Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru liber
liber, LÍBER2, -Ă adj. 1. slobod; independent. 2. ~ profesionist = cel care exercita o profesiune în afara unui contract de munca. 3. neocupat, gol. 4. degajat, natural. o (adv.) a vorbi ~ = a tine un discurs, o prelegere, fara a citi. 5. (despre gusturi, purtari, cuvinte) necuviincios, grosolan. 6. (despre timp) de care se poate dispune dupa voie. 7. desen ~ = desen (artistic) executat fara ajutorul unui instrument. 8. (mat.) termen ~ = expresie dintr-o ecuatie care nu contine necunoscute. (< lat. liber, fr. libre)
liber, LÍBER1 s. n. strat de tesut fibros prin care circula seva la plantele vasculare. ♢ fibre extrase din scoarta unor arbori. (< fr. liber)
liber, LÍBER2, -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucura de libertate, de independenta individuala si cetateneasca, care are drepturi politice si cetatenesti depline. ♦ (Despre popoare, state, orase) Independent, neatârnat, nesupus (unei puteri straine), autonom. 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a actiona dupa vointa sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constrângeri; slobod. ♢ Liber arbitru = libertate absoluta a vointei omului, postulata la idealismul filozofic1, în opozitie cu determinismul. 3. (Despre actiuni) Care nu este supus unei restrictii cu caracter arbitrar. ♢ Traducere libera = traducere care reda continutul originalului în formele proprii limbii în care se traduce, fara sa respecte riguros forma originalului. Versuri libere = rânduri de poezie neprozodica, în care normele prozodice, daca apar, sunt aplicate necanonic, dupa dorinta autorului. Intrare libera = intrare fara plata într-o sala de spectacol, pe un stadion etc. Lovitura libera = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitura acordata unei echipe drept compensatie pentru o infractiune sau o greseala comisa de echipa adversa. Profesiune libera = profesiune exercitata de o persoana pe cont propriu (fara sa fie angajata permanent într-o institutie sau întreprindere). ♢ Compus: (Substantivat) liber-profesionist = persoana care exercita o profesiune libera. 4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul plac, care este în afara obligatiilor (profesionale). ♢ Expr. (Substantivat) A avea liber = a se afla în afara obligatiilor (mai ales profesionale) pe o perioada de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligatiile (profesionale) pe care le are în mod obisnuit, a putea dispune de timpul sau. 5. (Despre banci, scaune, locuinte etc.) Care nu este ocupat, gol; neînchiriat. 6. (Despre oameni) Care nu are obligatii fata de altii; neangajat, disponibil. 7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, usor. ♢ Expr. (Adverbial) A vorbi liber = a) a tine un discurs, o prelegere etc. fara a citi un text; b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gândesti; c) a vorbi fara perdea, obscen. (A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fara ajutorul unui instrument optic. Desen liber = desen artistic efectuat fara ajutorul vreunui instrument tehnic. 8. (În loc. adv.) În aer liber = în plin aer, în mijlocul naturii. Sub cerul liber = afara, într-un loc descoperit. – Din fr. libre, lat. liber.
liber, LÍBER1, libere, s.n. (Bot.) Complex de vase din tesutul plantelor prin care circula seva elaborata; parte a scoartei plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase si în care se afla tesuturile de nutritie, de sustinere etc. ♦ (Cu sens colectiv) Fibre extrase din scoarta unor arbori. – Din fr. libre.
liber, Liber ≠ captiv, dependent, închis, ocupat, supus, neliber, rob, sclav
liber, LÍBER adj. 1. (înv. si pop.) slobod. 2. v. independent. 3. autonom, (înv. si pop.) slobod, (înv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.) 4. (fam.) frai. (E ~ în aceasta seara.) 5. neînchis, neîntemnitat, (înv. si pop.) slobod. (Un criminal înca ~.) 6. disponibil, neocupat, (înv. si pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În ceasurile lui ~.) 7. v. necasatorit. 8. degajat. (Are mâna ~.) 9. v. nestânjenit. 10. v. larg. 11. neînchiriat, neocupat. (O camera ~.) 12. gol, neocupat, (înv. si pop.) slobod. (În sala a ramas un scaun ~.) 13. v. vacant.
liber, líber adj. m., pl. líberi; f. sg. líbera, pl. líbere
liber, líber (bot.) s. n., pl. líbere
liber, LÍBER ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; independent din punct de vedere social si politic; slobod. 2) (despre state, colectivitati) Care nu se afla sub stapânire straina; în stare de independenta sociala si nationala; autonom; independent; slobod; suveran; neatârnat. 3) Care este consfintit prin lege; garantat de constitutie. Votare ~a. 4) (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; nestânjenit; nestingherit. Respiratie ~a. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate actiona dupa buna cuviinta; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa dupa bunul plac; aflat în stare de independenta fizica si psihica. /<fr. libre, lat. liber
liber, LÍBER s.n. Strat de tesut fibros prin care circula seva la plantele vasculare. ♦ Fibre extrase din scoarta unor arbori. [< fr. liber. cf. lat. liber – scoarta de arbori].
liber, LÍBER, -Ă adj. 1. Slobod; independent. 2. Care nu este supus nici unei restrictii. 3. Neocupat, gol. 4. Degajat, natural. 5. (Despre gesturi, purtari, cuvinte etc.) Necuviincios, grosolan. [< lat. liber, cf. fr. libre].
liber, líber (líbera), adj. – Slobod. Lat. liber (sec. XIX). – Der. libera, vb., din fr. (é)libérer; liberal, adj.; liberalism, s.n.; liberalitate, s.f; liberator, adj.; libertate, s.f., toate din fr.; liber-schimbist, s.m. (partizan al libertatii de schimb), dupa fr. libre échange. Cf. I. Gutia, Libera, cu derivatele sale, Bul. Bibl. romîne Freiburg, II, 7-20.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc