Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru lua
lua, LUÁ, iau, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde un obiect în mâna spre a-l tine (si a se servi de el) sau spre a-l pune în alta parte. ♢ Expr. A lua alta vorba = a schimba (cu dibacie) subiectul unei discutii. A(-si) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. A lua pusca la ochi (sau la catare) = a pune arma în pozitie de tragere, a se pregati sa traga cu arma; a ochi. A-si lua palaria (din sau de pe cap) = a saluta. A lua pasarea din zbor, se spune despre un vânator foarte iscusit, bun ochitor. A-si lua nadejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunta la ceva, a nu mai spera. A-si lua seama sau (intranz.) a-si lua de seama = a se razgândi. A nu-si lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent. A-si lua o grija de pe cap = a scapa de o grija, a se elibera. A-i lua cuiva (o suferinta) cu mâna = a face sa-i treaca cuiva (o suferinta) imediat. (Refl.) A i se lua (cuiva) o piatra de pe inima, se spune când cineva a scapat de o grija chinuitoare. ♦ A apuca pe cineva sau ceva cu mâna; a cuprinde cu bratul (de dupa...); p. ext. a înhata, a însfaca. ♢ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coada = a se îmbata. (Refl. recipr.) Poti sa te iei de mâna cu el = ai aceleasi apucaturi ca el. A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se înclesta la bataie cu cineva; a se certa în mod violent cu cineva. A se lua (cu cineva) la trânta = a se lupta (cu cineva) corp la corp. 2. A mânca (pe apucate), a înghiti din ceva; spec. a înghiti o doctorie. ♢ Expr. A (o) lua la masea = a bea peste masura. 3. A îmbraca, a pune pe sine o haina etc. ♢ Expr. A lua hainele la purtare = a îmbraca în toate zilele hainele de sarbatoare. (Fam.) A-si lua nasul la purtare = a se obraznici. II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla; a smulge, a desprinde. ♦ Refl. (Rar) A înceta sa mai existe; a disparea. 2. A scoate ceva în cantitate limitata. ♢ Expr. A lua (cuiva) sânge = a face sa curga printr-o incizie o cantitate de sânge (pentru a obtine o descongestionare, pentru analize etc.). 3. A deposeda pe cineva de un lucru (fara intentie de a si-l însusi). ♢ Expr. A-i lua (cuiva) comanda = a înlatura (pe cineva) de la un post de raspundere, în special de la comanda unei unitati militare. A-i lua (cuiva) ochii (sau vazul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin stralucire, a impresiona foarte puternic, a zapaci, a ului pe cineva. A-i lua (cuiva) viata (sau sufletul, zilele) = a omorî. A-si lua viata (sau zilele) = a se sinucide. ♦ (Pop.) A face sa paralizeze, a paraliza o parte a corpului. III. 1. A-si însusi ceea ce i se cuvine, a pune stapânire pe ceva; p. ext. a primi, a capata. 2. A(-si) face rost de ceva; a gasi pe cineva sau ceva. ♢ Expr. Ia-l daca ai de unde (sau de unde nu-i), se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai gaseste acolo unde era mai înainte. (Fam.) A nu sti de unde sa iei pe cineva = a nu-ti aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva. 3. A cumpara. 4. A încasa o suma de bani. 5. A-si însusi un lucru strain. 6. A cuceri; a ocupa. ♦ A ataca într-un anumit fel sau cu o anumita arma. 7. A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plata. ♢ Expr. A lua (pe cineva) partas = a-si asocia (pe cineva) într-o întreprindere. A lua (pe cineva) pe procopseala = a angaja (pe cineva) fara salariu, cu promisiunea de a-l capatui. ♦ A invita pe cineva la joc, la dans. ♦ A primi pe cineva la sine; a contracta o legatura de rudenie cu cineva. ♦ Refl. recipr. A se casatori. 8. A se angaja, a se însarcina (cu ceva). ♢ Expr. A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unitati sau actiuni (militare). A lua (un lucru) în primire = a primi un lucru, asumându-si raspunderea pentru buna lui pastrare. A-si lua raspunderea = a se declara si a se socoti raspunzator de ceva. (Refl. recipr.) A se lua la sfada (sau la cearta etc.) = a se certa. 9. A contracta o boala molipsitoare. 10. (Despre vase) A avea o anumita capacitate, a cuprinde. 11. (În expr. si loc. vb.) A lua masura (sau masuri) = a fixa prin masuratori exacte dimensiunile necesare pentru a confectiona un obiect. A lua (ceva) cu chirie = a închiria. A lua (ceva) în arenda = a arenda. A lua parte = a participa. A lua pilda = a imita exemplul altuia. A lua obiceiul (sau naravul etc.) = a se obisnui sa... A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însusindu-si pasajul în mod fraudulos). A lua fiinta = a se înfiinta. A lua sfârsit = a se termina. A lua înfatisarea (sau aspectul etc.) = a parea, a da impresia de... A lua un nou aspect, o noua forma etc. = a se schimba, a se transforma. A-si lua numele de la... = a purta un nume care se leaga de..., care aminteste de... A lua o nota buna (sau rea) = a obtine o nota buna (sau rea). A lua apa = (despre ambarcatii) a avea o spartura prin care intra apa, a se umple de apa. A lua foc = a se aprinde. (Înv.) A lua veste (sau scrisoare, raspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare, raspuns etc.). IV. 1. A duce cu sine. ♢ Expr. A-si lua ziua buna = a se desparti de cineva, rostind cuvinte de ramas bun. A-si lua traista si ciubucul, se zice despre un om foarte sarac care pleaca fara sa aiba ce sa duca cu el. A-si lua talpasita (sau catrafusele) = a pleca repede dintr-un loc; a o sterge. A lua (pe cineva) la (sau în) armata = a înrola un recrut. A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forta. A lua (pe cineva) pe nepusa masa = a lua (pe cineva) fara veste, cu forta. A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depr. dracul, naiba) = a muri. L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba), se spune când cineva este într-o situatie critica sau la capatul puterilor (din cauza unui efort prea mare). (În imprecatii) Lua-l-ar naiba! ♦ A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de însotitor. ♢ Expr. A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binisorul, cu încetisorul etc.) = a proceda cu tact, cu blândete, a trata (pe cineva) cu menajamente. A lua (pe cineva) cu raul = a se purta rau (cu cineva). A lua (pe cineva) cu maguleli sau (refl.) a se lua pe lânga cineva cu binele = a maguli pe cineva (pentru a-i câstiga bunavointa). A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). A lua (pe cineva sau ceva) în batjocura (sau în bataie de joc, în râs, în zeflemea, peste picior etc.) = a-si bate joc de cineva. A lua (pe cineva) cu amenintari = a ameninta (pe cineva). A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei pazeste, la socoteala etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteala. A lua (pe cineva) pe departe = a începe (cu cineva) o discutie pe ocolite cu scopul de a obtine ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplacut. Nu ma lua asa! = nu ma trata, nu-mi vorbi în felul acesta nepotrivit. A o lua de buna = a considera ca este asa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare. A lua (ceva) de nimic = a nu lua în serios. A lua (ceva) în nume de bine (sau de rau) = a judeca un lucru drept bun (sau rau). A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda. A lua lucrurile (asa) cum sunt = a se împaca cu situatia. ♦ Refl. (Despre vopsele) A se desprinde, a se sterge (si a se lipi pe altceva). 2. (Despre vehicule) A transporta pe cineva. V. A începe, a porni sa... ♦ (Despre manifestari fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva). ♢ Expr. A-l lua ceva înainte = a-l cuprinde, a-l coplesi. A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva). (Refl.) A se lua de gânduri = a începe sa fie îngrijorat, a se îngrijora; a se nelinisti. VI. 1. (Construit cu pronumele "o", cu valoare neutra) A pleca, a porni. ♢ Expr. A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede. A o lua la fuga = a porni în fuga, în goana. A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas). (Reg.) A o lua în porneala = a porni la pascut. A o lua înainte = a merge înaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). A i-o lua (cuiva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece (pe cineva). A-si lua zborul = a porni în zbor; fig. a pleca repede; a parasi (o ruda, un prieten) stabilindu-se în alta parte. (Refl.) A se lua dupa cineva (sau ceva) = a) a porni în urma cuiva (sau a ceva); b) a se alatura cuiva; c) a urmari, a alunga, a fugari; d) a porni undeva orientându-se dupa cineva sau dupa ceva; fig. a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva. (Refl. recipr.) A se lua cu cineva = a) a pleca la drum cu cineva; b) a se întovarasi, a se asocia cu cineva. (Refl.) A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-si petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) si a uita de o grija, de o preocupare etc., a se distra. A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversatie, uitând de treburi. ♦ A se îndrepta într-o directie oarecare; a coti spre... A luat-o la deal. ♦ (Despre cai de comunicatie si ape curgatoare) A-si schimba directia. Drumul o ia la dreapta. 2. A merge, a parcurge. ♢ Expr. A(-si) lua câmpii = a pleca la întâmplare, fara nici un tel (de desperare, de durere etc.); a ajunge la desperare. [Pr.: lu-a. – Prez. ind.: iau, iei, ia, luam, luati, iau; prez. conj. pers. 3: sa ia] – Lat. levare.
lua, A lua ≠ a da
lua, LUÁ vb. v. casatori, cuprinde, lega, paraliza, reteza, taia, uni.
lua, LUÁ vb. 1. v. înhata. 2. a apuca, a prinde, (înv. si reg.) a sprijini, (prin Transilv.) a agâmba. (~ copilul în brate.) 3. v. rapi. 4. v. aseza. 5. v. scoate. 6. v. îmbraca. 7. v. cumpara. 8. v. împrumuta. 9. v. contracta. 10. v. confisca. 11. v. fura. 12. v. cuceri. 13. v. încasa. 14. a extrage, a scoate. (A ~ un pasaj din ...) 15. v. ridica. 16. v. apuca. 17. v. coti. 18. a merge, a se tine, a veni. (Se da jos si se ~ dupa car.) 19. v. transporta. 20. v. angaja. 21. v. primi. 22. v. obtine. 23. v. servi. 24. v. trata.
lua, luá vb. (sil. lu-a), ind. prez. 1 sg. si 3 pl. iau, 2 sg. iei, 3 sg. ia, 1 pl. luam (sil. lu-am), perf. s. 1 sg. luái, m. m. c. perf. 1 sg. luásem, 1 pl. luáseram; conj. prez. 3 sg. si pl. ia; imper. 2 sg. ia; ger. luând (sil. lu-ând)
lua, A SE LUÁ ma iau intranz. 1) (despre culori) A pierde intensitatea initiala (sub actiunea unor factori); a se sterge; a se spalaci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de sex opus; a se casatori. ♢ ~ cu gândul a cadea pe gânduri, fiind absent la cele din jur. ~ cu vorba (sau cu ziua târgului) a vorbi mult, uitând de treburi. ~ (cu cineva) a) a-si petrece timpul cu cineva, uitând de griji; a se mângâia; b) a stabili prietenie (cu cineva). ~ dupa cineva a) a fugari (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). /<lat. levare
lua, A LUÁ iau 1. tranz. 1) A apuca (cu mâna sau cu un instrument) pentru a avea în posesie. ♢ ~ armele a se înarma. ~ (pe cineva) la ochi a) a suspecta (pe cineva); a avea banuieli; b) a supraveghea (pe cineva). ~ pasarea din zbor a fi un bun ochitor. ~ alta vorba a schimba subiectul discutiei. ~ foc cu gura a face tot posibilul si imposibilul. ~ jaratic cu mâna altuia a întreprinde o actiune riscanta, folosind în acest scop o alta persoana. 2) A apropia de sine, asezând pe o parte a corpului. ~ în brate. ~ pe genunchi. ~ în cârca. ♢ ~ (pe cineva) în unghii a certa cu brutalitate (pe cineva). 3) (alimente, medicamente etc.) A pune în gura, înghitind. ~ un ceai. ♢ ~ o gustare a servi în fuga o mâncare usoara. ~ masa a sta la masa; a mânca. A nu ~ nici roua în gura a nu mânca absolut nimic. ~ aer a se plimba putin în aer liber. 4) (obiecte de îmbracaminte) A pune pe sine; a îmbraca. 5) (portiuni, cantitati dintr-un lucru) A face sa iasa din interiorul sau. ♢ ~ (cuiva) sânge a face sa curga sânge printr-o incizie, pentru analiza sau în scopul descongestionarii. 6) (lucruri, drepturi, favoruri etc.) A face sa nu mai fie în posesia (cuiva). ♢ A-i ~ (cuiva) comanda a înlatura (pe cineva) dintr-un post de raspundere. A-i ~ (cuiva) apa de la moara a-l priva (pe cineva) de avantajele pe care le-a avut. A-i ~ (cuiva) durerea (sau suferinta) a face (pe cineva) sa simta momentan o usurare. A-i ~ (cuiva) viata (sau zilele) a omorî (pe cineva). A-i ~ (cuiva) mintea (sau mintile) a face (pe cineva) sa-si piarda dreapta judecata. A-i ~ (cuiva) auzul a asurzi (pe cineva). 7) A-si asuma, intrând în stapânire. 8) (sume de bani) A primi în calitate de venit; a încasa. 9) A gasi pentru a duce cu sine. ♢ Ia-l de unde nu-i se spune despre cineva sau despre ceva care nu se mai gaseste la locul unde se afla mai înainte. 10) A obtine în schimbul a ceva; a cumpara. ♢ ~ pilda a urma exemplul (cuiva). 11) (lucruri straine) A sustrage, însusindu-si. A-i ~ cuiva banii. ♢ A-i ~ (cuiva) pâinea de la gura a lipsi (pe cineva) de sursa de existenta. 12) (fortificatii, terenuri straine) A pune stapânire (prin forta armata); a cuceri, a ocupa. ~ un oras. 13) (mijloace de transport) A folosi drept mijloc de deplasare. ~ trenul. 14) (persoane) A trata într-un anumit fel. ~ cu binisorul (pe cineva). ♢ ~ (pe cineva) pe sus a lua cu forta (pe cineva). ~ (pe cineva) pe nepusa masa a ataca (pe cineva) pe neasteptate. 15) (persoane) A primi în familie, stabilind legaturi de rudenie. ~ de nevasta. ~ de barbat. ♢ ~ de suflet (un copil) a înfia. 16) (despre stari fizice sau psihice) A pune stapânire în întregime (pe cineva). A-l ~ frica (pe cineva). ♢ A o ~ din loc a pleca repede (de undeva). A o ~ la fuga a porni în fuga. A-si ~ zborul a porni în zbor. 2. intranz. (despre cai de comunicatie, ape curgatoare) A-si schimba directia (spre)... Râul a luat-o în dreapta. [Sil. lu-a] /<lat. levare
lua, luá (íau, luát), vb. – 1. A apuca, a prinde cu mîna. – 2. A prinde, a apuca într-un fel oarecare. – 3. A primi, a accepta, a admite. – 4. A duce cu sine, a primi în compania sa. – 5. A cuceri, a ocupa. – 6. A mînca, a absorbi. – 7. A contracta, a închiria, a cumpara, a obtine. – 8. A scoate; a fura. – 9. A ataca, a lua prin surprindere. – 10. A scoate, a extrage. – 11. A încasa, a primi. – 12. A se servi de ceva ca un instrument. – 13. A primi, accepta în serviciul sau. – 14. A trata. – 15. A absolvi un examen. – 16. A interpreta, a întelege. – 17. A paraliza, a damblagi, a orbi. – 18. A se casatori cu. – 19. (Cu pron. o) A se îndrepta, a merge pîna la. – 20. Auxiliar, exprima ideea de actiune incoativa, prin intermediul unui s. (sau al unui adv., cînd se construieste cu o); a lua la bataie; a lua la purtare; a lua foc; a o lua la fuga; a o lua razna. 21. (Cu prep. drept) A confunda, a gresi. – 22. (Refl.) A se apuca, a se prinde. – 23. (Refl.) A se casatori. – 24. (Refl.) A se contagia, a se transmite. – 25. (Refl., cu prep. cu) A se adînci în, a se cufunda în. – 26. (Refl., cu prep. dupa) A urma, a imita. – 27. (Refl.) Auxiliar, exprima o actiune incoativa: a se lua la cearta. – Var. (Banat) luva. Mr. l’au, loai, loata; megl. leau, lai, lat, lari; istr. l’au, lǫt, lǫ. Lat. lĕvāre (Densusianu, Hlr., 192; Puscariu 760; Candrea-Dens., 1007; REW 5000), cf. it. levare (lec. luare, sard. leare), prov., port. levar, fr. lever, sp. llevar. Cuvînt de uz general (ALR, I, 105). Pentru întrebuintarea ca auxiliar, cf. ngr. πιάνω "a lua" si "a începe sa" (Graur, BL, V, 68); cf. si Iroaie, A lua în functie auxiliara, BF, VI, 189-97. Sensul de "a se casatori" exista si în ngr. πιάρνω. Cf. aluat. Der. lotura, s.f. (pala de fîn), în loc de lautura; lautura, s.f. (înv., rapacitate); luator, adj. (rapace); luat, s.n. (casatorie); prelua, vb. (a preleva), dupa fr. prélever.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc