Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru micsoreaza
încetinitor, ÎNCETINITÓR, încetinitoare, s.n. Dispozitiv care micsoreaza viteza unor sisteme tehnice ♦ (În expr.) Cu încetinitorul = procedeu cinematografic de obtinere a încetinirii miscarii. – Încetini + suf. -tor.
fluidifiant, FLUIDIFIÁNT, fluidifiante, s.n. Substanta care micsoreaza viscozitatea unui fluid cu care se amesteca; fluidizant. [Pr.: flu-i-di-fi-ant] – Dupa fr. fluidifiant.
rosti, ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunta sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunta, a-si spune parerea autorizata. ♦ Tranz. A comunica o dispozitie, un ordin, o sentinta. ♦ A se preocupa de ceva; a pregati. 4. Intranz. A înfasura pe sulul din fata al razboiului de tesut portiunea de pânza tesuta, desfasurând în acelasi timp o portiune corespunzatoare de urzeala de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua tesutul de câte ori rostul se micsoreaza. – Din rost.
reductor, REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj. 1. (Despre aparate sau mecanisme: si substantivat, n.) Care reduce sau micsoreaza o viteza, o presiune etc. 2. (Despre substante chimice; si substantivat, m.) Care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.
deplastifiant, DEPLASTIFIÁNT, deplastifianti, s.m. Material care, adaugat unei materii prime plastice, îi micsoreaza plasticitatea; deplastificator. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. déplastifiant.
con, CON2, conuri, s.n. 1. Suprafata descrisa de o dreapta care se deplaseaza sprijinindu-se pe o curba închisa imobila si pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric marginit de o asemenea suprafata si de un plan. 2. (Geogr.; în sintagmele) Con vulcanic = forma de relief conica cât un munte, constituita în urma eruptiilor vulcanice, din lava, cenusa etc. Con de dejectie = forma de relief în evantai, rezultata din acumularea materialului transportat de torenti acolo unde se micsoreaza panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumina = manunchi de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numerosi solzi lemnosi, care reprezinta florile mascule sau femele. – Din fr. cône.
fluidifiant, FLUIDIFIÁNT, -Ă adj., s. n. 1. (substanta) care micsoreaza viscozitatea unui fluid vâscos. 2. (medicament) care face secretiile bronhice mai fluide. (< fr. fluidifiant)
deplastifiant, DEPLASTIFIÁNT s. m. material care, adaugat unei materii prime în industria ceramica, îi micsoreaza plasticitatea; degresant. (< fr. déplastifiant)
contracta, contractá vb., ind. prez. 1 sg. contractéz, 3 sg. si pl. (încheie un contract, îsi asuma, se molipseste) contracteáza, (se strâng(e), se micsoreaza) contrácta
micşora, micsorá vb., ind. prez. 1 sg. micsoréz, 3 sg. si pl. micsoreáza
fluidifiant, FLUIDIFIÁN//T ~ti m. Substanta care micsoreaza viscozitatea unui fluind. [Sil. -fi-ant] /<fr. fluidifiant
anticorosiv, ANTICOROSÍV ~a (~i, ~e) si substantival Care micsoreaza sau împiedica coroziunea. /<fr. anticorrosif
rezolutiv, REZOLUTÍV ~a (~i, ~e) (despre sub-stante medicamentoase) Care micsoreaza inflamatia. /<fr. résolutif
transformator, TRANSFORMAT//ÓR2 ~oáre n. Aparat sau instalatie care modifica forma, tipul sau unele proprietati esentiale ale energiei. ♢ ~ electric aparat care mareste sau micsoreaza tensiunea unui curent alternativ fara a-i schimba frecventa. /<fr. transformateur
deplastifiant, DEPLASTIFIÁNT s.m. (Chim.) Material care, adaugat unei materii prime în industria ceramica, îi micsoreaza plasticitatea; degresant; deplastificator. [< fr. déplastifiant].
diminutiv, DIMINUTÍV, -Ă adj. 1. (Rar) Care micsoreaza, scade. 2. Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. // s.n. 1. Cuvânt (de obicei derivat printr-un sufix) care exprima în general o micsorare a sensului notiunii exprimate de cuvântul de baza, adaugându-i uneori o nuanta afectiva sau peiorativa. 2. Scurtare familiara a unui nume de persoana; nume de persoana format cu un sufix diminutival. [Cf. fr. diminutif, lat. deminutivus].
servodirecţie, SERVODIRÉCŢIE s.f. Dispozitiv de manevra a directiei pe autovehicule, care micsoreaza efortul conducatorului. [Gen. -iei. / dupa it. servosterzo].
antidetonant, ANTIDETONÁNT, Ă adj., s. n. / s. m. substanta care, adaugata în benzina, micsoreaza viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant. (< fr. antidétonant)
compresiune, COMPRESIÚNE s. f. 1. comprimare. 2. stare de solicitare a unei piese sub actiunea a doua forte egale si de sens contrar. 3. faza de functionare a unei masini în timpul careia fluidul din cilindrul motor îsi micsoreaza volumul sub actiunea pistonului. 4. apasare a unui vas sangvin pentru a opri o hemoragie. ♢ apasare pe care o exercita o tumoare asupra unui organ sau tesut vecin. (<fr. compression, lat. compressio)
antidetonant, ANTIDETONÁNT s.n. Substanta care, amestecata cu benzina, micsoreaza viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant. [Pl. -nte, (s.m.) -nti. / < fr antidétonant].
atenuant, ATENUÁNT, -Ă adj. Care atenueaza, slabeste, micsoreaza; moderant. ♢ (Jur.) Circumstante atenuante = împrejurari care usureaza vinovatia unui acuzat. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. atténuant, lat. attenuans].
compresiune, COMPRESIÚNE s.f. (Fiz.) 1. Comprimare. 2. Interval de timp în care fluidul dintr-un compresor îsi micsoreaza volumul. 3. (Med.) Apasare pe care o exercita o tumoare în dezvoltarea sa asupra unui organ sau a unui tesut vecin. [Var. compresie s.f. / cf. fr. compression, it. compressione, lat. compressio].
fluidifiant, FLUIDIFIÁNT s.m. Substanta care micsoreaza viscozitatea unui fluid vâscos cu care se amesteca; fluidizant. [Pron. flu-i-di--fi-ant. / < fr. fluidifiant].
rezolutiv, REZOLUTÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care micsoreaza inflamatia, care readuce la starea normala o regiune inflamata a corpului. [Cf. fr. résolutif].
rezolutiv, REZOLUTÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care micsoreaza o inflamatie, o obturare. (< fr. résolutif)
servodirecţie, SERVODIRÉCŢIE s. f. dispozitiv de manevra a directiei pe autovehicule, care micsoreaza efortul conducatorului. (< fr. servodirection)
încet, încét (înceáta), adj. – 1. Lent, lin. – 2. (Adv.) Fara graba, domol, binisor. – 3. (Adv.) Cu glas coborît, molcom. – Var. cet. Mr. întet. Lat. quetus, în loc de quietus (Puscariu 813; Densusianu, Hlr., 89; Candrea-Dens., 844; REW 6958; DAR; pentru fonetism, cf. Meyer-Lübke, Ital., 16), cf. alb. kjet, it. chetto (v. it. cetto), prov. quet, fr. coi, sp., port. quedo; pentru comp. cu în-, cf. împrejur, înainte, etc. – Der. înceta, vb. (a se opri, a face o pauza, a domoli; a fi eliberat din functie; a termina; a disparea; a scadea, a se micsora), der. intern, sau din lat. quetãre (Puscariu 814; Candrea-Dens., 845; DAR); neîncetat, adv. (fara întrerupere, în mod continuu); încetini, vb. (a slabi, a opri, a face mai lent); încetineala, s.f. (lipsa de iuteala); încetinitor, s.n. (care micsoreaza viteza); încetinel (var. încetisor), adv. (agale; usurel).
încet, încét (-eáta), adj. – 1. Lent, lin. – 2. (Adv.) Fara graba, domol, binisor. – 3. (Adv.) Cu glas coborît, molcom. – Var. cet. Mr. întet. Lat. quetus, în loc de quietus (Puscariu 813; Densusianu, Hlr., 89; Candrea-Dens., 844; REW 6958; DAR; pentru fonetism, cf. Meyer-Lübke, Ital., 16), cf. alb. kjet, it. chetto (v. it. cetto), prov. quet, fr. coi, sp., port. quedo; pentru comp. cu în-, cf. împrejur, înainte, etc. – Der. înceta, vb. (a se opri, a face o pauza, a domoli; a fi eliberat din functie; a termina; a disparea; a scadea, a se micsora), der. intern, sau din lat. quetãre (Puscariu 814; Candrea-Dens., 845; DAR); neîncetat, adv. (fara întrerupere, în mod continuu); încetini, vb. (a slabi, a opri, a face mai lent); încetineala, s.f. (lipsa de iuteala); încetinitor, s.n. (care micsoreaza viteza); încetinel (var. încetisor), adv. (agale; usurel).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc