Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru meresc
dumeri, DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. si tranz. A pricepe sau a face sa priceapa clar (dupa ce fusese nedumerit), a-si da sau a face sa-si dea bine seama; a(-si) explica. [Var.: dumirí, domirí vb. IV.] – Din bg. domerja.
smeri, SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umila, modesta, supusa, plina de respect. ♦ (Bis.) A se arata plin de cucernicie, de evlavie fata de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.
orb, ORB2, OÁRBĂ, orbi, oarbe, adj. 1. (Adesea substantivat) Lipsit de simtul vazului, care nu vede (deloc). ♢ Expr. A nimerit orbul Braila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a încuraja pe cel care sovaie sa se duca într-un loc necunoscut de teama ca nu va nimeri. A se bate ca orbii = a se bate foarte tare. 2. Fig. Care nu admite alte pareri, 3. Fig. Care pare sa actioneze fara discernamânt; a carui ratiune e întunecata, tulburata de o pasiune, lipsit de clarviziune; p. ext. de temut, fioros. ♦ Complet, total. ♦ Care denota lipsa de inteligenta, de reflectie, de perspicacitate. 4. Fig. Lipsit de lumina; întunecos, întunecat. 5. (În sintagmele) Fereastra oarba sau geam orb = adâncitura în perete, de forma unei ferestre, facuta cu scop arhitectonic. Soba oarba = motiv ornamental de forma unei sobe; soba care are gura în a doua camera. Dusumea oarba = dusumea de scânduri brute asezate distantat, peste care se monteaza parchetul. Cartus orb = cartus fara proiectil, folosit la exercitii, la parade, la demonstratii etc. Camera oarba = camera fara ferestre, destinata unor scopuri speciale (în fizica, în medicina etc.). Put orb = put de mina care nu are iesire directa la suprafata. – Lat. orbus.
nedumeri, NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face sa fie nedumerit, sa nu înteleaga ceva, a pune pe cineva în încurcatura; a mira. [Var.: nedumirí vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv).
nimeri, NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în tinta. 2. Intranz. A sosi (pe neasteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A gasi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilitati). 4. Intranz. A gasi calea potrivita pentru o anumita situatie sau împrejurare; a izbuti sa realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva sa fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ♢ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereala, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.
răzmeri, RĂZMERÍ, razmeresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A alunga, a îndeparta. – Cf. r a z m e r i t a.
dumeri, dumerí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. dumerésc, imperf. 3 sg. dumereá; conj. prez. 3 sg. si pl. dumereásca
nedumeri, nedumerí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 sg. si pl. nedumereásca
nimeri, nimerí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 sg. si pl. nimereásca
răzmeri, razmerí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. razmerésc, imperf. 3 sg. razmereá; conj. prez. 3 sg. si pl. razmereásca
smeri, smerí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. smerésc, imperf. 3 sg. smereá; conj. prez. 3 sg. si pl. smereásca
gheenă, GHEÉNĂ f. rel. Loc de chinuri vesnice, unde se crede ca nimeresc, dupa moarte, sufletele celor pacatosi; iad; infern. /<sl. geena
eden, EDÉN n. livr. 1) rel. Loc al fericirii supreme unde se crede ca nimeresc dupa moarte sufletele celor evlaviosi; rai; paradis. 2) fig. Loc care încânta si desfata; rai; paradis. 3) fig. Stare de fericire absoluta; rai; paradis. /<fr. éden
umeri, umerí, umerésc, vb. IV (reg.) a se speti, a-si rupe umerii (sub greutate mare).
jandarm, jandárm (jandármi), s.m. – Militar, agent al politiei rurale. – var. (pop.) jandar, jendar(iu), jandar. Mr. geandar. Fr. gendarme; în mr., din it. gendarme, cf. tc. candarma, alb. ğandarmë, bg. žandarm, sb. žandar. Este cuvînt popular, datorita uzului sau administrativ. – Der. jandarmerie, s.f. (post de jandarmi); jandarmeresc, adj. (de jandarm).
nemeri, nemerí (nemerésc, nemerít), vb. – 1. A lovi la tinta, a tinti. – 2. A lovi unde trebuie. – 3. A afla, a întîlni. – 4. A veni din întîmplare. – 5. (Refl.) A se petrece, a avea loc. – 6. (Refl.) A coincide, a concorda, a cadea de acord. – Var. nimeri, înimeri. Sl. namĕriti "a masura" (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 193), cf. bg. namiram "a afla", sb. namjeriti "a nimeri", sl. namĕrjenije "alb". – Der. nemerit, adj. (tintit); nemereala, s.f. (întîmplare); nemernic, adj. (înv., strain; vagabond, mizerabil), din nemeri (4) cu suf. -nic, sau din sb. nemenik "persoana sosita din întîmplare"; nemernici, vb. (a hoinari, a trîndavi, a cersi); nemernicie, s.f. (înv., conditie de strain; hoinareala, trîndaveala). Pentru semantismul lui nemernic, cf. Seineanu, Semasiol., 204.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc