Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru laba
labă, LÁBĂ, labe, s.f. 1. Parte a piciorului de la glezna în jos la animalele patrupede si la om; partea piciorului pe care calca pasarile (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ♢ Compuse: laba-mâtei = a) ciuperca comestibila de culoare alba, care creste prin padurile umbroase si umede (Clavaria coralloides); b) ciuperca comestibila mare cu tulpina alba, groasa si carnoasa; creasta-cocosului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de padure (Clavaria); b) crucea-pamântului; laba-gâstei = a) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârsta); c) (fam.) scris dezordonat, urât. ♦ (Mar.) Laba-de-pisica = încretitura abia vizibila a apei marii, semn al unui început de vânt. 2. (Fam. si depr.) Mâna. ♢ Expr. A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhata (pe cineva sau pe ceva). A-i încapea (sau a-i cadea) în laba = a ajunge la mâna sau la discretia cuiva. – Din magh. láb.
labă, LÁBĂ s. v. membru inferior, mâna, picior.
labă, LÁBĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) brânca. (~ la animale.) 2. (BOT.) laba-ursului (Clavaria aurea) = (reg.) bureti-degetar (pl.), creasta-cocosului.
labă, lába s. f., g.-d. art. lábei; pl. lábe
labă, LÁB//Ă ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna în jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ♢ ~a- (sau talpa-) gâstei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neîngrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (câine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mâna. ♢ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a înhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab
laba, laba calificata
labă, laba ; labar s.f. 1. (vulg) act sexual de tip masturbare; 2. persoana frustrata sexual care freaca organul genital propriu – laba + suf. -ar.
labă, lába (lábe), s.f. – 1. Partea de jos a piciorului, picior de animal si, prin extensie, de om. – 2. Picior. – 3. Mîna, gheara. – 4. Paleta, cama la batatoare. – 5. (Arg.) Pantof. – 6. (Arg.) Masturbare. – 7. (Arg.) Carte de joc de 5 puncte: fratele labei, carte de joc de 4 puncte. Mag. láb "picior" (Cihac, II, 511; DAR; Gáldi, Dict., 93), din sl. lapa, cf. bg., rus., lapa, pol. łapa. – Der. labos, adj.; labus, s.m. (nume propriu de cîine); labagiu, s.m. (Arg., onanist), cu suf. -giu; labos, s.n. (Trans., cratita), din mag. lábas "cu labe" (DAR; Gáldi, Dict., 140); labanat, adj. (cu picioare lungi).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc