Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru lumina
lumina, LUMINÁ, luminez, vb. I. I. 1. Intranz. (Despre astri sau despre alte surse de lumina) A produce, a emite, a raspândi lumina; a fi luminos, a straluci. 2. Tranz. A revarsa, a arunca lumina asupra unui lucru (pentru a fi vazut mai bine). ♦ (Despre oameni) A însoti pe cineva cu o sursa de lumina spre a-l face sa vada în întuneric, a face cuiva lumina. ♢ Expr. A lumina (cuiva) calea (sau drumul) = a calauzi, a conduce spre tinta. 3. Refl. (Despre obiectele pe care cade lumina) A deveni luminos, a se umple de lumina, a capata mai multa lumina. ♢ Expr. A se lumina de ziua = a se face ziua. ♦ A se însenina. ♢ Expr. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. II. Fig. 1. Tranz. A raspândi stiinta si cultura în mase; a educa, a cultiva, a instrui. ♦ Tranz. si refl. A (se) lamuri, a (se) clarifica. 2. Tranz. A calauzi, a îndrepta, a conduce. 3. Tranz. A raspândi multumire, bucurie; a înveseli, a însenina. ♦ Refl. (Despre fata, ochi etc.) A capata o expresie de multumire, de bucurie. 4. Intranz. (Despre o idee, o imagine etc.) A aparea, a se ivi, a se înfiripa; a se contura. – Din lumina.
lumină, LUMÍNĂ, lumini, s.f. I. 1. Radiatie sau complex de radiatii electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fara flacara) sau luminescente si care impresioneaza ochiul omenesc; efectul acestei radiatii. ♢ Lumina alba = lumina mijlocie a zilei, care contine toate radiatiile spectrului vizibil. Lumina rece = lumina care contine un numar foarte mic de radiatii infrarosii si care are un efect termic redus. Lumina monocromatica = lumina formata din radiatii de o singura culoare spectrala. Lumina compusa = lumina care contine radiatii de mai multe lungimi de unda. Lumina naturala = lumina complet nepolarizata, caracterizata prin diversitatea directiilor de oscilatie ale radiatiilor electromagnetice care o compun, distribuite uniform în jurul directiei de propagare. Lumina polarizata = lumina alcatuita din radiatii electromagnetice ale caror directii de oscilatie nu sunt uniform distribuite în jurul directiei de propagare. (Astron.) Lumina antisolara = pata foarte slab luminoasa care se vede noaptea pe cer în locul opus soarelui. Lumina zodiacala = pata luminoasa care, la latitudinea noastra, se vede toamna spre est, înainte de rasaritul soarelui, si primavara spre vest, dupa apusul soarelui. (Fiziol.) Lumina animala = lumina produsa de unele organisme animale pe baza energiei chimice a unor substante. ♢ Loc. adv. La lumina mare = fatis, în vazul tuturor. Pe lumina = în timpul zilei, de la rasaritul pâna la apusul soarelui, pâna nu se însereaza. ♢ Loc. prep. În lumina... = prin prisma (unei anumite conceptii), din punctul de vedere al..., potrivit cu... (Rar) La lumina... = cu puterea..., cu ajutorul... ♢ Loc. vb. A da lumina = a lumina. ♢ Expr. A vedea lumina zilei = a) a fi înzestrat cu simtul vazului; a se naste. A rasari (sau a se arata) la lumina (sau la lumina zilei) = a aparea (dintr-o ascunzatoare), a iesi la vedere, a se arata. A iesi la lumina = a) a scapa de primejdie, a iesi dintr-o situatie grea; b) a iesi la iveala, a deveni evident, a se dezvalui. A scoate (pe cineva) la lumina = a) a scoate (pe cineva) dintr-o încurcatura; b) a ajuta (pe cineva) sa dobândeasca o situatie, a emancipa (pe cineva). A pune (ceva) în lumina = a scoate (ceva) în evidenta; a sublinia. A pune într-o lumina buna (sau rea, urâta etc.) = a scoate în evidenta aspectele pozitive (sau negative) din viata sau din activitatea cuiva. A prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-o lumina oarecare = a prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-un anumit fel sau dintr-un anumit punct de vedere ori prin prisma unei anumite conceptii. A vedea lumina tiparului sau (înv.) a iesi la lumina = a fi publicat, tiparit. (Limpede) ca lumina zilei = de netagaduit, clar, evident. ♦ Fig. Stralucire; înseninare. 2. Izvor, sursa de lumina (I 1). ♢ Lumina electrica = iluminare pe baza de energie electrica. Lumina de control = indicatie luminoasa care serveste la controlul starii si al modului de functionare a unei instalatii de telecomanda, a macazurilor, a semnalelor de cale ferata etc. ♦ Spec. Sursa luminoasa (de obicei colorata) situata pe o nava, aeronava etc., folosita la indicarea pozitiei sau la semnalizare. ♦ Flacara, flacaruie. ♦ (Pop.) Lumânare. ♦ Unitate de masura pentru fluxul luminos. 3. (Si în sintagma lumina ochiului) Pupila; p. ext. ochi, privire. ♦ (Ca termen de comparatie) Fiinta, lucru, obiect etc. mai drag, mai de pret, mai scump. ♢ Expr. A-i fi (cuiva) drag ca lumina ochilor = a-i fi (cuiva) foarte drag. A îngriji (sau a pazi) ca (pe) lumina ochilor = a îngriji, a feri cu cea mai mare atentie. II. Fig. Ceea ce aduce claritate în mintea omeneasca; învatatura, cultura, educatie. ♢ Expr. A arunca (o) lumina (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumina (într-o chestiune) = a lamuri, a clarifica (o problema). A se face lumina în capul (sau în mintea) cuiva = a pricepe, a întelege. III. 1. Distanta libera dintre fetele interioare a doua piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fetele interioare opuse ale unui gol. 2. (Înv.; urmat de determinari) Suprafata. 3. Stavilarul morii. [Pl. si: (înv.) lumine] – Probabil din lume (înv.) "lumina".
lumina, A (se) lumina ≠ a (se) întuneca
lumină, Lumina ≠ întunecime, întuneric, obscuritate, umbra
lumină, LUMÍNĂ s. 1. v. stralucire. 2. lumina electrica = electricitate, energie electrica. (S-a întrerupt ~.)
lumină, LUMÍNĂ s. v. luminare, watt.
lumina, LUMINÁ vb. v. clarifica, descurca, deslusi, elucida, explica, lamuri, limpezi, preciza.
lumina, LUMINÁ vb. 1. a arde. (Lampa ~ pâna târziu în camera lui.) 2. a scânteia, a sclipi, a straluci. (Candelabre ~ în salon.) 3. v. straluci. 4. a bate, a luci, a straluci. (Luna ~ peste ramuri.) 5. v. în-senina. •6. (fig.) a se însenina. (S-a ~ când m-a vazut.)
lumina, luminá vb., ind. prez. 1 sg. luminéz, 3 sg. si pl. lumineáza
lumină, lumína s. f., g.-d. art. lumínii; pl. lumíni
lumină, LUMÍN//Ă ~i f. 1) Radiatie electromagnetica, emisa de un corp incandescent sau luminescent, care actioneaza asupra ochilor facând vizibila lumea înconjuratoare. ~a soarelui. ♢ A se face ~ a se face ziua. Pe ~ la lumina zilei; dupa ce s-a luminat de ziua sau înainte de a însera. A vedea ~a zilei a) a avea vedere; b) a se naste. A vedea ~a tiparului a aparea de sub tipar. (Limpede) ca ~a zilei absolut clar; de netagaduit. 2) Sursa, izvor care lumineaza. ♢ A aprinde ~a a aprinde ceva de luminat. ~ electrica iluminare pe baza de energie electrica. 3) Deschizatura din mijlocul irisului prin care patrunde radiatia electromagnetica a corpurilor incandescente sau luminescente; pupila. ~a ochilor. 4) fig. Desteptare a mintii. ♢ A se face ~ în capul (sau mintea) cuiva a deveni clar. 5) Deschidere libera într-o constructie. [G.-D. luminii] /Probabil din lume
lumina, A SE LUMIN//Á ma ~éz intranz. 1) A deveni luminos; a se umple de lumina. ♢ ~ de ziua a se face ziua. 2) (despre cer, timp) A deveni senin; a se însenina. ♢ ~ a ploaie a capata o lumina specifica care prevesteste ploaia. 3) (despre fata, privire) A capata o expresie de bucurie, exprimând destindere. 4) fig. A ajunge sa înteleaga clar; a se clarifica; a se lamuri; a se edifica. /Din lumina
lumina, A LUMIN//Á ~éz 1. intranz. 1) (despre surse de lumina) A raspândi lumina; a arde; a luci. 2) (despre gânduri, idei) A aparea pe neasteptate în minte. 2. tranz. 1) A supune actiunii unei surse de lumina (pentru a vedea mai bine). 2) fig. (persoane) A face sa se lumineze. ♢ ~ (cuiva) calea (sau drumul) a calauzi (pe cineva). 3) fig. A face sa capete cunostinte si/sau deprinderi într-un domeniu oarecare; a învata; a instrui. /Din lumina
lumină, lumína (lumíni), s.f. – 1. Claritate, transparenta. – 2. Stralucire, splendoare. – 3. Stiinta, cunoastere. – 4. Faclie, corp luminos. – 5. Lumînare. – 6. Vedere. – Mr. lumina, lunina. Lat. lumina, pl. lui lūmen (Puscariu 994; REW 5161; Tiktin). Schimbarea de accent se aplica poate prin confuzia terminatiei, cu suf. -ina, ca în albina, sulfina, tulpina etc. Candrea-Dens., 1016 si Candrea propune un intermediar lat. •luminina, care nu pare convingator. Sensul de lumina "pupila", este aproape general (ALR, I, 19). Der. lumina, vb. (a da lumina; a straluci; a clarifica; a ghida, a sfatui), din sec. XVII, si forma de conjug. pare der. din rom. (dupa Tiktin si Candrea, din lat. lumināre; dupa Candrea-Dens., 1017. din lat. •allumināre; conservarea lui i arata si o dependenta directa de lumina); luminaciune, s.f. (înv., iluminare; înv., titlu de demnitate; înaltime, alteta); luminat, adj. (iluminat; cult; stralucitor; înv., înalt, calificativ oficial, în sec. XVII-XIX, cînd e vorba de voievod); luminatie, s.f. (înv., înaltime, titlu de demnitate); luminator, adj.(care luceste, care lumineaza; care iradiaza; care clarifica); luminator, s.n. (ferastruica, lucarna); luminis, s.n. (rariste, poiana; spatiu descoperit într-o padure); luminita, s.f. (lumina mica; planta, Oenothera biennis); luminos, adj. (stralucitor, splendid, cult, instruit); luminoasa, s.f. (planta, Clematis erecta), pe care Scriban îl deriva din rus. lomonos încrucisat cu luminos; stralumina, vb. (a ilumina); straluminat, adj. (marit, slavit). Cf. lume, lumînare. Der. neol. ilumina, vb., din fr. iluminer; iluminati(un)e (var. pop. luminatie) , s.f. (iluminatie; sarbatoare nocturna); înlumina, vb. (a ilumina; a prinde culoare), din fr. enluminer; luminozitate, s.f., din fr. luminosité. – Din rom. provine ngr. λουμίνι "candela, lumînarica".
lumina, lumina
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc