastere); mosic, s.m. (batrînel); mosie, s.f. (înv., origine, speta; înv., patrie, tara; înv., patrimoniu; proprietate, mostenire); mosier, s.m. (proprietar funciar); mosieresc, adj. (de mosier); mosinas, s.m. (Bucov., înv., agricultor, proprietar), pentru al carui suf. cf. boiernas; mosneag, s.m. (batrîn, batrînel), în loc de mosneac, pentru al carui suf. cf. rusneac, cuvînt moldovenesc adoptat de la literatura (dupa Candrea, în loc de •mosteneag, dim. al lui mostean; dupa Scriban, în loc de •mosineac, cf. si Bogrea, Dacor., III, 733); mosnegeste, adv. (ca batrînii); mosoaica, s.f. (Mold., oala, ulcior), numita asa pentru ca se obisnuieste sa se dea de pomana în ziua mortilor (Candrea); mosut, s.m. (ciocîrlie, Alauda cristata), poate în loc de •motut › mot "smoc"; stramos, s.m. (strabunic; antecesor), cu pref. stra-; stramoase, s.f. (strabunica); stramosesc, adj. (ancestral); stramosie, s.f. (calitate de stramos). – Cf. mosnean. Din rom. provin rut. mošul "bunic", moša, "bunica" si "moasa" (Candrea, Elemente, 408); bg. moš, mošija (Capidan, Raporturile, 232), mošierin (Candrea, Elemente, 404), mag. mósuly "batrîn" (Edelspacher 19).
ostatic, ostátic (ostátici), s.m. – Persoana retinuta drept zalog. It. ostatico (sec. XIX).
pavecerniţă, pavecérnita (pavecérnite), s.f. – Slujba tinuta dupa vecernicie. Sl. pavečerĭnica (Miklosich, Lexicon, 550), cf. vecernie.
pernă, pérna (pérne), s.f. – 1. Capatîi, obiect pe care se pune capul la culcare. – 2. Obiect de tapiserie (de sofa, de automobil etc.). – Var. perina. Sl. perina, din pero "pana" (Cihac, II, 251; Conev 61), cf. perie si sb. perina, bg. pernica (› mr. pernita). – Der. pernita (var. perinuta), s.f. (perna mica); perinoc, s.n. (piesa de lemn la podul osiei carului, piesa pe care se sprijina broasca de la roata morii); împerina, vb. (a pune perne).
peşte, péste (pésti), s.m. – 1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respira prin branhii. – 2. Carne de peste (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codos, proxenet. – Mr. peaste, pescu, megl. pęsti, istr. pest. Lat. piscem (Puscariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pešk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît mr. si alb. cît si der. indica prezenta unui sing. •pescu, a carui absenta ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmeaza; se poate admite ca forma semnalata de noi ar fi avut numai o existenta teoretica, ca •hainuri în înhainurat. Der. pascoi, s.m. (pestele mascul); pestoaica, s.f. (femela pestelui; smechera, întretinuta); pestisoara, s.f. (planta acvatica, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat în peste), care ar putea reprezenta direct si lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde peste); pescuit, s.n. (actiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuieste); pescut, s.m. (pestisor); pescuina, s.f. (Bucov., iaz, helesteu), cu suf. din vizuina (dupa Tiktin, formatie culta, din lat. piscina încrucisat cu a pescui). – Cf. pescar.
plită, plíta (plíte), s.f. 1. Tabla de fonta la masinile de gatit. – 2. Masina de gatit. Sl. (rut., ceh.) plita (Cihac, II, 265; Miklosich, Fremdw., 118; Conev 62), din sl. plinŭta ‹ gr. πλίνθος, cf. ngr. πλίθα.
pui, púi (púi), s.m. – 1. Progenitura de pasare, mai ales de gaina. – 2. Catelus. – 3. Nevîrstnic, tînar. – 4. Vlastar, mladita. – 5. (Trans.) Samînta, bob. – 6. Fiu, odrasla de ... – 7. Pernita. – 8. Model de cusatura pe ii si pe camasi. – 9. (Banat, Trans.) Ladita, cutiuta. – 10. Petic între picioare, bazon, tur de indispensabili. – 11. Bulina, picatea. – 12. Actiune dintr-o noua emisiune avînd un curs mai scazut. – Mr. pu(i)l’u, megl. pul’u, istr. pul’. Lat. pŭllus, probabil prin intermediul formei vulgare •pŭlleus (Puscariu 1395; Candrea-Dens., 1454; REW 6826), cf. mil. pui, püi, alb. puljë, bearn. pul’. Se poate pleca si direct din pŭllus (› it., sp., port. pollo, prov. pool, fr. poule); › rom. •pul, cu pierderea finalei la pl., ca în copil, pl. copii; în acest caz, sing. pui, ar fi o forma reconstituita dupa pl. Der. pui, interj. (serveste pentru a chema gainile); pu(i)et, s.m. (mladita, pomisor); pu(i)ezi, vb. refl. (a se înmulti, a prolifera), probabil de la a puia, plecîndu-se de la prezentul puiez (dupa Scriban, vb. provine din poedie "multime", solutie îndoielnica); puia (var. împuia), vb. (a fata, a naste, a face; a face oua, mai ales despre insecte; refl., a se înmulti, a prolifera; a mîzgali; a ameti, a asurzi); pui, vb. (a copili porumbul; refl., a se împreuna, despre cîini si lupi; a prolifera); puiac, s.m. (catelandru; arpagic); puiag, s.n. (Trans., podul grajdului); puia-gaia, s.f. (joc de copii care prezinta lupta clostii cu uliul); puiandru, s.m. (pui mare, catelandru; mladita); puiat, s.n. (reproductie, perioada de împerechere la animale); puica, s.f. (pui de sex feminin, gaina tînara, gaina pîna la un an; boaba de porumb ramasa neînflorita dupa ce s-au facut floricele; copilet, bobocel, tînara cu aspect placut; iubita, termen de adresare catre femeia iubita; prietena, fetita, bobocel), cu suf. dim. -ca, cf. mr., megl. pul’ca; puicuta (var. puiculita, puiculeana, puichita), s.f. (puica, iubita); puiete, s.m. (rasad, planta tînara), cf. puet; puios, adj. (prolific); puisor, s.m. (pui; puica; pernuta; Mold., muschiulet de porc; Trans., Mold., cusatura decorativa pe ii, camasi etc.); puit, s.n. (împerechere); puita, s.f. (Mold., haita de cîini care urmaresc o catea in calduri); puita, vb. refl. (a se înmulti, a se reproduce). Din rom. provin bg. puika, sb. pujka, rut. puljka, alb. puljkë, toate cu sensul de curca (Meyer 356; Candrea, Elemente, 405; Candrea-Dens., 1454; Capidan, Raporturile, 217), mag. puj, pulyka, puykuca, sas. pujka. – Cf. pula.
sădelcă, sadélca (-ci), s.f. – Pernuta la harnasamentul cailor. – Var. sedelca, sidelca. Rus. sĕdelka, din sĕdlo "scaun" (Cihac, II, 322; Iordan, Dift., 95; Conev 95), cf. bg. sĕdjalka. În Mold.
gulgu, GULGU'ȚĂ, gulguțe, s. f. 1. Cutiuta de hârtie, obtinuta prin pliere, ce serveste protectiei lumânarilor aprinse.
scai, scái (-i), s.m. – 1. Nume generic al plantelor cu spini sau tepi, asemanatoare cu ciulinul. – 2. Numele diferitelor plante: Cirsum lanceolatum, Onopordon acathium, Eryngium planum, E. campestre, Carduus nutans, C. Acanthoides etc. – Mr. scaliu, megl. scal’. Origine incerta. Probabil din lat. •squaleus "dur, incult, sec", din squaleo, forma ceruta si de sp. escajo, port. escalheiro (REW 8197a). Rom. presupune o reductie de tipul •scalius care pare normal. Der. din sb. čkalj, general admisa (Cihac, II, 328; Tiktin; Candrea; Scriban) nu pare posibila fonetic; si, în afara de aceasta, e vorba de un împrumut din nom. Der. din gr. σϰαλίας (Diculescu, Elementele, 484), nu pare convingatoare. – Der. scaiecior, s.m. (ciulin; Trans., sticlete), pentru al carui ultim sens cf. fr. chardonneret, sp. cardelina; scaier, s.m. (Bucovina, sticlete); sca(i)ete (var. sca(i)ete), s.m. (ciulin); scaius, s.m. (planta, Dipsacus pilosus); scaietos, adj. (plin de scaieti).
schimă, schíma (-me), s.f. – 1. Forma, figura. – 2. Gest, grimasa, mina. – 3. Înfatisare, aspect, aparenta. – 4. Naluca, stafie, duh rau, dragaica. – 5. Ţinuta, îmbracaminte, vesmînt. – Var. înv. shima, Mold. (sensul 4) stimà. Mgr. σχῆμα (Cihac, II, 696; Roesler 675; Gáldi 248). Este dubletul lui schema, s.f., din fr. schéma, der. schematic, adj., din fr. schématique; schematism, s.n., din germ. Schematismus, cu var. Trans.; sematism, s.n. (schema); schematiza, vb., din fr. schématiser. Der. schimnic (var. schivnic si der.), s.m. (eremit, pustnic, anahoret), din sl. skimĭnikŭ ‹ skima "rasa calugareasca" (Cihac, II, 331; Conev 109); schimnica, s.f. (pustnica); schimnici, vb. (a trai ca un schimnic); schimnicie, s.f. (viata de anahoret); schimnicesc, adj. (de schimnic); schimonosi (var. Mold. schimosi), vb. (a deforma, a desfigura; a imita, a parodia), cu suf. expresiv -si, poate atasat direct la ngr. ἄσχημω, aorist ἀσχημώνω "a se purta urît" (Murnu 50; dupa Rosetti, Studii ling., 30, schimosi este ngr. άσϰημίζω); schimonoseala (var. schimonositura), s.f. (imitatie, parodie, reproducere proasta; avort, monstru; strîmbatura, grimasa); steamata, s.f. (fantasma, viziune, aratare), în Trans., si Bucov., probabil din pl. gr. σϰήματα (Puscariu, Dacor., V, 411), cf. stima si asteamat; scheamata, s.f. (Trans., trasatura, umbra), var. a cuvîntului anterior (glosata gresit de Scriban: "rest, fragment"). Relatia acestor cuvinte din umbra cu sb. štimati "a crede" (Iordan, RF, II, 272), pare îndoielnica.
scîndură, scîndúra (-ri), s.f. – Bucata de lemn cu forma dreptunghiulara, obtinuta prin taierea longitudinala a bustenilor. – Mr. scîndura, megl. scǫndura. Lat. scandŭla (Puscariu 1552; REW 7652), cf. calabr. scándula, cat. escandia, sp. escanda (arag. escalla), port. escandea. – Der. scîndurea, s.f. (scîndura mica; bulfeu la jug); scîndurice, s.f. (scîndura mica; piedica la razboiul de tesut); scîndurarie, s.f. (scînduri multe; depozit de scînduri).
sdravăn, sdrávan (-na), adj. – 1. Robust, puternic, voinic. – 2. Aspru, rezistent. – 3. Mare, impunator. – 4. (Adv.) Cu putere, tare. – Var. zdravan, si der. Sl. sŭdravinŭ "sanatos" (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 336), cf. sb., cr., slov. zdravo "sanatos". – Der. sdraveni (var. însdraveni, (în)zdraveni), vb. (Banat, Trans. de V., a stranuta; refl., a se însanatosi, a deveni sanatos, a se pune picioare), care la primul sens (ALR, I, 78), se explica prin formula sdravan "sanatos" care li se zice celor care stranuta, cf. sp. Jesus; sdravenie, s.f. (forta, robustete); sdravita, s.f. (salvie, Salvia officinalis), cf. sl. zdravica "sanatate"; sdravat, s.m. (mlaja, Salix viminalis), cf. bg. sdravec, sb. sdravac (Candrea); sdravui, vb. (înv., a respecta), din sl. zdraviti. Cf. nasdravan.
sec, sec (-eáca), adj. – 1. Uscat, fara apa. – 2. Gol, desert. – 3. Privat, lipsit de. – 4. Prost, obtuz, tont. – 5. (Trans.) Slab, descarnat. – Mr., istr. sec, megl. seac. Lat. sĭccus (Puscariu 1569; REW 7897), cf. it. secco, prov., fr., cat. sec, sp., port. seco. Pentru ultimul sens, cf. ALR, I, 62. – Der. sec, s.n. (post, mîncare de post); seca, vb. (a usca, a deseca; a goli, a evacua; a se epuiza), mr. sec, sicare, istr. sec, din lat. sĭccāre (Puscariu 1570; REW 7894); secaciu (var. secativ), adj. (uscativ), var. ca uscativ; secaciune, s.f. (uscaciune, seceta), pe care Candrea îl deriva din lat. sĭccatiōnem; secatui, (a epuiza); secatura, s.f. (fleac, moft, planta; tont; meserias, netrebnic); seceta, s.f. (uscaciune), probabil de la •secet ‹ seca, ca tunet ‹ tuna, urlet ‹ urla etc. (der. din lat. sĭccĭtas, sustinuta de Cihac, I, 251; Candrea, Éléments, 27; Puscariu 1576; REW 7896, este improbabila deoarece ne-am fi asteptat la un •secetate); secetos, adj. (sec, arid). – Din rom. provin în mag. szék "vad" (Draganu, Dacor., VII, 199), szécita "seceta" (Edelspacher 23).
spin, spin (-ni), s.m. – 1. Ghimpe. – 2. Ţepusa, aschie. – 3. Ciulin (Carduus acanthoides, C. Kerneri, C. nutans). – 4. Plante spinoase (Prunus spinosa, Xanthium spinosa, Eryngium planum, E. campestre). – Mr. schin, megl. spin. Lat. spῑnus (Puscariu 1619; REW 8155), cf. it. spino, prov. espin, sp. espino, port. espinho. – Der. spinarie, s.f. (desis de spini); spinet (var. spinis), s.n. (loc cu spini); spinos, adj. (cu spini); înspina, vb. (a întepa, a împunge cu un spin); spinui, vb. (a îngradi cu gard de spini); spinuta, s.f. (banica, Phyteuma orbiculare, P. Wagneri); schinel, s.m. (planta, Cnicus benedictus).
splină, splína (-ne), s.f. – 1. Organ anatomic, lien. – 2. Contrafisa, tirant. – 3. Partea anterioara a unui vehicul. – Mr., megl. splina, istr. splinĕ. Lat. splĕnem ‹ gr. σπλήν (Cihac, I, 260; Philippide, Principii, 148; Puscariu 1625; REW 8164; Diculescu, Elementele, 476), cf. sl. splina, alb., bg. splin (Miklosich, Fremdw., 127). Der. din ngr. σπλήνα (Cihac, II, 701; Murnu 52; Tiktin) sau din sl. (Conev 90; Rosetti, III, 92) nu este posibila, daca se are în vedere rotacismul istr. si din Trans. (cf. Petrovici, Dacor., X, 32). Der. splina (var. splini, însplina, însplinosa), vb. (a suferi de splina anumite animale); splinuta, s.f. (planta, Solidago virga aurea). Din rom. provin mag. szplina (Edelspacher 22) si bg. splina (Capidan, Raporturile, 212).
străfige, strafíge (-g, -?), vb. – A stranuta. Origine necunoscuta. (ALR, I, 78) si dupa Scriban, în Banat si Mold.
strai, strái (-ie), s.f. – 1. Manta. – 2. Cuvertura. – 3. Haina, vesmînt. – 4. (Mold.) Laibar, mintean. – Mr. strańu. Slov. srajca "îmbracaminte", din sl. sraka, sračica, probabil ca cuvîntul sl. a fost considerat ca un dim., cf. dim. rom. straite "hainuta", de unde prin regresiune, forma actuala. Mr. ar putea fi cuvînt diferit, dar oricum sl., cf. sb. tranja, tralje "zdrente". Der. de la un lat. •sternium (Tiktin) sau din lat. stramen (DAR, s. v. grui) pare incerta. Cf. si triest., friul. straja "asternut de paie pentru turma" pe care Serra, Dacor., IX, 192, îl deriva din lat. stragulum, dar care ar putea fi la fel de bine cuvînt sl. – Der. straios, adj. (înv., zdrentaros), care pare sa indice aceeasi sursa sl., bg. tranja.
strănut, stranút (-ta), adj. – Cu o pata alba pe nas sau pe bot. – Var. starnut, strenut. Origine incerta. Dupa Tiktin si Candrea, din a stranuta "e elimina cu zgomot aerul din plamîni pe nas si pe gura", dar legatura lor semantica nu este clara. Ar putea fi pus în legatura cu sl. sruna "caprior", cf. bg. sarna, sb. srna "caprior" (Densusianu, GS, I, 348 si VII, 279; Rosetti, II, 82); desi destul de greu cu got. stairno › germ. Stern "stea" (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 254; Puscariu, Lr., 273). Dupa Skok, ZRPh., L, 272, cf. REW 8242N, din lat. stella, cu infixul r, ca bol. strela, sp. estrella.
strănuta, stranutá (-t, át), vb. – A elimina cu zgomot aerul din plamîni pe nas si pe gura. – Var. starnuta, strenuta. Mr. starnut(are). Lat. sternūtāre (Meyer, Alb. St., IV, 120; Pascu, I, 161; REW 8250), cf. it. starnutare, (v. it. stranutare, sicil. stranutari, friul. stranudá), prov., cat., sp. estornudar, fr. éternuer. Lipseste în Trans. de V (ALR, I, 78). – Der. stranut (var. stranutat, stranutatura), s.f. (actiunea de a stranuta, zgomotul produs).
ţinea, tineá (-n, -nút), vb. – 1. A avea ceva în mîna si a nu lasa sa scape, a mentine, a sustine. – 2. A pazi, a conserva. – 3. A suporta, a rezista. – 4. A purta. – 5. A poseda, a domina. – 6. A ocupa, a fi stapîn, a stapîni. – 7. A întretine. – 8. A avea la dispozitie, a petrece. – 9. A observa, a respecta. – 10. A îngriji, a administra, a supraveghea. – 11. A trata, a considera. – 12. A costa. – 13. A da, a pronunta (un discurs). – 14. A retine; a detine, a opri. – 15. A urma, a mentine, a continua în aceeasi directie. – 16. A executa, a îndeplini. – 17. A depinde, a atîrna. – 18. A dura, a ramîne. – 19. A încapea, a intra. – 20. A avea afectiune, simpatie, a iubi. – 21. A dori, a avea pofta. – 22. (Refl.) A se apuca, a se prinde. – 23. (Refl.) A sta, a locui. – 24. (Refl.) A se sustine, a-si cîstiga traiul. – 25. (Refl.) A se retine, a se înfrîna, a se domina. – 26. (Refl.) A se socoti, a se crede. – 27. (Refl.) A starui, a se încapatîna, a insista. – 28. (Refl.) A trai în concubinaj, a fi concubin cu ... – Var. tine. Mr. tîn, tînui, tineare, megl. tǫn, istr. tir. Lat. tĕnēre (Puscariu 1733; REW 8646), cf. vegl. tenar, it. tenere, prov., fr., cat. tenie, sp. tener, port. têr. Uz general (ALR, I, 106). Pentru conjug. prez., cf. pune. Der. tiitor, s.m. (stapîn, proprietar, senior); atottiitor, adj. (atotputernic); tiitoare, s.f. (concubina, amanta, loc de pînda al vînatorilor); tiitorie, s.f. (înv., concubinaj); tiitura, s.f. (înv., stapînire, dominatie; un anumit dans popular; muzica de acompaniament; Olt., concubinaj); tinut, s.n. (înv., mosie; provincie, regiune); tinutal, adj. (înv., provincial); tinutas, adj. (înv., provincial); tinuta, s.f. (comportament, maniere), dupa fr. tenue. Comp. neol., formata dupa fr.; abtinea, vb.; continea, vb.; detinea, vb.; întretinea, vb.; mentinea, vb.; obtinea, vb.; retinea, vb.; sustinea, vb.
tată, táta (-ti), s.m. – Parinte. – Var. tatîne, pl. tatîni. Mr. tata, pl. tatîni, megl. tata, pl. tatǫni, istr. tǫtę. Lat. tata (Diez, I, 413; Puscariu 1718; REW 8596; Densusianu, Hlr., 139; Puscariu, Lr., 281), cf. vegl. tuota, alb. tatë, it. de S. tata, it. dial. tato "tata, bunic", tata "stapîna", v. fr. taie, sp., port. tata. Der. din sl. tata, cf. sb., ceh., pol. tata, mag. tata (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Miklosich, Lexicon, 983) nu este probabila; coincidenta se explica prin izvorul expresiv comun, cf. si gr. τάτα, ngr. τατᾶς. Uz general (ALR, I, 152). Are decl. dubla, datorata aspectului sau formal; art. tata si tatal, genitiv tatei si tatalui. Aceasta ultima forma pare sa se explice prin nevoia de a împiedica întîlnirea unei terminatii f. cu posesivul m. spune tatalui tau, nici o data tatei sau; din acelasi motiv se prefera uneori folosirea fara flexiune spune tata-tau, sau cu art. antepus, ca la numele proprii spune lui tata-sau. Var. tatîne se explica de obicei prin forma vulgara a lat. tata (Densusianu, GS, 139; Rosetti, I, 104), cf. barba, barbanis "unchi dinspre tata"; dar aceasta declinare este de origine germanica si ne putem îndoi ca a influentat latina din Dacia. Este vorba probabil de -ne paragogic, ca în it. (Rohlfs, It., 432), cf. cine, sine, sau sustinuta de echilibrul tata-tatîni cu frate-fratîni sau cu om-oameni (ca nora-nurori, fata de sora-surori). – Der. tatînesc, adj. (înv., patern).
persoană, Persoana care este (sau a fost) detinuta într-o puscarie; detinut, puscarias.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc