Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru mai
mai, MAI1 adv. I. 1. (Serveste la formarea gradului comparativ) Mai bun. ♢ (În locutiuni, întarind sensul unor cuvinte) Mai întâi (si-ntâi). Mai apoi. Mai înainte. 2. (Serveste la formarea gradului superlativ relativ) Cel mai bun. ♢ (Înaintea unui substantiv) Te comporti ca cel mai copil dintre copii. ♢ (Precedat de "ce" în constructii exclamative, cu valoare de superlativ absolut) Ce mai drac frumos de fata! ♢ Expr. Mai rar = întâlnit extrem de rar. Asa om mai rar!. II. (Atenueaza ideea exprimata de cuvântul determinat) În parte, putin, oarecum, într-o oarecare masura, întrucâtva. Copii si mai cuminti, si mai obraznici. Ploaia mai încetase. III. (Exprima ideea de aproximatie) Aproape; aproximativ; cam. Mai îmi vine a crede. ♦ (Urmat de o propozitie subordonata introdusa prin "ca" sau "sa") Gata sa..., cât pe-aci. Cetina mai ca-i ajunge la pamânt. ♢ Mai-mai = cât pe-aci, gata-gata. IV. (Înaintea unui verb) 1. (Arata ca actiunea verbului dureaza) Si acum, în continuare, înca. Mai vine la noi. ♢ Expr. Mai e vorba! = desigur! neaparat! nu încape discutie! sigur! ♦ (În formule interogative, cu referire la o situatie noua) Ce mai faci? 2. (Arata repetarea actiunii verbului) Din nou, înca o data, iar. Poate sa ne mai întâlnim. 3. (Exprima nedumerire) Nu se stie ce s-a mai facut. V. (Arata ca, pe lânga lucrurile cunoscute, intervine un element nou) 1. (În enumerari) În afara de aceasta, în plus, pe deasupra. Avea casa, mai ceva bani. ♢ Expr. Ce mai atâta vorba sau ce mai încoace-ncolo, se zice când vrem sa punem capat unei discutii. 2. (Corelativ) Când..., când; ba..., ba; parte..., parte. Mai una, mai alta. VI. (În propozitii si constructii exclamative, intensifica ideea din fraza) Ce mai zgomot, ce mai freamat! – Lat. magis.
mai, MAI2, maiuri, s.n. Nume pentru diferite unelte sau parti de unelte în forma de ciocan (de lemn), care servesc la batut, îndesat, nivelat etc. ♦ (Reg.) Batator2. – Lat. malleus.
mai, MAI3, maiuri, s.n. (Reg.) Ficat. – Din magh. máj.
mai, MAI4 s.m. invar. A cincea luna a anului, care urmeaza dupa aprilie; florar. – Lat. maius, sl. maĩ.
măi, MĂI interj. (Fam.) 1. Cuvânt de adresare catre una sau mai multe persoane de sex masculin, mai rar feminin, care marcheaza între vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior; ba. 2. Cuvânt folosit pentru a exprima admiratie; mirare, nedumerire; neîncredere; nemultumire; ironie. [Var.: ma interj.] – Et.nec.
măi, MĂI interj. hai!, (pop. si fam.) ba!, (pop.) bre! (~! tu de colo!)
mai, MAI s. 1. maciuca. (~ pentru tasarea terenului.) 2. (prin Transilv.) apasator, (înv.) tocmac. (~ de batut pari.) 3. (Maram., Transilv. si Bucov.) pranic. (~ de batut rufele, când se spala.)
mai, MAI s. v. ciocan, ficat, mustuitor, pat, pilug, pisalog.
mai, MAI adv. 1. înca. (Oile ~ gasesc verdeata.) 2. cam, (înv.) camai. (~ rar asa om.) 3. gata.
mai, MAI s. (pop.) florar, (reg.) frunzar, pratar. (~ este a cincea luna a anului.)
mai, mai adv.
mai, mai (luna) s. m. invar. (dar:1 Mai), g.-d. art. lui mai; simb. V (si: .5./-5-)
mai, mai (ciocan, ficat) s. n., pl. máiuri
măi, MĂI interj. (se foloseste ca adresare catre o persoana de sex masculin). [Var. ma] /Orig. nec.
mai, MAI4 máiuri n. pop. (la om si la animale) Glanda legata de tubul digestiv, situata în partea dreapta a abdomenului, care participa la toate functiile metabolice din organism; ficat. /<ung. máj
mai, MAI3 máiuri n. 1) Ciocan mare de lemn, folosit, mai ales, în dulgherie si rotarie. 2) Unealta manuala sau mecanica folosita în constructia drumurilor pentru îndesarea pamântului sau a altor materiale de terasament. /<lat. malleus
mai, MAI2 m. A cincea luna a anului; florar. /<lat. maius
mai, MAI1 adv. 1) (serveste la formarea gradului comparativ) ~ încet. ~ înalt. ~ bun. 2) (în îmbinare cu articolul cel, cea (cei, cele) serveste la formarea gradului superlativ relativ) Cel ~ bun. Cel ~ înalt. 3) (atenueaza ideea exprimata de cuvântul determinat) În parte; întrucâtva; într-o oarecare masura. Ploaia ~ încetase. 4) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; aproximativ. Cam ~ îmi vine a crede. 5) În oarecare masura; putin. Vântul s-a ~ potolit. Vrea sa ~ lucreze. 6) (arata ca o actiune dureaza înca) ~ lucreaza lacatus. 7) (arata repetarea unei actiuni) Din nou; iar. L-ai ~ vazut pe Gheorghe? 8) (cu sens intensiv) Ce ~ fulgera! 9) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; cam; aproximativ. ~ cât dânsul de mare. ~ nimic. ♢ ~-~ gata-gata; cât pe ce. 10) În afara de aceasta; în plus. ♢ Ce ~ atâta vorba sa terminam discutia. /<lat. magis
mai, mai pe romaneste penis
mai, mai inseamna si salvez... intrduceti si chestia asta
mai, mai multe forme de dorinta
mai, mai suna-vei,dulce corn,pentru mine vreodata
mai, mai adv. – 1. Indica superioritatea într-o comparatie: cine ce are mai bun (Neculce). – 2. Mai mult, mai bine: noi mai iubim binele Împaratiei tale (Varlaam); nu unul sa-l mai iubeasca iara pre altul sa-l mai urasca (Pravila mica), în acest sens absolut, înv., echivaleaza cu mai mult. – 3. Înca, si: asi mai vrea (Eminescu). – 4. Altadata, înainte: n-am mai vazut (Alecsandri). – 5. Deja: nu-i mai era frig (Macedonski). – 6. Aproape, într-un anumit fel: carnea era mai cruda (Sbiera); un ofiter, asa ca dînsul, mai ca i-ar placea (Gib Mihaescu). Mai ... mai arata o alternanta de actiuni: mai nu vrea, mai se lasa (Eminescu). – 7. Putin mai mult: te-i mai încalzi mergînd (Creanga). – 8. Expletiv, în fraze exclamative: ciudata faptura omeneasca mai esti! (D. Zamfirescu). – Mr. ma, megl., istr. mai. Lat. magis (Candrea, Éléments, 35; Puscariu 1015; Candrea-Dens., 1041; REW 5228), cf. it. mai, ma, prov., fr. mais, cat. may, sp., port. mas. Mr. nu trebuie confundat cu ma "dar, însa" (Weigand, Jb., XII, 91), care provine din din it. (Bartoli, Studi Fil. rom., VIII, 174) sau din ngr. (REW 5228). Evolutia fonetica a lui mai nu este clara. Probabil trebuie sa se porneasca de la o forma populara •mas (› sp.), cu aceeasi evolutie ca de la das › dai sau νos › voi etc. Sensul expletiv (8) coincide cu cel sp. – Cf. cam, numai. Din rom. provin bg. maj "aproape" (Candrea, Elemente, 408; ; Berneker, II, 5), rut. si pol. din Bucov. maj "mai", în comparatii (Miklosich, Wander, 17; BL, VI, 240), tig. mai "mai", comparativ (D. Sampson, The dialect of the Gypsies of Wales, 321).
mai, mái (máiuri), s.n. – Pisalog. – Mr. mal’u, megl. mal’. Lat. malleus (Diez, I, 258; Puscariu 1057; Candrea-Dens., 1038; REW 5268), cf. alb. maj (Meyer 235), it. maglio, prov. malh, fr. mail, cat. mall, sp. majo, port. malho. – Der. maior, s.n. (mai mic), der. în rom. (dupa Candrea-Dens., 1039, direct din lat. malleolus); maiug, s.n. (mai, pisalog). Sb. malj poate proveni din rom. (Candrea, Elemente, 403) sau din it.; sb. maljuga poate proveni din rom. sau sa fie der. în interiorul sb. (dupa Cihac, II, 133 ar fi sursa rom.).
mai, mái (máiuri), s.n. – Ficat. Mag. máj (Tiktin; Gáldi, Dict., 143). În Mold. si Trans. (ALR, I, 46). – Der. maior, s.m. (Trans., caltabos cu ficat de porc); maietic, s.m. (rar, caltabos); maies, s.m. (Trans., caltabos).
mai, mái s.m. – Numele lunii florar. – Mr., megl. maiu, istr. mai. Ngr. Mάιος, din lat. Maius (Philippide, O ramasita, 13; Pascu, Beiträge, 10), în parte prin intermediul sl. maj (Tiktin; Vasmer, Gr., 93), cf. tc. maios, alb., bg. maj. Der. directa din lat. (Puscariu 1018; Candrea-Dens., 1040; REW 5250) pare îndoielnica.
măi, mắi interj. – Serveste la adresare si mirare. – Var. (Munt.) ma. Lat. mǒdǒ, redus la •mo, cf. it. mo, sard. moi, immoi; cf. amu si, pentru dezvoltarea vocalei finale, cazul paralel al lui post › poi › pai. Explicatiile anterioare considera acest cuvînt inseparabil de mare (Cihac, II, 718; Tiktin; Seineanu, Istoria filologiei, 345; Philippide, II, 722; Pascu, II, 65); dar aceasta identitate nu pare evidenta. Cu atît mai putin sigura este afirmatia dictionarelor în general, ca este interj. de adresare catre un barbat, caci în Mold. se foloseste si pentru femei si ca peste tot este foarte folosita în imprecatie fara obiect definit: mai, sa fie-al dracului. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 198).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc