Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru ia
ia, IA interj. 1. Cuvânt prin care se atrage atentia ascultatorului asupra unui îndemn care i se va adresa; ian! 2. Iata! iaca1! uite! vezi! ian! ♢ Expr. Ia asa = numai asa, fara nici o intentie precisa. 3. Arata indiferenta fata de ceea ce urmeaza. 4. Introduce un raspuns. Unde te duci? – Ia, pâna la colt. Cf. bg. j a.
ia, -IÁ suf. "a trece printr-o stare", "a produce ceva", "a actiona prin intermediul". (< fr. -ier, cf. lat. -iare)
ia, IA interj. v. poftim!
ia, IA interj. v. iata, uite, vezi.
ia, ia interj.
ia, IA interj. 1) (îndeamna la o actiune) Ia ada niste lemne. 2) (atrage atentia celui caruia i se adreseaza) Iata. Ia, ce se face afara. 3) (intensifica sensul celor spuse) Ia, copil destept! 4) (introduce un raspuns) - Unde te duci? - Ia, pâna la magazin. [Monosilabic] /cf. bulg. ja
ia, ia conj. (reg., înv.) sau ... sau, ori ... ori.
ia, ia interj. – Serveste pentru a atrage atentie. Creatie spontana. Coincide cu sl. ja "si", sb., cr. ja "asa" (Cihac, II, 145, credea ca rom. provenea din sl.), mag. he (sursa a rom., dupa Pascu, II, 95), alb. ja, cf. sard. ea "iata". Dupa Philippide, II, 717, este o reducere de la iacà. Multe var.: ian(i), iane, ien(e), mai ales în Mold.; iaca, interj. (de la ia-ca, deoarece ia a fost interpretat ca un imperativ ia (uita-te) ca, interpretare gresita care apare si la haide, s.v. (dupa Diez, I, 161, iaca provine din lat. ecce, ca it. ecco; dupa Philippide, Principii, 92; Iordan, Dift., 49; REW 2822 si Buescu, RPF, II, 331, din lat. eccam, cf. Pascu, I, 102, mr. iaca; dupa Philippide, II, 717 din lat. eccum; dupa Scriban, din sb. jako "imediat"): iacata, interj. (iata), în loc de iaca-te, cu aceeasi interpretate a interj. ca verb (dupa Candrea, prin încrucisarea lui iaca cu iata); iata, interj. pare reducere a lui ia uite, cf. formulele vulg. ioite, iote, iete, ieta (dupa DAR, Candrea si Scriban, din sl. eto, bg. jato, cf. alb. jatë; cf. Procopovici, Dacor., X, 72-79). Interpretarea generalizata a lui iata, var. iacata, ca vb. a condus la formarea unei serii de hibride gramaticale; ia(ca)ta-ma, ia(ca)ta-te etc. Aceasta schimbare de categorie se explica usor, mai ales daca se are în vedere o mofonie cu ia, imperativ de la a lua.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc