Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru indice
indice, ÍNDICE, (1, 2, 3, 4) indici, s.m., (5) indice, s.n. 1. S.m. Numar, litera sau simbol literal asezat la dreapta sau la stânga (mai sus sau mai jos) fata de un numar sau de o litera, carora le precizeaza valoarea sau întelesul. ♦ Cifra din planul economic al statului, al unei întreprinderi sau al unei institutii care arata nivelul de productie cantitativ si calitativ ce trebuie realizat. 2. S.m. Fapt, indicatie care, sub forma unui numar, a unei formule sau a unei expresii, înfatiseaza aspectul unui fenomen, al unei actiuni, al unei situatii etc. ♢ (Fiz.) Indice de refractie = marime optica ce caracterizeaza materialele transparente, definita ca raportul dintre sinusurile unghiurilor de incidenta si cele de refractie ale unei raze de lumina care patrunde din vid în mediul respectiv. (Biol.) Indice antropometric = raport procentual între diferitele dimensiuni ale corpului omenesc. 3. S.m. Semn conventional cu care se noteaza un domeniu de cunostinte sau o anumita problema într-un sistem de clasificare dupa continut a publicatiilor. Indice de clasificare zecimala. 4. S.m. Ac mobil al unui aparat sau instrument care arata pe o scara gradata valoarea marimii masurate. 5. S.n. Index (1). – Din it., fr. indice, lat. index, -dicis.
indice, ÍNDICE I. s. m. 1. (mat.) semn distinctiv afectat unei litere, reprezentând în acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. numar, cifra. ♢ cifra dintr-un plan economic ce trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie. 3. marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s. n. 1. index. o ~ de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, într-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. indicator al scarii unui instrument de masura. (< fr., it. indice, lat. index)
indice, ÍNDICE s. index.
indice, índice (numar) s. m., pl. índici
indice, índice (index) s. n., pl. índice
indice, ÍNDIC//E ~i m. 1) mat. chim. Semn (numar sau litera) pus alaturi de o litera (de obicei la dreapta ei si mai jos) pentru a-i preciza valoarea si semnificatia. 2) Expresie numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de masurat care indica valorile unei marimi variabile; indicator; aratator. 4) Lista (alfabetica) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se afla; index. /<lat. index, ~icis, it. indice
indice, ÍNDICE I. s.m. 1. (Mat.) Semn distinctiv afectat unei litere reprezentând în acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. Numar, cifra. ♦ Cifra dintr-un plan economic care trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie cantitativ si calitativ. 3. Marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. Fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s.n. 1. Index. ♢ Indice de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, într-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. (Fiz.) Indicator al scarii unui instrument de masura. [< lat. index, cf. it., fr. indice].
indice, indice
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc