Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru nazui
năzui, NĂZUÍ, nazuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde cu straduinta catre ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. si intranz. (Reg.) A se stradui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva dupa ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunavointa, îndurarea cuiva. 3. (Înv. si reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a tinti sa ajunga la... – Et. nec. Cf. magh. n é z.
năzui, NĂZUÍ vb. v. aspira.
năzui, NĂZUÍ vb. v. apuca, îndrepta, lua, merge, orienta, pasi, pleca, porni.
năzui, nazuí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. nazuiésc, imperf. 3 sg. nazuiá; conj. prez. 3 sg. si pl. nazuiásca
năzui, A NĂZU//Í ~iésc intranz. 1) A-si orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stapânit de o dorinta puternica); a aspira; a tinde; a tinti. 2) înv. A se îndrepta în mod hotarât undeva. /Orig. nec.
năzui, nazuí (-uésc, nazuít), vb. – 1. A se adaposti, a se refugia. – 2. A se îndrepta catre, a se adresa. – 3. A-si îndrepta privirile, a aspira, a pretinde. – 4. A solicita, a implora. Sl. nazyvati "a invoca" (Cihac, II, 214; Tiktin), cf. sb., cr. naz(i)vati "a dori". – Der. nazuinta, s.f. (aspiratie, pretentie; dorinta); nizui, vb. refl. (Trans., a se osteni, a se stradui), prin intermediul mag. nézni; nizuinta, s.f. (Trans., aspiratie, tel).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc