Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru miros
miros, MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s.n. l. Unul dintre cele cinci simturi cu care sunt înzestrati oamenii si unele animale, prin care organismul primeste informatii asupra proprietatilor chimice ale unor substante care emana vapori; capacitate de a percepe si deosebi aceste emanatii; olfactie. ♦ Fig. Perspicacitate, intuitie, sagacitate. 2. Emanatie placuta sau neplacuta pe care o exala unele corpuri; proprietate a unor substante de a produce asemenea emanatii; senzatie pe care o produce aceasta emanatie asupra simtului olfactiv. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. si: míros] – Din mirosi (derivat regresiv).
miros, MIRÓS s. v. fler, perspicacitate.
miros, MIRÓS s. (livr.) olfactie, (rar) abur, abureala, (înv.) miroseala, mirosenie, odor, odorat, olm. (Simtul ~ului.)
miros, mirós s. n., (senzatii) pl. mirósuri
miros, MIRÓS ~uri n. 1) Simt prin care organismul percepe si deosebeste diferite emanatii, raspândite în aer de unele substante sau corpuri. 2) Emanatie placuta sau neplacuta, raspândita în mediul înconjurator de unele substante si corpuri. ~ de trandafir. /v. a mirosi
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc