Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru lupta
luptă, LÚPTĂ, lupte, s.f. 1. Încaierare, bataie între doua (sau mai multe) persoane (de obicei fara folosirea armelor), care cauta sa se învinga una pe alta (sau unele pe altele). ♢ Lupta dreapta = lupta (1) corp la corp, fara arme si fara viclesuguri. ♦ (La pl.) Ramura sportiva în care se întrec, dupa anumite reguli, doi luptatori. ♢ Lupte clasice (sau greco-romane) = forma de lupte în care procedeele tehnice reglementare se aplica numai la parte superioara a corpului (de la linia de centura în sus). Lupte libere = forma de lupte la care procedeele tehnice se aplica la oricare din partile corpului, putând fi executate si cu ajutorul picioarelor. 2. Ciocnire armata între doua forte inamice; batalie. ♦ Fig. Ciocnire între doua forte care actioneaza în sens contrar. ♢ Lupta de clasa = (în teoria marxist-leninista) lupta desfasurata pe plan economic, politic si ideologic între clase cu interese fundamental opuse. 3. Straduinta depusa de cineva pentru a învinge o greutate, o nevoie sau pentru a se apara. 4. Straduinta depusa de cineva pentru a combate o idee, o conceptie, o deprindere; combatere. – Lat. lucta.
lupta, LUPTÁ, lupt, vb. I. 1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva. 2. Refl. recipr. si intranz. A se razboi, a purta razboi, a fi în razboi cu cineva. ♢ Expr. (Refl. recipr.) Se lupta ziua cu noaptea = se face ziua. 3. Refl. si intranz. Fig. A se împotrivi, a se stradui sa învinga o greutate, un obstacol. 4. Intranz. Fig. A se stradui sa obtina ceva. – Lat. luctare.
luptă, Lupta ≠ pace
luptă, LÚPTĂ s. 1. v. bataie. 2. v. batalie. 3. (SPORT) (pop.) trânta. 4. v. concurenta.
lupta, LUPTÁ vb. 1. a se bate, a se întrece, a se masura. (Hai sa ne ~ în lupta dreapta.) 2. (MIL.) a se bate, a se razboi, (înv.) a combate, a se osti, a se ragloti, a voinici. (S-a ~ mult cu dusmanul.) 3. v. stradui.
lupta, luptá vb., ind. prez. 1 sg. lupt, 3 sg. si pl. lupta
luptă, lúpta s. f., g.-d. art. lúptei; pl. lúpte
luptă, LÚPT//Ă ~e f. 1) Încaierare, bataie între doua sau mai multe persoane. 2) Întrecere sportiva între doi luptatori. 3) Ciocnire între doua forte armate dusmane. 4) fig. Ciocnire între doua forte (tendinte) care actioneaza în sens contrar (pe plan politic si economic). 5) Efort, straduinta pentru a învinge o greutate, pentru a-si crea conditii normale de trai. 6) Efort, straduinta pentru combaterea unor idei sau conceptii. [G.-d. luptei] /<lat. lucta
lupta, A SE LUPTÁ ma lupt intranz. 1) A se bate corp la corp (unul cu altul). 2) A fi în lupta (unul cu altul); a purta razboi (unul cu altul). 3) fig. (despre persoane) A face încercarea de a învinge o greutate, de a atinge un scop etc. ♢ Se lupta ziua cu noaptea se face ziua; se lumineaza de ziua. /<lat. luctare
lupta, A LUPTÁ lupt intranz. 1) A fi în lupta. ~ cu dusmanul. ~ corp la corp. 2) A face sa se lupte. /<lat. luctare
luptă, 1. Lupta armata a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventa la sfârsitul evului mediu în tarile românesti si în Peninsula Balcanica. 2. Viata sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie.
lupta, lupta a celor mai haiduci, taria lor
luptă, lúpta (lúpte), s.f. – Batalie. – Mr. (lufta). Lat. lucta (Meyer 247; Puscariu 1003; Candrea-Dens., 1031; REW 5147; Tiktin), cf. it. lotta, fr. lutte, sp. lucha, port. luta, alb. ljuftë (Philippide, II, 645), de unde mr. Der. lupta, vb. (a se bate), din lat. luctāre (Puscariu 1002; Candrea-Dens., 1030; REW 5148), cf. mr. alumtu, alumtare, it. lottare, prov., sp. luchar, fr. lutter, cat. lluytar, port. lutar; luptaci, adj. (înv., care lupta); luptator, s.m. (militar); înlupta, vb. (Trans. de S., a învinge).
lupta, lupta armata a unor haiduci
lupta, Lupta Armata A Unor Cete De Haiduci Impotriva Asupritatilor,Frecventa La Sfarsitul Evului Mediu In Tarile Romanesti Si In Peninsula Balcanica
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc