Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru naniti
acetonurie, ACETONURÍE s.f. Prezenta a acetonei în urina, întâlnita în diabet, în starile de inanitie etc. – Din fr. acétonurie.
autofagie, AUTOFAGÍE, autofagii, s.f. (Med.) Consumare a propriilor tesuturi de catre un organism supus inanitiei. [Pr.: a-u-] – Din fr. autophagie.
inaniţie, INANÍŢIE s.f. Stare patologica a organismului, manifestata prin pierdere în greutate, scaderea fortei fizice, ameteli etc. si cauzata de lipsa cronica de hrana. – Din fr. inanition, lat. inanitio.
inaniţie, INANÍŢIE s. f. slabiciune fizica provocata de o nutritie insuficienta. (< fr. inanition, lat. inanitio)
hemidistrofie, HEMIDISTROFÍE s. f. inanitie partiala. (< hemi- + distrofie)
inaniţie, inanítie s. f. (sil. -ti-e; mf. in-), art. inanítia (sil. -ti-a), g.-d. inanítii, art. inanítiei
inaniţie, INANÍŢIE f. Slabiciune fizica extrema, provocata de lipsa cronica de hrana sau de unele defecte mari în asimilarea hranei. [G.-D. inanitiei; Sil. i-na-ni-ti-e] /<fr. inanition, lat. inanitio, ~onis
acetonurie, ACETONURÍE f. Prezenta a acetonei în urina (întâlnita în diabet, în starile de inanitie etc.). /<fr. acétonurie
apocarteresis, APOCARTERÉSIS s. n. sinucidere prin inanitie. (< gr. apokarteresis)
autofagie, AUTOFAGÍE s.f. Consumare a propriilor tesuturi ale unui organism supus inanitiei. [Gen. -iei. / < fr. autophagie, cf. gr. autos – însusi, phagein – a mânca].
frecare, frecare penisului timp indelungat sau onanitie
inaniţie, INANÍŢIE s.f. Slabiciune fizica extrema, provocata de o alimentatie insuficienta. [Gen. -iei. / cf. fr. inanition, it. inanizione, cf. lat. inanitio].
autofagie, AUTOFAGÍE s. f. consumare a propriilor tesuturi de catre un organism supus inanitiei. (< fr. autophagie)
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc